Fie ca aceste seminţe, aruncate de Sfântul Ioan Gură de acum cincisprezece veacuri, să rodească cu aceiaş putere cu care a avut-o în prima lor semănătură.

1. Predica de pe Munte - Zece omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur
https://drive.google.com/file/d/1HNDq8Vke0jLrp2P3ROk3OcTWZIBNLqEr/view?usp=sh
aring
Index
Prefaţă..........................................................................................2
Omilia XV a Sfântului Ioan Gură de Aur ...............................................3
Omilia XVI a Sfântului Ioan Gură de Aur ............................................ 26
Omilia XVII a Sfântului Ioan Gură de Aur........................................... 49
Omilia XVIII a Sfântului Ioan Gură de Aur ......................................... 63

2. Omilia XIX a Sfântului Ioan Gură de Aur ............................................ 75
Omilia XX a Sfântului Ioan Gură de Aur.............................................. 94
Omilia XXI a Sfântului Ioan Gură de Aur .......................................... 104
Omilia XXII a Sfântului Ioan Gură de Aur......................................... 111
Omilia XXIII a Sfântului Ioan Gură de Aur........................................ 124
Omilia XXIV a Sfântului Ioan Gură de Aur ........................................ 144
Anexe ....................................................................................... 152
Din publicaţiile Sfintei episcopii a Buzăului – Biblioteca Îngerul
Prefaţă
În broşura de faţă am tipărit zece omilii ale Sfântului Ioan Gură de Aur în care se
cuprind explicaţii cu privire la învăţăturile Mântuitorului expuse în Predica de pe
Munte.
Cititorul se va convinge că prin tipărirea acestor omilii am făcut un real serviciu,
întâi preoţilor şi apoi credincioşilor doritori de asemenea explicaţii.
Trăim vremuri în care chestiunile religioase sunt cercetate de credincioşi cu multă
sete. În aceste omilii se întâlnesc ast fel de probleme şi sunt răspunsuri la o seamă
de nedumerii ale lumii de astăzi, mai ales la cele ce au legătură intimă cu viaţa
socială şi naţională.
Fie ca aceste seminţe, aruncate de Sfântul Ioan Gură de acum cincisprezece
veacuri, să rodească cu aceiaş putere cu care a avut-o în prima lor semănătură.
Ghenadie, episcop al Buzăului

3. Omilia XV a Sfântului Ioan Gură de Aur
„Iisusvăzând poporul s-a urcat pe un munte. Şi şezând El, au venit la Dânsul
ucenicii... (Matei, V.1-17)
Vedeţi vă rog fraţilor, cât de mult dispreţuia Iisus Hristos onorurile şi deşertă-
ciunea. În călătoriile sale, El nu ia cu sine aceste mulţimi. Când au nevoie de
sprijinul său în durerile lor, o să străbată El însuşi ţinuturile şi oraşele. Dar când le
vede venind în gloată după El, stă pe loc; dar nu într-un loc public, ci pe un munte
şi într-un loc pustiu. Prin aceasta El ne învaţă să nu facem nimic cu mândrie, ci să
fugim de zgomotul şi învălmăşala lumii atunci când vrem să contemplăm adevărul
şi să vorbim despre lucrurile sfinte şi veşnice.
„Iisusvăzând poporul s-a urcat pe un munte. Şi şezând El, au venit la Dânsul
ucenicii". Vedeţi progresul lor în virtute? Vedeţi ce repede s-au făcut ei mai buni?
Mulţi din popor doreau să-I vadă minunile, dar ei - ucenicii - doreau să-I asculte
adevărurile mari şi frumoase.
De aici primi îndemn Mântuitorul să ţie această lungă cuvântare. Căci El nu
vindecă numai trupurile, ci şi sufletele; şi după îngrijirile date acestora se întorcea
la acelea. În felul acesta, El varia binefacerile răspândite asupra oamenilor şi
amesteca împreună cu predicarea cuvântului minunatele leacuri ale trupului ca să
închidă gura ereticilor obraznici şi ca să arate prin grija mărturisită către aceste
două substanţe, care alcătuiesc omul, că El e făcătorul amândorura. Aceasta e
raţiunea pentru care El împărţea aşa de adesea binefacerile sale când corpului, când
sufletului, cum ni se spune chiar în acest loc.
„Şi, deschizându-şi gura sa, îi invăţa". Pentru ce Evanghelia înseamnă această
împrejurare: “Îşi deschizându-şi gura sa?“ Pentru ca să ne spună că Iisus Hristos
învăţa oamenii nu numai prin vorbele sale, ci şi prin tăcerea sa. Uneori îi învăţa
vorbindu-le, alte ori le vorbea cu vocea faptelor şi cu pilda sfintei sale vieţui Dar,
fiindcă e zis că Iisus Hristos îşi învăţa apostolii, nu trebuie să credem că El le
vorbea numai lor. Prin ei El învăţa toată lumea.
Cum mulţimea aceasta era alcătuită din oameni de rând, suflete fără creştere şi
necioplite, Mântuitorul, punând în faţă inima ucenicilor săi, vorbeşte acestora de-a
dreptul, dar, predicându-le lor, El nu uită această mulţime care avea mare nevoie
de cuvântul său. Numai, El face aşa fel ca învăţătura înţelepciunii divine să n-o
obosească.

4. E ceea ce Sfântul Luca ne dă a înţelege atuncea când spune că Iisus Hristos a
adresat cuvântul său către apostoli. Iar Sfântul Matei observă acelaşi lucru
spunându-ne că „ucenicii au venit la Dânsul, iar El îi învăţa". Era un mijloc mai
bun pentru atragerea atenţiei decât s-ar fi adresat tuturor.
Dar ce le spuneEl întâi şi întâi şi care sunt temeliilenoii învăţături? Să ascultăm
cu atenţie aceste spuse divine. Dacă ele au fost zise atunci pentru cei prezenţi,
scrise au fost pentru viitorime.
Iată de ce, deşi Iisus Hristos se adresează ucenicilor, totuşi arată fericirile pentru
toată lumea. El nu zice: Sunteţi fericiţi dacă sunteţi săraci - ci zice în general:
Fericiţi sunt săracii.
Chiarcând Iisus Hristos ar fi aplicataceste fericiri numai ucenicilorsăi, elear fi
privit lumea toată. Când a zis: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul
veacului", n-a spus acest lucru numai apostolilor săi, ci lumii întregi.
De asemenea, spunându-le că vor fi fericiţi când vor fi prigoniţi, turburaţi şi ne-
căjiţi cu multe feluri de rele, El nu spune asta numai pentru apostolii săi, ci pentru
toţi câţi vor fi trecut aceste încercări.
Ca să v-arăt şi mai desluşit că tot ce zice aici Mântuitorul vă priveşte pe voi înşivă
şi la general pe toţi oamenii, care vor vor să-L asculte, ascultaţi în ce chip începe
El această predică admirabilă.
„Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăţia Cerurilor". Cine-s aceia
pe care El îi numeşte săraci cu duhul? Sunt umilii şi cei cu inima blajină. Căci,
prin cuvântul duhul, El înţelege inima şi voinţa. Cum sunt mulţi umiliţi de nevoie,
nu de voie. Ei nu-i cuprinde în această fericire, fiindcă ceea ce e involuntar n-are
merite. Iisus nu întinde fericirea decât asupra celor care se înjosesc şi se umilesc de
bună voie. Acestora le dă El primul rang între toţi aceia pe care-i numeşte El
fericiţi.
Dar pentru ce nu zice Iisus Hristos umiliicu duhul, ci săracii cu duhul ? Pentru
că acest cuvânt săracii spune mai mult decât cuvântul umilii. Căci El înţelege aici
acel fel de oameni care sunt cu totul smeriţi în faţa lui Dumnezeu şi care ascultă cu
sfială tot ce le e spus. Numai pe aceste persoane le priveşte cu drag Dumnezeu,
precum ne-o spune prin profetul Isaia: „La cine-mi voi arunca ochii, dacă nu la cel
umil şi blajin, care tremură la cea mai însemnată vorbă a mea" (Isaia, LXVI, 2).

5. Umilinţa are mai multe trepte. Unii sunt cu desăvârşire umili, alţii mai puţin. David
laudă umilinţa desăvârşită, care nu constă numai într-o înjosire, ci într-o frângere
completă a inimii atuncea când zice: “Inima înfrântă şi umilită, Dumnezeu nu o va
urgisi."
Asta e umilinţa pe care cei 3 tineri din cuptor o oferiră lui Dumnezeu atuncea când
îi ziseră: „Primeşte-ne, Doamne, într-un spirit sfânt şi într-o inimă umilită“ (Daniil
111,39)
Acestei smerenii Iisus Hristos îi dă rândul întâi în fericiri, fiindcă noianul de rele
care înneacă tot pământul n-are alt izvor decât mândria. Dracul n-a fost drac dintru
început, ci a devenit prin mândrie. De asta ne asigură Sfântul Pavel când spune
despre un neofit: „De teamă ca înălţându-se cu mândrie să nu cadă în aceeaşi
osândă ca demonul“ (I Tim. III, 6)
În felul acesta, cel dintâi om a căzut în prăpastie şi-n moarte numai din cauză că s-a
lăsat amăgit de speranţele mândre pe care i le inspirase demonul. Închipuindu-şi că
ar deveni Dumnezeu, el şi-a pierdut situaţia pe care o avea. Dumnezeu însuşi îi
dojeneşte nebunia şi-i zice, insultându-1: ,,Uite-l pe Adam ajuns ca unul din Noi„
(Gen. III, 22). Acest înger orgolios azvârle de atunci încoace pe toţi ambiţioşii în
aceeaşi impietate, umplându-i de iluzia c-o ajunge asemenea lui Dumnezeu.
Cum mândriaera, ca să zicem aşa, culmea răuluiomenescşi rădăcinaşi obârşia
tuturor păcatelor lumii, Iisus Hristos ca s-o vindece printr-un leac contrar
stabileştemai întâi această lege a smereniei ca temelie nezguduită a clădirii pe
care s-o zidească. Când această temelie va fi pusă, cel ce zideşte va putea ridica
fără teamă restul clădirii. Dacă temelia lipseşte, totul se prăbuşeşte chiar dacă
clădirea s-ar sui până la cer. Rugăciune, post, milostenii, curăţie, adunaţi toate
virtuţile!.. Dacă n-aveţi smerenie totul vă scapă şi piere.
Fariseul din Evanghelie probează ceea ce spun. După ce Se înălţase până la cea
mai înaltă treaptă a virtuţii, el a căzut şi a pierdut tot, pentru că n-avea în el această
mamă a tuturor bunurilor. Căci, precum mândria este izvorul tuturor răutăţilor, aşa
umilinţa este începutul oricărei înţelepciuni. Iată de ce Iisus Hristos începe cu ea
această cuvântare: ca să smulgă din inimile noastre toate rădăcinile mândriei.
Dar cum se face, îmi veţi zice. că El vorbeşte de smerenie, ucenicilor, care erau
într-o stare atât de umilă? Ce îndemn la mândrie aveau ei nişte pescari săraci,
fără creştere şi dispreţuiţi ? Vă răspund că, dacă Iisus Hristos nu spunea aceste

6. vorbe pentru ucenicii săi, le spunea pentru ceilalţi care nu erau de faţă şi pentru toţi
cei care aveau s-asculte odată pe apostolii săi, ca nimeni să nu le dispreţuiască
smerenia. Mai de grabă însă El spunea lucrurile acestea pentru ucenici. Căci,
admiţând că ei n-ar fi avut atunci nevoie de această învăţătură, ea le era totuşi
foarte necesară în viitor când o să facă atâtea semne şi minuni, motiv de mândrie
văzând poporul şi năvala lumii, care venea s-asculte pe Învăţătorul lor. Nu puteau
ei resimţi din efectele slăbiciunii omeneşti? Iată de ce Iisus Hristos începe prin a-i
conduce la smerenie.
El nu ia forma îndemnului, nici tonul poruncitor; ci ca să introducă revelaţia, El o
propune sub forma dc fericire, atrăgătoare modalitate de a-şi înfăţişa cuvântul şi de
a deschide tuturor drumul învăţăturii. El nu zice acesta sau acela, ci zice că vor fi
fericiţi toţi când: vei fi nenorocit, sărac, sclav, străin ignorant, nimic nu te va opri
de a fi fericit, dacă eşti smerit.
Începând deci cum era mai bine, El trece la o altă fericire care apare opusă
sentimentului firesc al oamenilor, căci în loc ca lumea să numească fericiţi pe cei
care se distrează şi se veselesc, iar nenorociţi pe cei întristaţi, săraci şi înlăcrimaţi,
Iisus Hristos declară dimpotrivă că aceştia sunt fericiţi, iar ceilalţi nenorociţi.
„Fericiţi - zice El - cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi ". Lumea, dimpotrivă, nu
găseşte nimic mai nenorocit. Şi astfel El începuse cu facerea de minuni, pentru ca
să dobândească autoritatea necesară aducerii acestor legi. El nu numeşte fericiţi pe
toţi cei care plâng, ci pe cei care plâng pentru păcatele lor. Căci lacrimile pe care le
verşi pentru lumea şi viaţa de acum nu numai că nu sunt fericite, dar chiar ne sunt
interzise, ca primejdioase şi mortale, după cuvântul Sfântului Pavel: Tristeţea
acestei lumi naşte moartea, dar tristeţea care este după Dumnezeu, naşte pocăinţa
statornică pentru mântuire. Acesta e felul de tristeţe pe care Iisus Hristos îl
numeşte fericit. Şi, El nu marchează numai o tristeţe obişnuită, ci o tristeţe adâncă
şi care să meargă până la lacrimi, când zice: „Fericiţi cei care plâng, nu cei trişti".
Acest precept, fraţilor, ne duce în culmea virtuţii şi a înţelepciunii creştine.
Căci, dacă cei care plâng moartea unui fiu, a unei soţii ori a uneia din rudele lor nu
sunt mişcaţi de nici o patimă în timpul durerii lor, dacă ei atunci n-au nici o pornire
nici spre zgârcenie, nici spre necurăţie, nici spre mândrie, nici spre poftă, nici spre
răzbunare, nici spre alt viciu asemănător, fiindcă sunt cu totul daţi tristeţii lor, cu
atât mai vârtos cei ce-şi plâng păcatele cu o căinţă sinceră se vor arăta mai
desfăcuţi de toate pasiunile sufletului. Dar care le va fi răsplata?

7. „Vor fi mângâiaţi“, zice Mântuitorul. Dar, ia spuneţi-ne unde vor primi ei această
mângâiere ? Pe lumea asta, ori pe cealaltă? În amândouă. Cum obligaţia de a
plânge putea părea grea şi supărătoare, Iisus Hristos o îndulceşte prim făgăduiala
care era cea mai potrivită pentru a-i lua toată amărăciunea. Dacă deci voiţi să fiţi
mângâiaţi, plângeţi. Şi să nu gândiţi că aceasta e o enigmă. Când veţi fi, împovăraţi
de un potop de supărări, dacă însuşi Dumnezeu vă mângâie, vă veţi găsi deasupra
tuturor supărărilor voastre.
Dumnezeu dă totdeauna lucrărilor noastre mai mari recompense decât merită ele.
Făgăduiala pe care o face aici e o dovadă. Când El numeşte fericiţi pe cei ce plâng,
această fericire nu e o fericire proporţionată cu meritul celui care o primeşte, ci cu
bunătatea lui Dumnezeu, care o dă.
Persoanele care plâng, îşi plâng păcatele, şi ar fi prea mult răsplătite de lacrimile
lor, dacă ar putea potoli mânia lui Dumnezeu şi primi de la El iertarea tuturor
crimelor lor. Dar, cum dragostea lui Dumnezeu faţă de noi n-are margini, El n-o
isprăveşte iertându-ne de pedepsele pe care ele le meritau, ci ne face fericiţi şi ne
umple de mângâerile sale divine.
Iisus Hristos nu ne cere să plângem numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale
fraţilor noştri. E starea în care a fost toate sufletele sfinte, ca Moise, David şi
Sfântul Pavel. Toţi aceşti oameni au vărsat adeseori lacrimi pentru păcatele comise
de alţii.
„Fericiţi cei blânzi, că ei vor moşteni pământul“. Care, e pământul pe care-1 vor
moşteni ? Nu e, cum zic unii un pământ spiritual, fiindcă nu găsim ca Scriptura să
fi vorbit vreodată de un astfel de pământ. Ce trebuie deci să înţelegem prin astfel
de pământ ? Mai întâi, El promite o răsplată sensibilă, aşa cum a zis Sfântul Pavel:
„Cinstiţi pe tatăl şi pe mama voastră, pentru ca să trăiţi mult pe pământ" (Efes.VI,
2) Şi cum însuşi Iisus Hristos zice către bunul tâlhar; „Azi vei fi cu mine în Rai"
(Luca XXIII, 43). Iisus Hristos promite nu numai lucrurile care au să vină, ci chiar
bunurile prezente pentru a se cobori la persoanele mai grosolane, care doresc să fie
fericite în lumea aceasta, înainte de a fi în cealaltă.
Tot în spiritul acesta, zice el mai departe: „împăcaţi-vă cât mai repede cu
potrivnicul vostru" şi adaugă apoi: de teamă să nu vă dea pe mâna judecătorului
şi judecătorul pe mâna capului justiţiei". El ameninţă nu cu o pedeapsă viitoare, ci
cu una prezentă, cum mai face atuncea când zice: „Oricine va zice fratelui său
„prostule“ va merita să fie judecat de sfat".

8. De aceea Sfântul apostol Pavel făgăduieşte adesea răsplăţi sensibile şi se sileşte să
ne abată de la păcat prin pedepse prezente.
De pildă, când vorbeşte de feciorie şi îndeamnă la ea pe auditorii săi, el nu le spune
nimic de bunurile cerului, ci ia argumente din viaţa prezentă: „Cred că e bine
pentru om să nu se căsătorească, din cauza supărătoarelor nevoi ale vieţii prezente"
(I Cor. VII, 26). Iar mai apoi: „Persoanele căsătorite vor simţi în carne supărări şi
rele. Şi aş vrea să vi le cruţ „(ibid 321).
Iisus Hristos, de asemenea, amestecă aici consideraţiile temporale cu cele eterne.
Şi, cum omul blajin trece de obicei ca unul care lasă să i se piardă bunurile,
Domnul promite, dimpotrivă, că el le va poseda mai sigur decât omul rău şi
mândru, care îşi va pierde adesea avutul şi chiar sufletul.
De altfel, cum profetul zisese în Vechiul Testament că „blajinii vor moşteni
pământul”, Iisus Hristos bagă în bătătura vorbirii sale aceste cuvinte familiare
evreilor, ca să nu pară că le ţine un limbaj prea nou. Totuşi Iisus Hristos, făgăduind
pământul, nu sfârşeşte aici răsplăţiie Sale, ci adaugă şi pe ale celeilalte vieţi. Când
promite bunuri spirituale nu ne ia pe cele temporal şi când promite bunurile acestei
lumi, nu se opreşte niciodată aici, ci-şi completează totdeauna făgăduiala cu
bunurile viitoare: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu - zice El - şi toate
aceste lucruri vă vor fi date pe deasupra de măsură." (Matei VI,33) Şi altundeva: „
Oricine îşi va părăsi pentru mine casă, sau fraţii sau surorile, sau părinţii, sau soţia,
sau copiii, sau averea, însuit va lua şi viaţă veşnică va moşteni". (Matei XIX, 29).
„Fericiţi cei ce flămânzescşi însetează de dreptate că aceia se vor sătura.” De ce
dreptate vorbeşte el ? E sau această virtute în general sau numai acea parte care
este cea mai opusă avariţiei? Cum EI o să recomande pomana şi milostenia, arată
mai dinainte cum trebue s-o săvârşim, adică nu cu furturi şi cu jafuri. E ceea ce ne
face să înţelegem atunci când numeşte fericiţi pe cei ce iubesc dreptatea.
Dar observaţi cu ce accente de energie în exprimare vorbeşte. El de această iubire
nu zice simplu: Fericiţi cei care păzesc dreptatea, ci fericiţi cei ce flămânzesc şi
însetează de dreptate, pentru ca noi să n-o practicăm cu răceală, ci cu toată
dragostea. Şi cum e însuşirea zgârceniei de a fi zeloasă în îngrădirea bunurilor,
încât avarii au mai multă patimă în strângerea bogăţiilor decât avem noi pentru
mâncare şi băutură. Iisus Hristos vrea ca noi să trecem de la această pasiune la
practicarea virtuţii opuse avariţiei. El ne pune înainte aici o răsplată palpabilă: „Că
aceia se vor sătura."

9. Deoarece se crede de obicei că avariţia îmbogăţeşte pe oameni, El arată dimpotrivă
că dreptatea e aceea care procură această binefacere. Să nu vă mai temeţi deci nici
de sărăcie, nici de foame, când veţi practica dreptatea. Îndeosebi, cei ce răpesc
bunul altora sunt cei care pierd ceea ce au, precum, dimpotrivă, cel ce iubeşte
dreptatea stăpâneşte avutul său în toată siguranţa.
Iar dacă acei ce nu iau bunul altuia trebuie să se bucure cândva de o abundenţă atât
de mare, care va fi fericirea celor care renunţă la tot ce posedau pe pământ?
„Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi". Aici Iisus Hristos vorbeşte, după
mine, de toţi cei ce practică milostenia nu numai prin bogăţii, ci prin tot felul de
fapte bune. Sunt mai multe chipuri de a face milostenie şi această poruncă este de o
foarte mare întindere. Care să-i fie deci răsplata ? „Vor fi miluiţi". Se pare mai întâi
că această răsplată e egală cu binele făcut, dar ea e cu mult mai mare.
Oamenii fac milostenie ca oameni, dar Dumnezeu îi va milostivi ca Dumnezeu. E o
mare deosebire între compătimirea omului şi aceea a lui Dumnezeu. Ele sunt
depărtate una de alta ca răutatea de bunătate.
„Fericiţi cei cu inima curată, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." Observaţi că
această răsplată e.cu totul spirituală. După Iisus Hristos au inimă curată cei ce au o
virtute generală şi universală, cei ce nu se simt vinovaţi cu nimic sau cei ce au
curăţia în cel mai mare grad. Şi nu există virtute care să nu ne fie necesară pentru a
merita să vedem pe Dumnezeu.De aceea zice Sfântul Pavel: “Siliţi-vă să fiţi în
pace cu toată lumea şi să păstraţi curăţia fără de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu". (Evrei XI,14)
Prin această vedere a lui Dumnezeu promisă trebuie să înţelegem pe aceea de care
sunt oamenii capabili. Această poruncă era necesară. Mulţi sunt destul de miloşi, se
abţin de la jaf, nu ştiu ce e avarţia, dar sunt necuraţi şi risipitori. De aceea, Iisus
Hristos adaugă acest precept.
Sfântul Pavel învaţă acelaşi lucru în scrisoarea sa către Corinteni când mărturiseşte
macedonenilor că se îmbogăţiseră nu numai prin milostenie, ci prin tot felul de
virtuţi. Căci după ce a vorbit de dărnicia cu care ei ajutaseră pe săraci din bunul
lor, el adaugă şi faptul că ei se afierosiseră Domnului. Şi vorbind de dărnicia cu
care ajutaseră pe nevoiaşi, el zice: „Ei se dăduseră pe ei înşişi lui Dumnezeu".
„Fericiţi făcătorii depace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema". Prin aceste
cuvinte Iisus Hristos nu numai că ne opreşte de la discuţii şi ură, ci cere ceva mai

10. mult: El vrea să lucrăm la împăcarea celor învrăjbiţi. El făgădueşte şi aici o
recompensă spirituală: Fiii lui Dumnezeu se vor chema. Într-adevăr, lucrarea fiului
unic al Iui Dumnezeu a fost de a împăca pe cei ce erau vrăjmaşi şi de a reuni ceea
ce era divizat.
Dar ca să credem că nu există alt bun decât pacea, El adaugă: „Fericiţi cei
prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor". Cei care suferă
pentru dreptate, adică pentru virtute, pentru evlavie şi pentru apărarea aproapelui,
căci prin cuvântul dreptate El înţelege de obicei suma tuturor, virtuţilor.
„Fericiţi veţi fi când oameniivă vor ocărî şi vă vor prigoni şi din pricinamea vor
spunepe nedrepttot felul de rele contra voastră. Bucuraţi-văatunci şi vă veseliţi,
căci o mare răsplată vă este păstrată în ceruri". Când oamenii - zice El - v-ar
numi înşelători, coţcari, ori altfel - fericiţi veţi fi. Ce poate fi mai nou ca legea
aceasta, care numeşte bunuri nişte lucruri de care toată lumea fuge ca de răutăţi,
sărăcia, lacrimile, prigonirile, ocările ? Şi totuşi Iisus a dat această învăţătură nu la
unu, nu la 2, nu la 10, la 20, la 100 la 1000 de persoane, ci la toată lumea de pe
pământ.
Poporul care asculta aceste adevăruri aşa de noi, aşa de surprinzătoare şi aşa de tari
era profund zguduit. Atât de mare era maiestatea Celui care le propovăduia. Totuşi
să nu credeţi c-ajunge să fiţi prada ocărilor pentru ca să meritaţi a fi proclamaţi
fericiţi.
Domnul adaugă 2 condiţii necesare:
 Prima - ocările să fie suferite pentru El;
 a doua - ele să fie neîndrăptăţite.
Fără aceste 2 condiţii devii nu fericit, ci nenorocitul care suferi ocările oamenilor.
Gândiţi-vă şi la recompensa pe care El o leagă de această fericire: „Căci o mare
răsplată vă este păstrată în ceruri". De nu vedeţi toate fericirile terminându-se cu
făgăduiala Împărăţiei Cerurilor, să nu vă descurajaţi. Căci măcar că se deosebesc,
aceste recompense se reduc toate într-adevăr numai la Împărăţia Cerurilor.
Când Iisus Hristos spune că ce plâng vor fi mângâiaţi, că cei milostivi vor fi
miluiţi, că cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu şi că oamenii paşnici vor fi
numiţi fii lui Dumnezeu, totdeauna El desemnează Împărăţia Cerului pentru toate
aceste fericiri deosebite, fiindcă cei care le vor primi se vor bucura fără doar şi
poate de această împărăţie.

11. Să nu vă închipuiţi deci că ea nu e decât pentru săracii cu duhul. Ea este pentru cei
flămânzi şi setoşi de dreptate, ea e pentru cei blânzi, ea e pentru toţi ceilalţi fără
excepţie. Asta e răsplata promisă în general tuturor, pentru ca voi să nu vă
permiteţi nimic pământesc sau palpabil ,căci n-aţi putea fi fericiţi, dacă aţi avea
numai o recompensă trecătoare, care s-ar stinge odată cu această viaţă şi ar fugi
mai iute ca umbra.
Dar, după ce a zis mare răsplată vă e păstrată în ceruri, El adaugă îndată altă
mângâiere: „Căci aşa au persecutat ei pe proorocii care au fost mai înainte de noi“.
Cum Împărăţia Cerurilor, pe care le-o promite era o fericire în viitor nădăjduită, El
îi mângâie dinainte, arătându-le legătura şi asemănarea pe care o au cu profeţii care
suferit înaintea lor aceste tratamente atât de nedrepte. Să credeţi - le spune El - că
sunteţi prigoniţi de oameni din pricină că-i veţi învăţa lucruri rele şi primejdioase,
nici că vă tratează aşa din pricină că veţi fi autorii unor dogme false şi greşite.
Aceste rele tratamente nu vor veni de la viaţa cea rea a celor care vă vor asculta.
Aceste calomnii nu vor cădea asupra voastră, că le suferiţi, ci asupra celor care vi
le aruncă.
Toate veacurile stau ca martori ale acestui adevăr.Când ele au batjocorit pe
prooroci, când i-au alungat, când i-au bătut cu pietre, când i-au făcut să sufere
atâtea rele, au făcut-o dintr-o nebunie nedreaptă, nu pentru c-ar fi descoperit în ei
vreun sentiment ateu şi contrar legii lui Dumnezeu..Să nu vă tulburaţi deci de
aceste violenţe. Spiritul care animă pe părinţii lor îi va mai însufleţi.
Observaţi cum relevă El curajul ucenicilor săi, apropiindu-i de Moise şi de Ilie şi
punându-i pe aceeaşi treaptă. Întocmai ca Sfântul Pavel când scrie tesalonicenilor:
„Aţi ajuns imitatorii bisericilor lui Dumnezeu, care au îmbrăţişat credinţa lui Iisus
Hristos în Iudeea, fiindcă aţi suferit din partea concetăţenilor voştri aceleaşi
persecuţii pe care acele biserici le-au suferit din partea evreilor, care au omorât
chiar pe Domnul Iisus şi pe propriii lor profeţi, care ne-au prigonit, care nu plac lui
Dumnezeu şi sunt duşmani ai tuturor oamenilor." (I. Tesal II 14). Acesta e deci
gândul lui Iisus Hristos.
În celelalte fericiri El zicea în general: Fericiţi cei săraci, fericiţi cei milostivi; aici
însă El determină persoanele şi adresându-se deosebit ucenicilor le zice: “Fericiţi
veţi fi când oamenii vă vor ocări şi vor zice tot felul de rele contra voastră”. Asta
pentru ca să arate că aici va fi cu deosebire partea lor şi că predicatorii Evangheliei
trebuia să se aştepte la asta mai mult ca oricare alţii.

12. El lasă încă să întrevedem în aceste cuvinte mărimea şi egalitatea Lui cu Tatăl său.
Profeţii, pare El a zice, au suferit aceste tratamente din cauza Tatălui meu, voi le
veţi suferi din cauza mea.
Şi când zice: Profeţii care au fost înaintea voastră, El arată că ucenicii înşişi au
devenit prooroci. Apoi, pentru a-I face să înţeleagă că nimic nu era pentru ei mai
util şi mai glorios decât prigonirea, El nu le zice: oamenii vor vorbi rău de voi şi vă
vor persecuta, ci zice: Eu mă voi opune lor şi-i voi opri. El voieşte ca apostoli săi
să stea deasupra oricărei răutăţi omeneşti, nu expunându-se ocărilor, ci suferindu-le
cu curaj şi arătând falsitatea lor prin nevinovăţia şi sfinţenia vieţii.
Căci a fi lovit şi a nu resimţi loviturile e cu mult mai glorios decât să nu fii lovit.
Iată de ce Iisus Hristos zice : Căci o mare răsplată vă este păstrată în ceruri.
Dar Sfântul Luca ne spune că Iisus Hristos s-a întins mai mult cu această ocazie şi
a spus lucruri care ne pot consola mai mult. Căci El nu zice numai: Fericiţi cei ce
suferă ocări din pricina lui Dumnezeu, ci zice: Vai de aceia de care toată lumea ar
grăi bine: „Vai vouă - zice El - când toţi oamenii vor zice bine despre voi". (Luca
VI, 26). Cu toate astea oamenii binecuvântau pe apostoli, dar nu toţi. Iată de ce
Iisus Hristos nu zice: vai vouă când oamenii, ci vai vouă când toţi oamenii vor zice
bine despre voi. Căci e cu neputinţă ca cei ce sunt cu adevărat virtoşi să fie lăudaţi
de toţi oamenii.
Iisus Hristos adaugă apoi: „Când vor respinge numele vostru ca rău, bucuraţi-vă
atuncea şi săltaţi de bucurie". (Luca IV, 22). El le fâgăduieşte să-i recompenseze
nu numai pentru primejdiile şi relele tratamente la care ei se vor fi expus pentru EI,
ci şi pentru ocările şi calomniile care se vor fi manifestat contra lor. Iată de ce El
nu zice: când ei vă vor prigoni şi vă vor omorî; ci când ei vor spune tot felul de rele
despre voi. Căci e ceva în calomnii, care pătrunde mai adânc în inimile noastre
decât relele tratamente. În primejdii, multe mângâieri îndulcesc obida; de pildă,
opinia publică încurajează atletul, îl aplaudă, îl încoronează şi-i proclamă triumful.
Însă în calomnie noi pierdem toate aceste mângâieri. Nici nu ne dăm seama că e
cea mai sfâşietoare prigonire, şi ne închipuim că nu trebuie decât o virtute
mediocră pentru ca s-o suportăm cu răbdare, deşi s-au văzut unii recurgând la funia
fatală ca să se sustragă supliciului unei rele reputaţii.
Şi de ce să ne mirăm că e aşa la ceilalţi oameni, când vedem pe un Iuda, acest
trădător, acest neruşinat, acest criminal, care nu mai roşea de nimic, cedând el
însuşi infamiei şi spânzurându-se mai bine decât s-o mai rabde.

13. Iar Iov, această inimă de diamant, acest om mai tare ca piatra, când a fost mai
despoiat de averile sale, izbit de nenorociri nesuferite şi lipsit de toţi copiii săi,
când a văzut viermii ieşind din trupul său, şi-a auzit soţia acoperindu-1 de
reproşuri, a răbdat toate astea uşor. Dar, când şi-a văzut amicii vorbind rău de el şi
crezând că n-ar suferi aceste nenorociri decât pentru păcatele sale, nu s-a putut opri
de la tulburare atunci şi marele său suflet s-a simţit zguduit de această injurie.
Şi David avea toate celelalte suferinţe ale sale şi roagă pe Dumnezeu numai să-şi
aducă aminte de blândeţea cu care el suferea un ocărâtor: „Lăsaţi-l - zice el atunci -
să mă blesteme, căci Domnul i-a poruncit aceasta, ca să vadă obida la care am
ajuns şi să mă răplătească cândva de aceste calomnii pe care le sufăr".
Sfântul Pavel nu numai că laudă pe sfinţi pentru c-au suferit rele sau pierderea
averilor lor, ci şi pentru c-au îndurat ocări şi batjocuri. ,,Amintiţi-vă - zice el - de
vremea dintâi când iluminaţi aţi susţinut lupte mari, expuşi fiind în faţa întregii
lumi la injurii şi rele tratamente“.
Iată de ce Iisus Hristos făgăduieşte în această fericire o mare răsplată celor care
sunt încercaţi în felul acesta.
Şi ca să ne oprească de la întâmpinarea: Ce, oare Tu nu-ţi vei apăra apostolii de
aceste ocări ? Nu vei prăbuşi pe aceşti calomniatori? Nu le vei închide gura,
răsplătind chiar de acuma pe fidelii tăi slujitori? El vorbeşte îndată de profeţi
pentru a ne aminti că şi-n vremea acestora Dumnezeu nu s-a răzbunat din această
viaţă pe cei care-i ocărau. Dacă deci, atuncea când Dumnezeu răsplătea pe oameni
prin bunuri prezente, nu încuraja totuşi pe credincioşii săi prieteni decât
promiţându-le bunurile viitoare, şi mai drept era ca Iisus Hristos să trateze tot aşa
pe apostoli, fiindcă îi chema la nădejdi mult mai mari şi la o virtute mult mai
perfectă. Dar vedeţi de câte precepte e precedat. Şi nu fără dreptate a urmat Iisus
Hristos acest plan.
A procedat aşa ca să arate că, dacă n-a căpătat deprinderi şi nu s-a întărit în toate
celelalte fericiri, care preced, nimeni nu poate rămâne tare şi nebiruit în aceste
lupte grele. În felul acesta, El se slujeşte de prima fericire ca de o treaptă pentru ca
să treacă la a doua şi tot aşa mai departe. El ne-a ţesut un fel de lanţ de aur
admirabil.
Într-adevăr, cel smeritcu inimaîşi va plângepăcatele. Cel ce-şi plânge păcatele
va fi desigur blajin, drept şi milostiv. Cel ce va avea blândeţe, dreptate şi
milostivireva fi, curat la inimă.Cel ce va avea această inimăcurată va fi desigur

14. om paşnic, iarcel ce va avea toate aceste virtuţi nu se va teme de primejdii. El nu
se va tulbura de calomnie şi va păstra răbdarea în cele mai mari nenorociri.
După ce Iisus Hristos şi a sfătuit apostolii cum se cuvine, El pare că vrea să-i
mângâie prin slava pe care le-o aduce.
Cum învăţăturile date erau destul de ridicate şi superioare Legii Vechi, ca să nu-i
împiedice a se mira, de a se tulbura şi de a zice: Cum vom putea noi zice atât de
mari lucruri ? Vedeţi ce le spunea El ? „Voi sunteţi sarea pământului”. Prin aceasta
El le arată nevoia de a le da aceste sfaturi. Nu pentru voi, deosebit, vă dau Eu
aceste învăţături, ci pentru mântuirea lumii întregi. Căci nu vă trimit ca oricând pe
prooroci, într-un oraş ori la un popor anumit, ci vă trimit pe mare şi pe uscat în
lumea largă, lume plină de stricăciune şi de vicii. Când le zice: voi sunteţi sarea
pământului, el arată că toată firea omenească era nesărată şi stricată de păcat.
Iată de ce El cere cu deosebire de la apostolii săi virtuţile şi însuşirile necesare
pentru a mişca şi converti pe oameni. Căci când un om e blajin, smerit, îndurător
şi drept, el nu închide aceste virtuţi excelente în el, ci ele sunt un fel de izvoare
sfinte care curg şi se revarsă pe ceilalţi.
De asemenea, cel cu inima curată şi paşnic, care suferă prigoană pentru adevăr, îşi
sacrifică viaţa pentru binele tuturor. Să nu credeţi apostoli, că Eu vă pregătesc lupte
uşoare şi vă numesc greşit sarea pământului.
Dar ce? Au îndreptat apostolii stricăciunea? Nu. Sarea n-ajută ca leac al putre-
ziciunii. Apostolii n-au făcut asta. Dar când graţia lui Dumnezeu reînnoise inimile
şi când, mântuindu-le de corupţie, le pune în mâinile apostolilor, atunci arătau ei cu
adevărat că sunt sarea pământului conservându-le în această viaţă nouă, pe care ei
o primiseră de la Dumnezeu. Numai Iisus Hristos poate scăpa pe oameni de la
stricăciunea păcatului, dar e treaba apostolilor să caute apoi şi le împiedice de a
recădea în aceiaşi stare.
Observaţi, vă rog, cum Iisus Hristos pune pe apostoli deasupra profeţilor, într-
adevăr, El nu-i numeşte numai învăţătorii Iudeii, ci dascălii pământului, şi dascăli
severi şi teribili. Ceea ce este de admirat e că fără să linguşească, fără să scape de
gândul de a plăcea, ci pişcând şi arzând ca sarea, apostolii s-au făcut iubiţi de toţi
oamenii.
Să nu vă miraţi - parcă le zise El - că las pe ceilalţi ca să m-adresez îndeosebi vouă
şi ca să îndemn să vă pregătiţi pentru atâtea pericole. Priviţi câte oraşe şi popoare

15. aveţi de învăţat. Nu trebuie numai să fiţi înţelepţi, ci trebuie să faceţi şi pe alţii să
imiteze înţelepciunea voastră. Să fie prudenţi aceia de care depinde mântuirea
altora. Ei au nevoie de o virtute îmbelşugată pentru ca s-o poată revărsa asupra
celorlalţi oameni. Dacă n-aveti destulă virtute pentru a da şi la alţii, nu veţi avea
de ajuns nici pentru voi înşivă.
Să nu vă jeluiţi deci că ceea ce cer Eu de la voi ar fi prea greu. Căci voi sunteţi
sarea pământului şi prin voi, lecuiesc stricăciunea celorlalţi. Dacă vă pierdeţi
puterea şi vigoarea, vă pierdeţi pe voi înşivă şi pe ceilalţi odată cu voi. Cu cât sunt
mai importante lucrurile pe care vi le dau în grijă, cu atât voi trebuie să vă daţi
silinţă şi să vegheaţi asupra lor. Iată pentru ce El adaugă: „Dacă sarea se strică, cu
ce o să mai sărăm! La nimic nu mai e bună decât la aruncat pentru ca s-o calce
oamenii".
Când alţii ar cădea intr-o mie de greşeli pot căpăta iertare, dar dacă însuşi dascălul
se face vinovat, nimic nu-1 poate scuza, iar greşala îi va fi pedepsită cu o rigoare
extremă. De teamă ca nu cumva apostolii, auzindu-L vorbind de injuriile, prigo-
nirile şi calomniile lumii, să nu se sperie şi să nu se teamă de a ieşi în lume. El le
declară că de nu-s gata să sufere aceste tratamente, zadarnică alegere a făcut.
Să nu vă temeţi - le spune El - de calomnia oamenilor ci de laşitatea şi linguşirea
voastră, căci atuncea veţi fi o sare stricată luată în picioare de oameni. Dacă vă
păstraţi asprimea în contra corupţiei, dar sunteţi bârfiţi, bucuraţi-vă. Căci acesta e
efectul sării, care pişcă rănile şi cauzează dureri. Blestemele oamenilor se vor
însoţi desigur, dar departe de a vă face rău ele vor arăta tăria voastră nebiruită. Iar
dacă teama de calomnii vă face să vă pierdeţi cumpătul, atunci veţi cădea într-o
stare mai rea decât aceea "pe care vreţi s-o ocoliţi şi veţi fi dispreţuiţi de toată
lumea. Veţi fi luaţi în picioare de toţi.
Mântuitorul trece apoi la o comparaţie mai frumoasă: „Voi sunteţi lumina lumii".
El nu-i numeşte lumina unui oraş, ori a unui popor, ci lumina lumii. Precum sarea
de care vorbise adineauri e o sare cu totul spirituală, tot aşa lumina de care El
vorbeşte apoi este o lumină interioară mai strălucitoare ca a Soarelui. El pune întâi
sarea, apoi lumina, pentru ca să arate avantajul cuvintelor pişcătoare şi roadele unei
învăţături sănătoase, care strânge oarecum sufletele, nelăsându-le să se destrame şi
să se strice, şi le conduce de mână pe calea virtuţii.
„ Un oraş aşezat pe un munte nu poate fi ascuns. N-aprinzi o făclie ca s-o pui sub
obroc, ci o pui în sfeşnic, pentru ca să lumineze pe toţi cei din casă”. Iisus Hristos
îndeamnă iar pe apostolii săi prin cuvintele acestea să vegheze asupra purtării lor şi

16. le atrage atenţia să se păzească, socotindu-se ca expuşi vederii tuturor oamenilor şi
ca luptători într-un teatru ridicat în mijlocul pământului. Să nu rămâneţi cu privirea
la acest mic colţ de lume de unde vă vorbesc. Veţi fi în priveala tuturor oamenilor
întocmai ca oraşul aşezat pe vârful unui munte sau ca făclia care luminează acum o
casă întreagă.
Unde-s acuma cei ce îndrăznesc să se îndoiască de atotputernicia lui Iisus Hristos ?
Să asculte aceste cuvinte şi recunoscând puterea acestei proorocii să admire şi să
adore cu sfială această maiestate de temut. Priviţi ce spune Iisus Hristos aici unor
oameni necunoscuţi chiar în ţara lor şi cum le făgăduieşte că pământul şi marea îi
vor cunoaşte şi că vor umple lumea de faima lor sau mai degrabă nu numai de
faima lor, ci şi de puterea binefacerilor lor. Căci nu faima e aceea care, purtându-le
numele,_pretutindeni, L-a făcut vestiţi, ci strălucirea faptelor săvârşite. Ei au fost
ca nişte vulturi, care au alergat de la un capăt al lumii la celălalt cu mai multă
iuţeală şi repeziciune decât soarele, răspândind din toate părţile lumina şi ardoarea
pietăţii.
Dar mi se pare că prin aceste cuvinte Iisus Hristos îi îndeamnă şi la încredere.
Zicând: un oraş aşezat pe un munte nu poate fi ascuns, El declară neted
atotputernicia sa. El pare a zice că precum e imposibil ca un oraş să fie ascuns pe
un munte tot aşa de cu neputinţă e ca Evanghelia să nu se rostească şi să rămâie
îngropată în tăcere. După ce le-a vorbit de persecuţii, calomnii, primejdii şi
supărări, El nu vrea ca el să crează că aceste rele le-ar putea închide gura şi obliga
să tacă, şi ca să întărească le făgăduieşte că predicarea lor nu va fi întunecată de
acestea, dar că ea va izbucni mai mult pentru luminarea tuturora.
În felul acesta vor deveni ei înşişi vestiţi şi slăviţi. Prin asta El arată deci
atotputernicia Sa; iar prin ceia ce urmează, El le arată ce tărie aşteaptă de la ei. Într-
adevăr, după ce-a zis: N-aprinzi o făclie ca s-o pui sub obroc, ci o pui sub un
sfeşnic pentru ca să lumineze pe toţi cei din casă. El adaugă: Aşa să lumineze
lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând faptele voastre bune ei să slă-
vească pe Tatăl vostru, care este în Ceruri.
Făclia am aprins-o Eu însumi - le zice El - e treaba voastră acum să băgaţi de
seamă ca ea să nu se stingă. Păstraţi-i strălucirea, nu numai pentru voi, ci şi pentru
cei cărora trebuie să le fiţi lumină pentru a-i lumina şi conduce în calea adevărului.
Cele mai negre calomnii ale oamenilor nu vă vor putea întuneca lumina, dacă veţi
trăi după regulile pe care Eu vi le dau şi într-un mod demn de cei care trebuie să
atragă tot pământul. Faceţi deci ca sfinţenia vieţii voastre să răspunză Graţiei ai

17. căror împărţitori sunteţi, pentru ca virtutea voastră să ducă la vestirea şi gloria
Evangheliei mele.
El mai adaugă la acest prim avantaj, care e transformarea omenirii, un motiv
puternic pentru a-i încuraja şi a-i face mai aprigi în stăruinţa virtuţii. Căci astfel
trăind - le zice El - nu numai că veţi schimba faţa lumii, dar veţi slăvi pe Dumne-
zeu, Tatăl vostru. Şi, dimpotrivă, dacă vă veţi purta altfel, veţi fi pricina şi a
pierzaniei omenirii şi a necinstirii numelui lui Dumnezeu prin blestemele ei.
Apostolii puteau aici întreba pe Iisus Hristos: „Cum va fi glorificat din pricina
noastră, dacă oamenii trebuie să ne blesteme" ? Dar nu toţi oamenii, ci numai unii;
şi încă nu vor blestema decât din invidie. Şi aceşti indivizi ei înşişi ocărându-vă vă
vor admira, după cum linguşitorii condamnă în inima lor pe cei pe care ei în faţă îi
umplu de laude deşarte.
Dar ce ? Doamne, oare ne vei porunci să trăim pentru arătarea şi iubirea de glorie?
Nu, răspunde Iisus Hristos, vă opresc de la asta hotărât. Nu v-am poruncit să vestiţi
faptele voastre bune şi să faceţi ca toată lumea să le cunoască. Eu v-am spus numai
atât: Lumina voastră să lumineze, adică să fie în voi o virtute mare, să ardă în
inimile voastre focul dragostei, iar lumina lui să strălucească în afară. Căci când
virtutea este într-această stare de perfecţiune înaltă, e cu neputinţă să rămâie
necunoscută, oricât s-ar sili posesorul s-o ascundă. Faceţi deci toată viaţa voastră
fără reproş în ochii oamenilor şi să nu se găsească în voi nici un pretext de
acuzaţie. În urmă, chiar de aţi avea o mie de calomniatori, tot nu va putea nimeni
întuneca slava.
Cu dreptate se serveşte El aici de cuvântul lumină. Căci nimic nu face pe om
remarcabil, ilustru chiar că această strălucire, care naşte din virtute, chiar când ar
face totul pentru ca să rămână necunoscute. El pare totdeauna înconjurat de soare,
iar razele pornite din toate părţile, nu numai că pătrund pe tot pământul, dar ajung
până la cer. Aşa îşi mângâe Iisus, apostolii.
Dacă mulţi caută să vă întunece cu ocările lor, vor fi mulţi alţii care vă vor admira
şi se vor simţi îndemnaţi prin pilda voastră la iubirea şi slăvirea lui Dumnezeu.
Astfel recompensa voastră va veni din 2 părţi, pentru că Dumnezeu va fi slăvit din
pricina voastră - iar voi insultaţi din pricina lui Dumnezeu.
De teamă ca nu cumva noi să atragem înadins asupra noastră vorbele rele ale
oamenilor, sub pretext că o răsplată e dată celui ce suferă, El se păzeşte să se
exprime într-un mod prea absolut, dar pune 2 condiţii:

18. Prima - răul pe care-1 vor spune oamenii de noi să fie neadevărat,
a doua - noi să-l suportăm pentru dragostea de Dumnezeu.
Mai mult decât atât, El îi învaţă că dacă ocările suferite nu-i împiedică să fie
fericiţi şi stima le va fi plăcută, fiindcă slava ei se va sui până la Dumnezeu. El
relevă astfel nădejdile lor pentru viitor ca şi cum le ar spune: Niciodată calomnia
invidioşilor voştri nu va fi destul de puternică ca să orbească într-atâta minţile
oamenilor încât să nu vă mai poată descoperi lumina. Când veţi ajunge sare stricată
şi fără putere, atuncea nu veţi mai fi luaţi în picioare de toată lumea. Dar când
trăind cu sfinţenie veţi fi pradă calomniei, se. vor găsi totdeauna mulţi care vă vor
admira virtutea şi care vor învăţa prin pilda voastră să glorifice cum se cuvine pe
Tatăl vostru. El nu zice Dumnezeul vostru, ci Tatăl vostru, dându-le dinainte
semne şi garanţii ale acestei glorioase naşteri care avea să-i facă fiii lui Dumnezeu.
Pe lângă asta, această expresiune stabileşte egalitatea de onoare între Tatăl şi El.
Într-adevăr, după ce-a zis mai sus, nu vă întristaţi de vorbele rele cărora le veţi fi
pradă; e de ajuns să vă expuneţi la asta pentru Mine, acum pune în locul său pe
Tatăl. Egalitatea dintre El şi Tatăl nici c-ar putea fi mai bine arătată. Fiindcă
vedem, fraţilor, că silinţa noastră va fi aşa de fericită şi apăsarea aşa de nenorocită
şi că această nepăsare va fi cu atât mai criminală cu cât numele lui Dumnezeu va fi
bajocorit din pricina noastră, să căutăm a fi fără cusur în faţa evreilor, neamurilor
şi a întregii Biserici a lui Dumnezeu, şi viaţa noastră toată să fie mai curată şi mai
strălucitoare ca lumina Soarelui.
Dacă cineva ne grăieşte să nu ne supărăm că ne ocărăşte, ci numai că pe drept o
face. Dacă suntem vicioşi, chiar de nu ne-ar vorbi nimeni de rău, vom fi cei mai de
plâns dintre toţi oamenii. Şi dacă rămânem virtuoşi, chiar dacă toată lumea ne-ar
încărca cu insulte noi vom continua să fim cei mai fericiţi dintre toţi oamenii şi
vom atrage de partea noastră pe toţi cei ce vor gândi serios la mântuirea lor.
Aceştia nu se vor opri la ocările răilor, ci se vor uita la curăţenia vieţii noastre.
Căci faptele sfinte fac un zgomot mai pătrunzător decât trâmbiţele cele mai
strălucitoare. Iar curăţia de moravuri aruncă o lumină mai vie decât razele soarelui.
Chiar când ar fi o mie de calomniatori, tot zadarnic s-ar căzni ei să întunece o aşa
de mare strălucire.
Dacă avem aceste virtuţi de care am vorbit mai înainte, dacă suntem blajini,
milostivi, smeriţi, paşnici şi curaţi la inimă, dacă nu răspundem cu nedreptate la
nedreptate, ci ne bucurăm de ocările aduse, atunci desigur aceste virtuţi vor atinge
pe cei ce le vor vedea, mai mult decât cele mai mari minuni. Toată lumea va veni
cu bucurie să se rânduiască de partea noastră. Nu va fi om, oricât de rău, care să nu

19. dea îndărăt, chiar de ar fi fiară sălbatică ori demon. Dacă se găsesc totuşi câţiva
care vă supără cu şireteniile lor, să nu vă tulburaţi. Nu vă uitaţi la ce zic ei de voi în
public, ci intraţi în adâncul conştiinţei lor şi veţi vedea că, chiar atuncea când vă
bârfesc, ei vă stimează, vă admiră şi vă aduc mii de elogii în secret.
Amintiţi-vă cât de mult laudă Nabuhodonosor pe cei trei tineri din cuptor, deşi le-a
fost duşman hotărât. Îndată ce a încercat încrederea şi curajul lor, el îi laudă, le dă
coroane, asta numai findcă se arătaseră statornici în refuz şi se ţinuseră neclintit
legaţi de Legea lui Dumnezeu. Când diavolul vede că nu câştigă nimic prin
calomniile pornite contra noastră, el se retrage de frică să nu se mărească coroana.
Şi când acest nelegiuit pleacă de la cei ce ne bârfesc, aceştia, oricât de răi şi de
corupţi ar fi, ne recunosc în cele din urmă virtutea şi se risipeşte răul, cu care ea era
acoperită.
Dacă oamenii se îndărătnicesc să nu vă dea dreptate, atuncea răsplata şi gloria
păstrate de Dumnezeu pentru voi nu vor fi decât mai mari. Nu vă întristaţi deci,
nici vă descurajaţi, fiindcă apostolii înşişi „au fost pentru unii semn de moarte, iar
pentru alţii semn de viaţă". (II Cor. II. 16). Dacă nu daţi prilej de calomnie, nu veţi
fi în greşala, iar ocările vă vor îndoi gloria. Să strălucească viaţa voastră în virtute
şi-n sfinţenie, şi dispreţuiţi pe toţi calomniatorii.
Căci e cu neputinţă ca o mare virtute să n-aibă totdeauna mulţi duşmani. Însă ea nu
poate fi atinsă de silinţele lor. Şi coborând-o, ei nu fac decât s-o ilustreze şi mai
mult.
Aceste observări să ne facă atenţi, fraţilor, asupra unui lucru, care e acela de a ne
regula bine întreaga viaţă. Numai astfel vara putea lumina pe cei ce stau în umbra
morţii şi atrage la lumină şi la viaţa dumnezeiască. Puterea acestei lumini nu numai
că luminează pe oameni în viaţa aceasta, dar chiar îi conduce până-n cealaltă dac-o
urmează. Când vor vedea dispreţul nostru pentru toate cele pământeşti şi aşteptarea
necurmată a bunurilor cerului, ei vor fi mai înduioşaţi de faptele noastre decât tot
ce le-am putea vorbi. Căci cine e omul - oricât de prost l-am crede, care văzând pe
cineva cufundat puţin mai înainte în dragostea de plăceri şi de bogăţii ridicându-se
deodată din această sclavie,urcându-se ca pe aripi la Dumnezeu fiind gata să sufere
foamea, sărăcia şi tot felul de obide şi înfruntând primejdiile, moartea şi tot ceea ce
alţii socotesc ca înfricoşat, cine – zic - e omul care să nu privească această schim-
bare ca o dovadă sigură a bunurilor nevăzute ale unei alte vieţi?
Dacă lumea vede, dimpotrivă, că noi ne încurcăm în iubirea lucrurilor pământeşti,
cum va mai putea crede că noi suspinăm după fericirea cerului? Cine ne va putea

20. scuza laşitatea, când respectul şi sfiala datorită lui Dumnezeu nu va fi avut asupră-
ne puterea pe care o are asupra filozofilor pământului iubirea de glorie?
S-au văzut câteodată aceşti mândrii filozofi renunţând la toate bogăţiile şi dis-
preţuind moartea, numai să-şi agonisească stimă printre oameni. Au făcut toate
aceste lucruri neavând ca fruct şi ca nădejde altceva decât deşertăciunea. Ce scuză
ne rămâne nouă, care adăstăm o negrăită răsplată şi care am primit aşa de mari
lumini, dacă nu facem aici măcar ce-au făcut aceşti filozofi şi dacă în loc să
folosim aceste graţii pentru mântuirea noastră, ne pierdem şi pe noi şi pierdem şi
pe alţii odată cu noi?
Un păgân care păcătuieşte e mult mai puţin vinovat ca un creştin care cade în
aceeaşi greşeală. Şi raţiunea este că toată Gloria aşteptată de cel dintâi e trecătoare
şi stricăcioasă, în timp ce a noastră este azi , prin graţia lui Dumnezeu recunoscută
şi respectată chiar de cei fără Dumnezeu. Iată de ce atuncea când păgânii vor să ne
facă dojană aspră şi să ne zăpăcească ne zic: Dumneata faci asta, dumneata un
creştin? Desigur ei n-ar spune asta, dacă n-ar avea o frumoasă idee de religia
noastră.
Nu ştiţi ce de învăţături v-a dat Iisus Hristos şi cât de curate sunt poruncile sale?
Cum veţi putea asculta de una singură din poruncile Lui, când în loc să vă siliţi la
asta, voi alergaţi pretutindeni ca să primiţi plata nedreptăţilor, adăugiţi dobânzi la
dobânzi, vă îndeletniciţi cu negoţ şi cu nişte afaceri nedemne de voi, nu cugetaţi
decât la cumpărături de sclavi, de vase de argint, de pământuri, de case şi fel de fel
de mobile ? Şi bine ar fi să vă opriţi aici. Dar când la aceste josnicii mai adăugaţi
nedreptatea, răpirea petecului vecinului, luarea caselor altora, oprimarea săracului,
sporirea mizeriei celor ce mor de foame, cum vă veţi învrednici voi să puneţi
numai piciorul pe pragul acestei biserici?
Dar poate faceţi oarecare milostenie săracilor. Ştiu; dar mai ştiu şi câtă corupţie s-
amestecă în aceste milostenii. Căci le faceţi cu gândul unei mândrii satisfăcute, ori
pentru dobândirea unei glorii deşarte printre oameni. Şi aşa aceste fapte bune nu
sunt răsplătite. Oare nu sunteţi tare nenorociţi să vă păgubiţi astfel, făcând bine, şi
să naufragiaţi în port ? Ca să vă feriţi de această nenorocire, când faceţi vreun bine,
să n-adăstaţi răsplata de la un om, pentru ca Dumnezeu însuşi să vă rămâie da-
tor. El e doar Cel care a zis: „Daţi cu împrumut, nimica nădăjduind" (Luca VI, 35),
Deoarece, un Dumnezeu care e aşa de bogat, se obligă să vă plătească această
datorie, cum puteţi voi s-o cereţi de la un om, şi încă de la un om care e atât de să-

21. rac? Acest datornic divin oare se supără când îi ceri datoria ? E sărac, ori neagă
plata ? Nu ştiţi că vistieriile Sale sunt fără fund, iar dărnicia nemărginită şi grea de
înţeles? Adresaţi-vă deci Lui. Necăjiţi-L să vă plătească, căci îi place să-L necăjiţi
astfel. Când vede că ceri de la altul ceea ce El datorează, se socoteşte insultat. Şi
atuncea nici gând să mai plătească datoria, ci tot gândul Lui e la răzbunarea
nedreptăţii suferite.
Oare sunt eu un ingrat ? - vă zice El atuncea. De unde ştiţi voi că sunt sărac pentru
ca să nu v-adresaţi mie la plată, ci să vă duceţi la un om ? Aţi dat cu împrumut
unuia şi cereţi de la altul plata? Într-adevăr, un om a primit banii, dar Dumnezeu e
cel care a poruncit împrumutul. El vă este debitorul principal. El răspunde de banul
vostru, el e chezaşul vostru şi tot El vă face o mulţime de ocazii pentru cererea
datoriei de la El. Nu vă depărtaţi deci de această înlesnire, pe care o găsi{i la
Dumnezeu, pentru a vă adresa unui om, care n-are nici de unele.
Căci de ce te uiţi la mine sau la altcineva, când faci milostenie ? Ţi-am făgăduit eu
recompensarea ei ? Nu e oare Dumnezeu însuşi Cel ce a zis: „Cel care are milă de
sărac, îşi dă banul cu dobândă lui Dumnezeu." (Proverbe, XIX 17) Fiindcă
Dumezeu ţi-e datornic, adresează-te Lui. Zici că nu-ţi va plăti datoria toală în viaţa
aceasta. Cu atât mai bine că amână plata altcândva. Dumnezeu nu face ca oamenii
care se grăbesc să întoarcă numai ce li s-a dat. El gândeşte să asigure şi să vă
înmulţească capitalul. Iată de ce El vrea ca aici pe pământ să-i daţi mult cu
dobândă, iar El vă păstrează undeva o vistierie.
Ştiind acestea, fraţilor, să facem multă milostenie, să arătăm multă omenie pentru
săraci şi să-i ajutăm nu numai cu averea noastră dar şi cu sfatul. Dacă vedem pe
cineva suferind sau batjocorit în mijlocul oraşului să-l scăpăm, dacă pentru asta
trebuie bani, să dăm, dacă trebuie vorbe şi rugăminţi, să nu le economisim. Fiecare
cuvânt al nostru va fi răsplătit şi chiar gemetele şi suspinele noastre.
Iată de ce prea fericitul Iov zicea: „Plângeam pe cel în supărare şi sufletul mi era
înduioşat de compătimire pentru cel sărac", [Iov, XXX,25].
Dacă până şi suspinele şi lacrimileau valoarea lor înaintea luiDumnezeu, cum
va răsplăti El atuncea când la acestea vom adăugacuvintele, îngrijirile, faptele?
Şi noi am fost în duşmănie cu Dumnezeu. Iar Fiul a făcut împăcăciunea, punându-
se la mijloc pentru noi, pedepsindu-se în locul nostru, îndurând moartea pentru noi,
S-avem şi noi aceeaşi milă faţă de cei nenorociţi şi să căutăm a-i scăpa de atâtea
mizerii care îi împovărează. Să ne lăsăm de urâtul obicei de a ne îngrămădi lângă

22. oamenii care se ceartă sau se bat, veseli de ruşinea şi durerea altora şi încântă de
vederea unui spectacol drăcesc. Ce poate fi mai fără omenie decât o astfel de
purtare?
Vedeţi oameni acoperindu-se de ocări, omorându-se în bătaie, rupându-şi hainele,
desfigurându-şi faţa şi vă puteţi opri ca să-l priviţi în linişte ? Oare se bate un leu
ori un urs? Un şarpe sau vreo altă fiară sălbatecă ? Nu un om asemenea nouă ? Nu
fratele vostru şi unul dintre ai voştri ? Să nu-i priviţi prin urmare, ci despărţiţi. Nu
vă bucuraţi văzându-i, ci căutaţi să-I împăcaţi. Departe de a atrage şi pe alţii la
acest spectacol ruşinos, siliţi-vă dimpotrivă, de a alunga pe cei care se adună.
Trebuie să-ţi fi pierdut şi cinstea şi mintea, trebuie să fii un rău şi nelegiuit pentru
ca să-ţi hrăneşti ochii cu asemenea ruşiui.
Vedeţi un om care ocărăşte, pe altul, şi vi se pare că sunteţi nevinovaţi dacă vedeţi
acest rău fără să-l împiedicaţi ? Voi nu vă aruncaţi în mijlocul lor, ca să risipiţi
primejdiile şi moartea oamenilor.
Veţi zice poate: să m-amestec şi eu în lovituri ? E probabil că această nenorocire
nu vi se va întâmpla. Dar s-admitem că vi se întâmplă. Ei bine, fapta voastră va fi
aceea a unui martir, căci pentru Dumnezeu veţi suferi. Dacă vă temeţi de rănire din
pricina apărării fratelui vostru, gândiţi-vă că Mântuitorul a binevoit să fie răstignit
pe cruce pentru voi. Oamenii pe care-i vedeţi sunt nişte oameni beţi. Ei sunt năuciţi
de puterea patimii şi a nebuniei lor. Ei au nevoie de o persoană cuminte, care să-i
ajute în această împrejurare. Cel ce ocărăşte şi cel ocărât au amândoi deopotrivă
nevoie de acest sprijin: unul pentru a nu mai suferi această violenţă, altul pentru a
n-o mai face. Faceţi-le deci acest serviciu. Întindeţi-le mâna, voi cei cumpătaţi, lor
care sunt beţi. Căci mânia şi furia e o beţie mai mare decât aceea a vinului.
Nu vedeţi în toate zilele pe mare că atunci când un vas este ameninţat de naufragiu
toţi marinarii din port aleargă în ajutorul tovarăşilor lor care sunt în primejdia de a
se pierde ? Dacă tovărăşia de meserie le insuflă acest devotament cu cât mai vârtos
nu trebuie să-l insufle comunitatea noastră de oameni? Aceste persoane, pe care le
vedeţi, sunt cât pe aici să facă un naufragiu mult mai primejdios decât cel de pe
mare. Într-adevăr, sau cel lovit blestemă cuprins de mânie şi cade nenorocitul de el
în iad, sau cel ce loveşte devine omorâtorul sufletului său, precum ucigaşul
trupului duşmanului său. Opriţi deci aceste mari răutăţi. Scoateţi din apă aceste
persoane care se îneacă, aruncaţi-vă cu îndrăzneală în adâncul abisurilor pentru a-i
trage afară. Încetaţi acest spectacol diavolesc, luaţi-i pe fiecare în parte, îndemnaţi-i

23. şi căutaţi de potoliţi vijelia. Dacă mânia le este prea violent nu daţi îndărăt. Aveţi
pe mulţi lângă voi, care vă vor ajuta atuncea când veţi începe, iar Dumnezeu, care e
Dumnezeul păcii, vă va sta într-ajutor atunci mai mult decât toţi oamenii la un loc.
Dacă întindeţi cel dintâi mâna pentru a stinge flacăra, ceilalţi vă vor imita şi veţi
primi răsplata binelui, pe care voi li-1 veţi fi insuflat.
Gândiţi-vă la ce a poruncit Hristos odinioară evreilor, care erau atât de bădărani şi
de neciopliţi. „Dacă vedeţi - le zice El - că vita duşmanului vostru a căzut pe cale -
nu treceţi pe lângă el, ci ajutaţi-l să şi-o ridice". Or, e mult mai uşor să desparţi 2
inşi, care se bat, şi să-i împaci, dacă Dumnezeu ne porunceşte să ajutăm la
ridicarea dobitocului duşmanului nostru, cu atât mai vârtos ne cere El acest lucru
pentru mântuirea fraţilor noştri, mai cu seamă atuncea când căderea lor este nease-
mănat mai funestă! Căci sufletul lor nu cade într-o băltoacă, ci chiar in focul
iadului, unde se prăbuşeşte după ce s-a lăsat târât de violenţa mâniei. Şi cu toate
astea, când vedeţi pe fratele vostru apăsat de această povară şi pe demon înălţându-
1 şi suflând în focul care-1 arde, voi treceţi fără pic de compătimire şi cu o cruzime
care n-ar fi de iertat nici faţă de dobitoace.
Samarineanul văzând cândva un rănit, măcar că nu-l cunoştea şi nu-i era rudă, s-a
oprit totuşi şi l-a luat pe cal, l-a dus într-un han, şi chemând un doftor pentru
vindecarea rănilor, i-a plătit o parte , iar pentru rest s-a obligat. Iar voi, când vedeţi
pe fratele vostru căzut, nu în mâinile tâlharilor, ci ale diavolilor, când vedeţi că
mânia îi rupe inima nu în codri sau în locuri dosnice, ci în mijlocul oraşului, voi
treceţi nepăsători cu o cruzime nemiloasă, măcar că n-aveţi nevoie pentru a-1 uşura
să-i împrumutaţi calul ori banul ca samarineanul? Şi cu această neomenie faţă de
fratele vostru mai adăstaţi, voi ca Dumnezeu să v-asculte când îl veţi striga?
De la spectatori să trecem la actorii acestor lupte ruşinoase. Mă îndrept către voi
cei care îndrăzniţi să ocărâţi pe fratele vostru în faţa lumii. Spuneţi-mi, voi faceţi
răni, daţi cu piciorul, muşcaţi, sunteţi oare fiare sălbatice ? Nu vă e ruşine vouă să
lăsaţi blândeţea, care e firească omului, ca să luaţi furia fiarelor sălbatice ? Eşti
sărac, dar liber. Eşti un meseriaş, un lucrător, dar eşti creştin. Chiar faptul că eşti
sărac te obligă la blândeţe şi la linişte. E treaba bogaţilor să se certe, nu a săracilor,
căci însăşi bogăţiile le dau mii de motive de certuri şi dezbinări. Tu n-ai plăcerea
bogăţiilor să-ţi atragi blestem pe cap, amestecându-te cu bogaţii în duşmănii şi
certuri, îndrăzneşti să baţi şi să insulţi pe fratele tău, îl strângi de gât şi-l calci cu
picioarele înaintea unui popor întreg. Nu vezi tu ce ruşine păţi, imitând furia
fiarelor sălbatice ba încă întrecându-le în cruzime?

24. Într-adevăr, dobitoacele au totul în comun, s-adună împreună, umblă împreună, se
bucură că sunt împreună; iar noi, dimpotrivă, noi n-avem nimic comun. Toate la
noi sunt zăpăceală: numai duşmănii, numai certuri, numai înjurii şi nedreptăţi. N-
avem respect nici pentru cerul, unde toţi suntem chemaţi, nici pentru pământul dat
nouă ca să ne bucurăm de el toţi împreună, nici pentru firea insăşi care ne e tuturor
comună. Patima mâniei şi dragostea de bogăţii au pustiit totul în inimile noastre.
Nu ştiţi în ce nenorocire a căzut servitorul acela, care datora zece mii de talanţi
stăpânului său şi care a avut îndrăzneala, după iertarea datoriei sale, să strângă de
gât pe unul din confraţii săi care-i datora 100 de dinari ? Nu v-aduceţi aminte cum
pe loc a fost condamnat la o moarte veşnică ? Nu tremuraţi când auziţi de astea şi
nu citiţi în soarta acestui mizerabil hotărârea care e pronunţată deja contra voastră?
Într-adevăr şi noi aceştia suntem datornicii lui Dumnezeu. Şt totuşi răbdarea Sa ne
adastă şi nu ne tratează cu rigoarea de care ne folosim noi faţă de fraţii noştri. El nu
ne pune unghia în gât, măcar că am fi fost toţi pierduţi de demult, dacă ar fi vrut să
ne ceară plata unei mici părţi din datorie.
Să cugetăm la acestea, scumpii mei fraţi, să ne smerim şi să ne socotim obligaţi
chiar celor care ne sunt datori, fiindcă dacă lucrăm cuminte şi creştineşte cu ei ne
vor sluji să căpătăm de la Dumnezeu iertarea unei datorii mari şi, dându-le puţin,
vom dobândi mult.
Pentru ce ceri violent ceea ce fratele îţi datorează ? Chiar dac-ar fi să-ţi plătească,
tu ar trebui să-l ierţi de bună voie, pentru ca Dumnezeu să ţină socoteala cândva de
asta şi să-ţi întoarcă tot. Cu toate acestea, tu lucrezi neomenos, şi te sileşti să nu
pierzi, un ban din ceea ce ţi-a datorat. Se pare că această neomenie nu cade decât
pe fratele tău; dar te loveşti pe tine însuţi, lovindu-1 pe acela şi măreşti pedeapsa
rezervată ţie în iad. Dacă, dimpotrivă, arăţi puţină milă, vei face pe Dumnezeu să te
trateze cu blândeţe în judecata ta. Când El vrea să începem noi cei dintâi a fi
generoşi faţă de fraţii noştri, pentru că de aici să scoatem prilejul de a ni se da mai
mult decât dăm noi.
Iertaţi deci pe toţi cei ce vă sunt datori, iertaţi unora banul datorat, altora insultele
primite şi după aceia cereţi de la Dumnezeu răsplata acestei purtări atât de
generoase. Cât timp veţi zori pe oameni la plată, Dumnezeu nu vă va fi debitor.
Însă când le veţi ierta ceea ce vă datorează pentru a vă îndrepta apoi la Dumnezeu,
El vă va răsplăti generozitatea printr-o dărnicie cu desăvârşire dumnezeească.
Dacă cineva, văzându-vă luând de ceafă pe vreunul din datornici, v-ar ruga să-l
lăsaţi şi s-ar obliga el însuşi cu această datorie, şi dacă aţi da drumul debitorului, nu

25. e adevărat că acest om milostiv s-ar socoti obligatul vostru măcar că el s-a încărcat
de datoria cerută de la altul ? Cum dar nu ne va răsplăti Dumnezeu atunci când
pentru a-I îndeplini legea iertăm datornicilor noştri tot ceea ce ei ne datorează, fără
să le mai cerem îndărăt ceva ?
Să nu ne gândim deci, fraţilor, la acea plăcere crudă, pe care o aflăm în cererea
celor ce ne sunt datori, ci să căutăm la primejdia la care ne expunem pentru
totdeauna, şi la pierderea de bună voie a bogăţiilor veşnice. Să ne ridicăm astăzi
pentru toate acestea. Să iertăm oamenilor banul împrumutat, ori răul pe care ni l-au
făcut, pentru ca judecătorul nostru să ne trateze. mai favorabil în datoriile noastre
către El şi să ne dea prin aceasta uşurinţa de a ierta nedreptăţile, ceea ce n-am putut
obţine de la El prin toate celelalte virtuţi. Aceasta va fi calea prin care ne vom
bucura veşnic de bunurile cereşti, pe care eu vi le doresc, prin graţia şi mila
Domnului Iisus Hristos, căruia i se cuvine slava şi puterea acum şi în vecii vecilor,
Amin.

26. Omilia XVI a Sfântului Ioan Gură de Aur
„Să nu socotiţi c-am venit să stric Legea sau proorocii” (Matei V, 17 V,27).
Cine să fi avut această socotinţă? Sau cine L-ar fi putut acuza de acest lucru, pentru
ca El să se fi crezut obligat la un răspuns? Nimic din toate spusele Sale nu dădea
loc la această bănuială. Porunca Lui de a fi blânzi, smeriţi, milostivi, curaţi cu
inima, setoşi de dreptate, n-arăta deloc că El ar vrea să strice Legea, ci dimpotrivă.
De ce dar vorbeşte El astfel ? El vorbeşte aşa într-adins şi cu scop. El avea să dea
legi mai perfecte decât cele ale Vechiului Testament şi să zică: „Auzita-ţi că s-a zis
celor vechi: să nu ucizi; iar Eu vă opresc de la cea mai mică pornire de mânie". El
avea să deschidă o cale şi o conduită cu desăvârşire cerească şi divină.
Şi pentru ca această noutate să nu surprindă pe ascultătorii săi şi să nu-i ridice
împotriva spuselor Lui, El începe cu aceste cuvinte: „Să nu socotiţi c-am venit să
stric Legea sau proorocii. N-am venit să stric ci să plinesc". (Matei V, 17). Deşi
Evreii nu păzeau Legea şi deşi conştiinţa le reproşa faptul de a o viola zilnic prin
acţiunile dezordonate, ei nu încetau totuş de a fi extraordinari de geloşi şi voiau ca
litera şi cuvintele ei să rămână neatinse, fără ca cineva să-i adauge ceva. Cu toate
astea, ei au suferit adaosuri făcute de preoţii lor nu pentru a o perfecţiona, ci pentru
a o strica. Prin aceste adaosuri ei ruinau porunca lui Dumnezeu de a-ţi cinsti
părinţii şi multe altele.
Cum deci Iisus Hristos nu se trăgea din tribul sacerdotal şi cum adaosurile pe
care avea să le facă Legii n-o distrugeau,ci o făceau mai desăvârşită, prevăzând
că aceste 2 lucruri vor tulbura pe evrei, El le previne spiritul prin acest cuvânt
mai înainte de a le vesti adevăruri atât de sublime şi de înalte. Lucrul de care
avea să se teamă vorbindu-leera ca ei să nu-şi închipuie că El ar avea de gând
să strice Legea Veche. Tocmai de această boală a sufletului lor vrea El să-i
vindece mai întâi, cum cearcă s-o mai facă şi aiurea.
Căci, cum evreii credeau că El era vrăjmaşul lui Dumnezeu pentru că nu păzea
Sâmbăta, a vrut să le ia această bănuială când prin motive potrivite divinităţii lui,
ca atuncea când zicea: „Tatăl meu de la începutul lumii până azi nu încetează să
lucreze şi Eu lucrez cu El" (Ioan V, 17), când prin motive pline de o minunată
delicateţe ca atuncea când le aduce pilde vii în primejdie de a pieri în ziua Sâm-
betii. El întrebuinţează adesea cuvinte aşa de simple, tocmai ca să ia oamenilor
orice drept de a-L privi ca pe un duşman al lui Dumnezeu.

27. El, care înviase de atâtea ori morţii cu cuvântul său, într-adins a voit să se roage
Tatălui Său înainte de a învia pe Lazăr. Şi ca s-arate în acelaşi timp că această
atenţiune nu-1 făcea inferior Tatălui Său, El adaugă îndată după rugăciune: „Am
zis aceasta pentru poporul care stă împrejur, ca să crează că Tu M-ai trimis“ (Ioan
XI,42).
Astfel, printr-un amestec admirabil, El nu se poartă în toate lucrurile ca unul care
are o putere suverană, cu scopul de a lecui slăbiciunea evreilor; şi de asemenea, El
nu roagă pe Tatăl Său ori de câte ori face minuni, cu scopul de a nu face pe
nimeni să-L bănuiască de slăbiciune şi neputinţă. Ci El uneşte dumnezeieşte
măreţia cu smerenia şi smerenia cu măreţia Sa. El se foloseşte de acceaşi cumpă-
neală în diferite ocaziuni cu o minunată înţelepciune.
Într-adevăr măcar că lucrează în lucrările cele mai mari prin El însuşi şi prin
propria Sa putere, totuşi El ridică ochii la Cer şi se roagă de Tatăl Său în lucruri
mult mai mici: Când iartă păcatele, când destăinuie tainele inimilor, când deschide
Raiul, când alungă dracii, când vindecă leproşii, când potoleşte marea, când
inviază nenumăraţi morţi, toate astea El le face poruncind. Iar când face fapte mult
mai mărunte, ca înmulţirea pâinilor, El priveşte atunci la cer.
Prin urmare, când El s-adresa Tatălui Său şi-L ruga, El arată lămurit că nu făcea
acest lucru din slăbiciune şi din neputinţă. Căci cum ar fi avut nevoie să se roage în
lucruri mărunte Acela care prin propria Sa autoritate făcea cele mai mari lucruri?
Dar, cum am spus, El procedează aşa pentru ca să închidă vrăjmaşilor Săi gura şi
să le oprească obrăznicia.
Tot aşa să judecaţi şi atuncea când vedeţi în Evanghelie că lisus Hristos vorbeşte
cu smerenie de Sineînsuşi. El avea această ţinută în cuvintele şi în faptele Sale
pentru că voia să oprească pe ascultători de a-L crede străin de Dumnezeu, ori
pentru a ne vindeca sufletele, sau ca să ne dea un mare exemplu de smerenie,
sau pentru că se îmbrăcasecu carnea noastră, sau pentru că evreii n-ar fi putut
înţelege adevărurile, dacă El li le-ar fi spus pe toate odată, sau pentru ca să-i
înveţe, prin modestia Sa, să fugă de mândrie în toate spusele lor.
De aceea, vorbind adeseori smerit despre El insuşi, lasă altora grija de a-I face
cunoscută măreţia. Se mulţumeşte să spună evreilor: „Eu eram mai înainte de a se
naşte Avraam“ (Ioan VIII,58).
Însă ucenicul Său prea iubit merge mult mai departe şi zice: „La început era
Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul“ (Ioan I, 1). De

28. asemenea Iisus Hristos nu spune desluşit că El a creat cerul şi pământul, marea şi
toate lucrurile văzute şi nevăzute; însă ucenicul Său o spune, fără teamă şi cu o
minunată libertate şi de mai multe ori: „Toate au fost făcute printr-Însul şi fără de
Dânsul nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut. El era în lume şi lumea a fost făcut
printr-Însul, (Ioan I, 3 şi 10).
Şi de ce ne-am mira că alţii au vorbit mai bine de Iisus Hristos decât El însuşi
despre Sine, fiindcă adesea El n-a vrut s-arate neted prin cuvintele Sale ceea ce
arată desluşit prin faptele Sale ? El arată în vindecarea orbului din naştere că era El
cel care crease omul şi totuşi când vorbeşte de această primă creaţiune, El nu zice:
Eu am creat bărbatul şi femeia, ci Cel care a creat bărbatul şi femeia. Prin
prinderea peştilor, prin schimbarea apei în vin, prin strălucirea de care s-a
înconjurat pe muntele Taborului şi prin mai multe minuni de felul acesta, a arătat
că El e cel care a creat lumea şi o cârmuieşte. Şi totuşi El n-a arătat desluşit acest
lucru prin cuvintele Sale, în schimb, ucenicii Săi Ioan, Petru şi Pavel o spun cu
tărie în toate împrejurările.
Dacă apostolii săi, care zi şi noapte erau cu El, care-L auzeau vorbind, care-I
vedeau minunile, care ascultau explicaţia multor lucruri obscure şi tainice, care
primiseră puterea de a învia morţii, care se ridicaseră la o treaptă de înţelepciune şi
virtute atât de mare încât renunţaseră la toate de dragul Lui, dacă aceşti apostoli -
zic - nu pot purta, după atâta graţie, tot ceea ce Iisus Hristos le-a spus, înainte de
coborârea Duhului Sfânt, cum să nu-L crează vrăjmaşul lui Dumnezeu, poporul
evreiesc, care n-avea nici înţelepciunea, nici virtutea apostolilor, şi care n-asculta
pe Iisus şi nu-I vedea minunile decât întâmplător, dacă El nu s-ar fi purtat cu multă
băgare de seamă şi smerenie ?
Iată de ce atuncea când se scuză de violarea Sâmbetei, El nu le spune din capul
locului motivul adevărat, ci le spune altele în stare să-i mulţumească. Dacă atuncea
când calcă o singură poruncă a Legii, El întrebuinţează o aşa de mare discreţie în
vorbele Sale, ca să nu-şi atingă ascultătorii, cu cât mai vârtos trebuia să fie
cumpănit El atuncea când avea s-adauge la Legea Veche o Lege cu desăvârşire
nouă ? Această înţelepciune îl face să nu le vorbească totdeauna desluşit despre
dumnezeirea Sa, căci dacă adaosul unei legi era în stare să-i tulbure pe evrei astfel,
cât i-ar fi tulburat dacă le-ar fi spus că El era Dumnezeu! Iată de ce El vorbeşte
adesea într-un chip puţin demn de grandoarea Sa. Şi chiar aici, când o să facă acest
adaos la lege El se foloseşte de o lungă introducere. Nu se mulţumeşte să zică
odată: Nu stric deloc Legea, ci repetă acest lucru de 2 ori.

29. El merge chiar mai departe. Căci, după ce-a zis: „Să nu socotiţi c-am venit să stric
Legea," El adaugă : „N-am venit s-o stric ci s-o plinesc." Aceste cuvinte trebuie să
reţină nu numai obrăznicia evreilor, ci şi pe a ereticilor, care au îndrăzneala să
spună că diavolul este autorul Legii Vechi.
Dac-ar fi aşa, cum Iisus Hristos, care a venit să distrugă tirania diavolului, ar fi
plinit o lege făcută de diavol, în loc s-o combată şi s-o strice ? Într-adevăr, El nu
zice numai: N'o stric, ceea ce ar fi fost de ajuns, ci adaugă: O plinesc, ceea ce arată
că El nu numai că nu era vrăjmaşul ei, dar că o sprijinea şi o autoriza.
Dar cum, îmi veţi zice, oare Iisus Hristos n-a stricat Legea? Respectat-a El Legea
şi proorocii ? Dinspre partea proorocilor, El i-a respectat împlinind cu exactitate
ceea ce ei preziseră despre El, aşa cum observă Evanghelia pretutindeni zicând:
„Iisus făcu aşa pentru împlinirea celor ce fuseseră prezise de profeţi." (Matei
VII,17; XIII,17; XXVI, 56). Când s-a născut, când copiii îi vestiră slava în templu,
când s-a suit pe o asină şi-n multe alte împrejurări, El împlinea profeţii care n-ar fi
fost împlinite, dacă El n-ar fi venit în lume.
Iar în ceea ce priveşte Legea, El a împlinit-o în 3 feluri:
1. Întâi, pentru că n-a violat-o, după mărturisirea făcută de El însuşi când zice către
Sfântul Ioan: „Trebuie să plinim toată dreptatea" (Matei, 111,15) şi către evrei:
„Cine din voi mă poate acuza de vreun păcat“ (Ioan VII,46) şi către ucenicii Săi:
„Stăpânitorullumiivine şi n-are nimic în Mine care să-i aparţină.” (Ioan XIV,30).
Iar profetul remarcase acest lucru demult zicând: „El n-a păcătuit niciodată“ (I
Petru 11,25), Iată primul chip în care Iisus Hristos a împlinit Legea.
2. Al doilea, El a împlinit-o făcând-oîmplinită. Ceea ce e cu adevărat admirabil e
faptul că El nu a mai împlinit legea, dar că ne-a dat graţia Sa ca s-o împlinim.
Acest lucru îl observă Pavel atunci când zicea: „Iisus Hristos e sfârşitul către care
tinde toată Legea pentru a justifica pe toţi care ar crede în El (Romani X,4). Şi în
alt loc: „Dumnezeu condamnase păcatul în carnea lui Iisus Hristos din cauza
păcatului săvârşit contra Lui pentru ca dreptatea Legii să fie împlinită în noi, care
nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit spiritului" (Romani VIII,3). Şi tot în
scrisoarea către Romani: „Se va spune poate că prin credinţă noi stricăm Legea.
Ferească Dumnezeu. Dimpotrivă, o fixăm." (Romani 111,31).
Într-adevăr, cum I.egea tindea să facă pe om drept şi cum n-avea pentru asta
destulă putere, Iisus Hristos a venit să aducă un mijloc puternic de justificare prin

30. credinţă şi să plinească astfel ceea ce Legea voia să facă. Ceea ce Legea nu putuse
să facă prin literă, făcut-a El prin credinţă. În acest înţeles zice El: N-am venit să
stric Legea.
3. Maiputem găsi încă un fel după care Iisus Hristos a împlinit Legea. E acela de
a adăugat la ea preceptele Legii Noi.
Tot ceea ce Iisus Hristos spune în Evanghelie nu e distrugere, ci mai degrabă
confirmarea şi împlinirea Legii Vechi.
De pildă, porunca: Să nu ucizi nu numai nu e distrusă, dar chiar e perfecţionată şi
întărită de porunca de a nu te mânia. Acelaşi lucru se poate spune şi despre alte
învăţături.
Am observat adineaori cum Iisus Hristos, aruncând seminţele învăţăturii Sale, s-a
îngrijit să înlăture ori ce bănat supărător. Cum însă paralela dintre legislaţia veche
şi cea nouă era de natură să nască bănuieli, El le previne printr-o meşteşugită
dibăcie. Într-adevăr, ceea ce El are să spună în această parabolă era implicit stabilit
în ceea ce precedă.
 Căci a zice: Fericiţi cei săraci cu duhul, e tot una cu a zice: Nu vă mâniaţi.
 Zicând:Fericiţi cei cu inima curată, El oprise dinaintede a privi la o femeie
cu patimă.
 Zicând: Fericiţi cei milostivi, El poruncise oamenilor să nu strângă comori
pe pământ.
 Zicând: Fericiţi cei ce plâng şi cei ce suferă prigoniri şi insulte, El porun-
cise să intrăm pe calea cea strâmtă.
 Zicând:Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează după dreptate, El porunceşte:
faceţi oamenilor aşa cum vreţi să vă facă şi ei vouă.
 Iar asigurându-necă făcătorii de pace sunt fericiţi, El a zis aproape acelaşi
lucru pe care-1 învaţă mai apoi: Trebuie să-ţi laşi darul la altar şi să mergi
ca să te împaci cu fratele tău, iar faţă de duşmanul tău să fii binevoitor.
Toată deosebirea stă în aceea că în „fericiri":
 El propune răsplăţi celor ce vor face binele, pe când aici propune pedepse
celor ce vor săvârşi rele.
 Acolo zice că blânzii vor moşteni pământul, iaraici că cel ce va numi nebun
şi prost pe fratele său va fi vinovat de gheena focului.
 Acolo zice că cei curaţi cu inima vor vedea pe Dumnezeu, iaraici adaugăcă
cel ce priveşte cu patimă la o femeie e adulter cu adevărat.

31.  Acolo zice că făcătorii de pace fiii lui Dumnezeu se vor chema, iar aici ne
înfricoşează cu ameninţarea de a fi daţi judecătorului de vrăjmaşul nostru.
 Acolo zice că sunt fericiţi cei ce plâng şi suferă prigoană, iar aici El
ameninţă cu pieirea pe cei ce merg pe calea cea largă.
 Iar ceea ce spuneaici, anume că nu puteţi servi totodată şi lui Dumnezeu şi
banului, îmipare de asemenea potrivit cu ceea ce zisese mai sus: Fericiţi cei
milostivi şi cei ce flămânzesc şi însetoşează după dreptate.
Şi fiindcă El va da, precum am spus învăţături mai desluşite, ba chiar mai
desăvârşite. Într-adevăr, El nu mai pretinde o simplă compătimire, ci ne cere să ne
lăsăm dezbrăcaţi până la cămaşă; nu se mai mulţumeşte cu o blândeţe obişnuită,
ci vrea să-ntindem şi obrazul celălalt atuncea când ni se dă o palmă, vrea să
îndrepteze din capul locului contradicţia aparentă a Legii cu învăţătura Sa.
De aceea, după ce a zis: Să nu socotiţi c-am venit să stric Legea şi după ce a dat
mai multă putere afirmaţiunii sale adăugând: N-am venit s-o stric ci s-o plinesc, El
mai insistă în aceşti termeni: „Adevăr zic vouă, nici o iotă sau o cirtă nu va trece
din Lege fără să se împlinească, cât va fi cerul şi pământul" (Matei V, 18). E tot ca
şi cum ar fi zis: Este cu neputinţă ca Legea să nu se împlinească. Trebuie neapărat
ca să fie observată până la cel mai mic amănunt. E ceea ce a şi făcut Iisus Hristos,
care a împlinit-o desăvârşit.
Şi nu fără dreptate face el aluzie la schimbarea lumii. Ci face, ca să ridice mintea
ascultătorilor să audă că cu dreptate voia El să-i facă să intre pe o cale mai
desăvârşită, fiindcă toată creaţiunea era destinată să sufere o transformare, iar
neamul omenesc era chemat într-o altă patrie şi la o viaţă sublimă.
„Cel ce va călca una din cele mai mici porunci ale mele şi cel ce va învăţa pe
oameni să le calce vor fi cei din urmă întru Împărăţia Cerurilor, iar cel ce va face
şi va învăţa, mare va fi întru Împărăţia Cerurilor“ (Matei V,19).
După ce a prevenit bănuelile, pe care răutatea vrăjmaşilor Săi putea să le ridice
contra Lui şi după ce a închis gura celor care voiau să-L contrazică, El începe să-şi
înfricoşeze ascultătorii şi ameninţă cu pedepse groaznice pe cei care ar călca aceste
porunci noi. Căci ca să vedeţi că astea sunt spuse cu privire la Legea nouă, nu la
Legea Veche, ascultaţi ceea ce urmează: „Zic vouă că, dacă dreptatea voastră nu
prisoseşte mai mult decât a cărturarilor Legii şi a fariseilor, nu veţi intra întru
Împărăţia Cerurilor".

32. Dacă aceste ameninţări ar fi fost făcute împotriva călcătorilor de Lege, de ce ar fi
zis: Dacă dreptatea voastră nu prisoseşte mai mult decât a fariseilor? A face ceea ce
făceau fariseii nu însemna că dreptatea prisoseşte. Acest prisos de dreptate era deci
în a nu te mânia şi-n a nu arunca o privire necurată asupra unei femei. Dar de ce
numeşte El mici aceste porunci măcar că sunt destul de mari şi de înalte? Pentru că
El le era autorul. Cum se smerea în toate şi nu vorbea niciodată de El decât cu o
mare modestie, El se poartă tot aşa când vorbeşte de învăţăturile Sale, ca să ne
arate să fim smeriţi în toate. De altfel, fiindcă putea fi bănuit că pune Legi noi, El
caută să alunge această presupunere prin modestia spuselor Sale.
4. Vorba: “el va fi cel mai mic în Împărăţia Cerurilor” n-arată altceva decât
pedep-sele iadului.
Iisus Hristos înţelege prin Împărăţia Cerurilor nu numai folosirea bunurilor din cer,
ci şi învierea şi clipa teribilei Sale veniri, S-ar putea oare ca acela care a numit pe
fratele său nebun şi care a călcat o singură poruncă să fie zvârlit în iad, iar cel ce
le-ar călca pe toate şi ar face şi pe alţii să le calce să găsească loc întru Împărăţia
Cerului? Când prin urmare zice că acela va fi cel din urmă în Împărăţia Cerului, El
vrea să spună că acela va fi din numărul celor ce vor fi alungaţi de la Dumnezeu. Şi
aceia vor fi desigur azvârliţi în iad.
Mai mult decât atât, Iisus Hristos, fiind Dumnezeu, prevedea laşitatea multora şi
prevedea că unele persoane vor aprecia cândva spusele Sale ca ceva exagerat şi vor
zice: Cum poţi crede că eşti pedepsit pentru vecie, dacă numeşti nebun pe fratele
tău, ori că devii adulter dacă arunci ochii spre o femeie ?
De aceea, vrând să oprească pe oameni de a cădea în dispreţuirea Legii sale, El
ameninţă şi pe cei care ar călca-o şi pe cei care ar face pe alţii s-o calce. Prin
urmare, asprimea acestor ameninţări să ne stăpânească şi să ne împiedice de a viola
această Lege sfântă, ori de a face s-o violeze cei ce-ar dori s-o păzească. Iar cel ce
va face şi va învăţa va fi mare.
Oamenii nu trebuie să-şi procure foloase numai loruşi, ci şi altora. Răsplata nu va
fi egală pentru cel ce nu se gândeşte decât la el, cu acela care, mântuindu-se
mântuie şi pe alţii odată cu el. Precum cel ce predică şi nu face ce spune se
osândeşte singur după spusa Sfântului Pavel: „Voi care învăţaţi pe alţii nu vă
învăţaţi pe voi înşivă" (Romani II, 211, tot aşa cel ce face binele şi nu învaţă şi pe
alţii să-l facă pierde mult din răsplata lui.

33. Trebuie deci să lucrăm în ambele direcţii şi, după ce ne-am silit la cercetarea
noastră, trebuie să ne întindem apoi vegherea şi indurarea asupra fraţilor noştri.
Iată de ce Iisus Hristos spune că trebuie să facem şi apoi să învăţăm şi pe alţii. El
pune practica înaintea învăţăturii pentru ca să arate că nu poţi învăţa pe altul cu
folos mai înainte de a fi făcut tu însuţi ceea ce spui. Căci altfel ni se va spune: „
Doctore vindecă-te pe tine însuţi". Acela care neputându-se orândui pe sine se-
ndeasă să înveţe pe ceilalţi se expune batjocorii celor ce-1 ascultă, şi toate sfaturile
lui vor fi fără rod, fiindcă el va strica prin faptele sale ceea ce va clădi prin spusele
sale.
„Iar cel ce va face şi va învăţa va fi mare în Împărăţia Cerurilor. Căci zic vouă că,
dacă dreptatea voastră nu prisoseşte mai mult decât a cărturarilor Legii şi a
fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor" (Matei V, 20). Prin cuvântul dreptate
Iisus Hristos înţelege aici toate virtuţile.
Tot aşa arată Scriptura virtutea lui Iov: „Era un om drept şi fără prihană". Sfântul
Pavel urmează această regulă când numeşte drept pe acela pentru care zice că nu e
pusă lege: „Legea nu e pentru cel drept" (I Timotei I, 7). Aproape în toată Scriptura
prin acest cuvânt se-nţeleg toate felurile de virtuţi. Dar vedeţi cât de mare este
graţia şi Legea lui Iisus Hristos, când El cere ucenicilor săi începători să fie mai
drepţi decât chiar cărturarii Legii. El nu-nţelege prin aceşti cărturari şi farisei
numai p-aceia dintre ei care erau nedrepţi, ci chiar pe cei ce păzeau Legea. Căci nu
i-ar fi numit drepţi, într-un oarecare sens, şi n-ar fi comparat dreptatea evanghelică,
care e adevărată, cu a lor dacă aceasta n-ar fi fost cel puţin exterioară şi aparentă.
Observaţi deasemeni cum Iisus Hristos îndreptăţeşte Legea Veche. Comparându-
le, aceste 2 Legi sunt ca 2 surori care au acelaşi tată. Într-adevăr, fiindcă ele nu se
deosebesc decât puţin rezultă că sunt de acelaşi fel. Astfel, El nu strică Legea cea
Veche, ci dimpotrivă o dezvoltă. Iar dacă ar fi fost dată de spiritul cel rău, cum au
zis ereticii, Mântuitorul nu şi-ar fi dat niciodată osteneala de a o împlini şi de a o
desăvârşi, ci ar fi alungat-o cu totul.
Vă-ntrebaţi, poate, de ce această Lege mozaică, care era bună în sine, nu mai
mântuieşte acum pe oameni ? Vă răspund că ea nu-i mai mântuieşte acum de la
venirea lui lisus Hristos, pentru că primind o graţie mai mare, ei trebuie să
întreprindă lupte mai mari. Însă tot aleşii lui Dumnezeu, care au trăit pe vremurile
acelea, s-au mântuit practicând-o. Căci Iisus Hristos spune în Evanghelie: „Mulţi
vor veni de la Răsărit şi de la Apus şi vor avea locul lor întru Împărăţia Cerurilor,
cu Avram, Isac şi Iacob" (Matei VIII, 11].

34. Vedem de asemenea că Lazăr, când se bucură de aceste plăceri negrăite, locuieşte
în sânul lui Avram. Într-un cuvânt, aceia care în primele secole au strălucit prin
virtuţile lor deosebite s-au sfinţit în practicarea acestor Legi.
5. Dacă această Lege ar fi fost rea, ori ar fi avut o altă origine decât Dumnezeu,
Iisus Hristos n-ar fi vrut s-o plinească. Căci dacă El nu-i s-ar fi supus decât ca să
atragă pe evrei, nu ca să arate unirea dintre ele şi conformitatea celei noi cu cea
veche, de ce nu se pleca El şi superstiţiilor păgânilor pentru ca să-i atragă tot astfel
? Acest lucra ne arată că dacă Legea Veche încetează de a mai mântui oamenii,
este nu pentru că ea ar fi rea, ci pentru că acum a venit vremea unei virtuţi mai
desăvârşite. Dacă ea e mai puţin perfectă decât Legea Nouă, nu urmează că e rea,
fiindcă această osândire ar cădea şi asupra celeilalte, Căci dacă compari ştiinţa
acestei vieţi cu a cerului, ea nu e aproape nimic şi va fi distrusă atuncea când a
doua ne va fi dată.
„Când vom fi în stare perfectă - zice Sfântul Pavel - ceea ce e imperfect va fi
distrus‘‘ ( l Cor. XIII. 10) E tocmai ceea ce s-a întâmplat Legii Vechi faţă de cea
Nouă. Totuşi noi nu criticăm Legea graţiei, măcar că nu trebuie să ne naştem când
vom fi în cer, căci atunci ceea ce este imperfect va fi desfiinţat: şi nu încetăm de a
recunoaşte că ea e mare şi foarte înaltă. Prin urmare fiindcă recompensele
făgăduite aici sunt mai mari decât în Legea Veihe, iar graţia Duhului Sfânt mai
îmbelşugată, drept este, să ni se pretindă mai multă virtute.
În adevăr, nu ni se mai promite o ţară unde curge lapte şi miere, nici adânci
bătrâneţe, nici un cârd de copii, nici mult grâu şi vin, ori turme mari de oi şi de boi,
ci ni se promite cerul însuşi şi bunurile de care ne bucurăm acolo, onoarea de a fi
fii adoptivi ai lui Dumnezeu, fraţii unicului Fiu al Tatălui, moştenitorii mărirei
Sale, ai împărăţiei Sale şi ai unor nenumărate bunuri.
Sfântul Pavel ne arată îndeajuns cum noi am primit mai multă graţie decât evreii,
când zice: „Nu mai e osândă pentru cei ce sunt întrupaţi în Iisus Hristos, care
trăiesc şi care umblă nu potrivit cărnii, ci potrivit spiritului. Căci legea spiritului
viu care este în Iisus Hristos m-a dezlegat de legea păcatului şi a morţii." (Romani,
VIII, 1) Deci după ce Iisus Hristos a înfricoşat pe călcătorii de lege şi a pus atât de
mari recompense pentru cei ce ar asculta de ea şi după ce în felul acesta a arătat că
cu dreptate cere El mai mult de la cei de demult, începe în sfârşit să ne spuie
această Lege Nouă, comparând-o cu cea veche.
Şi face asta ca să arate 2 lucruri:

35.  primul, că El nu era potrivnic legii lui Moise, ci se punea de acord cu ea,
stabilind învăţăturile sale;
 al doilea, că El avea dreptate să facă acest nou adaos şi să perfecţioneze
Legea Veche.
Ca să ne desluşim mai bine, s-ascultăm cu grijă cuvintele lui Iisus Hristos: „Auzit-
aţi că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi, că cine va ucide vinovat va fi judecăţii“
(Matei, V,21; Exod. XXI). El însuşi era cel ce dăduse aceste porunci, dar aici nu ne
arată autorul. Căci dac-ar fi zis: „Auzit-aţi cam spus celor de demult", Evreii n-ar fi
putut suferi această vorbă. Iar dac-ar fi zis : „Auzit-aţi că Tatăl meu a zis celor de
demult" şi-ar fi adăugat îndată: „iar Eu vă zic“ El ar fi părut că e mai mare decât
Părintele său şi că se laudă vorbind aşa. Se mulţumeşte deci să indice această
poruncă fără să arate pe cel ce o dăduse şi le arată că venise vremea să le-o
reînnoiască.
Într-adevăr, spunând „S-a zis celor de demult", El arată că de multă vreme fusese
dată această lege şi face acest lucru ca să-şi îndemne ascultătorii spre o virtute mai
desăvârşită, întocmai cum cineva ar zice unui copil leneş pentru a-1 îndemna la
studii: Ia uite ce de timp e de când te ocupi cu buchile. Aşa şi aici prin cuvântul cei
de demult Iisus mişcă pe evrei către o virtute mai desăvârşită, ca şi cum le-ar zice:
De multă vreme trebuie să fi aflat aceste învăţături; acum e vremea să treceţi la
altele mai înalte.
Însă e de remarcat că Iisus Hristos nu confundă şirul învăţăturilor şi că începe de
unde legea însăşi începe, pentru ca să arate perfecta potrivire a acestor 2 legi:
„Iar Eu vă zic, că oricine se va mânia fără motiv contra fratelui său vinovat va fi
judecăţii" (Matei V. 22).
Observaţi în aceste cuvinte puterea Celui ce le spune. Gândiţi-vă la autoritatea cu
care lucrează şi cum vorbeşte ca legiuitor. Căci cine dintre prooroci, cine dintre
drepţi şi patriarhi a vorbit cândva aşa ? Aceştia începeau cu cuvintele : „Iată ce zice
Domnul". Fiul lui Dumnezeu însă nu face aşa. Aceia vorbeau ca servitori şi ca din
partea Stăpânului lor; iar Iisus Hristos vorbeşte ca Fiu al lui Dumnezeu şi din
partea Tatălui Său. Şi când vorbeşte din partea Tatălui Său, El vorbeşte în acelaşi
timp din partea Sa, căci zice Tatălui: „Tot ce e al Meu e al Tău, şi tot ce e al Tău e
al Meu (Ioan XVII, 10) Profeţii vorbeau la nişte oameni, care ca şi ei erau slujitorii
aceluiaşi Stăpân, în timp ce Iisus Hristos vorbeşte propriilor săi servitori.
6. Acum să întrebăm pe cei ce resping Legea Veche, dacă porunca de a nu te mânia
e contrară celei de a nu ucide şi dacă nu-i mai degrabă perfecţionarea şi oarecum

36. încoronarea ? Nu se vede că una este împlinirea celeilalte şi că astfel ea e mai
mare? Cel ce s-abţine de la mânie se va abţine mult mai uşor de la omor. Iar cel ce-
şi înăbuşeşte în inimă toate pornirile de indignare îşi va opri mult mai uşor mâinile
de la violenţă. Mânia e rădăcina omorului. Cel ce taie această rădăcină îşi va tăia
uşor toate ramurile sau mai degrabă nu le va mai lăsa să crească.
Astfel Iisus Hristos nu dădea aceste învăţături noi ca să distrugă Legea, ci s-o facă
mai bine păzită. Căci care e scopul legii ? Nu să împiedice omorul ? Pentru a fi
vrăjmaş Legii, El ar fi trebuit să poruncească omorul, fiindcă a omorî şi a nu omori
sunt cele 2 contrarii. Dar când El nu îngăduie nici chiar să te mânii, e evident că El
tinde la acelaşi ţel ca şi Legea, numai că face acest lucru mult mai desăvârşit. Cel
ce nu se gândeşte decât la faptul de a nu omori nu va avea niciodată atâta aversiune
de omor ca acela care vrea să înăbuşe chiar mânia. Acesta este mai departe de
crimă, decât acela.
Însă, pentru ca să combatem mai bine pe ereticii aceştia, să vedem tot ce ne spun
ei: Dumnezeul - zic ei - care a creat lumea, „care ridică soarele peste buni şi peste
răi şi plouă peste drepţi şi peste nedrepţi" (Matei V, 45) e un spirit rău. E drept că
cei mai puţin porniţi dintre ei au groază de această împietate şi că se mulţumesc să
spună că acest Dumnezeu poate fi drept, dar nu poate fi bun. Făuresc apoi un alt
Dumnezeu care n-a existat niciodată şi n-a creat nimic, pe care-1 numesc Tatăl lui
Iisus Hristos. Acela căruia îi neagă bunătatea rămâne după ei în creaţiunea sa ca
într-un bun ce-i aparţine şi pe care-1 conservă. Iar acela, căruia îi dau numele de
bun, vine deodată să ia moştenirea celuilalt şi porneşte să fie Mântuitorul acelora
al căror creator nu este.
Observaţi cum fiii diavolului îşi iau limbajul de la izvorul tatălui lor, fiindcă răpesc
lui Dumnezeu creaţiunea care îi este proprie, măcar că Sfântul Ioan strigă: „El a
venit într-ale Sale şi lumea de El a fost făcută" (Ioan I, 11).
Ei examinează apoi Legea Veche care zice: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru
dinte". Şi se pornesc contra acestor cuvinte, întrebând cum a putut fi bun cel ce le-a
zis. Ce vom răspunde la acestea, decât că aceste învăţături sunt într-adevăr pline de
bunătate ? Căci legiuitorul nu porunceşte asta ca să ne smulgem ochii, ci pentru ca
frica de suferinţă să ne oprească de a o face altora. Atuncea când a ameninţat pe
Niniviţi cu scufundarea oraşului nu hotărise să facă acest lucru, fiindcă pentru
executarea lui n-avea decât să-i pedepsească fără a-i ameninţa, ci voia numai să-i
înspăimânte pentru ca ei prin pocăinţa lor să-i potolească mânia. Aşa şi aici, prin
pierderea unui ochi, cu care ameninţă pe cei ce ar scoate pe al fratelui lor, El vrea
să înfrâneze prin frică pe aceia care nu s-ar lăsa conduşi de minte şi de omenie. Ai

37. pierdut minţile şi eşti furios, ca să zici că e cruzime atuncea când opreşti omorul şi
pedepseşti adulterul.
Dinspre partea mea, eu sunt atât de departe de a găsi că e cruzime în această lege
încât aş găsi nedreaptă orânduiala contrară. Voi ziceţi că Dumnezeu e crud, fiindcă
El comandă să scoţi un ochi pentru ochi, dar eu vă spun că dacă El n-ar fi dat
această învăţătură, mai mulţi ar fi spus despre El ceea ce voi ziceţi acum. Într-
adevăr, să presupunem că orice lege s-a distrus, că nimeni n-are să se mai teamă de
pedepsele ei, că toţi sunt liberi să-şi îndestuleze fără frică patimile lor, că pot fura,
omorî, jura mincinos, face adulter şi paricid. Nu e adevărat că totul ar fi un talmeş-
balmeş straniu şi că toate pieţele, toate oraşele, tot pământul şi mările ar fi pline de
ucigaşi şi de toate felurile de crime ?
Dacă atuncea, când legile sunt în vigoare şi răspâudesc groază şi ameninţări,
sufletele rele cu greu se ţin în frâu, ce-ar fi fără acest ajutor şi cine le-ar putea opri
grozăviile? Cu ce îndrăzneală nu s-ar dezlănţui ele contra persoanei şi vieţii noa-
stre? De n-ar fi numai cruzime să îngădui răilor tot ce ar vrea să facă, n-ar fi mai
puţină cruzime să treci cu vedere pe cel care pe nedrept ar fi fost însultat de alţii.
Dacă cineva ar strange toţi anarhiştii şi criminalii, dacă le-ar pune arma-n mână şi
le-ar comanda să omoare în tot oraşul ori pe cine ar întâlni, oare acest om n-ar trece
drept un monstru în cruzime şi barbarie ? Şi dacă altul, dimpotrivă, ar lega pe toţi
cei armaţi de monstru şi ar scăpa din mâinile lor pe cei ce aveau să fie înjunghiaţi,
oare acest om n-ar trece drept un păstrător al păcii şi ai siguranţei publice ?
Aplicaţi acest exemplu în chestiunea noastră. Cel ce porunceşte ochi pentru ochi
opreşte cu lanţuri puternice furia răilor şi e asemănător aceluia care ar opri pe
furioşii înarmaţi. Iar cel ce nu stabileşte nici o pedeapsă, pune lumii arma-n mână
şi seamănă cu acela care ar aduna pe anarhişti şi i-ar înarma ca să treacă tot oraşul
prin foc şi sânge.
Recunoaşteţi deci că autorul acestei Legi Vechi nu numai nu e crud, dar e plin de
bunătate. Dacă ziceţi că jugul său e insuportabil, că asprimea de a da ochi pentru
ochi merge până la exces, vă-ntreb care din două vă pare mai tare: să te opreşti
de la omor, ori şi nu te mânii ? Cine e mai sever: cel ce pedepseşte omorul, ori cel
ce răzbună cea mai mică pornire contra fratelui său? Cel ce osândeşte comiterea
adulterului, ori cel ce condamnă insăşi pofta de adulter şi o condamnă la o
pedeapsă veşnică ?
Vedeţi unde cad raţionamentele acestor oameni. Dumnezeul Vechiului Testament,
pe care-1 numeau crud, va apărea blând şi moderat; iar Dumnezeul Noului