1. De la Pekin la Lhassa
Cale ferata a Chinei pe acoperisul lumii
Un omagiu constructorilor celei mai mari cai ferate din
lume.
Autor: Eddy Cheong
2. Provocari
Inca de la intemeierea Republicii Chineze de catre Dr Sun Yat-sun in
1911, a existat visul de a avea o retea nationala de cai ferate care sa
uneasca toate provinciile Chinei.
Tibetul a ramas singura provincie fara aceasta retea din cauza unor
obstacole greu de trecut. Incepand din anii 1950, proiectantii de cai
ferate au avut de infruntat mai multe dificultati. Cele mai importante au
fost:
Bariere de munti
Terenuri cu un sub-sol inghetat, instabile si zone umede, mlastinoase
Un ecosistem fragil
3. Intrebare:
Cum ati putea construi o cale ferata prin acesti
munti ai Tibetului?
Bariera lantului muntos Kunlun
Scriitorul american Paul Theroux a rostit aceasta fraza: “Acest munte atat de impozant care separa Tibetul de
restul Chinei garanteaza ca trenul spre Lhassa, la care China viseaza din anii 1950, nu va exista niciodata.”
85% din calea ferata este situata in “zona Interzisa”. Aceasta e cunoscuta ca “zona a mortii” din cauza aerului
rarefiat, a intemperiilor imprevizibile, furtuni cumplite si o puternica radiatie UV. Temperatura medie anuala
este sub 0°C. Uneori scade chiar la -45°C. Altitudinea medie a caii ferate este 4.115m peste nivelul marii.
Punctul culminant e la 5.090m, ceea ce face ca aceasta sa fie calea ferata cea mai inalta din lume.
In timpul construirii tunelului Mountain Fenghuo, 4.877m altitudine, muncitorii au purtat masti de oxigen. A fost
construita o statie producatoare de oxigen pentru « a hrani » tunelul. Apoi 17 astfel de statii cu cabine de
oxigen au fost construite de-a lungul caii ferate pentru a permite muncitorilor sa supravietuiasca.
4. Erau 17km de urcus, 12km de vai largi care trebuiau completate cu poduri, sute de km
de gheata perena, de zapada care se topea. Cum sa sapi un tunel in stanca la -40°C,
sau sa montezi sinele, cand cel mai mic efort te lasa fara oxigen?
5. Sub-soluri inghetate, instabile (“pergelisol”)
Sunt 550km de astfel de portiuni de-a lungul caii ferate. Moale si umed vara, tare si in expansiune iarna, acest
sol constituie un cosmar pentru toti inginerii de cai ferate.
Solutia cea mai viabila este construirea de diguri din piatra pentru fundatia caii ferate. In anumite zone inginerii
ingroapa tevi de ventilatie in sol pentru a permite aerului rece sa circule pe sub calea ferate.
Construirea unui pod aici are cel mai mic impact asupra zonei, dar e foarte costisitoare. Qingshuihe Bridge
este cel mai lung pod din lume construit pe « pergelisol », 11,7km.
6. Protejarea ecosistemului fragil
2,54 bilioane de dolari au fost investite in acest proiect de catre autoritatile chineze pentru protejarea mediului.
Protejarea mediului a fost o preocupare esentiala a proiectantilor. Itinerariile au fost alese in asa fel incat sa nu
fie in apropierea habitatului animalelor salbatice. De exemplu, itinerarul initial a fost abandonat pentru ca traversa
o rezervatie de berze cu gatul negru, proiectantii au micsorat daunele in rezervatiile naturale pentru antilopa de
Tibet si magarul salbatic prin construirea a 25 de pasaje, in functie de obiceiurile animalelor de a migra.
S-au straduit sa reduca impactul negativ asupra mediului si pe durata construirii caii ferate.
8. Beijing Gara de vest este prima etapa a aventurii noastre: trenul spre Lhassa.
9. Tovarasa noastra de drum, Joey, ne arata pancarta care zice: Beijing-vest – Lhassa .
10. Pentru a proteja mediul, toate trenurile care intra in provincia chineza Tibet sunt echipate cu compactoare
de gunoaie si toalete cu vid. Nu e permis ca in urma trenului sa ramana nici un fel de resturi. In aceasta
imagine vedeti muncitorii care colecteaza continutul toaletelor trenului Qinghai-Tibet, folosind tehnologia
vidului in gara Golmud.
11. Calea ferata Qinghai-Tibet se intinde pe 1.956 km de la Xining, capitala provinciei Qinghai, la
Lhassa. A costat cca 4.1 miliarde de dolari si a fost treminata in iunie 2006 – un an inainte de
termenul initial.
13. Lui Joey ii place peisajul privit de la fereastra .
14. Tibetul este provincia cea mai izolata a Chinei, platoul Qinghai-Tibet este rezervatia antilopei de Tibet, un
animal deosebit de protejat in China.
In ciuda acestei protectii juridice de prim ordin, populatia de antilope scade, specia fiind foarte amenintata in
special de braconaj. Antilopa este sacrificata ilegal pentru lana ei, cunoscuta pe piata internationala ca
« shahtoosh »sau « regele lanii ». Din cauza departarii, aceste rezervatii naturale sunt incapabile sa
protejeze eficace antilopele si habitatul lor.
Shahtoosh este considerata ca una dintre cele fine fibre din lume, iar salurile shahtoosh, esarfele si fularele
au devenit simbolul unui statut social inalt in moda occidentala (fiecare se vinde cu 10.000$, peste 7.000€).
Lana e de contrabanda in Tibet in special in Cachemir unde e tesuta extrem de fin.
Chiar daca antilopa e protejata in China, e legal sa se teasa shahtoosh in India.
16. Serviciul la bordul trenului este excelent. Personalul prietenos propune calatorilor racoritoare, fructe,
gustari, bauturi, totul cu zambetul pe buze.
17. Pasagerii nu sufera de rau de altitudine ridicata pentru ca vagoanele sunt in intregime climatizate si
presurizate ca in avion. In cabinele de culcare, pe culoare, in toalete sunt disponibile masti de oxigen ce
pot fi folosite in caz de nevoie.
19. Cum animalele salbatice pasc liber, calea ferata a fost ridicata in majoritatea locurilor de pasunat. In alte locuri s-
au construit tuneluri pe sub calea ferata pentru a permite accesul animalelor.
25. Pe cat posibil, calea ferata este supra inaltata pentru a permite trecerea animalelor
migratoare si pentru a micsora impactul negativ asupra mediului.
29. Lungimea totala a caii ferate Qingzang este de 1.956 km.
La trecatoarea Tanggula linia atinge altitudinea de 5.072m, cea mai mare inaltime din lumea feroviara.
Tunelul Fenghuoshan, 1.338m, este tunelul situat la cea mai mare inaltime din lume, la 4.905m.
Tunelul Yangbajing, 3.345m este cel mai lung tunel al liniei.
39. O data cu deschiderea caii ferate Qinghai-Tibet si a noului aeroport Nyingchi, turistii sunt din ce in ce
mai numerosi in Tibet, depasind 4 milioane anul trecut. E o crestere de 60%.
43. .
Gara Lhassa- semanand mai mult cu un terminal de aeroport de prima clasa.
Ghidul meu turistic local din Tibet mi-a spus ca economia Tibetului n-a fost niciodata suficienta pentru a asigura
populatiei o viata demna. In fiecare an Tibetul sufera de un deficit bugetar, el se bazeaza in mare parte si in
totalitate pe finantarea federala a ADM. Multumiri Beijingului, dezvoltarea si prosperitatea au ajuns in sfarsit si in
aceasta regiune indepartata a Chinei. Am vazut kilometri si kilometri de sosele impresionante, autostrazi,poduri,
cai ferate si alte infrastructuri de inalt nivel.
ADM a varsat peste 4 miliarde de dolari pentru construirea acestui sistem de cai ferate, cu siguranta cel mai
costisitor din lume.
44. Tibetul este provincia cea mai izolata din China. Tibetul sub dalai lama a fost o societate sclavagista. Tibetanii
au fost indoctrinati de Lama sa-si accepte viata de servitori si sclavi pentru “lama” puternici si bogati care
duceau o viata de lux.
Al 14-lea dalai lama a fugit in India dupa 1950 cu o mana de discipoli. Aici a creat guvernul tibetan in exil. El
este considerat cel mai mare sef spiritual al budismului tibetan.
