1. Simion Catalin
Clasa a X-a C

3. Tupolev Tu-95 (NATO Bear) bombardierul strategic cel mai de succes și cu serviciul cel mai lung construit de Tupolev
în URSS în timpul Războiului Rece.
A intrat în serviciul Uniunii Sovietice în 1956 și este de așteptat pentru a servi Fortele Aeriene Ruse cel puțin până în 2040.
Autonomie: 12.792 km
Viteza maxima: 827 km/h
Sarcina utila: 9.000 kg
Armament : 2 tunuri de 23 mm

4. Avionul de Vavilland DH.98 Mosquito a fost un avion de luptă multirol
al britanicilor folosit în cel de al Doilea Război Mondial și în anii de după război.
Original a fost conceput ca un bombardier rapid neînarmat, Mosquito a fost adaptat
pentru alte roluri incluzând: bombardier tactic de altitudine joasă-medie, bombardier de
noapte de mare altitudine, avion de vânătoare, avion de vânătoare de noapte, avion de
vânătoare-bombardier, de recunoaștere sau chiar de transport.
Atunci când Mosquito a intrat în producție în anul 1941, a fost unul din cele mai rapide
avioane din lume.[1] Intrând în serviciu în 1942, Mosquito era folosit în rol defensiv
împotriva avioanelor Luftwaffe în raidurile acestora împotriva britanicilor
Viteza maxima: 657 km/h
Sarcina utila:1,8 t
Armament: lipsa
Autonomie 3000 km

5. B-47 a intrat in serviciulStatelorl Unite ale Americii în 1951.
Boeing B-47 Stratojet a fost un bombardier strategic cu rază de acțiune și
dimensiune medie, capabil de a zbura la viteze subsonice ridicate, proiectat
pentru a putea penetra spațiul aerian sovietic.
Misiune sa a fost de a lansa bombe nucleare pe teritoriul Uniunii
Sovietice.
Grup Motopropulsor: 6 Turboreactoare General Electric ce dezvolta
32.000 N
Viteza maxima:981 km/h
Sarcina utila 11,5 t
Armament: 2 tunuri de 20 mm
Autonomie 5.600 km

7. Boeing B-29 Superfortress a fost un bombardier greu cvadrimotor cu elice folosit în principal de
către Statele Unite ale Americii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în Războiul din
Coreea. B-29 a fost printre cele mai mari avioane folosite în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. Un model foarte avansat la vremea respectivă, era dotat cu o cabină presurizată, un sistem
de conducere a focului electronic și turele telecomandate. Denumirea „Superfortress”
(Superfortăreața) era derivată din cea a predecesorului său, modelul B-17 Flying
Fortress (Fortăreața Zburătoare). A fost principalul avion folosit de SUA în campania de
bombardamente incendiare desfășurată împotrivaImperiului Japonez în ultimele luni ale celui de-al
Doilea Război Mondial. A fost, de asemenea, bombardierul care a lansat bomba atomică asupra
orașelor Hiroșima și Nagasaki. Spre deosebire de multe alte bombardiere din cel de-al Doilea
Război Mondial, B-29 a rămas în dotare și după război, câteva fiind folosite ca transmițătoare de
televiziune zburătoare de către compania Stratovision.
B-29 a fost folosit în mai multe roluri în anii 1950. Bombardierul a fost folosit și de către Forțele
Aeriene Regale Britanice, fiind denumit Washington, până în anul 1953 când a fost înlocuit de
bombardierele cu motoare cu reacție English Electric Canberra. Uniunea Sovietică a fabricat o copie
fără licență denumită Tupolev Tu-4. B-29 a stat la baza unei serii de bombardiere, avioane de
transport, avioane-cisterne și avioane de recunoaștere proiectate de către compania Boeing. Printre
acestea s-a numărat și B-50 Superfortress (un B-29 dotat cu alte motoare), primul avion care a
zburat non-stop în jurul lumii. B-29 a fost retras din uz în anul 1960, fiind construite în total 3.970
de exemplare. Deși multe exemplare au supraviețuit până în prezent în muzee, doar un singur
exemplar mai este operațional.

9. Boeing B-2 Spirit este un bombardier strategic american de tip stealth care poate lansa
atât bombe obișnuite, cât și bombe nucleare. Este construit de către compania Northrop Grumman și
este cel mai scump avion din lume
La începutul anilor 1980 Uniunea Sovietică a introdus o nouă generație de avioane de
vânătoare/interceptare Suhoi Su-27, Mikoian-Gurevici MiG-29, și mai ales Mikoian-Gurevici MiG-
31, împreună cu avioane de avertizare timpurie și urmărire a spațiului aerian de tip Beriev A-50.
Toate aceste avioane dispun de radare cu capacitate look down/shoot down de a detecta, urmări și
ataca ținte aflate sub orizontul radarului. Astfel, tactica folosită până atunci de bombardierele
americane B-52 și de prototipurile B-1 de a penetra spațiul inamic zburând la altitudini foarte joase,
sub câmpul de detecție al radarelor terestre și al celor aeriene, a devenit riscantă.
Conceptul unui bombardier strategic capabil să penetreze nedectat spațiul aerian sovietic a apărut la
sfârșitul anilor 1970. Ideea era ca avionul să poată pătrunde în primele ore ale unui război nuclear în
spațiul aerian sovietic, fără riscul de a fi detectat cu mijloace de radiolocație sau
cu senzori în infraroșu. Avea sarcina de a căuta și distruge ținte de importanță maximă precum
rachetele balistice sovietice mobile (SS-25), centre de comandă și control, precum și de a crea breșe
de mari dimensiuni în sistemul de apărare antiaeriană sovietic. Astfel, bombardierele ușor
detectabile B-52 și B-1 ar fi primit culoar liber pentru a ataca ținte strategice, de care nu s-ar fi putut
apropia în alte condiții.
Viteza maxima: Secreta
Sarcina utila: 18 t
Armament:lipsa
Autonomie: 9.700 km

11. Boeing B-52 Stratofortress este un bombardier strategic cu reacție, subsonic, cu rază lungă de acțiune. B-52 a
fost proiectat și construit de firma Boeing, care ulterior a asigurat mentenanța și îmbunătățirile. Bombardierul
este folosit de Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii din anii 1950. Poate transporta până la 32 de tone
de armament.[4]
După câștigarea contractului în luna iunie a anului 1946, bombardierul a evoluat de la o configurație cu aripă
dreaptă și șase turbopropulsoare la o configurație cu aripă în săgeată și opt turboreactoare în cazul prototipului
final YB-52. Zborul inaugural a avut loc în aprilie 1952. Construit pentru a transporta armament nuclear în
misiuni de tip disuasiune din timpul Războiului Rece, B-52 Stratofortress a înlocuit modelul Convair B-36.
Deși a fost folosit în mai multe războaie, B-52 a folosit numai armament convențional în luptă.
Denumirea Stratofortress este folosită rar în afara contextelor oficiale; echipajele folosesc
denumirea BUFF (Big Ugly Fat/Flying Fucker/Fellow).
B-52 se află în arsenalul Statelor Unite ale Americii din anul 1955. Având o performanță superioară la viteze
mari subsonice și costuri de operare relativ reduse, B-52 a fost păstrat în dotare în ciuda apariției unor modele
mult mai avansate, precum North American XB-70 Valkyrie (capabil de a atinge Mach 3), Rockwell B-1
Lancer (cu geometrie variabilă) sau Northrop Grumman B-2 Spirit (cu tehnologie stealth: nedetectabil radar)
Viteza Maxima 958 km/h
Sarcina utila: 32t
Armament: lipsa
Autonomie: 12.000 km

15. http://ro.wikipedia.org