1. Tipuri de sisteme de operare
În ceea ce priveşte modul de funcţionare,
OS-urile pot fi împărţite astfel:
Single-User -permit accesul unui singur utilizator la un
moment dat la un calculator sau resurse. Ex: Windows
Xp
Multi-User -permit accesul concurrent mai multor
utilizatori la acelaşi calculator sau resurse. Un exemplu
ar fi un Linux la care se conectează simultan mai mulţi
utilizatori.
2. Multi-Tasking -OS-ul foloseşte o metodă de
partajare a resurselor. Deşi, aparent se execută mai
multe procese în paralel, în realitate se execută una
singură la un moment dat. Procesele care trebuie
executate sunt puse în aşteptare, însă nici una nu se
execută până la sfârşit, ci se programează
executarea parţială a fiecăruia în aşa fel încât să
pară că se execută simultan.
Multi-Process -OS-ul este capabil să ruleze pe
calculatoare cu mai multe procesoare şi să utilizeze
capabilităţile oferite de acesta.
Multi-Threading - OS-ul împarte procesele în
mai multe bucăţi (fire de execuţie) pe care le încarcă
şi execută după necessitate.
3. Sistemele de operare se pot împărţii şi
în funcţie de mediul în care sunt folosite.
Astfel se pot distinge sistemele de operare
utilizate în mediul small office/home office
(SOHO) numite şi OS, respectiv sistemele
de operare utilizate în mediul corporativ
supus unor cerinţe superioare, numite şi
NOS (Network Operating Systems).
4. OS
*utilizate de o singură persoană la un
moment dat.
*aplicaţiile rulate sunt de tip single-user
Ex: * Microsoft Windows, Mac-OS, Unix
5. – Mac OS-ul produs de compania Apple.
Datorită faptului că rulează pe hardware diferit
faţă de Windows, s-a popularizat mai greu,
însă în ultima vreme a început să câştige
ceva teren.
– create iniţial pentru a fi NOS, Unix-like au
început să se popularizeze în ultimii ani
(duplă includerea unor interfeţe garfice
atractive). Spre deosebire de sistemele de
operare proprietare, o parte din Unix-like OS-
uri sunt opensource, nefiind nevoie de o
licenţă contra cost pentru a o putea folosi.
6. Kernel-ul
• Este componenta principală a sistemului
de operare fiind responsabil cu
managementul resurselor sistemului de
calcul.
• Aşa cum sistemul de operare este
interfaţa dintre utilizator şi echipamentul
fizic, Kernel-ul este legătura dintre aplicaţii
şi hardware.
7.
8. kernel monolitic si microkernelul
• Primul foloseşte o arhitectură în care intregul
sistem de operare, împreună cu kernelul,
folosesc acelaşi zonă de memorie, astfel oferind
acces mai puternic la echipamenetele fizice.
• În cazul microkernel-ului, kernelul în sine oferă
doar funcţionalităţi de bază pentru rularea de
servere care la rândul lor îndeplinesc diferitele
funcţii de kernel. Această arhitectură permite
rularea mai multor sisteme de operare pe
acelaşi kernel.