Această Sfântă Agripina era născută şi crescută în vestita cetate a Romei. Şi de mică da miros inimilor credincioşilor ca un trandafir într-o grădină şi gonea stri-căciunea patimilor, pentru că împodobindu-şi sufletul cu fecioria şi cu bărbăţia şi făcându-se mireasa lui Dumnezeu, a alergat cu îndrăznire şi cu vitejie la mucenicie, dându-se pe sine la multe chinuri pentru iubirea şi dra-gostea lui Hristos, Mirele său.
Al doilea acatist al Sfântului cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie)Stea emy
Sfântul Ioan de la Prislop este sfântul cel mai reprezentativ al zonei Haţegului, unde Sfântul Nicodim de la Tismana a zidit Mânăstirea Silvaşului şi apoi Domniţa Zamfira pe cea a Prislopului. Actualmente este mânăstire de maici. Localnic, monah şi pustnic, a câştigat sfinţenia cea de taină şi s-a făcut „nesecatul dar de duhovnicie”, care cu adevărat se dovedeşte peste vremi.
Sfântul cuvios Ioan de Rila (1 iulie, 18 august și 19 octombrie)Stea emy
Sfântul Ioan de Rila (circa 867-946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar şi unul dintre cei mai reprezentativi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfântul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinţi canonizați după încreştinarea bulgarilor. Este atât întemeietorul monahismului bulgar, cât şi al primului aşezământ monahal din Bulgaria, Mănăstirea Rila. Sfântul Ioan de la Rila este prăznuit îndeosebi la 19 octombrie (ziua aflării moaștelor), dar, pe plan local, și la 18 august (ziua adormirii) și 1 iulie (readucerea moaștelor la Rila).
Sfântul Anania a fost unul dintre cei şaptezeci de apostoli mai mici. El a fost episcopul cetăţii Damascului. După sfânta descoperire şi sfântul îndemn al Domnului Hristos, el este acela care 1-a botezat pe prigonitorul creştinilor, Saul, întru Pavel (Fapte 9: 10-17). Datorită marii lui râvne pentru sfinţenia Sfintei credinţe, Sfântul apostol Anania a fost omorât cu pietre în cetatea Elefteropolis. Sfintele lui moaşte au fost aduse la Damasc, iar mai apoi, la Constantinopol.
Al doilea acatist al Sfântului cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie)Stea emy
Sfântul Ioan de la Prislop este sfântul cel mai reprezentativ al zonei Haţegului, unde Sfântul Nicodim de la Tismana a zidit Mânăstirea Silvaşului şi apoi Domniţa Zamfira pe cea a Prislopului. Actualmente este mânăstire de maici. Localnic, monah şi pustnic, a câştigat sfinţenia cea de taină şi s-a făcut „nesecatul dar de duhovnicie”, care cu adevărat se dovedeşte peste vremi.
Sfântul cuvios Ioan de Rila (1 iulie, 18 august și 19 octombrie)Stea emy
Sfântul Ioan de Rila (circa 867-946) este cunoscut ca ocrotitor al poporului bulgar şi unul dintre cei mai reprezentativi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe Bulgare. Sfântul Ioan de Rila a fost unul dintre primii sfinţi canonizați după încreştinarea bulgarilor. Este atât întemeietorul monahismului bulgar, cât şi al primului aşezământ monahal din Bulgaria, Mănăstirea Rila. Sfântul Ioan de la Rila este prăznuit îndeosebi la 19 octombrie (ziua aflării moaștelor), dar, pe plan local, și la 18 august (ziua adormirii) și 1 iulie (readucerea moaștelor la Rila).
Sfântul Anania a fost unul dintre cei şaptezeci de apostoli mai mici. El a fost episcopul cetăţii Damascului. După sfânta descoperire şi sfântul îndemn al Domnului Hristos, el este acela care 1-a botezat pe prigonitorul creştinilor, Saul, întru Pavel (Fapte 9: 10-17). Datorită marii lui râvne pentru sfinţenia Sfintei credinţe, Sfântul apostol Anania a fost omorât cu pietre în cetatea Elefteropolis. Sfintele lui moaşte au fost aduse la Damasc, iar mai apoi, la Constantinopol.
Canon de rugăciune către Sfânta cuvioasă Eufrosina (25 septembrie)Stea emy
Fugind din casa părintească și ascunzându-se într-o mănăstire de călugări, Sfânta Eufrosina s-a nevoit precum monahii vreme de 38 de ani, încât nimeni nu a știut până la moartea ei că era femeie. În timpul împărăției lui Teodosie cel mic, Sfânta Eufrosina a părăsit casa părintească, fugind de părinții ei, închinători la idoli, și s-a ascuns într-o mănăstire de călugări. Tunzându-și părul și arătând ca un famen împărătesc, Sfânta Eufrosina a viețuit printre monahi vreme de 38 de ani, până la trecerea ei în veșnicie, fără ca vreunul dintre ei să își dea seama că este femeie. Căci își uscase atât de mult trupul și sporise în virtuți, încât nimeni nu putuse să o descopere.Tatăl ei, Pafnutie egipteanul, a ajuns în acea mănăstire pe când fiica lui se afla pe moarte și, aceasta numindu-l „tată”, s-a cutremurat de măsura la care ajunsese aceasta, încât i-a urmat exemplul și s-a călugărit, trăind încă 10 ani în chilia unde fiica lui își dedicase viața Domnului.
Sfântul sfinţit mucenic Cornelie, sutaşul (13 septembrie)Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Corneliu a trăit pe vremea Sfinţilor apostoli şi este primul dintre păgâni care a îmbrăţişat credinţa creştină. Era sutaş în armata romană, având sub ascultarea sa 100 de ostaşi, din ceata ce se chema Italica. Despre încreştinarea sa ne vorbeşte Sfântul evanghelist Luca în cartea Faptele Apostolilor, la capitolele 10 şi 11. Sfântul Corneliu sutaşul a fost botezat de Sfântul apostol Petru, în urma unei viziuni pe care apostolul a avut-o, referitoare la primirea păgânilor la Hristos. După primirea botezului, Corneliu l-a însoţit pe Sfântul apostol Petru în multe din călătoriile sale şi pentru râvna sa cea mare a fost aşezat episcop în Cezareea Palestinei. Aducând pe mulţi la Hristos-Domnul, Sfântul sfinţit mucenic Corneliu a adormit în pace, încheindu-şi viaţa apostoleşte.
(Extras din cartea: Ieromonah Ghelasie Gheorghe - Imnografie II - Acatistier ediţie îngrijită şi adăugită de Ierom. Ghelasie şi Ierom. Valerian - Editura Platytera, Colecţia Isihasm)
Bucură-te, Sfântă muceniță Parascheva, de sufleteasca orbire tămăduitoare!
Sfântul cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie)Stea emy
Sfântul cuvios Ioan de la Prislop (cunoscut local şi ca Sfântul Ioan de la Silvaş) a fost un sfânt sihastru care s-a nevoit în părţile Hunedoarei, în apropierea mănăstirii Prislop (Silvaşul), în a doua jumătate a sec. al XV-lea sau prima jumătate a sec. al XVI-lea. Prăznuirea lui se face în Biserica ortodoxă pe 13 septembrie.
Sfânta cuvioasă Pelaghia a fost artistă a teatrului din Antiohia şi femeie de moravuri uşoare. S-a convertit la creştinism, pocăindu-se pentru păcatele ei datorită episcopului Non din Iliopoli. Acesta a botezat-o şi i-a încredinţat-o prea cuvioasei diaconiţe Romana să o povăţuiască pe calea cea bună. Averea pe care o deţinea a împărţit-o servitorilor şi Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers în taină la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie şi a luat numele Pelaghia, deghizându-se în călugăr. A fost descoperită la moartea sa, fiind înmormântată în chilia ei.
***
Astăzi pomenim şi pe Sfânta cuvioasă Taisia, care s-a născut în Alexandria Egiptului din părinţi păgâni. A cunoscut credinţa ortodoxă prin servitorul casei, Teodor, dar după ce servitorul a suferit moarte martirică, sfânta a ajuns artistă, ducând o viaţă desfrânată. Însă Sfântul cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a vizitat-o şi prin sfaturile lui ea s-a pocăit pentru păcatele ei. Apoi, s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria, unde s-a nevoit zăvorâtă într-o chilie mică timp de trei ani plângându-şi păcatele. După ce a ieşit din chilie a mai trăit în mănăstire 15 ani, apoi a plecat la Domnul.
Acatistul cel nou al Sfântului ierarh martir Antim Ivireanul (text și audio) ...Stea emy
Crescut în dreapta credință, Sfântul Antim a căzut în robie turcească, iar după ce a fost eliberat a învățat arta sculpturii, trăind în preajma Patriarhiei de la Constantinopol. Adus la București de Sfântul Constantin Brâncoveanu, a învățat meșteșugul tiparului și apoi a înființat o tipografie la Mănăstirea Snagov. Ales stareț al mănăstirii și apoi episcop la Râmnic, a ajuns, în cele din urmă, mitropolit al Țării Românești, ctitorind Mănăstirea Antim din București. A înființat și școli pentru copiii săraci, după care a fost exilat pe nedrept și chinuit de către turci, până când a fost ucis, fiindu-i tăiat capul. Trupul i-a fost aruncat în sudul Dunării, în apele Tungiei.
Sfinții mucenici Carp, Papil, Agathodor și Agathonica, sora diaconului Papil ...Stea emy
Este de mare folos a pomeni pe cei care au pătimit pentru Hristos, căci însăşi aducerea aminte a chinurilor lor poate deştepta gândul nostru spre dumnezeiasca dragoste şi să-i dea aripi pentru săvârşirea faptelor bune.
Acatistul Sfinţilor cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia veche (21 iulie)Stea emy
Cinstiți încă din secolul al XVII-lea pentru viața îngerească pe care au dus-o, Sfinții Rafail și Partenie fac parte dintre nevoitorii Mănăstirii Agapia, fiind făcători de minuni.
Bucurați-vă, Sfinților cuvioși Rafail și Partenie!
Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Din anul 2005 se află în Biserica Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.
Sfinţii cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara (3 septembrie)Stea emy
În munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, s-au nevoit mulţi sihastri iubitori de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaş de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea cel bătrân (cel mare) al Ţării Româneşti, cât şi după aceea. Printre cei mai cunoscuţi pustnici ai locului au fost cei şase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, sau retras dincolo de Olt. Dintre ei cunoaştem cu numele pe cuvioşii Daniil duhovnicul şi Misail, ucenicul său, care s-au aşezat la poalele Muntelui Cozia şi au întemeiat Schitul Turnu, precum şi pe cuvioşii Neofit şi Meletie, pe care îi prăznuim astăzi. Ei au sihăstrit mai sus, în Muntele numit Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânişoara. Ei s-au nevoit în jurul anului 1600, în munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe Valea Oltului.
Sfântul cuvios Neofit s-a născut în veacul al 16-lea din părinţi credincioşi. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi după câţiva ani a ple-cat să se nevoiască în pustie. Moaştele sale se află în biserica Mănăstirii Stânişoara.
Sfântul cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor 16 şi 17. La fragedă vârstă a intrat în cinul monahal şi, săpându-şi o peşteră în Muntele Sălbaticul, s-a nevoit acolo vreme de 40 de ani. O parte din moaştele sale care au fost descoperite în acea peşteră au fost împărţite de credincioşi, iar peştera ce i-a fost oarecând chilie este loc de închinare până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016 având ca zi de prăznuire data de 3 septembrie.
Sfântul sfințit mucenic Pangratie, episcopul Taorminei (9 februarie/9 iulie)Stea emy
Sfântul sfințit mucenic Pangratie a trăit chiar în timpul Mântuitorului Iisus Hristos când, după tradiția antiohiană, copil fiind, a fost adus de către părinții săi ca să asculte învățătura de pe Muntele Fericirilor. Ajuns la maturitate, Pangratie a păstrat în inima sa cuvântul lui Dumnezeu, manifestând dragoste pentru cei aflați în suferință și nevoie. În această stare a fost găsit de creștinii care au fost nevoiți să părăsească Ierusalimul, din pricina persecuțiilor evreilor. Așa a avut loc și întâlnirea dintre Sfântul apostol Petru și Pangratie. Venind în cetatea Pontului, Sfântul Petru dorea să vestească Evanghelia, neștiind de unde să pornească. Pangratie s-a apropiat de bătrânul Petru fără să-l cunoască, întrebându-l dacă are unde să locuiască. Apostolul, văzând râvna lui Pangratie, l-a sfinţit episcop al Tavromeniei din Sicilia (astăzi oraşul Taormina). În urma propovăduirii Evangheliei de către Pangratie, însuşi dregătorul împărătesc Bonifatie s-a botezat, ridicând şi o biserică. Dar, cu toată râvna Sfântului Pangratie, mulţi dintre locuitori nu au renunţat la păgânism. Profitând că Bonifatie era plecat din cetate, păgânii l-au prins pe Pangratie şi l-au ucis. Sfintele moaşte ale sfântului se află la Roma în biserica ce-i poartă numele. Sfântul mai este sărbătorit şi în 9 februarie împreună cu Sfinţii mucenici Marcel, episcopul Siciliei şi Filagriu, episcopul Ciprului.
Canon de rugăciune către Sfânta cuvioasă Teodora din Alexandria (11 septembrie)Stea emy
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă maică Teodora, duhul tău.
Sfânta Glicheria (cuvântul glikos din greacă înseamnă dulce) a fost fiica unui guvernator roman. Ajungând săracă după moartea tatălui ei, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopolis din Tracia. Sub domnia răului împărat Antoninus, Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus.Glicheria şi-a desenat semnul Sfintei Cruci pe frunte şi atunci când prefectul Sabinus a întrebat-o unde îi este candela (căci cei care aduceau jertfă idolului trebuiau să poarte candele în mâini), Glicheria a arătat cu degetul spre fruntea ei şi a zis: „Aceasta este candela mea." La rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus şi a sfărâmat-o la pământ. Prefectul, înfuriat, a poruncit să fie biciuită şi aruncată în temniţă. El a pecetluit uşile temniţei, în scopul ca nimeni să nu poată pătrunde la ea şi de a o omorî pe fecioara Glicheria prin înfometare. Dar îngerul Domnului s-a pogorât în temniţă şi i-a adus ei hrană din cer. După oarecare timp, când prefectul a socotit că Glicheria trebuie deja să fi murit de foame, el a deschis uşile temniţei şi a rămas uluit să o vadă pe fecioară vie, sănătoasă, luminoasă şi fericită. După aceasta Glicheria a fost aruncată într-un cuptor de foc, dar a rămas nevătămată de el. Dar ieşind vie de acolo, ea a fost în cele din urmă aruncată la lei. Rugându-se lui Dumnezeu, această sfântă muceniţă fecioară şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care a îndurat cu vitejie multe chinuri. Ea a luat mucenicia cu cinste la anul 177. Din sfintele ei moaşte curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de bolnavi ce sufereau de boli grele.
Sfinţii mucenici Marcian şi Martirie (25 octombrie/7 noiembrie)Stea emy
Aceşti doi mucenici au trăit pe vremea împăratului arian Constanţiu (337-361). Amândoi erau ucenici ai patriarhului Pavel al Constantinopolului. Marcian era citeţ, iar Martirie era ipodiacon în biserica cea mare din Bizanţ. Ei scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care se întărea Sfânta credinţă. Prin scrierile şi cuvintele lor ei erau mari propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu şi ajutători ai Bisericii, pe care o apărau de săgeţile ereticilor. După moartea patriarhului Pavel, ereticii şi-au îndreptat otrava asupra ucenicilor lui, Marcian şi Martirie, ca să-i întoarcă de la dreapta credinţă la eresul lor, cu tot felul de făgăduinţe. Însă ei au ales să rabde ocara, necinstea şi chiar moartea pentru dreapta credinţă. Deci, cerând puţină vreme pentru rugăciune, li s-au tăiat capetele cu sabia, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur a înălţat o biserică în cinstea lor.
Canon de rugăciune către Sfânta cuvioasă Eufrosina (25 septembrie)Stea emy
Fugind din casa părintească și ascunzându-se într-o mănăstire de călugări, Sfânta Eufrosina s-a nevoit precum monahii vreme de 38 de ani, încât nimeni nu a știut până la moartea ei că era femeie. În timpul împărăției lui Teodosie cel mic, Sfânta Eufrosina a părăsit casa părintească, fugind de părinții ei, închinători la idoli, și s-a ascuns într-o mănăstire de călugări. Tunzându-și părul și arătând ca un famen împărătesc, Sfânta Eufrosina a viețuit printre monahi vreme de 38 de ani, până la trecerea ei în veșnicie, fără ca vreunul dintre ei să își dea seama că este femeie. Căci își uscase atât de mult trupul și sporise în virtuți, încât nimeni nu putuse să o descopere.Tatăl ei, Pafnutie egipteanul, a ajuns în acea mănăstire pe când fiica lui se afla pe moarte și, aceasta numindu-l „tată”, s-a cutremurat de măsura la care ajunsese aceasta, încât i-a urmat exemplul și s-a călugărit, trăind încă 10 ani în chilia unde fiica lui își dedicase viața Domnului.
Sfântul sfinţit mucenic Cornelie, sutaşul (13 septembrie)Stea emy
Sfântul sfinţit mucenic Corneliu a trăit pe vremea Sfinţilor apostoli şi este primul dintre păgâni care a îmbrăţişat credinţa creştină. Era sutaş în armata romană, având sub ascultarea sa 100 de ostaşi, din ceata ce se chema Italica. Despre încreştinarea sa ne vorbeşte Sfântul evanghelist Luca în cartea Faptele Apostolilor, la capitolele 10 şi 11. Sfântul Corneliu sutaşul a fost botezat de Sfântul apostol Petru, în urma unei viziuni pe care apostolul a avut-o, referitoare la primirea păgânilor la Hristos. După primirea botezului, Corneliu l-a însoţit pe Sfântul apostol Petru în multe din călătoriile sale şi pentru râvna sa cea mare a fost aşezat episcop în Cezareea Palestinei. Aducând pe mulţi la Hristos-Domnul, Sfântul sfinţit mucenic Corneliu a adormit în pace, încheindu-şi viaţa apostoleşte.
(Extras din cartea: Ieromonah Ghelasie Gheorghe - Imnografie II - Acatistier ediţie îngrijită şi adăugită de Ierom. Ghelasie şi Ierom. Valerian - Editura Platytera, Colecţia Isihasm)
Bucură-te, Sfântă muceniță Parascheva, de sufleteasca orbire tămăduitoare!
Sfântul cuvios Ioan de la Prislop (13 septembrie)Stea emy
Sfântul cuvios Ioan de la Prislop (cunoscut local şi ca Sfântul Ioan de la Silvaş) a fost un sfânt sihastru care s-a nevoit în părţile Hunedoarei, în apropierea mănăstirii Prislop (Silvaşul), în a doua jumătate a sec. al XV-lea sau prima jumătate a sec. al XVI-lea. Prăznuirea lui se face în Biserica ortodoxă pe 13 septembrie.
Sfânta cuvioasă Pelaghia a fost artistă a teatrului din Antiohia şi femeie de moravuri uşoare. S-a convertit la creştinism, pocăindu-se pentru păcatele ei datorită episcopului Non din Iliopoli. Acesta a botezat-o şi i-a încredinţat-o prea cuvioasei diaconiţe Romana să o povăţuiască pe calea cea bună. Averea pe care o deţinea a împărţit-o servitorilor şi Bisericii, iar la opt zile de la botez a mers în taină la Ierusalim. Aici, s-a retras în pustiu într-o chilie şi a luat numele Pelaghia, deghizându-se în călugăr. A fost descoperită la moartea sa, fiind înmormântată în chilia ei.
***
Astăzi pomenim şi pe Sfânta cuvioasă Taisia, care s-a născut în Alexandria Egiptului din părinţi păgâni. A cunoscut credinţa ortodoxă prin servitorul casei, Teodor, dar după ce servitorul a suferit moarte martirică, sfânta a ajuns artistă, ducând o viaţă desfrânată. Însă Sfântul cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a vizitat-o şi prin sfaturile lui ea s-a pocăit pentru păcatele ei. Apoi, s-a retras într-o mănăstire în apropiere de Alexandria, unde s-a nevoit zăvorâtă într-o chilie mică timp de trei ani plângându-şi păcatele. După ce a ieşit din chilie a mai trăit în mănăstire 15 ani, apoi a plecat la Domnul.
Acatistul cel nou al Sfântului ierarh martir Antim Ivireanul (text și audio) ...Stea emy
Crescut în dreapta credință, Sfântul Antim a căzut în robie turcească, iar după ce a fost eliberat a învățat arta sculpturii, trăind în preajma Patriarhiei de la Constantinopol. Adus la București de Sfântul Constantin Brâncoveanu, a învățat meșteșugul tiparului și apoi a înființat o tipografie la Mănăstirea Snagov. Ales stareț al mănăstirii și apoi episcop la Râmnic, a ajuns, în cele din urmă, mitropolit al Țării Românești, ctitorind Mănăstirea Antim din București. A înființat și școli pentru copiii săraci, după care a fost exilat pe nedrept și chinuit de către turci, până când a fost ucis, fiindu-i tăiat capul. Trupul i-a fost aruncat în sudul Dunării, în apele Tungiei.
Sfinții mucenici Carp, Papil, Agathodor și Agathonica, sora diaconului Papil ...Stea emy
Este de mare folos a pomeni pe cei care au pătimit pentru Hristos, căci însăşi aducerea aminte a chinurilor lor poate deştepta gândul nostru spre dumnezeiasca dragoste şi să-i dea aripi pentru săvârşirea faptelor bune.
Acatistul Sfinţilor cuvioşi Rafael şi Partenie de la Agapia veche (21 iulie)Stea emy
Cinstiți încă din secolul al XVII-lea pentru viața îngerească pe care au dus-o, Sfinții Rafail și Partenie fac parte dintre nevoitorii Mănăstirii Agapia, fiind făcători de minuni.
Bucurați-vă, Sfinților cuvioși Rafail și Partenie!
Pilda de sfinţenie şi mucenicie a Sfântului Valentin, precum şi darul acestuia de vindecător al celor bolnavi şi ocrotitor al virtuţii dragostei creştine şi al familiei pot fi aflate doar în Biserica lui Hristos, locul în care mucenicul creştin a predicat, a binecuvântat şi a mărturisit pe Dumnezeul cel Viu. Din anul 2005 se află în Biserica Delea Nouă - Calist din Bucureşti, o parte din moaştele Sfântului mucenic Valentin dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioşilor români.
Sfinţii cuvioşi Neofit şi Meletie de la Mănăstirea Stânișoara (3 septembrie)Stea emy
În munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe valea Oltului, s-au nevoit mulţi sihastri iubitori de Dumnezeu, atât înainte de zidirea sfântului locaş de către fericitul întru pomenire domnitor Mircea cel bătrân (cel mare) al Ţării Româneşti, cât şi după aceea. Printre cei mai cunoscuţi pustnici ai locului au fost cei şase monahi de la Cozia care, în preajma anului 1600, sau retras dincolo de Olt. Dintre ei cunoaştem cu numele pe cuvioşii Daniil duhovnicul şi Misail, ucenicul său, care s-au aşezat la poalele Muntelui Cozia şi au întemeiat Schitul Turnu, precum şi pe cuvioşii Neofit şi Meletie, pe care îi prăznuim astăzi. Ei au sihăstrit mai sus, în Muntele numit Sălbaticul, iar ucenicii lor au întemeiat Schitul Stânişoara. Ei s-au nevoit în jurul anului 1600, în munţii din preajma Mănăstirii Cozia, aflată pe Valea Oltului.
Sfântul cuvios Neofit s-a născut în veacul al 16-lea din părinţi credincioşi. De tânăr a primit chipul îngeresc al călugăriei în Mănăstirea Cozia şi după câţiva ani a ple-cat să se nevoiască în pustie. Moaştele sale se află în biserica Mănăstirii Stânişoara.
Sfântul cuvios Meletie a trăit în sihăstria Stânişoarei la cumpăna veacurilor 16 şi 17. La fragedă vârstă a intrat în cinul monahal şi, săpându-şi o peşteră în Muntele Sălbaticul, s-a nevoit acolo vreme de 40 de ani. O parte din moaştele sale care au fost descoperite în acea peşteră au fost împărţite de credincioşi, iar peştera ce i-a fost oarecând chilie este loc de închinare până astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat în anul 2016 având ca zi de prăznuire data de 3 septembrie.
Sfântul sfințit mucenic Pangratie, episcopul Taorminei (9 februarie/9 iulie)Stea emy
Sfântul sfințit mucenic Pangratie a trăit chiar în timpul Mântuitorului Iisus Hristos când, după tradiția antiohiană, copil fiind, a fost adus de către părinții săi ca să asculte învățătura de pe Muntele Fericirilor. Ajuns la maturitate, Pangratie a păstrat în inima sa cuvântul lui Dumnezeu, manifestând dragoste pentru cei aflați în suferință și nevoie. În această stare a fost găsit de creștinii care au fost nevoiți să părăsească Ierusalimul, din pricina persecuțiilor evreilor. Așa a avut loc și întâlnirea dintre Sfântul apostol Petru și Pangratie. Venind în cetatea Pontului, Sfântul Petru dorea să vestească Evanghelia, neștiind de unde să pornească. Pangratie s-a apropiat de bătrânul Petru fără să-l cunoască, întrebându-l dacă are unde să locuiască. Apostolul, văzând râvna lui Pangratie, l-a sfinţit episcop al Tavromeniei din Sicilia (astăzi oraşul Taormina). În urma propovăduirii Evangheliei de către Pangratie, însuşi dregătorul împărătesc Bonifatie s-a botezat, ridicând şi o biserică. Dar, cu toată râvna Sfântului Pangratie, mulţi dintre locuitori nu au renunţat la păgânism. Profitând că Bonifatie era plecat din cetate, păgânii l-au prins pe Pangratie şi l-au ucis. Sfintele moaşte ale sfântului se află la Roma în biserica ce-i poartă numele. Sfântul mai este sărbătorit şi în 9 februarie împreună cu Sfinţii mucenici Marcel, episcopul Siciliei şi Filagriu, episcopul Ciprului.
Canon de rugăciune către Sfânta cuvioasă Teodora din Alexandria (11 septembrie)Stea emy
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea, ai urmat lui Hristos şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă maică Teodora, duhul tău.
Sfânta Glicheria (cuvântul glikos din greacă înseamnă dulce) a fost fiica unui guvernator roman. Ajungând săracă după moartea tatălui ei, Glicheria s-a stabilit în cetatea Traianopolis din Tracia. Sub domnia răului împărat Antoninus, Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus.Glicheria şi-a desenat semnul Sfintei Cruci pe frunte şi atunci când prefectul Sabinus a întrebat-o unde îi este candela (căci cei care aduceau jertfă idolului trebuiau să poarte candele în mâini), Glicheria a arătat cu degetul spre fruntea ei şi a zis: „Aceasta este candela mea." La rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus şi a sfărâmat-o la pământ. Prefectul, înfuriat, a poruncit să fie biciuită şi aruncată în temniţă. El a pecetluit uşile temniţei, în scopul ca nimeni să nu poată pătrunde la ea şi de a o omorî pe fecioara Glicheria prin înfometare. Dar îngerul Domnului s-a pogorât în temniţă şi i-a adus ei hrană din cer. După oarecare timp, când prefectul a socotit că Glicheria trebuie deja să fi murit de foame, el a deschis uşile temniţei şi a rămas uluit să o vadă pe fecioară vie, sănătoasă, luminoasă şi fericită. După aceasta Glicheria a fost aruncată într-un cuptor de foc, dar a rămas nevătămată de el. Dar ieşind vie de acolo, ea a fost în cele din urmă aruncată la lei. Rugându-se lui Dumnezeu, această sfântă muceniţă fecioară şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, pentru Care a îndurat cu vitejie multe chinuri. Ea a luat mucenicia cu cinste la anul 177. Din sfintele ei moaşte curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de bolnavi ce sufereau de boli grele.
Sfinţii mucenici Marcian şi Martirie (25 octombrie/7 noiembrie)Stea emy
Aceşti doi mucenici au trăit pe vremea împăratului arian Constanţiu (337-361). Amândoi erau ucenici ai patriarhului Pavel al Constantinopolului. Marcian era citeţ, iar Martirie era ipodiacon în biserica cea mare din Bizanţ. Ei scriau toate învăţăturile şi faptele patriarhului lor, prin care se întărea Sfânta credinţă. Prin scrierile şi cuvintele lor ei erau mari propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu şi ajutători ai Bisericii, pe care o apărau de săgeţile ereticilor. După moartea patriarhului Pavel, ereticii şi-au îndreptat otrava asupra ucenicilor lui, Marcian şi Martirie, ca să-i întoarcă de la dreapta credinţă la eresul lor, cu tot felul de făgăduinţe. Însă ei au ales să rabde ocara, necinstea şi chiar moartea pentru dreapta credinţă. Deci, cerând puţină vreme pentru rugăciune, li s-au tăiat capetele cu sabia, pentru mărturisirea dumnezeirii lui Hristos. Sfântul Ioan Gură de Aur a înălţat o biserică în cinstea lor.
Canon de rugăciune către Sfânta muceniţă Agripina († 258) (23 iunie)Stea emy
Cu lumina harului, care ţi-a strălucit ţie de sus, alungă negura necunoştinţei mele şi-mi dă cu rugăciunile tale har, ca să laud minunile tale, Sfântă muceniţă Agripina.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită „din Ahtîr” fost descoperită în ziua de 2 iulie 1739 în oraşul Ahtîrka, gubernia Harikovului (în prezent - regiunea Sumsk, Ucraina). Preotul bisericii a cumpărat o coasă nouă şi a vrut să o probeze pe iarba ce a crescut alături de biserică. De cum a început să cosească, deodată el a văzut în iarbă o icoană strălucitoare. Înmărmurit de această întâmplare, cu mare evlavie el a luat icoana şi a aşezat-o în casa sa
Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” este una mai neobișnuită, care nu are un prototip înaintea sa. Aceasta este pictată în stil occidental, Maica Domnului fiind zugrăvită cu capul descoperit. În partea stângă a fecioarei este zugrăvită scena Răstignirii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, iar Fecioara pare că privește înduioșată spre Fiul Său. Mâinile îi sunt strânse la piept în poziție de rugăciune, atipică pentru iconografia ortodoxă. În copiile ulterioare, Maica Domnului este zugrăvită conform tradiției bizantine, cu capul acoperit.
O copie făcătoare de minuni a icoanei „Ахтырская” se află în mănăstirea de maici Sfânta fericită Xenia din satul Bănceni, regiunea Cernăuți, la care credincioșii, închinându-se cu credință, primesc tămăduiri de boli și neputințe.
Prăznuirea icoanei Maicii Domnului “Ahtârskaia” are loc în ziua de 2 iulie, stil vechi (15 iulie).
Sfânta fecioară şi muceniţă Achilina din Biblos, Fenicia (13 iunie)Stea emy
Sfânta Achilina (†303) a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305), fiind din cetatea Biblos, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Evtolmie. Botezată fiind de episcopul Evtalie şi ajungând la vârsta de 12 ani, aducea la credinţa în Hristos pe fetele de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se păzească de idoli. De aceea, a fost pârâtă fericita la dregătorul Volusian şi fiind adusă spre cercetare, a mărturisit cu mult curaj numele lui Hristos. A fost bătută pentru aceasta cu vergi şi străpunsă prin urechi cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, a fost osândită la moarte. Deci, tâindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul, iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos.
Sfânta mare muceniţă Irina din Maghedon (5 mai)Stea emy
Sfânta mare muceniţă Irina din Maghedon a trăit şi a pătimit în secolul al IV-lea. Numele de Irina înseamnă pace în limba greacă. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare muceniţe care i-au apărut Sfântului Serafim din Sarov, precum şi călugăriţei Eupraxia la sărbătoarea Buna-Vestiri în 1831. Este o sfântă muceniţă ce aduce pace şi linişte în sufletele şi în inimile celor ce o cinstesc, aşa cum arată şi numele ei, care i-a fost dat de către înger. Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian şi a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului apostol Pavel. Ea a suferit foarte mult pentru credinţa în Hristos, dar cu multă răbdare a propovăduit creştinismul în multe cetăţi în care se cinsteau idolii aducând prin suferinţele pe care le îndura, pe mulţi oameni la calea cea dreaptă şi adevărată. A fost asemenea apostolilor, propovăduind fără frică în multe cetăţi şi murind pentru Hristos. Sfânta Irina din Maghedon este prăznuită la 5 mai.
Sfânta muceniţă Tomaida din Alexandria (s.v. 14 aprilie / s.n. 27 aprilie)Stea emy
Sfânta cuvioasă muceniţă Tomaida (apărătoarea familiilor şi a celor dornici de curăţie) a trăit probabil în secolul al VI-lea în Alexandria, în Egipt şi a primit cununa muceniciei la vârsta de 15 ani.
Sfânta muceniţă Haritina (Charitina) din Amisus (5 octombrie)Stea emy
Sfânta muceniţă Haritina lucra în casa lui Claudiu, un om bogat şi bun la suflet, dar păgân. Deşi rămăsese orfană de ambii părinţi şi fusese crescută de Claudiu, ea nu uitase de credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos pe care o primise de la mama sa. În anul 303, când a început persecuţia împăratului Diocleţian împotriva creştinilor, Haritina a fost dusă înaintea judecătorului împărătesc Domiţian. Fiind supusă supliciilor, Sfânta muceniţă Haritina nu a renunţat la credinţa creştină, mărturisind cu putere pe Domnul nostru Iisus Hristos. A suferit moarte martirică, iar trupul ei a fost îngropat creştineşte de păgânul Claudiu.
Sfânta cuvioasă Macrina, sora Sfântului Vasile cel mare (19 iulie)Stea emy
Sfânta cuvioasă Macrina a trăit în secolul al IV-lea, fiind sora Sfântului Vasile cel mare şi a Sfântului Grigorie de Nyssa, cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii. Macrina a fost logodită, dar după puţin timp logodnicul ei a murit. Ea a trăit în continuare alături de mama ei, Emilia ducând o viaţă curată şi plăcută lui Dumnezeu. Sfânta Macrina a murit în anul 379.
Icoana Maicii Domnului "Caută la smerenia" sau „Ajutătoarea celor smeriți” (1...Stea emy
La 22 noiembrie 1995 Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a decis ca icoana "Caută la smerenia", în urma acestei minuni precum şi a nenumăratelor vindecări săvârşite prin ea, să fie considerată făcătoare de minuni şi prăznuită pe 16 septembrie/ 29 septembrie. Pe icoană Maica Domnului e zugrăvită şezând. Capul îi este încununat de o coroană. În mâna dreaptă ţine sceptrul, iar cu stânga îl ţine pe Dumnezeiescul Prunc. Pruncul este zugrăvit cum stă în picioare pe genunchii Maicii. Cu mâna dreaptă se atinge de obrazul Ei, iar în stânga ţine globul - simbol al stăpânirii asupra lumii. Această minunată icoană s-a aflat o perioadă îndelungată în catedrala din Pskov, dar în anul 1917 icoana a dispărut. Una dintre copiile acestei icoane „care plânge pentru lume” se află la Mănăstirea Vvedensky (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) din Kiev. Această copie a icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” datează din secolul al XIX-lea.
Sfintele muceniţe Pelaghia din Tars şi Irina din Maghedon (4 şi 5 mai)Stea emy
Sfânta Pelaghia din Tars în Cilicia (sud-estul Asiei Mici) a trăit în timpul lui Diocleţian (284-305), sec. al III-lea, fiind fiica unor păgâni de vază. După ce a auzit de Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini, a crezut în El şi a hotărât să se păstreze fecioară, închinându-şi toată viaţa Domnului. Prăznuirea sa se face pe 4 mai.
***
Sfânta mare muceniţă Irina din Maghedon a trăit şi a pătimit în secolul al IV-lea. Numele de Irina înseamnă pace în limba greacă. Este o sfântă mucenică ce aduce pace şi linişte în sufletele şi în inimile celor ce o cinstesc, aşa cum arată şi numele ei, care i-a fost dat de către înger. Sfânta Irina din Maghedon este prăznuită la 5 mai.
Acatistul Sfântului mucenic Ioan cel nou de la Suceava (al doilea acatist) (2...Stea emy
Bucură-te, Sfinte mare mucenice Ioane cel nou, jertfa cea mare a iubirii de Hristos!
(Extras din cartea: Imnografie / Ieromonah Ghelasie Gheorghe. - Bucureşti: Platytera, 2016)
Sfântul cuvios Pahomie cel mare (s.v. 15 mai / s.n. 28 mai)Stea emy
Prea cuviosul Pahomie cel mare (292 - 9 mai 346) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un părinte al pustiei și întemeietor al monahismului de obște (cenobitic) în Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la s.v. 15 mai / s.n. 28 mai, iar în Biserica Catolică la 9 mai.
Paraclisul Sfântului Ioan cel nou de la Suceava (2 iunie şi 24 iunie)Stea emy
Veniţi toţi iubitorii de mucenici să cădem cu credinţă şi cu evlavie către dumne-zeiescul Ioan, marele mucenic către apărătorul Moldovei şi al tuturor bine credincioşilor creştini, şi să cerem prin rugăciunile lui, de la Hristos Dumnezeu, izbăvire de boli, de primejdii, de întristări şi mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Ioan Botezătorul, la prăznuirea cele...Stea emy
Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, proorocule şi Înainte-mergătorule; deci toţi adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuieşte pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.
Canon de rugăciune către Sfinţii apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia (s.v. 1...Stea emy
Troparul Sfinţilor apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia, glasul al 3-lea: Sfinţilor apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Talaleu (s.v. 20 mai / s.n. 02 iunie)Stea emy
Trăind în vremea împăratului Numerian, în secolul al III-lea, Sfântul Talaleu a ajuns să fie medic și îi tămăduia pe bolnavi fără a le cere ceva în schimb. Mărturisindu-și credința, persecutorii lui voiau să-l atârne de un copac și să-i perforeze genunchii. Dar, prin minunea Domnului, torționarii au orbit și au găurit o scândură, în loc să îl rănească pe Sfântul Talaleu. Fiind bătuți pentru acest lucru, torționarii au crezut în Dumnezeu și au pierit uciși de sabie, precum și Sfântul mucenic Talaleu, după multele chinuri îndurate. Invocat atât în rugăciunile de la Sfântul Maslu, cât și la sfințirea apei, Sfântul Talaleu își are moaștele în Biserica Sfântului Agatonicu din Constantinopol.
Acatistul Sfântului mucenic Ioan Valahul (12 mai)Stea emy
Sfinte noule mucenic Ioane roagă-te împreună cu îngerii lui Dumnezeu, să izbăvească pe cei ce cu dragoste sărută icoana cinstitului tău chip, şi cu credinţă te laudă pe tine, purtătorule de chinuri. Cu aceştia roagă-te neîncetat, sfinte mucenice, să se păzească ţara şi Biserica ta, de toată bântuiala vrăjmaşului, şi lumea întreagă în pace să se aşeze. Ca totdeauna să prăznuim cu dragoste sfântă pomenirea ta, şi să slăvim pe Hristos, în care ne întărim.
Canon de rugăciune către Sfântul mucenic Ioan, valahul (†1662) (12 mai)Stea emy
Sfântul nou mucenic Ioan, valahul a trăit în Ţara Românească, în vremea domnitorilor Matei Basarab şi Mihail Radu (cunoscut şi sub numele de Mihnea al III-lea). Suferă martiriul pentru nelepădarea de credinţa drept măritoare creştin ortodoxă în anul 1662, la data de 12 mai, atunci când se săvârşeşte şi pomenirea sa în calendarul bisericesc.
Sfânta împărăteasă Elena - Nobilissima feminaStea emy
Un rol important în această răsturnare de situaţie a istoriei Creştinismului îl deţine, fără îndoială, Sfânta împărăteasă Elena. Pentru faptele credinţei sale, Sfântul Grigorie cel mare a considerat-o pe augusta Elena "instrumentul de care s-a folosit Dumnezeu pentru a face să strălucească în inimile romanilor luminile credinţei."
Viaţa Sfinţilor, slăviţilor şi de Dumnezeu încununaţilor împăraţi, cei întocm...Stea emy
Şi fiindcă Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena aparţin atât Apusului creştin, ca împăraţi romani, cât şi Răsăritului creştin, ca împăraţi bizantini, am socotit să începem prin prezentarea Vieţii lor, spre a dovedi şi noi că sfinţenia celor ce se dăruiesc lui Dumnezeu nu ţine de spaţiul geografic în care au trăit, ci de râvna şi dragostea fiecăruia, îndreptate spre câştigarea patriei cereşti.
Viaţa Sfinţilor, slăviţilor şi de Dumnezeu încununaţilor împăraţi, cei întocm...
Sfânta muceniţă Agripina Romana († 258) (23 iunie)
1. Sfânta muceniţă Agripina Romana († 258)
(23 iunie)
Această Sfântă Agripina era născută şi crescută în vestita cetate a Romei. Şi de
mică da miros inimilor credincioşilor ca un trandafir într-o grădină şi gonea stri-
căciunea patimilor, pentru că împodobindu-şi sufletul cu fecioria şi cu bărbăţia
şi făcându-se mireasa lui Dumnezeu, a alergat cu îndrăznire şi cu vitejie la
mucenicie, dându-se pe sine la multe chinuri pentru iubirea şi dragostea lui Hri-
stos, Mirele său.
Index
Evanghelia şi Apostolul zilei ........................................................................... 3
În această lună (iunie), ziua a douăzeci și treia - Sfânta muceniță Agripina
(Minei)........................................................................................................... 6
Canon de rugăciune către Sfânta muceniţă Agripina († 258) ........................ 16
2. Imnografie................................................................................................... 25
Vieţile Sfinţilor - Pomenirea Sfintei muceniţe Agripina ................................ 27
Sfânta muceniță Agripina - drumul spre sfințenie ........................................ 29
Sinaxar - Pomenirea Sfintei muceniţe Agripina Romana............................... 30
Arhid. Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Sfânta fecioară Agripina ........................... 32
Pr. Eugeniu Rogoti - Sinaxar - Sfânta muceniţă Agripina.............................. 33
Iulian Dumitraşcu - Calendar ortodox - Sfânta muceniță Agripina; Sfântul
mucenic Aristocleu, preotul ......................................................................... 34
Proloage - Pomenirea Sfintei muceniţe Agripina (sec. III)............................. 36
Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfintei
muceniţe Agripina ....................................................................................... 43
Cântare de laudă la Sfânta Agripina .......................................................... 44
Agrippina de Mineo ..................................................................................... 46
Icoane.......................................................................................................... 54
3. Evanghelia şi Apostolul zilei
Evanghelia
Ev. Matei 15, 21-28
21.Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
22.Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând:
Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
4. 23.El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl
rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
24.Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale
casei lui Israel.
25.Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
26.El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o
arunci câinilor.
27.Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad
de la masa stăpânilor lor.
28.Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie
după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
Apostol
Epistola către Galateni a Sfântului apostol Pavel
Ap. Galateni 3, 23-29; 4, 1-5
23.Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi
pentru credinţa care avea să se descopere.
24.Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm
din credinţă.
25.Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
26.Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
27.Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
28.Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este
parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos
Iisus.
29.Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam,
moştenitori după făgăduinţă.
5. 1.Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de
rob, deşi este stăpân peste toate;
2.Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
3.Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii;
4.Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din
femeie, născut sub Lege,
5.Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
6. În această lună (iunie), ziua a douăzeci și treia - Sfânta muceniță Agripina
(Minei)
La Vecernie
La Doamne strigat-am..., Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce...
Pe tine Agripino mult chinuită, Roma te pune înainte, ca grădina pe trandafirul
cel cu bun miros bine mirosind cugetul credincioșilor cu mirosurile bunătăților,
izgonind prin dar, mirosul cel rău al patimilor, podoaba muceniţelor și lauda fe-
cioarelor, noianul minunilor.
Pe tine ceea ce ai pătimit în Roma, Hristos Dumnezeul nostru, ca o avuție de
mult preț te-a dat Siciliei, unde ajungând, pururea pomenită muceniţă, ai izgonit
cu sosirea ta, mulțimea cea rea a dracilor. Pentru aceasta te fericim, și prăznuim
astăzi sfântă pătimirea ta, Agripino mult-pătimitoare.
Vassa și Paula, din poruncile Celui ce pe umeri poartă toate, te-au purtat schim-
bând locuri și mări prea îndelungate, muceniță Agripino, care, prin darul cel
dumnezeiesc, săvârşeai minuni înfricoșate și te-ai odihnit în locul care Dum-
nezeu a gătit, făcându-te odihnă celor osteniți, prea lăudată muceniţă.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei
7. Pe tine palatul cel curat al Împăratului te rog, mult lăudată, curăţeşte mintea mea
cea întinată cu tot felul de păcate, și o fă lăcaș înfrumuseţat Treimii, Dumne-
zeirii Celei Preaînalte, ca să măresc puterea ta, și mila cea nemăsurată, fiind
mântuit eu netrebnicul robul tău.
A Crucii, a Născătoarei
Dacă te-a văzut pe tine Iubitorule de oameni înălțat pe Cruce, ceea ce Te-a
născut strigând, zicea: Cum suferi patimă de bunăvoie, cela ce ai strălucit din
pântecele meu fără de patimă, ca un Atotţiitor, și ai dezlegat de la osândire firea
oamenilor cea osândită ? Laud acum Fiul meu, pogorârea Ta fără de măsură.
Tropar, glasul al 4-lea: Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu mare glas: Pe
Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună
mă răstignesc, şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine,
ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o
jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie.
Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum... al Născătoarei
La Utrenie
Canoanele amândouă din Octoih, și al sfintei pe 4.
Canonul Sfintei
facere a lui Teofan
Cântarea 1
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt răspunde-voi
Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi arăta minunile ei,
bucurându-mă.
Cu lumina darului, care ți-a strălucit ție de sus, gonește negura necunoștinței
mele, și-mi dă cu rugăciunile tale dar, ca să-ți laud minunile tale, muceniță
Agripina.
Cu adevărat mai luminat decât soarele ai răsărit la întărirea Bisericii lui Hristos,
și cu razele nevoinţelor și ale minunilor tale, muceniţă, ai luminat marginile lu-
mii.
8. Dorind pe Dătătorul de viață, Mire, ca pe un nemuritor, i-ai adus Lui nevoința
ca niște semne de logodnă, și ai luat în locul acelora Împărăţia Cerurilor, și
cunună nestricată, muceniţă pururea pomenită.
Slavă...
Ocârmuindu-te de mâna Stăpânului tău, ai plutit pe marea cea nestatornică a pă-
gânătății, cinstită Agripina, și ai sosit la limanul luminării celei de sus, de Dum-
nezeu fericită.
Și acum..., a Născătoarei
Fecioară prea curată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul și l-ai ținut pe El în dum-
nezeieștile tale brațe, risipește norul sufletului meu, și-l luminează pe el, ca să te
cinstesc pe tine, cea cu nume de Doamnă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Arcul celor puternici...
Fiind bătută cu toiege, te bucurai, sfărâmând cu dânsele oasele necredinței, și
strigând: Nimica nu mă va despărți de dragostea Ta, Hristoase.
Ca să scoți la iveală goliciunea vrăjmașilor, te-ai golit de haine muceniţă; pentru
aceea ţi-a dat ție, Hristos podoaba nestricăciunii.
Gura ceea ce grăia fărădelege asupra ta, muceniţă a lui Hristos, prea cu dreptate
s-a astupat, propovăduind tu slăvirile Mântuitorului.
Slavă...
Întinzându-ţi trupul pe pământ slujbașul păgânătăţii, în zadar s-a ostenit; că tu
aveai gândul tău întins către Stăpânul.
Și acum..., a Născătoarei
Graiul Isaiei cel evlavios s-a plinit cu adevărat, că Fecioara a născut întrupat pe
Dătătorul de viață și Mântuitorul sufletelor noastre.
Irmos: Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere
pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
Sedealna, glasul al 4-lea:
9. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou,
numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Vese-
leşte cu puterea Ta pe bine credincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra
celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Iubind pe Hristos cel prea frumos, și înfrumusețându-ți sufletul cu fecioria prin
fot felul de osteneli și de nevoi, te-ai logodit cu El ca o fecioară și muceniță.
Pentru aceea te-ai învrednicit cereștilor cămări celor de Mire, rugându-te Lui
pentru noi, care te cinstim cinstită, prea fericită.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei
Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu nevoință să alergăm noi păcătoșii și
smeriții, și să cădem cu pocăință strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână aju-
tă-ne, milostivindu-te spre noi, sârguieşte, că pierim de mulţimea păcatelor, nu
întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine una nădejde te-am câștigat.
A Crucii, a Născătoarei
Ceea ce Te-a născut pe Tine Hristoase cu trup, în vremile cele mai de pe urmă,
pe Cel născut din Tatăl cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce,
striga: Vai mie prea iubite Iisuse! Cum Te răstignești de bunăvoie acum de
oamenii cei fărădelege, Fiule, cela ce ești slăvit de îngeri ca un Dumnezeu; Te
laud pe Tine îndelung-răbdătorule.
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel ce şade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, nor uşor, a venit Iisus cel
mai presus de Dumnezeire prin palmă curată şi a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă,
Hristoase, puterii Tale.
Cel ce face voia celor ce se tem de Dânsul, prin îngeri te-a dezlegat din legături
și din chinuri pe tine, care ai risipit toată necredința, cu legătura dragostei lui
Hristos Mirelui tău, muceniță Agripina.
Omorându-te pentru dragostea Celui ce a omorât toată puterea morții, izvorăști
dar pururea viețuitor, tămăduind pe cei omorâţi de patimi, Agripina, ceea ce ești
podoaba mucenicilor lui Hristos.
Cu dragostea Mirelui tău întrecând toată pofta trupului, cu tărie sufereai du-
rerile, când te bătea, strigând: Nu mă va despărți pe mine de dragostea Ta Hris-
toase, întinderea muncilor.
10. Slavă...
Cine va spune bărbăția fericitei însoțiri, a Vassei adică, și a Agripinei celei înțe-
lepte, care pentru dragostea Treimii, foarte s-au chinuit, prin care au arătat nepu-
tincioasă tăria idolilor.
Și acum..., a Născătoarei
Împărăteasa Fecioară, fiind înfrumuseţată cu podoabă aurită, stă acum înaintea
Fiului ei Împăratului, ceea ce fără asemănare întrece pe îngerii, care strigă: Sla-
vă puterii Tale, Hristoase.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care în-
torci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Sălășluindu-se în lăcașul tău Lumina cea neapusă, te arăta pe tine, că trimite-ai
în noapte ca ziua lumina minunilor, către cei ce priveau.
Mielușeaua cea nespurcată, umblând pe urmele Păstorului dumnezeiește, s-a
adus la Dânsul ca o jertfă curată.
Slavă...
Având minte plină de lumina proorociei, s-a învrednicit Vassa cea pururea po-
menită, a spune mai-nainte cele viitoare, ca și cum ar fi de față.
Și acum..., a Născătoarei
Tămăduiește înrăutățirea sufletului meu, o Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai nă-
scut pe Cuvântul cel Preabun, care îmbunătățește pe toți.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie...
Trupul sfintei mucenițe, care a strălucit de la Roma ca un soare neapus, pri-
mindu-l Sicilia, s-a izbăvit de cumplirea cea întunecată a dracilor.
Sfintele mucenițe cele de trei ori fericite, care mai-nainte de a muri, erau moarte
cu așteptarea muceniciei, cu vitejie purtau purtătorul de viaţă trupul tău cel
omorât, Agripina.
11. Săbiile vrăjmașului la tine s-au slăbit, căci cu unealta măritelor tale chinuri, ai
surpat semeția lui, ca pe niște cetăți neîntemeiate, Agripina.
Slavă...
Cu pipăirea moaștelor tale s-a vindecat cea cu curgerea sângelui; leproșii se cu-
rățesc cu credința, și cu chemarea sfântului tău nume fuge toată boala, muce-
niță.
Și acum..., a Născătoarei
Slujindu-ne acum cu cuvintele lui Gavriil, Fecioară prea curată, strigăm:
Bucură-te, Maică singură binecuvântată, bucură-te, ușă care ai purtat pe Soa-
rele dreptății.
Irmos: Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de
sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta
Ta.
Condac, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste
noi care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapro-
piată.
Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale celor luminoase,
întru care cinstind pe acestea, Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toți, ca să
strige ție cu bucurie: Bucură-te, fecioară și muceniță Agripino prea cinstită.
Sinaxar
În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfintei mucenițe Agri-
pina.
Stih: De cumplite răni din bătăi fiind plină.
Multe cununi ai stăpânit Agripina.
Întru această lună în a douăzeci și treia zi,
Agripina prin bătăi din viață se săvârși.
Această sfântă era născută și crescută în vestita cetate a Romei. Și de mică da
miros inimilor credincioșilor ca un trandafir într-o grădină, și gonea stricăciunea
patimilor, pentru că împodobindu-și sufletul cu fecioria și cu bărbăția, și făcân-
du-se mireasă lui Dumnezeu, alergă cu îndrăznire și cu vitejie la mucenicie,
12. dându-se pe sine la multe chinuri și munci, pentru iubirea și dragostea lui Hris-
tos Mirelui său.
După aceea fiind bătută cu toiege la trup, a zdrobit oasele păgânătății, și dezbră-
cându-o de haina ei, a mustrat și a defăimat goliciunea vrăjmașului. Și legându-
o cu legături și punându-o la munci, și de înger dumnezeiesc dezlegându-se, a
dezlegat toată credința cea rea, drept aceea și întru acelea munci şi-a dat sufletul
la Dumnezeu.
Iar Vassa, Paula și Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei de la cetatea Ro-
mei, și trecând din loc în loc, și depărtată călătorie pe mare făcând, sosiră la
eparhia Siciliei, și-l puseră acolo.
Și după ce-l primii cetatea Siciliei, îndată se izbăvi de întunecoasa răutate a
dracilor, iar agarenii ispitind să fure cetățuia bisericii ei, le sosi pieirea desăvâr-
șit.
Și de atunci până astăzi se curățesc leproșii, mergând acolo cu credință, și fie-
care boală fuge cu rugăciunea ei.
Tot în această zi, pomenirea Sfinților mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian
diaconul și Atanasie anagnostul.
Stih: Aristocleu cu adevărat prea bun ostaș fiind.
Căci negreșit a biruit tăierea capului răbdând,
Atanasie a aflat nemurire,
Cu Dimitrian împreună murind prin a sabiei tăiere.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului mucenic Evstohie preotul și cei îm-
preună cu el, Gaia nepotul său, și fiii săi Lolia, Prov și Urban.
Stih: Evstohie către sabie se afla uimit,
Gândind, socotesc, care va fi al său sfârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cel ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldeii care
fără dreptate vânau pe cei drepţi, prea lăudate Doamne, bine eşti cuvântat, Dum-
nezeul părinţilor noştri.
13. Ca o porumbiță aurită fiind îngrădită cu arma Crucii, ai prăpădit pe agarenii,
care noaptea s-au fost apropiat de cetățuia ta, mântuind pe credincioși de uci-
derea lor, muceniță.
Răbdând multe feluri de dureri pentru Hristos, muceniță, ai aflat într-însul
odihnă fără durere și nemuritoare, strigând: Prea lăudate Doamne Dumnezeul
părinților noștri, bine ești cuvântat.
Slavă...
Minunatul cel dintre sfinți lucrător și strălucitor întru faceri de minuni, văzând
minunile tale Agripino, slăvea pe Dumnezeu, și veselindu-se, cânta: Dumne-
zeul părinților noștri bine ești cuvântat.
Și acum..., a Născătoarei
Purtând în pântece pe Dumnezeu, și rămânând după naștere Fecioară, ca o
Maică ai aplecat pe Hrănitorul lumii, prea curată; pe care lăudându-L, strigăm:
Dumnezeul părinților noștri bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei bine credincioşi...
Noaptea ca ziua s-a văzut, celor ce purtau moaștele tale, muceniţă, și tot locul,
care te primea pe tine, se umplea de miros bun; tabăra cea drăcească tare se
izgonea și curgeau picături de vindecări, celor ce prea înălțau pe Hristos în veci.
Dorind de Mirele cel nemuritor, ai alergat după mirurile Lui, râvnind patimilor
și morții Lui, mărită muceniță, și strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L, și-L
prea înălțați întru toți vecii.
Având credința neadormită, și candela ta luminată cu untuldelemn al sângiu-
rilor tale, muceniţă, cu bucurie ai intrat înlăuntrul cămării de Mire, a veseliei
celei cerești, strigând: Pe Domnul lăudați-L lucrurile și-L prea înălțați întru toți
vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Dorind a vedea veselia Domnului, și a cerceta lăcașul Lui, ca întru o căruță călă-
torind prin sângele tău, la Dânsul ai ajuns, cântând: Pe Domnul lucrurile lăudați-
L și-L prea înălțați întru toți vecii.
14. Și acum..., a Născătoarei
Rugul cu focul rămânând nears întru ardere, însemna mai-nainte taina nașterii
tale cea luminată, pentru că ai născut focul Dumnezeirii, și ai rămas nearsă,
Preacurată pruncă; drept aceea credincioșii te lăudăm întru toți vecii.
Irmos:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea
înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei bine credincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a
mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi
cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...
Către sfârșitul muceniciei, Agatonica împreună cu Vassa și cu Paula, cântând cu
osârdie, ziceau: Cu adevărat prin voia Celui ce face toate, ți-ai aflat sfârșitul de
potriva doririi tale.
Cunună de daruri s-a pus pe creștetul tău, Agripino, ca uneia ce ai săvârșit călă-
toria și ai păzit credința nerăpită, și cetele drepților te-au primit cu bucurie.
Muceniță Agripino, ca ceea ce stai cu îndrăzneală înaintea scaunului Stăpâ-
nului, împreună cu toți sfinții cei din veac, cere iertare de greșeli, celor ce te lau-
dă pe tine, prea frumoasă fecioară.
Slavă...
Fecioară, ceea ce te-ai sălășluit în cămările Mirelui cele cerești, și privești fru-
musețile celor nevăzute, și te desfătezi de lumina lui Dumnezeu, luminează pe
cei ce te laudă.
Și acum..., a Născătoarei
Ca una ce cu cuviință de Maică ai purtat în brațele tale, pe Cel ce ține în mână
toată lumea, scapă-mă din mâna vrăjmașului, ca mântuindu-mă, să laud slava ta,
Fecioară Marie.
15. Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine,
muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile celor osebite pentru acea-
sta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei după rânduială şi Otpustul.
16. Canon de rugăciune către Sfânta muceniţă Agripina († 258)
Troparul Sfintei muceniţe Agripina, glasul al 4 lea: Mieluşeaua Ta, Iisuse,
Agripina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc şi pe Tine cău-
tându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu
Botezul Tău şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine şi mor pentru
tine, ca să viez pentru Tine ci, ca o jertfă fără de prihană, primeşte-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mân-
tuieşte sufletele noastre.
Cântarea 1
Irmos: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duh şi cuvânt răspunde-voi
Împărătesei Maice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi arăta minunile ei,
bucurându-mă.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu lumina harului, care ţi-a strălucit ţie de sus, alungă negura necunoştinţei
mele şi-mi dă cu rugăciunile tale har, ca să laud minunile tale, Sfântă mu-
ceniţă Agripina.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
17. Cu adevărat mai luminată decât soarele ai răsărit la întărirea Bisericii lui Hristos
şi cu razele nevoinţelor şi ale minunilor tale, muceniţă, ai luminat marginile
lumii.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind după Dătătorul de viaţă Mire, ca după un nemuritor, i-ai adus lui ne-
voinţa ca nişte semne de logodnă şi ai luat în locul acelora Împărăţia Cerurilor şi
cunună nestricată, muceniţă, pururea pomenită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ocârmuită fiind de mâna Stăpânului tău, ai plutit pe marea cea nestatornică a
păgânătăţii, cinstită Agripina şi ai sosit la limanul luminării celei de sus, de
Dumnezeu fericită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară prea curată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi L-ai ţinut pe El în
dumnezeieştile tale braţe, risipeşte norul sufletului meu şi-l luminează, ca să te
cinstesc pe tine, ceea ce eşti cu nume de Doamnă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Arcul celor puternici...
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind bătută cu toiege, te bucurai, sfărâmând cu ele oasele necredinţei şi stri-
gând: nimic nu mă va despărţi de dragostea Ta, Hristoase.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să scoţi la iveală goliciunea vrăjmaşilor, ai fost lipsită de îmbrăcăminte, mu-
ceniţă pentru aceea ţi-a dat ţie Hristos veşmântul nestricăciunii.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Gura care grăia fărădelege împotriva ta, muceniţă a lui Hristos, cu dreptate s-a
astupat, propovăduind tu slăvirile Mântuitorului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
18. Întinzându-ţi trupul pe pământ, slujbaşul păgânătăţii în zadar s-a ostenit că tu
aveai gândul tău întins către Stăpânul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Graiul lui Isaia cel cucernic s-a împlinit cu adevărat, că Fecioara a născut întru-
pat pe Dătătorul de viaţă şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Irmos: Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere
pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
Cântarea a 4-a
Irmos: Cel ce şade în slavă, pe scaunul Dumnezeirii, nor uşor, a venit Iisus cel
mai presus de Dumnezeire prin palmă curată şi a izbăvit pe cei ce strigă: Slavă,
Hristoase, puterii Tale.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce face voia celor ce se tem de Dânsul, prin îngeri te-a dezlegat din legături
şi din chinuri pe tine, care ai risipit toată necredinţa, cu legătura dragostei lui
Hristos Mirelui tău, Sfântă muceniţă Agripina.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind omorâtă pentru dragostea Celui ce a omorât toată puterea morţii, izvorăşti
har pururea vieţuitor, tămăduind pe cei omorâţi de patimi, Sfântă Agripina, ceea
ce eşti podoaba mucenicilor lui Hristos.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu dragostea Mirelui tău întrecând toată pofta trupului, cu tărie sufereai du-
rerile, când te bătea, strigând: nu mă va despărţi pe mine de dragostea Ta,
Hristoase, mulţimea chinurilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cine va spune bărbăţia fericitei însoţiri, a Vasei adică şi a Agripinei celei înţe-
lepte, care pentru dragostea Treimii, au fost foarte chinuite, prin care au arătat
neputincioasă tăria idolilor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
19. Împărăteasa Fecioară, fiind înfrumuseţată cu podoabă aurită, stă acum înaintea
Fiului ei şi Împăratului, Ceea ce fără asemănare întrece pe îngeri, care strigă:
Slavă puterii Tale, Hristoase.
Cântarea a 5-a
Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina cea sfântă, care
întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sălăşluindu-se în locaşul tău lumina cea neapusă, te arăta pe tine, că trimiteai în
noapte ca ziua lumina minunilor, către cei ce priveau.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mieluşeaua cea nespurcată, umblând pe urmele Păstorului dumnezeieşte, a fost
adusă la Dânsul ca o jertfă curată.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Având minte plină de lumina proorociei, s-a învrednicit Vasa cea pururea
pomenită a spune mai înainte cele viitoare, ca şi cum ar fi fost de faţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tămăduieşte înrăutăţirea sufletului meu, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut
pe Cuvântul cel Preabun, care îmbunătăţeşte pe toţi.
Cântarea a 6-a
Irmos: Jertfi-voi Ţie...
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Trupul sfintei muceniţe, care a strălucit de la Roma ca un soare neapus,
primindu-l Sicilia, s-a izbăvit de spaima cumplită şi întunecată a demonilor.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfintele muceniţe cele de trei ori fericite, care, mai înainte de a muri, erau moa-
rte cu aşteptarea muceniciei, cu vitejie purtau purtătorul de viaţă trupul tău cel
omorât, Sfântă muceniţă Agripina.
20. Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Săbiile vrăjmaşului la tine s-au slăbit, căci cu unealta măritelor tale chinuri ai
surpat semeţia lui, ca pe nişte cetăţi neîntemeiate, Sfântă Agripina.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cu atingerea moaştelor tale s-a vindecat cea cu curgerea sângelui. Leproşii se
curăţesc cu credinţa, iar de chemarea sfântului tău nume fuge toată boala,
muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Slujindu-ne acum de cuvintele lui Gavriil, Fecioară prea curată strigăm: Bucură-
te Maică, singura Binecuvântată; Bucură-te uşă, care ai purtat pe Soarele drep-
tăţii.
Irmos: Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de
sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta
Ta.
Condac, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi Lumina Ta, Doamne s-a însemnat peste
noi care cu cunoştinţă Te lăudăm, venit-ai şi Te-ai arătat, Lumina cea neapro-
piată.
Apropiindu-se ziua cea purtătoare de lumină a chinurilor tale cele luminoase,
întru care cinstind pe acestea, Biserica cea dumnezeiască cheamă pe toţi ca să
strige ţie cu bucurie: Bucură-te, fecioară şi muceniţă Agripina, prea cinstită.
Cântarea a 7-a
Irmos: Cel ce ai izbăvit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe caldeii care
fără dreptate vânau pe cei drepţi, prea lăudate Doamne, bine eşti cuvântat,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o porumbiţă aurită fiind îngrădită cu arma crucii, ai nimicit pe agarenii, care
noaptea s-au apropiat de cetăţuia ta, izbăvind pe credincioşi de uciderea lor,
muceniţă.
21. Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Răbdând multe feluri de dureri pentru Hristos, muceniţă, ai aflat într-Însul
odihnă fără durere şi nemuritoare, strigând: Prea lăudate Doamne, Dumnezeul
părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Minunatul cel dintre sfinţi lucrător şi strălucitor întru faceri de minuni, văzând
minunile tale Sfântă Agripina, slăvea pe Dumnezeu şi veselindu-se, cânta:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Purtând în pântece pe Dumnezeu şi rămânând după naştere Fecioară, ca o Maică
ai aplecat pe Hrănitorul lumii, prea curată pe care lăudându-L, strigăm: Dumne-
zeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei bine credincioşi...
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Noaptea ca ziua era văzut, pentru cele ce purtau moaştele tale, muceniţă şi tot
locul care te primea pe tine se umplea de miros bun; tabăra cea demonică era iz-
gonită şi curgeau picături de vindecări, celor ce prea înălţau pe Hristos în veci.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dorind după Mirele cel Nemuritor, ai alergat după mirurile Lui, râvnind pati-
milor şi morţii Lui, mărită muceniţă şi strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L
şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Având credinţa neadormită şi candela ta luminată cu untul de lemn al sân-
giurilor tale, muceniţă, cu bucurie ai intrat înăuntrul cămării de Mire, a veseliei
celei cereşti, strigând: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi
vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
22. Dorind a vedea veselia Domnului şi a cerceta locaşul Lui, ca într-o căruţă
călătorind prin sângele tău, la Dânsul ai ajuns, cântând: Pe Domnul lucrurile
lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Rugul cu focul rămânând nears întru ardere, însemna mai înainte Taina naşterii
tale cea luminată, pentru că ai născut Focul Dumnezeirii şi ai rămas nearsă, prea
curată Pruncă drept aceea credincioşii te lăudăm întru toţi vecii.
Irmos:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi prea
înălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a
mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi
cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată...
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Către sfârşitul muceniciei ei, Agatonica împreună cu Vasa şi cu Paula, cântând
cu osârdie, ziceau: cu adevărat prin voia Celui ce face toate, ţi-ai aflat sfârşitul
pe potriva doririi tale.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunună de daruri s-a pus pe creştetul tău, Sfântă muceniţă Agripina, ca uneia ce
ai săvârşit călătoria şi ai păzit credinţa nerăpită şi cetele drepţilor te-au primit cu
bucurie.
Stih: Sfântă muceniţă Agripina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Muceniţă Agripina, ca ceea ce stai cu îndrăzneală înaintea scaunului Stăpânului,
împreună cu toţi sfinţii cei din veac, cere iertare de greşeli pentru cei ce te laudă
pe tine, prea frumoasă fecioară.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
23. Fecioară, ceea ce te-ai sălăşluit în cămările cele cereşti ale Mirelui şi priveşti
frumuseţile cele nevăzute şi te desfătezi de lumina lui Dumnezeu, luminează pe
cei ce te laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca una ce cu cuviinţă de Maică ai purtat în braţele tale pe Cel ce ţine în palmă
toată lumea, scapă-mă din mâna vrăjmaşului, ca mântuindu-mă să laud slava ta,
Fecioară Marie.
Irmos: Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine,
muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile celor osebite pentru acea-
sta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Sedelna, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, po-
porului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hri-
stoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dă-
ruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace,
nebiruită biruinţă.
Iubind pe Hristos cel Preafrumos şi înfrumuseţându-ţi sufletul cu fecioria prin
tot felul de osteneli şi de nevoi, te-ai logodit cu El ca o fecioară şi muceniţă
pentru aceea te-a învrednicit de cereştile cămări de Mire, rugându-te lui pentru
noi, care te cinstim cinstită, prea fericită.
Sedelna Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel ce
Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele
Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta
pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic,
având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu nevoinţă să alergăm noi păcătoşii şi
smeriţii şi să cădem cu pocăinţă strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână
ajută-ne, milostivindu-te spre noi, sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor,
nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.
Sedelna Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.
Podobie: Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou,
numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule.
Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, dăruindu-le lor biruinţă
asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
24. Cea care Te-a născut, Hristoase, cu trup, în vremurile cele mai de pe urmă, pe
Tine cel Născut din Tatăl cel fără de început, văzându-Te spânzurat pe Cruce
striga: vai mie, prea iubite Iisuse! Cum eşti Răstignit de bunăvoie acum de
oamenii cei fără de lege, Fiule, cel ce eşti slăvit de îngeri ca un Dumnezeu; Te
laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
25. Imnografie
Condacul Sfintei mucenițe Agripina: Apropiindu-se ziua cea purtătoare de
lumină a chinurilor tale cele luminoase, întru care cinstind pe acestea, Biserica
cea dumnezeiască cheamă pe toţi ca să strige ţie cu bucurie: Bucură-te, fecioară
şi muceniţă Agripina, prea cinstită.
Troparul Sfintei mucenițe Agripina: Mieluşeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu
glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc
și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc
pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru
Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă
jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sinaxar - Sfânta muceniță Agripina - 23 iunie:
27. Vieţile Sfinţilor - Pomenirea Sfintei muceniţe Agripina
Sfânta fecioară Agripina era născută şi crescută în prea slăvita cetate Roma
cea veche. Ea din tinereţe s-a dat lui Dumnezeu şi s-a făcut, după apostol,
bună mireasă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc. Pentru că, precum într-o
grădină un trandafir cu bun miros împodobeşte grădina, tot aşa şi ea prin chipul
vieţii sale curate şi îmbunătăţite, a împodobit inimile credincioşilor, le-a
umplut de mireasmă şi a gonit toată ispita patimilor. Ea şi-a înfrumuseţat
sufletul cu curăţia fecioriei, s-a logodit cu Hristos şi astfel s-a dat la munci cu
îndrăzneală, pe vremea împărăţiei lui Valerian.
Ea a suferit multe bătăi pentru dragostea mirelui său, Hristos. Astfel a fost
bătută cu toiege şi a suferit sfărâmarea oaselor, a fost dezbrăcată de haine şi
întinsă cu legături, din care a scăpat fiind dezlegată de îngerul Domnului.
Prin aceea ea, fiind întărită, a zdrobit toată păgânătatea şi în munci şi-a dat
sufletul său lui Dumnezeu.
Iar alte roabe ale lui Hristos ca: Vasa, Paula şi Agatonica, luând în taină
trupul muceniţei, au ieşit cu el din cetatea Romei şi trecând din loc în loc şi
28. plutind pe luciul mării, au ajuns în eparhia Ciliciei şi acolo au îngropat acel
sfânt trup.
Când Cilicia a primit în sine acele cinstite moaşte muceniceşti, îndată s-a izbăvit
de întunecata răutate diavolească şi s-a apărat şi de agareni cu rugăciunile
Sfintei Agripina.
Când agarenii au mers în cetate, unde era biserica ei şi au îndrăznit a da război
spre ea, vrând să o ia, deodată au fost daţi pierzării celei desăvârşite. De la
cinstitul ei mormânt se dădeau tămăduiri de toate bolile şi se curăţau toţi cei
ce veneau cu credinţă; astfel că, toate neputinţele se izgoneau cu sfintele ei
rugăciuni şi cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru.
29. Sfânta muceniță Agripina - drumul spre sfințenie
Mireasă a lui Hristos din tinerețe, Sfânta Agripina și-a dat sufletul în mâinile
Lui după ce a fost torturată crunt, pe vremea împăratului Valerian. Trupul ei,
făcător de minuni, a fost îngropat în Sicilia.
***
Născută și crescută în Roma cea veche, Sfânta Agripina s-a dăruit Domnului
încă din tinerețe, logodindu-se cu El pe vremea în care împăratul Valerian por-
nise prigoana împotriva creștinilor.
Bătută cu toiege până la sfărâmarea oaselor, a fost dezlegată de un înger al
Domnului și a trecut la cele veșnice, ca urmare a chinurilor la care a fost supusă
pentru credința ei.
Și fiind luat trupul ei de niște fecioare și dus în Sicilia, a adus îndată izbăvire de
duhurile viclene și nu i-a lăsat pe agareni să cucerească cetatea, aducând vin-
decare și celor care se rugau pentru vindecarea neputințelor lor.
30. Sinaxar - Pomenirea Sfintei muceniţe Agripina Romana
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea Sfintei muceniţe
Agripina Romana.
Această sfântă era născută şi crescută în vestita cetate a Romei. Şi de mică da
miros inimilor credincioşilor ca un trandafir într-o grădină şi gonea stri-
căciunea patimilor, pentru că împodobindu-şi sufletul cu fecioria şi cu
bărbăţia şi făcându-se mireasa lui Dumnezeu, a alergat cu îndrăznire şi cu
vitejie la mucenicie, dându-se pe sine la multe chinuri pentru iubirea şi dra-
gostea lui Hristos, Mirele său.
După aceea fiind bătută cu toiege la trup, a zdrobit prin bătăile ei oasele pă-
gânătăţii, şi fiind dezbrăcată de haine, a mustrat şi a defăimat goliciunea
vrăjmaşului. Şi legând-o cu legături şi punând-o la munci, şi de înger fiind
dezlegată, a dezlegat toată credinţa cea rea. Drept aceea în acele chinuri şi-a
dat sufletul la Dumnezeu. Iar acestea a pătimit sfânta în timpul împărăţiei lui
Valerian (253-259).
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Vasa, Paula şi Agatonica, care au dus
moaştele Sfintei Agripina de la Roma în Sicilia.
31. Iar Sfintele Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei din cetatea
Romei şi trecând din loc în loc, şi făcând îndelungă călătorie pe mare, au sosit la
eparhia Siciliei, şi l-au pus acolo. Şi îndată s-a izbăvit Sicilia de întunecoasa
răutate a demonilor, iar agarenii încercând să fure cetăţuia bisericii ei, şi-au
găsit pieirea desăvârşită. Şi de atunci până astăzi se curăţă leproşii, mergând
acolo cu credinţă, şi orice boală trece cu rugăciunea ei.
32. Arhid. Ştefan Sfarghie - Sinaxar - Sfânta fecioară Agripina
Sfânta fecioară Agripina (†257) s-a născut şi a crescut la Roma şi, tânără fiind,
pe mulţi păgâni îi învăţa să se lepede de idoli şi să se închine Domnului Iisus
Hristos.
Din tinereţe s-a dăruit pe sine Domnului făcându-se „bună mireasmă a lui Hri-
stos” (2 Corinteni 2, 15), cultivând virtuţile creştine. Sufletul Sfintei Agripina
era curat şi înfrumuseţat de faptele cele bune ale rugăciunii şi milosteniei. Pe
mulţi i-a îndemnat să părăsească robia patimilor şi închinarea la idolii cei înşe-
lători, luminând cu glasul ei blând cugetele altora, aducându-i la legea cea nouă
a creştinilor şi la harul izbăvirii de păcate.
În anul 257 s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, în timpul împăratului Va-
lerian (253-260), şi a fost prinsă şi Agripina şi dusă înaintea prigonitorului.
Mărturisind cu mult curaj că este creştină şi dând slavă Mântuitorului Iisus
Hristos, a fost supusă la multe şi cumplite chinuri. Din ordinul prigonitorilor
păgâni a fost bătută cu toiege, a fost întinsă până la smulgerea oaselor din înche-
ieturi, iar în timpul acestor grele chinuri şi-a dat sufletul în mâinile Domnului,
primind astfel cununa muceniciei.
Trei fecioare creştine: Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei,
din Roma, l-au dus în Sicilia, unde sfânta a săvârşit multe minuni. Prin rugă-
ciunile ei s-au dăruit vindecări tuturor celor care cereau ajutor cu credinţă.
33. Pr. Eugeniu Rogoti - Sinaxar - Sfânta muceniţă Agripina
Sfânta fecioară Agripina s-a născut şi a crescut în cetatea Romei. Din tinereţe s-
a închinat lui Dumnezeu, făcându-se „bună mireasă a lui Hristos” (2 Corinteni
2, 15). Ea şi-a înfrumuseţat sufletul având feciorie curată şi a ales bucuria cea
nepieritoare a rugăciunii şi desfătarea faptelor bune întru smerenie. Pe mulţi i-a
îndemnat să părăsească robia patimilor şi închinarea la idolii cei înşelători.
Pornindu-se însă o nouă prigoană împotriva creştinilor, în anul 257, pe vremea
împăratului roman Valerian (253-260), Agripina a fost dusă înaintea prigo-
nitorului. Ea a mărturisit cu îndrăzneală că este creştină, fapt pentru care a fost
torturată cumplit şi aşa şi-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu, pe care L-a iubit
atât de mult.
Trupul ei a fost dus în Sicilia pe ascuns, unde, cu rugăciunile sfintei, s-au făcut
multe minuni şi vindecări.
34. Iulian Dumitraşcu - Calendar ortodox - Sfânta muceniță Agripina; Sfântul
mucenic Aristocleu, preotul
Sfânta muceniţă Agripina şi Sfântul mucenic Aristocleu, preotul
1. Sfânta muceniță Agripina - S-a născut și a crescut în Roma. Tot aici a pătimit
pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos în timpul împăratului Valerian (252-
260). În urma multelor chinuri la care a fost supusă, Sfânta muceniță Agripina a
primit cununa muceniciei.
Trupul ei a fost luat de către trei creștine, Vasa, Paula și Agatonica care l-au în-
gropat în Insula Silicia (Italia).
La mormântul ei s-au săvârșit multe vindecări minunate.
2. Sfântul mucenic Aristocleu, preotul - A fost preot în orașul Tamasa din insula
Cipru. În timpul persecuției împăratului Maximian Galeriu (285-305), s-a as-
cuns într-o peșteră în munte.
Peste ceva timp a aflat cum erau chinuiți creștinii din orașul Salamina. Atunci
părintele Aristocleu a părăsit peștera în care se ascundea și s-a dus în mijlocul
acelora pentru a-i încuraja.
Pe drum s-a oprit la Biserica „Sfântul apostol Barnaba”. De aici a plecat din nou
la drum însoțit de doi creștini, Dimitrian diaconul și Atanasie dascălul, care
35. doreau și ei să se afle în mijlocul celor ce pătimeau pentru Domnul nostru Iisus
Hristos. Toți trei au primit moarte martirică pentru mărturisirea credinței în Iisus
Hristos.
36. Proloage - Pomenirea Sfintei muceniţe Agripina (sec. III)
Luna iunie în 23 de zile: pomenirea Sfintei muceniţe Agripina (sec. III).
Sfântă fecioară Agripina s-a născut şi a crescut în prea slăvita cetate a Romei.
Din tinereţe, s-a închinat pe sine lui Dumnezeu, făcându-se "bună mireasă a lui
Hristos" (II Cor.2,15) printre cei ce se mântuiesc. Că, precum într-o grădină un
trandafir cu bun miros împodobeşte toată grădina, tot aşa şi ea, prin chipul vieţii
sale curate, desfăta inimile credincioşilor, stingând ispitele patimilor. Că şi-a
înfrumuseţat sufletul cu curăţia fecioarei, logodindu-se mireasă neprihănită lui
Hristos şi s-a ales bucuria cea nepieritoare a rugăciunii şi desfătarea faptelor bu-
ne în smerenie. Şi aşa pe mulţi îndemnându-i să părăsească robia patimilor şi
închi-narea la idolii cei înşelători, fericita Agripina lumina cu glas blând cuge-
tele altora, aducându-i la Legea cea nouă a creştinilor şi la harul eliberării de pă-
cate.
Deci, pornindu-se în anul 257, o nouă şi înverşunată prigonire împotriva creş-
tinilor, în zilele împăratului Valerian, a fost prinsă şi Agripina şi dusă înaintea
prigonitorului. Mărturisind, cu îndrăzneală, că este creştină şi nevrând să se
despartă de dragostea lui Hristos, a fost supusă la grele casne.
A fost bătută cu toiege, a fost strânsă cu legături, până la desfacerea oaselor şi,
în acele chinuri, şi-a dat duhul său lui Dumnezeu.
37. Iar celelalte mirese ale lui Hristos: Vasa, Paula şi Agatonica, luând, pe ascuns,
trupul Sfintei, din Roma, l-au dus în Sicilia, unde, prin rugăciunile ei, se dau
vindecări tuturor celor ce cer de la el ajutor, cu credinţă.
Dumnezeului nostru, slavă!
Întru această zi, povestirea despre pocăinţa lui Teofil, iconomul Bisericii din
cetatea Adam, cea din Cilicia (Din minunile Maicii Domnului)
Din minunile Maicii Domnului - pocăinţa lui Teofil:
https://www.academia.edu/43450752/Din_minunile_Maicii_Domnului_poc%C4%83in
%C5%A3a_lui_Teofil
https://archive.org/details/pocainta-lui-teofil
https://www2.slideshare.net/steaemy1/pocainta-lui-teofil/steaemy1/pocainta-lui-teofil
***
După venirea cea în trup a Domnului nostru Iisus Hristos, în anii 537, era, în
eparhia Ciliciei, un epitrop, iconom al episcopului cetăţii Adaminilor, cu numele
Teofil, om cinstitor de Dumnezeu şi cu fapte bune. El chivernisea, cu înţe-
lepciune, averile bisericeşti şi, cu atâta frică de Dumnezeu, încât toţi îi mul-
ţumeau. Şi voiau să-l hirotonească episcop, dar Teofil n-a primit, ca un om
smerit, ce era.
Deci, arhiepiscopul, văzând socotinţa lui nestrămutată, a hirotonit episcop pe
altul şi i-a spus acestuia să-i iubească pe Teofil şi să-l aibă pe el mai departe
epitrop, aşa încât Teofil a trăit, multă vreme, în fapte bune.
Vrăjmaşul adevărului, însă uneltind, nişte oameni învrăjbitori au început a-l
vorbi de rău, pe iconomul lor, către episcop, defăimând fapta lui cea bună. La
început, episcopul nu credea, dar de vreme ce nu încetau a-l vorbi de rău, epi-
scopul a început a asculta defăimările lor. Şi atâta a ajuns să-l urască noul
episcop pe Teofil, încât l-a izgonit cu nedreptate şi din biserică, lipsindu-l pe
dânsul de toată dregătoria şi alegând epitrop pe altul.
Surparea aceasta nedreaptă, Teofil, mai întâi, a răbdat-o şi nu s-a necăjit, dar,
mai pe urmă, l-a stârnit pe el dracul mâniei, zicându-i: "Te-a necinstit pe tine,
episcopul, dispreţuind ostenelile tale şi făcându-te de râs şi de batjocură la toţi."
Şi, Teofil a început a lua aminte la cuvintele şi gândurile cele rele, pe care i le
insuflase diavolul şi l-au adus într-atâta, încât, uitând obişnuita lui nădejde spre
Dumnezeu, se împuţina cu sufletul şi, din mâhnirea cea fără măsură a căzut în
deznădăjduire. Acestea, şi altele, mai multe, i-a pus vrăjmaşul în minte lui
38. Teofil, încât l-a plecat să facă episcopului o oarecare vrăjitorie, ca să-l pri-
mească, iarăşi, în dregătoria lui, ca mai înainte.
Deci, era în acea cetate un necredincios, care făcea mari vrăjitorii. Pe acesta, l-a
întrebat Teofil, dacă are puterea să-l ajute.
Şi acela i-a zis lui: "Eu te voi face să te întorci la dregătoria ta şi să ai, chiar mai
multă cinste, ca înainte, numai să te închini învăţătorului meu şi să faci orice-ţi
va cere el; să te păzeşti să-ţi faci cruce, că, altfel, rămânem fără de folos."
Teofil a primit, fiind biruit de mânie. Şi, ducându-se într-un loc pustiu, a început
spurcatul vrăjitor să strige pe draci, care îndată, s-au adunat, mulţime nenu-
mărată, iar, în mijlocul lor, a stat cel mai mare, cu multă îngâmfare.
Atunci a zis vrăjitorul către Teofil: "Închină-te domnului nostru."
Aceasta făcându-se, a zis vrăjitorul, către demonul cel mare: "Stăpâne al nostru,
omul acesta a fost izgonit de episcopul său şi ţi l-am adus ţie, ca să-i ajuţi."
A zis demonul: "Dacă se va mărturisi rob al meu şi se va lepăda de Hristos, o
să-l fac să aibă mai multă cinste decât înainte şi o să-i dau toată îndulcirea, aşa
cum, cunoşti puterea mea. Numai să-şi facă înscris, cu a sa mână, cum că se
leapădă de Fiul Mariei, ca să nu mă batjocorească pe urmă."
Atunci, Teofil, îngâmfat fiind de slava lumii cea deşartă şi, mai bine-zis, îngâm-
fat de acel începător al mândriei, a scris, nebunul, lepădarea lui de Hristos şi s-a
unit cu dracul, apoi, iscălind înscrisul, i l-a dat vrăjitorului, care l-a îmbrăţişat şi
l-a sărutat, zicându-i: "Acum, ai să cunoşti puterea mea." Acestea zicând, s-a
făcut nevăzut cu toate duhurile răutăţii, iar Teofil, cel lepădat şi vânzător, s-a
întors în cetate.
Deci, a doua zi, l-a chemat episcopul pe Teofil şi l-a rânduit iconom, cerând de
la el iertare, pentru necinstea care i-a făcut-o, şi i-a făcut metanie până la pă-
mânt, încât s-a minunat cei ce stăteau de faţă. Aceasta s-a făcut din lucrarea
demonului, care s-a dus noaptea şi l-a înspăimântat.
Deci, s-a înălţat Teofil la o cinste mai mare ca cea dinainte, dar nu era smerit, ca
atunci, ci mai mult, mândru şi se temeau toţi de el, şi îl cinsteau, mai ales epis-
copul.
Iar vrăjitorul se ducea de multe ori şi-l sfătuia să păzească făgăduinţa, faţă de
acela, care i-a dat lui din nou cinstea, precum şi ca să nu cugete, în mintea lui, să
39. se lepede de demon şi să nu se facă nemulţumitor, către acest făcător de bine al
lui.
Iar nebunul acela, mai întâi, i-a mulţumit, dar, mai pe urmă, socotind adâncul
pierzării pe care i l-a pricinuit, a început să-l urască, aducându-şi aminte de
munca cea veşnică şi zicea, întru sine, acestea: "Vai mie, nebunul, cum am rătă-
cit şi m-am făcut rob vrăjmaşului, pentru cinstea aceasta vremelnică? Nu pu-
team eu, mai bine, să sufăr pierderea epitropiei şi să mă fi gândit, eu, cel de trei
ori ticălos, la paguba fericirii celei veşnice, când mă va judeca Împăratul cel
ceresc, ca să mă ardă în focul nestins? O, nebunia mea! Cine nu mă va plânge
pe mine, cel fără de minte?"
Acestea gândindu-le, se tânguia, ziua şi noaptea, şi se temea să facă rugăciune,
ca un nevrednic. Ci, numai plângând cu amar, zicea: "Vai ţie, ticălosule Teofil,
cum ai înnebunit, de te-ai lepădat de Stăpânul tău? Cine poate să ia înscrisul,
cel scris cu mâna ta, din mâna diavolilor? Vai mie, ticălosul. Mai bine îmi era
mie de s-ar fi deschis pământul, ca să mă înghită, sau să cadă văpaie din cer să
mă piardă, decât să mă fi lepădat de Ziditorul şi Mântuitorul meu."
Acestea, şi altele, mai multe, zicând, a luat puţină îndrăzneală şi nădejde de la
dumnezeiasca milă, şi, ducându-se la o biserică a Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, a căzut înaintea Sfintei icoane plângând cu amar, şi suspinând din
adâncul inimii şi mărturisind fărădelegea lui, şi zicea, că nu se va scula de la
pământ, până ce nu va vedea o cât de mică milostivire de la Maica milei. Şi, a
petrecut patruzeci de zile, rugându-se. Cu ajutorul Presfintei, care i-a dat putere
să postească atâta vreme, nu a lăsat pe demonul să-i facă vreo supărare.
Deci, după patruzeci de zile, adormind, a văzut pe Doamna luminii, scăparea
păcătoşilor, izvorul milei, care i-a zis: "Tu te-ai lepădat de Fiul meu, cum să
mă rog eu pentru tine?"
Iar acela, cu lacrimi, i-a zis ei: "Doamnă şi Stăpână, mântuitoarea lumii, cunosc
că mare este fărădelegea mea, am greşit Stăpânului meu, dar cunosc şi milo-
stivirea Lui, cea nemărginită, şi nemăsurata Lui iubire de oameni şi că, pentru
păcătoşi, a pătimi şi pe tâlhari şi pe vameşi i-a mântuit. Măcar că fărădelegea
mea este mai mare şi mai grea decât a tuturor şi mai rea, însă, la
acoperământul şi ajutorul tău alergând şi la noianul milostivirii Atotînduratului
Fiul al tău aruncând deznădejdea sufletului meu, nădăjduiesc să aflu puţină
milostivire, iar, puţina mea pocăinţă şi cu marele tău ajutor, vor îndupleca
nemărginită milă a Făcătorului şi Mântuitorului meu. Da, Stăpâna mea,
chezaşa celor ce se po-căiesc, dă-mi mie o mică mângâiere şi, precum nu te
scârbeşti de cel desfrânat, să nu întorci faţa ta de la mine, cel întinat. Şi
făgăduiesc, Doamna mea, ca prin mica pocăinţă, să amăgesc pe dracul acela,
40. pe care l-am veselit cu făgăduinţa şi unirea mea cu el, cea fără de pricepere şi
nebunească. Şi, după cum am mâhnit pe îngeri, aşa, iarăşi, să-i veselesc cu
faptele pocăinţei mele, care, deşi nu va ajunge să fie mare cât este fărădelegea
mea, rog milostivirea prea bunului Stăpân, care Şi-a vărsat, pentru păcătoşi,
sângele Său, cel prea scump, să pli-nească lipsa mea. Şi pe Acela de care,
pentru nebunia mea, m-am lepădat, pe Acela, din toată inima mea. Îl
mărturisesc şi Îl cred Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Şi sunt gata să-mi vărs
sângele meu pentru dragostea Lui, ca să se încrea-dă în mărturisirea mea. Iar,
pe vrăjmaşul meu îl defaim şi mă lepăd de el, iar pe tine, cinstită Împărăteasă a
întregii zidiri, te cinstesc şi mă închin rugându-mă ţie să-mi dai ajutorul tău."
Acestea zicând, i-a răspuns Stăpâna: "Fiindcă, iarăşi, cu tot sufletul, măr-
turiseşti pe Fiul meu, Dumnezeu adevărat, voi face rugăciune pentru tine, ca
să-ţi primească pocăinţa."
Aşa zicând, s-a deşteptat Teofil şi, luând nădejde şi îndrăzneală de mântuirea sa,
a adăugat lacrimi peste lacrimi.
Şi, după trei zile, iarăşi, asemenea, a văzut pe Stăpână, care a zis către dânsul,
cu faţa lină: "Să te bucuri, că a primit Fiul meu pocăinţa ta, şi-ţi iartă fără-
delegea. Deci, sârguieşte-te, până la sfârşitul vieţii tale, să faci lupta şi
nevoinţa ta, precum se cuvine, aducându-ţi aminte de o facere de bine, ca
aceasta."
Iar el mulţumind, a zis ei: "Fiindcă mi-ai alungat întristarea mea cea nemă-
surată, mă rog ţie, atotputernică Stăpână, porunceşte ca să pot lua zapisul meu
cel prea nebunesc, spre încredinţarea iertării mele, că aceasta mă necăjeşte şi
mă întristează de moarte, când îmi aduc aminte că îl are în mână vicleanul
demon."
I-a zis lui Născătoarea de Dumnezeu: "Teme-te de Dumnezeu, că face voia
celor ce se tem de El."
Atunci, s-a sculat cu multă bucurie, Teofil şi rugându-se alte trei zile, i s-a ară-
tat, ca şi mai înainte, în vis, Prealăudata, zicându-i: "Pentru ca să te
încredinţezi că ţi-a primit Domnul pocăinţa ta şi te-ai izbăvit de robia
demonului, iată şi zapisul, cel scris de mâna ta."
Iar el, deşteptându-se l-a văzut în mâinile sale, cum era făcut şi iscălit. Deci,
cine va povesti veselia care l-a cuprins? Că slăvea pe Domnul şi mulţumea pu-
rurea Fecioarei, propovăduind mila cea nemăsurată a ei şi puterea cea nease-
mănată.
41. De acestea aflând episcopul, şi toţi ai cetăţii, au slăvit pe Dumnezeu, cel ce face
nişte minuni ca acestea.
Iar Teofil a murit, cu totul, pentru lume, urând toate voile trupului şi lepădându-
se de toată slava deşartă şi de cinstea cea vremelnică şi a slujit, în biserica
Preacinstitei, toată viaţa lui, cu multă sârguinţă şi smerenie.
Şi, mutându-se din viaţă, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu şi a prea
curatei Maicii Sale. Şi a fost îngropat înaintea icoanei prea curatei fecioare, la
locul unde şi-a adus pocăinţa.
Şi, din marea pocăinţă şi pentru alte fapte bune, au slobozit moaştele lui bună
mireasmă, întru slava lui Dumnezeu, cel cu totul milostiv, şi a Maicii Lui, celui
fără de prihană.
Această povestire a scris-o un ucenic al lui, Eutihian cu numele, care a fost de
faţă la toate, ca să le ştim noi păcătoşii, cât poate Stăpâna îngerilor şi folo-
sitoarea noastră.
Pentru ale cărei rugăciuni să ne învrednicim fericirii celei cereşti. Amin.
Întru această zi, cuvânt din învăţăturile Sfântului Grigorie Dialogul şi ale lui
Petru.
După bucuria cea din Rai, strămoşul neamului omenesc, făcând păcatul
neascultării, a fost izgonit şi a ajuns în surghiunul orbirii şi mâhnirii, de care
pătimim acum. Pentru că, după ce a greşit şi afară din Rai a ieşit, n-a mai putut
să vadă bucuria patriei aceleia cereşti, pe care o vedea mai înainte. Pentru că, în
Rai fiind, omul se obişnuieşte a auzi cuvintele dumnezeieşti şi era, acolo, întru
aşezările fericiţilor îngeri, cu curăţia inimii şi cu înălţimea vederii. Iar, după ce a
căzut el din rânduielile acelea, s-a depărtat de aşezămintele prin care se umplea
de lumină.
Drept aceea, noi, din trupul lui Adam şi întru acest surghiun al orbirii născându-
ne, auzim de patria cea cerească şi de locuitorii aceleia, adică de îngeri, încă, şi
de părtaşii fericiţilor îngeri, adică, de duhurile drepţilor, celor ce s-au săvârşit,
auzim.
Dar unii, fiind trupeşti, şi neputând să vadă pe cele nevăzute şi, pentru
neiscusinţa lor, cad în frică şi în îndoiala credinţei, socotind a fi acela, că unele
ce se pot vedea cu ochii trupeşti.
42. Dar, această frică nu era la strămoşul nostru. Că, deşi au fost izgoniţi din des-
fătarea Raiului, părinţii neamului omenesc îşi aduceau aminte de ceea ce văzu-
seră, deşi erau lepădaţi din desfătare. Iar noi nu putem a gândi şi a ne aduce
aminte de cele auzite, fiindcă nici o vedere adevărată a Raiului nu avem, precum
avea strămoşul nostru, din cele ce petrecuse.
Pentru că, precum un prunc născut într-o temniţă şi crescut acolo, nu ştie decât
numai întunericul temniţei, şi, măcar că ar auzi, de la mama sa despre soare,
lună şi stele, de munţi şi câmpii, de păsări zburătoare şi de cai alergători, nu le
crede, că sunt, pentru că nu le-a văzut cu ochiul, aşa oamenii, în acest surhiun,
al orbirii lor, născându-se şi, auzind de cele înalte şi nevăzute, nu le cred cu
înlesnire că sunt cu adevărat, pentru că văd numai pe cele proaste şi văzute,
adică, pe acelea întru care s-au născut, iar, de cele de acolo, era rânduit ca,
numai singur. Ziditorul celor văzute şi nevăzute, unul născut Fiul Tatălui, să
vină, spre ajutorul neamului omenesc, şi sălăşluind Duhul Lui în inimile noastre
şi, prin el, vii făcându-ne, să credem în acelea, la a căror înţelegere, încă, n-am
ajuns. Deci, câţi am luat Duhul şi arvuna aceasta, a moştenirii noastre, să nu ne
îndoim de viaţa cea nevăzută, iar cel ce nu este, încă, întărit, intru adeverirea
aceasta, dator este să primească în sine, fără îndoială, cuvintele cele despre
credinţă ale bărbaţilor, celor desăvârşiţi, care, adică, de la Sfântul Duh au
iscusinţa în cele nevăzute, şi printr-înşii să se întărească.
Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.
43. Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida - Pomenirea Sfintei
muceniţe Agripina
Sfânta Agripina s-a născut la Roma, unde şi-a primit şi aleasă educaţie. Ea din
fragedă copilărie a fost crescută după poruncile Sfintelor Scripturi, alungând
afară din inima ei duhoarea grea a păcatului şi umplându-se de buna mireasmă a
curăţiei şi a întregii feciorii.
Ea s-a logodit Mirelui Ceresc şi a luat pentru aceasta mucenicia sub împă-
răţia lui Valerian. Ea a îndurat bătăi cu vergele de oţel până la zdrobirea
oaselor, îngerul Domnului s-a pogorât la ea şi a întărit-o. Fiind mai departe
supusă la cele mai bestiale torturi, ea şi-a dat sfântul ei duh în timpul lor.
Însoţitoarele ei Vassa, Paula şi Agathonika i-au luat sfintele rămăşiţe ale tru-
pului ei şi le-au dus în Insula Sicilia, unde le-au îngropat cu cinste. Mai după
aceea, deasupra mormântului s-a ridicat o Sfântă biserică, cu hramul Sfintei mu-
ceniţe Agripina. Mari şi nenumărate au fost minunile ce s-au lucrat la sfintele ei
moaşte.
Cu puterea lor, chiar şi agarenii au dat dosul şi au fugit mâncând pământul din
cetatea unde se aflau ele.
Sfânta muceniţă Agripina a luat cununa muceniciei la anul 275, şi s-a
încununat cu mare slavă.
44. Cântare de laudă la Sfânta Agripina
Sfânta Agripina decât albul crinului
Mai albă este,
Ea este mireasa Fiului lui Dumnezeu.
Sufletul ei mai strălucitor decât flamura focului este,
Iar credinţa ei mai tare decât stânca.
Biciuită fiind ea Domnului se roagă;
Ea cântă Psalmi şi-ndură răni adânci.
Ea pe toţi îi iartă şi pe toţi binecuvântă,
Ca un stâlp de marmură însângerată
înaintea tuturor.
Dar îngerul Domnului la ea coboară
Şi rănile-i vindecă.
Dar schingiuiri şi mai mari primeşte,
Iar Agripina îndurând, moare.
Agripina duhul ei cel sfânt
în mâinile Domnului îl pune,
Iar trupul ei de suflet
Rămâne gol.
45. Dar golul ei trup, ale ei rămăşiţe sfinte,
Pază şi strajă ale Siciliei sunt.
Ele vindecare grabnică sunt
Bolilor şi nenorocirilor poporului,
Apărare contra hoardelor păgâne.
O, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase,
Acoperă-ne pe noi întru necazurile noastre
cu ale Agripinei muceniţă
sfinte rugăciuni.
46. Agrippina de Mineo
Sant Agrippina ( 243 - 23 iunie 258 ) este un sfânt roman.
Agrippina s- a născut în 243 într-o familie creştină nobilă. La data de 23 iunie
258 sub domnia împăratului Valerian, a fost martirizată. Ea a fost torturată în
diferite moduri: bătută cu bastoane noduroase, maltratată, sufocată sub o piatră
mare şi a fost decapitată.
Moaştele sfintei au fost îngropate în cimitirul bisericii San Paolo Fuori le Mura,
dar mai târziu au fost luate în secret de către trei fecioare: Bassa, Paula şi
Agatonica, care au părăsit Roma şi au plecat pe mare în Sicilia.
În primul rând sfintele moaşte au rămas într-o grotă de la Contrada Lamia
(numită astăzi Peştera Sfintei Agrippina), şi mai târziu la 17 mai 263, au fost
mutate în Mineo (în centrul Siciliei), de către episcopul Gregorio de Agrigento.
47. Peştera Sfintei Agrippina
Mai târziu, în timpul domniei lui Constantin, a fost construit pe mormântul ei o
biserică în cinstea sfintei, prin binecuvântarea episcopului de Severino de
Catania. Există o menţiune despre un asediu al oraşului de către Saracenes
(arabi). Ei au intrat în biserica care a fost construită pe mormântul ei şi au vrut
să profaneze sfintele moaşte, dar nu au putut, fiind opriţi în mod miraculos.
48. Sfintele moaşte dăruiesc tămăduire credincioşilor care se roagă sfintei cu cre-
dinţă. Primul eveniment miraculous: Theogonia paralizată a fost vindecată în
mod miraculos.
Sfânta Agrippina este venerată în Minehead, unde are o biserică care păstrează
o statuie de lemn a sfântei datând din secolul XVI realizată de Vincenzo
Archifel. Mai este venerată la Ferla, Scicli, Nicosia, Enna, Palermo.
Biserica de Sant'Agrippina, Mineo
În afara graniţelor italiene întâlnim cultului său în lumea ortodoxă (Grecia,
Rusia) şi Boston, în Statele Unite.
49. Agrippina este venerată în mod special:
11 ianuarie, zi de comemorare a cutremurului din 1693;
în mod solemn miercurea, miercurea în săptămâna a 3-a din Postul mare;
Diciassettina (17 de ani de la aducerea corpului de la Roma la Mineo,
precedat de numai 1 la 17 mai)
23 iunie aniversarea martiriului sfintei.
ultimele două duminici ale lunii august (sâmbata, inainte de-a doua
duminică este pelerinajul de nuduri, oamenii desculţi care merg în pro-
cesiune strigând “Trăiască Sant'Agrippina patroana noastră ”.
Emblema Sfintei este un palmier.
Sfânta Agrippina este considerată sfântul protector împotriva furtunilor marine,
leprei şi a spiritelor rele.
În timpul migraţiei italiene în Statele Unite ale Americii, un grup de sicilieni din
Mineo stabiliţi în North End, Boston au dus cu ei cultul Sfintei Agrippina. Din
anul 1914 există o procesiune specială, cu o statuie a Sfintei Agrippina pe
străzi, de ziua ei.