More Related Content
More from VASILE Viorel (13)
Rilke reverii de toamna (sc)
- 2. E vremea, Doamne ! Vara a fost lungă.
Aruncă-ţi umbra peste cadranele
solare
şi vânturile pe câmpii alungă.
- 3. Dă fructelor din urmă porunci să fie pline ;
mai dă-le două zile de la sud,
Îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,şi toarnă
dulce suc în vinul crud.
- 4. De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
- 5. Va sta de veghe,lungi scrisori va scri
şi prin alei va rătăci,
neliniştit,când frunzele s-alungă
- 7. Cad frunzele,cad de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri grădini îndepărtate
cu gesturi de negare cad mereu.
- 10. Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta, nesfârşit de blând.
- 12. Amurgul mi-e o carte-mpodobită
cu scoarţe de mătasă,purpurii
Desfac încet lăcata aurită,
cu mâini tihnite,făr-a mă grăbi.
- 21. nu au mai mers în cântec niciodată
şi-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
- 23. Eu te găsesc în lucrurile toate,
cu care-s bun, şi-am gingăşii frăţeşti ;