Rezumate stiintifice - Biomateriale OsteoBiol Tecnoss

REZUMATE ŞTIINŢIFICE
Ş T I I N Ţ A R E G E N E R Ă R I I
I N S P I R A T D E N A T U R Ă

Cuprins
REGENERARE ALVEOLARĂ
STUDII EXPERIMENTALE
TESTE DE LABORATOR
Trubiani O, Scarano A, Orsini G, Di Iorio D, D'arcangelo C, Piccirilli M, Sigismondo M, Caputi S
Rolul celulelor stem mezenchimale din ligamentul periodontal uman asupra biomaterialelor de
origine animală
International Journal of Immunopathology and Pharmacology, 2007 Jan-Mar;20(1 Suppl 1):87-91
Figueiredo M, Henriques J, Martins G, Guerra F, Judas F, Figueiredo H
Caracterizarea fizico-chimică a biomaterialelor utilizate uzual în stomatologie ca substituenţi osoşi -
comparaţiecuosuluman
Journal of Biomedical Materials Research Part B: Applied Biomaterials, 2010 Feb;92(2):409-19
Nannmark U, Sennerby L
Răspunsul ţesutului osos la grefele prehidratate, colagenate, cortico-spongioase de origine porcină:
un studiu efectuat pe defecte maxilare, la iepure
Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2008 Dec;10(4):264-70, Epub 2008 Jan 30
Calvo Guirado JL, Gómez Moreno G, Barone A, Cutando A, Alcaraz Baños M, Chiva F, López Marí L,
Guardia J
Melatonina si osul porcin, pe suprafața implantară cu depozit discret de calciu, stimulează
osteointegrarea implanturilor dentare
Journal of Pineal Research, 2009,47:164-72
Calvo Guirado JL, Gómez Moreno G, López Marí L, Guardia J, Marinez González JM,Tresguerres IF, Paredes SD,
Fuentes Breto L
Acțiunile melatoninei în amestec cu os colagenat, de origine porcină, în comparație cu osul porcin
simplu, asupra osteointegrării implanturilor dentare
Journal cf Pineal Research, 2010,48:194-203
Nannmark U, Azarmehr I
Comunicare ştiinţifică: grefe osoase colagenate, cortico-spongioase, de origine porcină. Un studiu pe
defecte maxilare, la iepure
Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2010 Jun 1;12(2):161-3
Calvo Guirado JL, Fernández MP, Negri B, Delgado Ruiz R, Maté Sánchez de Val J, Gómez Moreno G
Model experimental de răspuns al osului la xenogrefele colagenate de origine porcină (Osteobiol,
mp3 ): studiu radiologic şi histomorfometric
Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2011 Mar 31, Epub ahead of print
Covani U, Ameri S, Crespi R, Barone A
Conservareacresteialveolarecuosalogen.Analizahistologică
Italian Oral Surgery, 2004, Vol 3, 1: 17-23
Arcuri C, Cecchetti F, Germano F, Motta A, Santacroce C
Studiu clinic şi histologic al unui substituent osos xenogenic, utilizat ca material de adiţie, în alveole
postextracţionale
Minerva Stomatologica, 2005 Jun;54(6):351-62
Barone A, Nicoli Aldini N, Fini M, Giardino R, Calvo Guirado JL, Covani U
Xenogrefe vs. extracţia clasică, în conservarea crestei alveolare, după îndepărtarea dintelui: un studiu
clinic şi histomorfometric.
Journal of Periodontology, 2008 Aug;79(8):1370-7
Cardaropoli D, Cardaropoli G
Conservarea crestei alveolare postextracţionale: un studiu clinic şi histologic
International Journal of Periodontics and Restorative Dentistry, 2008 Oct;28(5):469-77
Crespi R, Capparè P, Gherlone E
Implanturi dentare inserate în situri postextracţionale grefate cu diferiţi substituenţi osoşi: evaluare
radiologică la 24 de luni
Journal of Periodontology, 2009 Oct;80(10):1616-1621
Rossi R, Santos Morales R, Frascaria M, Benzi R, Squadrito N
Planificare implanturilor în zona estetică, folosind un nou sistem de analiză 3D pentru implanturi
The European Journal of Esthetic Dentistry, 2010 Summer;5(2):172-88
8
21
20
19
18
16
12
15
14
13
9
22
23

DEHISCENȚE ŞI
FENESTRAȚII
SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
SINUS LIFTING CU
ACCES CRESTAL
Cuprins
Covani U, Barone A, Cornelini R, Crespi R
Rezultatul clinic al inserării imediate a implantelor, ulterior îndepărtării unui implant fracturat
Journal of Periodontology, 2006 Apr;77(4):722-7
Barone A, Ameri S, Covani U
Implanturi imediat postextracţionale: tratamentul defectelor periimplantare. O analiză
retrospectivă
European Journal of Implant Prosthodontics, 2006 May-Aug;2(2):99-106
Covani U, Cornelini R, Barone A
Augmentarea osoasă în jurul implanturilor imediat inserate, cu sau fără decolarea lamboului: o
abordare modificată
International Journal of Oral and Maxillofacial Implants, 2008 Sep-Oct;23(5):841-6
Covani U, Marconcini S, Crespi R, Barone A
Inserarea imediată a unui implant, după îndepărtarea unui implant neintegrat: raport clinic şi
histologic de caz
Journal of Oral Implantology, 2009;35(4):189-95
Barone A, Cornelini R, Ciaglia R, Covani U
Inserarea implanturilor dentare în alveole postextracţionale şi elevarea simultană a podelei sinusale
maxilare cu osteotoame: o serie de cazuri clinice
International Journal of Periodontics and Restorative Dentistry, 2008 Jun;28(3):283-9
Calvo Guirado JL, Gomez Moreno G, Lopez Mari L, Ortiz Ruiz AJ, Guardia J
Elevarea atraumatică a mucoasei sinusului maxilar, utilizând osteotoame conice, pentru implantare
imediată. Un studiu clinic de 3 ani
Medicina Oral, Patologia Oral y Cirugia Bucal, 2010 Mar 1;15(2):E366-70
Barone A, Crespi R, Nicoli Aldini N, Fini M, Giardino R, Covani U
Augmentare de sinus maxilar: analiză histologică şi histomorfometrică.
International Journal of Oral and Maxillofacial Implants, 2005 Jul-Aug;20(4):519-25
Barone A, Santini S, Sbordone L, Crespi R, Covani U
Un studiu clinic despre rezultatele şi complicaţiile asociate cu augmentarea de sinus
maxilar
International Journal of Oral and Maxillofacial Implants, 2006 Jan-Feb;21(1):81-5
Orsini G, Scarano A, Piattelli M, Piccirilli M, Caputi S, Piattelli A
Analiza histologică şi ultrastructurală a osului regenerat, în augmentarea de sinus maxilar cu un
biomaterial de origine porcină
Journal of Periodontology, 2006 Dec;77(12):1984-90
Barone A, Santini S, Marconcini S, Giacomelli L, Gherlone E, Covani U
Osteotomia şi ridicarea membranei sinusale în timpul tehnicii de augmentare a sinusului maxilar. Un
studiu comparativ: aparat piezoelectric vs. instrumente rotative convenţionale
Clinical Oral Implants Research, 2008 May;19(5):511-5, Epub 2008 Mar 26
Scarano A, Piattelli M, Carinci F, Perrotti V
Îndepărtarea, după 7 ani, a unui implant migrat în sinusul maxilar. O raportare de caz clinic şi
histologic
Journal of Osseointegration, 2009
Barone A, Ricci M, Covani U, Nannmark U, Azarmehr I, Calvo Guirado JL
Augmentarea de sinus maxilar, utilizând os prehidratat, cortico-spongios, de origine porcină:
evaluare histomorfometrică după 6 luni
Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2010 May 11, Epub ahead of print
Scarano A, Piattelli A, Assenza B, Quaranta A, Perrotti V, Piattelli M, Iezzi G
Os porcin utilizat în tehnicile de augmentare de sinus: evaluare clinică
retrospectivă la 5 ani
Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, 2010 Aug;68(8):1869-73
26
40
39
38
37
36
28
33
32
29
27
41
42

Cuprins
SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
AUGMENTARE ORIZONTALĂ
REGENERARE PARODONTALĂ
AUGMENTARE VERTICALĂ
CHIRURGIE MAXILO-FACIALĂ
Barone A, Orlando B, Tonelli P, Covani U
Rata de supraviețuire pentru implanturile inserate în zona laterală maxilară, cu și fără augmentare
de sinus; Studiu comparativ de cohortă
Journal of Periodontology, 2011 Feb;82(2):219-26, Epub 2010 Sep 10
Pagliani L, Andersson P, Lanza M, Nappo A, Verrocchi D, Volpe S, Sennerby L
Un substituent osos colagenat, de origine porcină, folosit pentru augmentarea unor implanturi
Neoss: studiu prospectiv multicentric al unei serii de cazuri, timp de 1 an, cu evaluare histologică
Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2010 Oct 26, Epub ahead of print
Scarano A, Piattelli A, Perrotti V, Manzon L, Iezzi G
Augmentarea sinusului maxilar la oameni, cu os cortical porcin: evaluare histologică şi
histomorfometrică după 4 şi 6 luni
Clinical Implant Dentistry and Related Research, 2011;13(1):13-18
Del Corso M
Răspunsul ţesutului moale la PRF: rezultate clinice
Cosmetic Dentistry, 2008,3:16-20
Cardaropoli D, Cardaropoli G
Vindecarea retracţiilor gingivale utilizând membrane din colagen şi o xenogrefă demineralizată: un
studiu clinic randomizat controlat
International Journal of Periodontics and Restorative Dentistry, 2009 Feb;29(1):59-67
Cassetta M, Calasso S, Vozza I, Dell'aquila D
Reabilitarea unei creste alveolare atrofiate cu implanturi cilindrice, sablate şi acidifiate:
studiu pilot
European Journal of Implant Prosthodontics, 2005;(3)1:133-144
Barone A, Covani U
Reconstrucţia crestei alveolare maxilare cu bloc osos autogen, nevascularizat: rezultate
clinice
Journal of Oral and Maxillofacial Surgery, 2007 Oct;65(10):2039-46
Calvo Guirado JL, Pardo Zamora G, Saez Yuguero MR
Intervenţie de ridge splitting pe o creastă alveolară maxilară, cu implantare imediată, regenerare
osoasă şi temporizare: studiu de caz
Journal of Irish Dental Association, 2007 Winter;53(4):187-90
Scarano A, Murmura G, Carinci F, Assenza B, Piattelli M, Piattelli A.
Augmentarea verticală a crestei mandibulare laterale atrofiate prin tehnica inlay, cu o xenogrefă fără
minişuruburi şi miniplăcuţe de fixare: serie de cazuri
Clinical Oral Implants Research, 2011 Jan 20, Epub ahead of print
Rinna C, Ungari C, Saltarel A, Cassoni A, Reale G
Restaurarea podelei orbitale
Journal of Craniofacial Surgery, 2005 Nov;16(6):968-72
Grenga PL, Reale G, Cofone C, Meduri A, Ceruti P, Grenga R
Scala Hess şi diplopia: evaluarea a 30 de pacienţi, care au suferit intervenţii chirurgicale
reparatorii a fracturii orbitale
Ophthalmic Plastic and Reconstructive Surgery, 2009 Mar-Apr;25(2): 123-5
Rinna C, Reale G, Foresta E, Mustazza MC
Peretele orbital median reconstruit cu o corticală osoasă, de origine porcină
The Journal of Craniofacial Surgery, 2009 May;20(3):881-4
43
59
58
56
54
53
45
52
49
48
44
60

Teste de laborator

TESTE DE LABORATOR
010
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Apatos
Rolul celulelor stem mezenchimale din ligamentul
periodontal uman, asupra biomaterialelor de origine animală
Autorul rezumatului: Cristina Rodighiero, jurnalist medicină dentară, publicare gratuită, nu se comercializează. Tipărit de către Tecnoss®
Dental s.r.l.
TEL
Oriana Trubiani1
Antonio Scarano1
Giovanna Orsini1
Donato Di Iorio1
Marcello Piccirilli1
Marco Sigismondo1
Sergio Caputi1
ARTICOL ORIGINAL
International Journal of Immunopathology
and Pharmacology
2007 jan-mar;20(1suppl.1):87-91
1 | Department of Stomatology and Oral Sciences,
University of G. d’Annunzio Chieti-Pescara, Italy
REZUMAT
Afectarea parodontală este cea mai frecventă cauză a pierderii dinţilor, prin
distrugerea ţesuturilor de susţinere dentară. În consecinţă, refacerea unui
parodonţiu sănătos este un scop esenţial în terapiile parodontale. Celulele
stem mezenchimale din ligamentul parodontal (PDL-MSCs) oferă o bună
perspectivă asupra regenerării osoase. Majoritatea studiilor asupra diferenţierii
osteogenice a celulelor stem din ţesutul parodontal, arată că aceste celule pot
avea caracteristici asemănătoare osteoblastelor, inclusiv capacitatea de a
forma, in vitro, un ţesut osos.
Acest studiu in vitro a analizat efectul celulelor stem mezenchimale, de origine
umană, obţinute din ţesuturile orale, aplicate pe substituent osos de origine
porcină, format din granule osoase corticale (Apatos, OsteoBiol®, Tecnoss®,
Coazze, Italia). Acest material de adiţie osoasă este un substituent osos
xenogenic, format din os cortical sterilizat, de origine porcină, sub formă
granulară, cu porozitate mare şi cu diametre cuprinse între 600-1000 μm. Acest
biomaterial este similar cu osul uman, este osteoconductiv, bine integrat în
zona receptoare şi prezintă o resorbţie incompletă.
Rezultatele au indicat o afinitate celulară crescută asupra acestui biomaterial
tridimensional. Acest substrat a fost capabil să asigure un suport extraordinar
pentru structurile celulare, fapt dovedit de proliferarea şi colonizarea celulară
pe acest substituent osos. Mai mult decât atât, examinările au arătat că o parte
considerabilă de pe suprafaţa biomaterialului a fost acoperită de celule osoase
nou formate, cu prezenţa unor structuri de legatură între cele două formaţiuni.
CONCLUZII
Aşa cum s-a demonstrat în diferite studii, biomaterialul cortical de origine
porcină poate să favorizeze formarea osoasă şi poate fi folosit în augmentarea
sinusului maxilar, deoarece nu interferă cu procesul de regenerare osoasă şi cu
osteointegrarea implanturilor. Mai mult decât atât, acest studiu a descoperit că
biomaterialul derivat din os porcin, nu împiedică dezvoltarea celulelor stem
mezenchimale din ligamentul periodontal, la acest nivel având loc un proces
de osteointegrare a biomaterialului. Ca atare, poate fi indicat să afirmăm că,
regenerarea osoasă în chirurgia orală şi maxilofacială poate fi îmbunătăţită prin
acest tip de suport dur, care s-a demonstrat că este perfect biocompatibil şi
capabil să susţină creşterea şi diferenţierea celulară.
PAG 8

TESTE DE LABORATOR
026
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
Margarida Figueiredo1
Jose Henriques2
Gabriela Martins1
Fernando Guerra2
Fernando Judas3
Helena Figueiredo4
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Biomedical Materials Research
Part B: Applied Biomaterials
2010 Feb;92(2):409-19
Caracterizarea fizico-chimică a biomaterialelor utilizate uzual
în stomatologie ca substituenţi osoşi - comparaţie cu osul
uman
1 | Chemical Engineering Department, University of
Coimbra, 3030-290 Coimbra, Portugal
2 | Department of Dentistry, University of Coimbra,
3030-005 Coimbra, Portugal
3 | Orthopaedics Department, Coimbra University
Hospital, Hospitais da Universidade de Coimbra,
3000-075 Coimbra, Portugal
4 | Histology Institute, University of Coimbra, 3004-504
Coimbra, Portugal
Dental s.r.l. TEL
REZUMAT
Xenogrefele au fost considerate o alternativă de viitor la autogrefe, datorită
disponibilităţii nelimitate, şi pentru că pot reduce morbiditatea, eliminând
prezenţa unei zone donoare.
Scopul principal al acestui studiu a fost să descrie varietatea de granule
minerale, conţinute în biomateriale de origine diferită (bovin, porcin şi coral) şi
de diferite tipuri (os cortical şi spongios, os mineral). Biomaterialele examinate
au inclus materiale de grefare de origine diferită: bovin (BioOss® si PepGen
P-15®), porcin (Gen-Os,OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia) şi coral (Biocoral®).
Aceste mostre au fost testate, fără nici un alt tratament. Rezultatele obţinute
pentru aceste biomateriale au fost comparate cu cele ale osului uman. Pe lângă
raţionalizarea chimică clasică a compoziţiei şi cristalinităţii, o atenţie sporită a
fost pusă pe măsurarea proprietăţilor morfostructurale diferite, în special,
dimensiunea granulelor, porozitate, densitate şi aria de întindere. Fiecare
material a fost utilizat sub formă granulară (uşor de manipulat şi mai uşor de
resorbit), cu dimensiunea medie redusă a granulelor, şi s-a recomandat
aplicarea în tratamentul defectelor osoase orale, periodontale şi maxilofaciale.
Intruziunea cu mercur a arătat variaţii semnificative de porozitate, pentru
diferitele mostre analizate: 33% pentru OsteoBiol®, 50% pentru PepGenP-15® şi
60% pentru BioOss®. Mai mult decât atât, s-a demonstrat că un procent
semnificativ de porozitate corespunde porilor submicronici.
Biocoral nu a fost utilizat prin această tehnică, deoarece conţine pori de
dimensiune mai mare decât limita superioară a porozimetrului.
Determinările valorilor densităţii pentru mostrele osoase au fost apropiate de
valorile teoretice ale hidroxiapatitei.Totuşi, valorile pentru mostrele colagenate
au fost mai reduse, în concordanţă cu conţinutul mineral scăzut.
Aria de întindere a variat de la mai puţin de 1 m2/g (Biocoral®), până la 60 m2/g
(BioOss®).
Spectrul FTIR al OsteoBiol® Gen-Os şi a osului uman natural a arătat benzile de
colagen vizibile clar lângă cele de hidroxiapatită, în timp de difractogramele
mostrelor analizate au indicat prezenţa a două faze: cristale de hidroxiapatită şi
benzi de colagen.
CONCLUZII
În evaluarea acestor biomateriale, autorii au detectat diferenţe semnificative
între dimensiunile granulelor, cristalinitate, porozitate şi zonele de distribuţie a
porilor, aria de întindere, şi conţinutul anorganic. Prin urmare, ei au
concluzionat că “deşi aceste caracteristici morfologice influenţează semnificativ
comportamentul in vivo a acestor mostre analizate, de obicei, nu sunt luate în
considerare, când este evaluată eficienţa lor biologică. Acest fapt ar putea fi
responsabil de rezultatele contradictorii întâlnite frecvent în literatură. Se
considerăcărezultateleinvestigaţiilorpentruacestematerialevorfidemareajutor
pentru a înţelege pe deplin rezultatele lor clinice”.
PAG 9

Studii experimentale

019
Răspunsul ţesutului osos la grefele prehidratate, colagenate,
cortico-spongioase, de origine porcină: un studiu efectuat pe
defecte maxilare, la iepure
Dental s.r.l.
EXP
Ulf Nannmark1
Lars Sennerby2
REZUMAT
Substituenţii osoşi de origine animală (xenogrefe) sunt utilizaţi frecvent ca
materiale de grefare pentru umplerea defectelor osoase şi în intervenţiile de
augmentare, consecutiv ridicării podelei sinusului maxilar. Pentru a fi eficienţi,
substituenţii osoşi trebuie să aibă proprietăţi osteoconductive şi să fie complet
înlocuiţi în timp, de osul nou format. Pentru a îmbunătăţii manipularea clinică,
este posibil să se adauge gel de colagen la granulele osoase prehidratate şi
colagenate, de origine porcină (PCPB), obţinându-se un material adeziv şi uşor
de modelat, care facilitează aplicarea în zonele care trebuie augmentate. Cum
posibilitatea ca gelul de colagen să influenţeze răspunsul tisular osos nu este
cunoscută, scopul acestui studiu a fost să evalueze histologic reacţia ţesutului
osos la grefa PCPB, cu sau fără adaos de gel de colagen, şi să evalueze puterea
de resorbţie/degradare a acestor biomateriale. Pentru acest studiu, s-au creat
defecte osoase bilaterale (dimensiune 5x8x3mm) în maxilarul a 14 iepuri.
Defectele osoase au fost umplute cu granule prehidratate şi colagenate
cortico-spongioase, de origine porcină (PCPB) -Gen-Os, OsteoBiol®, Tecnoss®,
Coazze, Italia - granulometrie: 250-1000 μm), ca material de control, şi granule
PCPB amestecate cu gel de colagen (mp3®, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia
- granulometrie: 600-1000 μm) ca material de testare. O membrană de colagen
(Evolution, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia) a fost folosită să acopere
defectul, şi s-a realizat sutura cu materiale resorbabile. Animalele au fost
sacrificate după 2 (n=3), 4(n=3) şi 8 săptămâni(n=8) pentru evaluări histologice
şi morfometrice. În conformitate cu rezultatele acestor evaluări, nu s-a observat
nici o diferenţă semnificativă între materialele de testare şi cele de control. Nu
au existat semne de reacţii adverse, şi atât osteogeneza, cât şi angiogeneza, au
urmărit schema obişnuită. Ambele materiale au prezentat formare osoasă
direct pe granulele osoase, prin precursori osteoblastici cunoscuţi. Suprafaţa
osoasă nou formată a crescut în timp (28 săptămâni) pentru ambele zone, de la
16,2% (control) şi 19,2% (test) la 42,7, respectiv 43,8%. Grefa osoasă PCPB, fie
amestecată cu colagen, fie ca atare, a fost resorbită de osteoclaste, similar cu
procesul de remodelare, cu formarea de osteoane, printre granulele de
biomaterial. Examinarea morfometrică a indicat o reducere a zonei PCPB de la
19,4%(zona de control) şi 23,8%(zona de testare), după 2 săptămâni, la 3,7,
respectiv 9,3%, după 8 săptămâni. Examinarea histologică a arătat că
membrana şi-a îndeplinit funcţia şi a fost bine integrată de un strat acoperitor
de ţestul moale gingival.
CONCLUZII
Din descoperirile acestui studiu, este posibil să concluzionăm că amestecul
gelului de colagen şi PCPB, cu scopul de a facilita manipularea clinică, nu a
influenţat răspunsul ţesutului osos la grefă, biomaterialul şi-a îndeplinit
proprietăţile osteoconductive şi a fost resorbit în timp. Ambele materiale de
adiţie osoasă au arătat proprietăţi osteoconductive, similare neoformării
osoase, cu precursori osteoblastici vizibili direct pe suprafaţa granulelor
grefate. Măsurătorile morfometrice au arătat o extindere în timp a zonei
osoase, concomitent cu reducere zonei de biomaterial grefat. Autorii au
concluzionat că "osul porcin colagenat prezintă o excelentă biocompatibilitate şi
proprietăţi osteoconductive, fie amestecat sau fără gel de colagen. În acest
experiment,biomaterialulafostresorbitînsuprafaţădecătreosteoclaste,precumşi
prin etapa de remodelare, cu formarea osteoanelor".
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
OsteoBiol®
mp3®
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
ARTICOL ORIGINAL
Clinical Implant Dentistry and Related Research
2008 Dec;10(4):264-70, Epub 2008 Jan 30
1 | DDS, PhD | Associate professor, Institute of
Biomedicine
2 | DDS, PhD | Professor, Department of Biomaterials,
Sahlgrenska Academy, Göteborg University, Göteborg,
Sweden
PAG 12

022
Dental s.r.l. EXP
Melatonina şi osul porcin, pe suprafața implantară cu depozit
discret de calciu, stimulează osteointegrarea implanturilor
dentare
REZUMAT
Grefele osoase sunt utilizate uzual în defecte osoase sau în alveole
postextracţionale, cu scopul de a facilita vindecarea osoasă, pentru a mări
lăţimea crestei alveolare sau pentru augmentarea podelei sinusului maxilar,
înainte de inserarea implantului.
Aşa cum câteva studii au arătat că melatonina este un mediator important în
formarea şi stimularea osoasă, şi acţionează direct asupra osteoclastelor în
metabolismul osos, acest studiu are scopul să evalueze efectul aplicării topice a
melatoninei, în amestec cu osul colagenizat, de origine porcină, mp3
(OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), pentru a accelera procesul de
osteointegrare pe un depozit discret de calciu (DCD) de pe suprafaţa
implantului, la câini Beagle, la 3 luni după inserţia implanturilor.
După 4 săptămâni de la tratament, melatonina a crescut semnificativ
perimetrul osos ce vine în contact direct cu implanturile tratate (P<0.0001),
densitatea osoasă (P<0.0001), neoformarea osoasă (P<0.0001) în comparaţie
cu implanturile de control.
Melatonina, în combinaţie cu osul colagenat de origine porcină, a acoperit
depozitul discret de calciu de pe suprafaţa implantului, şi prezintă un contact
osos mai întins cu implantul, la 12 săptămâni postintervenţie, în comparaţie cu
implanturile acoperite cu melatonină şi implanturile de control. La implanturile
cu melatonină şi os porcin mp3, s-a observat o resorbţie mai redusă a crestei
osoase, decât la implanturile acoperite doar cu melatonină şi la implanturile de
control, la 12 săptămâni.
CONCLUZII
Rezultatele acestui studiu sugerează că asocierea melatoninei cu mp3 măreşte
contactul os-implant (BIC) şi reduce pierderea osoasă crestală, iar aplicarea
topică a melatoninei pe suprafaţa DCD poate acţiona ca un agent biomimetic
în inserarea implanturilor endo-osoase dentare, favorizând procesul de
osteointegrare. Prin urmare, autorii au confirmat că “aceste acţiuni ale
melatoninei asupra ţestului osos pot fi de interes, în măsura în care este posibil să
aplicăm melatonina, în timpul etapei chirurgicale de inserare a implanturilor, ca
agent biomimetic. Astfel, procesul de vindecare poate fi mai eficient, situaţia
iniţială a ţesuturilor receptoare este ameliorată, perioada de obţinere a
osteointegrării şi stabilizării implantului poate fi redusă, iar calitatea vieţii
pacienţilor poate fi îmbunătăţită.”
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
José Luis Calvo Guirado1
Gerardo Gomez Moreno2
Antonio Barone3
Antonio Cutando2
Miguel Alcaraz Baños4
Fernando Chiva5
Laura Lopez Mari1
Javier Guardia2
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Pineal Research
2009; 47:164-172
1 | Department of General and Implant Dentistry, Faculty
of Medicine and Dentistry, University of Murcia, Murcia,
Spain
2 | Department of Special Care in Dentistry, School of
Dentistry, University of Granada, Granada, Spain
3 | Department of Oral Surgery, Faculty of Medicine,
University of Genova, Italy
4 | Department of Radiology, Faculty of Medicine and
Dentistry, University of Murcia, Murcia, Spain
5 | Department of Restorative Dentistry, Faculty of
Medicine and Dentistry, University of Murcia, Murcia,
Spain
PAG 13

033
Dental s.r.l.
EXP
Acțiunile melatoninei în amestec cu os colagenat, de origine
porcină, în comparație cu osul porcin simplu, asupra
osteointegrării implanturilor dentare
REZUMAT
Câteva studii au arătat că melatonia este un important mediator al formării și
stimulării creșterii osoase, sugerând un efect osteogen al melatoninei, care ar
putea avea importanță clinică.
În consecință, scopul acestui studiu a fost evaluarea efectului aplicării topice a
melatoninei, în amestec cu os porcin colagenat, asupra osteointegrării
implanturilor cu suprafață rugoasă de DCD (depozite discrete de calciu), la
câinii Beagle, la 3 luni după implantare. Pentru realizarea inserării implanturilor
dentare, au fost extrași molarii inferiori la 12 câini Beagle. Fiecare mandibulă a
primit două implanturi cu pereți paraleli și platformă extinsă, cu suprafață DCD,
de 4 mm diametru și 10 mm lungime. Implanturile au fost aplicate aleator în
zonele distale ale fiecărei mandibule, în zona molarilor, iar golurile au fost
umplute cu 5 mg de pulbere de melatonină liofilizată, amestecată cu mp3, de
os porcin (OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italy) în zona test și doar cu os porcin
colagenat (mp3®) în zona de control. Evaluările histomorfometrice au arătat că,
după o perioadă de 4 săptămâni de la tratament, melatonina, împreună cu osul
porcin, au crescut semnificativ perimetrul de os aflat în contact direct cu
implanturile înșurubate (P<0,0001), densitatea osoasă (P<0,0001), precum și
neoformarea osoasă (P<0,0001) în comparație cu osul porcin simplu din jurul
implanturilor.
CONCLUZII
Autorii au ales folosirea acestui biomaterial derivat din os porcin datorită
excelentei sale biocompatibilități, insistând asupra posibilității ca, aplicarea
topică a grefelor de os porcin și a melatoninei, să promoveze în mod sinergic
formarea de os in vivo, stimulând diferențierea și proliferarea celulelor
osteogene. Deoarece rezultatele acestui studiu demonstrează acţiunea grefei
de os porcin, în amestec cu melatonina, asupra implanturilor dentare
osteointegrate cu suprafață DCD, de creștere a suprafeţei de contact dintre
implant și os (BIC: 84,5±1,5%) în comparație cu zonele tratate doar cu os porcin
(BIC: 66,17±1,2%), la 12 săptămâni postoperator, autorii au ajuns la concluzia că
“melatonina,înamesteccuosulporcincolagenat,poateacţionapesuprafaţaDCD
ca un agent biomimetic, în timpul aplicării implanturilor dentare endoosoase,
favorizând osteointegrarea”.
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
Gerardo Gómez Moreno2
Laura López Marí1
Javier Guardia2
José María Marínez González3
Antonio Barone4
Isabel F Tresguerres5
Sergio D Paredes6
Lorena Fuentes Breto6
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Pineal Research
2010; 48:194-203
1 | Department of General and Implant Dentistry, Faculty
of Medicine and Dentistry, University of Murcia, Murcia,
Spain
2 | Department of Pharmacological Interactions in
Dentistry, Dental School, University of Granada, Granada,
Spain
3 | Department of Oral Surgery, Dental School, University
Complutense, Madrid, Spain
4 | Department of Oral Surgery, Faculty of Medicine,
University of Genova, Genova, Italy
5 | Department of Physiology, Faculty of Medicine,
University Complutense of Madrid, Madrid, Spain
6 | Department of Cellular and Structural Biology,
University of Texas, San Antonio, TX, USA
PAG 14

031
Dental s.r.l. EXP
Comunicare ştiinţifică: grefe osoase colagenate,
cortico-spongioase, de origine porcină. Un studiu pe defecte
maxilare, la iepure
Ulf Nannmark1
Iman Azarmehr2
REZUMAT
Într-un studiu anterior, autorii au evaluat răspunsul ţesutului osos la osul porcin
colagenat(CPB), cu sau fără prehidratare, şi au observat că CPB a arătat o bună
biocompatibilitate, proprietăţi osteoconductive, şi că materialul a fost resorbit
de către osteoclastele de suprafaţă, precum şi în etapa de remodelare, prin
formarea de osteoane. Mai mult decât atât, ei au descoperit că procesul de
deshidratare a făcut materialul mai lipicios, uşurând manipularea clinică.
Cum, influenţa proporţiilor diferite ale granulelor osoase şi colagenului la
răspunsul osos nu este încă cunoscut, scopul acestei scurte comunicări a fost să
evalueze răspunsul ţesutului osos la CPB, cu conţinut diferit de gel de colagen,
când este plasat în defecte maxilare, la iepure.
În acest studiu, s-au creat defecte osoase bilaterale, de 5x8x3 mm, la maxilar, la
8 iepuri. Defectele au fost umplute cu amestec osos prehidratat (20% colagen
I/III), cortico-spongios colagenat, de origine porcină (Putty, OsteoBiol®,Tecnoss®,
Coazze, Italia – granulaţie până la 300 μm) (A) sau cu amestec osos
prehidratat(40% colagen I/III), cortico-spongios colagenat, de origine porcină
(Gel 40, OsteoBiol®,Tecnoss®, Coazze, Italia – granulaţie până la 300 μm).
Animalele au fost sacrificate după 8 săptămâni, pentru evaluări histologice şi
morfometrice, care au evidenţiat că pentru ambele materiale există un grad
crescut de neoformare osoasă, 42% , şi, respectiv 46%, precum şi semne clare
de resorbţie, la momentul sacrificării animalelor.
CONCLUZII
Studiul de faţă a demonstrat clar că CPB, cu procent diferit de gel de colagen,
induce formarea osoasă în defecte, la osul de iepure, şi că are loc resorbţia
granulelor osoase, de origine porcină.
Conţinutul ridicat de colagen, poate induce adeziunea atât a celulelor
mezenchimale şi a osteoclastelor, la suprafaţa materialului, deoarece s-a
demonstrat că aceste celule au efect chemotactic şi de diferenţiere din celule
stem mezenchimale. Pe baza acestor observaţii, autorii au concluzionat că
“CPB, cu diferite procente de colagen, prezintă o bună biocompatibilitate şi
proprietăţi osteoconductive. În acest studiu, cele două materiale utilizate au fost
similare, din punct de vedere al neoformării osoase şi a resorbţiei, iniţiate la 8
săptămâni”.
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Putty
OsteoBiol®
Gel 40
ARTICOL ORIGINAL
2010 Jun 1;12(2):161-3
1 | DDS, PhD | Institute of Biomedicine, Sahlgrenska
Academy, Gothenburg University, Gothenburg, Sweden
2 | UDS | Institute of Biomedicine, Sahlgrenska Academy,
Gothenburg University, Gothenburg, Sweden
PAG 15

042
Dental s.r.l.
EXP
Model experimental de răspuns al osului la xenogrefele
colagenate de origine porcină (OsteoBiol® mp3®):
studiu radiologic şi histomorfometric
REZUMAT
În cazul crestelor atrofiate, este necesară reconstrucţia unui volum de os
suficient pentru a asigura succesul reabilitării prin implanturi dentare.
În momentul de faţă, practicienii pot sa aleagă între diferite tehnici de
reconstrucţie a crestelor atrofiate, fiecare cu avantajele şi limitele ei. Una dintre
aceste tehnici este folosirea grefelor de substituţie osoasă.
De-a lungul timpului, aceste tehnici au reprezentat un subiect de cercetare
clinică, cu scopul de a descoperi acel biomaterial ideal, care să fie sigur din
punct de vedere biologic, fiabil, biocompatibil şi non-toxic. Scopul acestui
studiu a fost realizarea de evaluări radiologice şi histomorfometrice ale
răspunsului ţesutului osos la o xenogrefă de origine porcină, la o perioadă de 4
luni, de la inserarea în tibiile de iepuri. Biomaterialul testat a fost mp3®
(OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), un os fără antigeni, compus din 90%
granule colagenizate cu dimensiuni între 600 şi 1000 microni, în amestec cu
10% gel de colagen, tip I, de origine porcină. 20 de xenogrefe colagenate, de
origine porcină, în formă granulară( cu dimensiuni între 600 şi 1000 microni) au
fost inserate în regiunea metafizei proximale tibiale a 20 de iepuri de Noua
Zeelandă. Au fost create 20 de zone de control la aceleaşi animale. După
implantare, animalele au fost împărţite în patru grupuri de câte cinci, după 1, 2,
3, şi, respectiv, 4 luni. După 4 luni, examenul radiologic a evidenţiat, la nivelul
defectelor osoase în care au fost aplicate xenogrefele colagenate, imagini ale
reparaţiei complete a defectului osos, precum şi o reducere a volumului grefei.
Examenul anatomopatologic a arătat prezenţa de os matur în zona inserţiei
implantului, la nivel cortical, precum şi remodelarea trabeculelor osoase din
jurul implantului.
Analiza histomorfometrică la 4 luni a arătat că osul neoformat era reprezentat
la o valoare de 31,5±2,4%, materialul de grefă rezidual în procent de 33,1±2,3%,
iar ţesutul conjunctiv nemineralizat 35,4±3,4%. Nu au fost observate modificări
ale osului vindecat sau rezidual care ar putea fi atribuite prezenţei
implanturilor.
CONCLUZII
Rezultatele studiului sugerează că OsteoBiol® mp3® este un material
biocompatibil, cu proprietăţi osteoconductive. Materialul s-a comportat ca un
suport pentru osteocite, ducând la creşteri treptate ale osului în interiorul şi la
exteriorul xenogrefei. Autorii au ajuns la concluzia că ˝materialul menţionat
poate fi considerat un substituent satisfăcător pentru ţesutul osos, un material
care nu interferă cu procesul normal de reparaţie osoasă.˝
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
Maria P. Ramírez Fernández1
Bruno Negri1
Rafael A. Delgado Ruiz2
José E. Maté Sánchez deVal2
ARTICOL ORIGINAL
Clinical Implant Dentistry and Related Research,
2011 Mar 31, Epub ahead of print
1 | DDS, MS, PhD | Department of Implant Dentistry,
Faculty of Medicine and Dentistry, University of Murcia,
Murcia, Spain
2 | DDS, MS, PhD | Department of Restorative Dentistry,
Faculty of Medicine and Dentistry, University of Murcia,
Murcia, Spain
3 | DDS, MS, PhD | Department of Pharmacological
Interactions, School of Dentistry, University of Granada,
Granada, Spain
PAG 16

Regenerare alveolară

001
Dental s.r.l.
ALR
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Ugo Covani1
Stefano Ameri1
Roberto Crespi1
Antonio Barone1
ARTICOL ORIGINAL
Italian Oral Surgery
2004 Vol 3,1:17-23
1 | University of Genoa,
Department of Sciences and Biophysical Technologies
Medical and Dentistry
Conservarea crestei alveolare cu os alogen. Analiză
histologică
REZUMAT
Cele mai importante cauze ale atrofiei osoase alveolare, ce necesită
augmentare, sunt resorbţia osoasă şi tipul de vindecare după extracţia dentară.
În aceste cazuri, este necesară de obicei, augmentarea osului alveolar existent,
cu scopul de a se obţine condiţiile ideale pentru inserarea implanturilor
dentare. Datorită intervenţiilor chirugicale de conservare a crestei alveolare,
este posibilă menţinerea la parametrii corespunzători a procesului de resorbţie
osoasă. Augmentarea alveolei postextracţionale pare să sporească
posibilitatea menţinerii formei crestale iniţiale, şi permite inserarea unui
implant dentar, în condiţii anatomice optime ( atât pentru ţesutul osos, cât şi
pentru ţesutul moale gingival). Diferite biomateriale şi os autogen au fost
utilizate pentru a augmenta creasta osoasă alveolară atrofiată. În acest studiu
pilot, scopul a fost de a evalua, prin observaţii clinice şi histologice, rezultatul
umplerii postextracţionale cu un os heterolog nou. Xenogrefa de origine
porcină (Gen-Os, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia) a fost utilizată împreună
cu membrana resorbabilă (Evolution, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia)
pentru a grefa 4 alveole postextracţionale. Observaţiile clinice şi histologice au
indicat că, la 4 luni postoperator, zonele postextracţionale grefate cu os
deantigenat, prezintă os nou format, şi conferă suportul osos corespunzător
inserării implanturilor dentare, pentru reabilitarea protetică ulterioară.
CONCLUZII
Rezultatele au arătat că, resorbţia orizontală a crestei alveolare poate fi redusă
semnificativ prin intervenţiile de grefare osoasă, iar analizele histologice au
arătat că neoformarea ţesutului osos permite inserarea cu succes a
implanturilor dentare. Toate cele 4 cazuri grefate cu os porcin au indicat o
vindecare corespunzătoare, cu absenţa semnelor de complicaţii postoperatorii.
PAG 18

028
Autorul rezumatului: Cristina Rodighiero, jurnalist medicină dentară , publicare gratuită, nu se comercializează. Tipărit de către Tecnoss®
Dental s.r.l.
ALR PAG 22
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
Roberto Crespi1
Paolo Capparè1
Enrico Gherlone1
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Periodontology
2009 Oct;80(10):1616-1621
1 | Department of Dentistry, Vita Salute University, San
Raffaele Hospital, Milan, Italy
Implanturi dentare inserate în situri postextracţionale
grefate cu diferiţi substituenţi osoşi: evaluare radiologică la
24 de luni
REZUMAT
În cazul unei alveole postextracţionale poate fi necesar alegerea unor
proceduri chirurgicale precum regenerarea osoasă ghidată, alogrefe osoase,
autogrefe osoase şi xenogrefe, pentru a asigura suportul biologic şi estetic
corespunzător inserării ulterioare a unui implant.
Astfel, au fost alese diferite materiale de grefare pentru a preveni reducerea
volumului osos, studiul urmărind să evalueze radiologic parametrii de
poziţionare a implanturilor în alveole grefate cu 3 biomateriale diferite:
Hidroxiapatită îmbogăţită cu magneziu (MHA), sulfat de calciu (CS) şi os porcin
heterolog (PB). În acest studiu prospectiv, au fost incluşi 15 pacienţi, 7 femei şi
8 bărbaţi, ce necesitau extracţia a câte 3 dinţi pentru fiecare pacient. În total, 45
de alveole postextracţionale, cu 3 pereţi osoşi prezenţi au fost selectati.
15 alveole au primit MHA, 15 alveole au primit CS, şi 15 alveole au fost grefate
cu os porcin cortico-spongios (Gen-Os, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia) ca
material de grefare. După 3 luni, în toate siturile grefate, au fost inserate
implanturi dentare, şi, după alte 3 luni, s-a realizat protezarea provizorie. Pentru
a evalua nivelul marginii osoase, de la faza iniţială la 12 şi 24 de luni, după
inserarea implantului, au fost realizate controale periodice, incluzând
radiografii digitale intraorale.
După 24 de luni, rezultatele au fost următoarele: pentru grupul MHA, resorbţie
mediană osoasă în medie de -0,21±0,08 mm, şi resorbţie laterală osoasă în
medie de -0,22±0,09 mm (resorbţie osoasă medie de 0,21±0,09 mm); pentru
grupul CS resorbţie mediană osoasă de -0,14±0,07 mm, şi resorbţie laterală
osoasă de -0,12±0,11 mm (resorbţie osoasă medie : -0,13 ± 0,09 mm); pentru
grupul PB, resorbţie mediană osoasă de -0,15 ± 0,10 mm şi resorbţie laterală
osoasă de -0,16±0,06 mm (resorbţie medie osoasă de -0,16±0,08 mm). Nu s-au
raportat diferenţe semnificative între grupuri (P>0,05).
CONCLUZII
Observaţiile acestui studiu, după 24 de luni de la intervenţie, au arătat că toate
materialele grefate au oferit condiţii optime pentru osteointegrarea
implanturilor, iar inserarea implanturilor în alveole grefate nu a fost influenţată
de cele trei biomateriale diferite, deoarece nu au influentat negativ rezultatele.
Absenţa unei diferenţe semnificative, din punct de vedere statistic, a nivelului
osos din jurul implanturilor, la grupurile selectate, a confirmat rezultatele
raportate de către alte studii.

003
Dental s.r.l. ALR
Studiu clinic şi histologic al unui substituent osos xenogenic,
utilizat ca material de adiţie, în alveole postextracţionale
REZUMAT
Procesul de remodelare, ca urmare a avulsiei dentare, constă în modificarea
tridimensională a osului alveolar, ce face extrem de dificilă inserţia unui
implant, şi necesită proceduri de augmentare osoasă. Scopul acestui studiu a
fost să evalueze comportamentul clinic şi timpul de reabsorţie a materialului
de grefare (Putty, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), o pastă osoasă
deantigenată, alcatuită din 80% amestec granular şi 20% colagen pur. Acest
produs are un timp de reabsorbţie de aproximativ 4 luni. În acest studiu, au fost
incluşi 12 pacienţi, care au necesitat tratament cu implant endoosos, ulterior
pierderii unui dinte, prin fractura radiculară sau patologie parodontală. După
decolarea lamboului şi examinarea defectului, OsteoBiol® Putty a fost aplicat în
cavitate cu ajutorul unei spatule sterile, şi apoi, lambourile au fost suturate.
Analiza histologică şi radiologică, realizată după 3 luni, a arătat o resorbţie
completă a materialului heterolog şi substituirea lui cu ţesut osos trabecular.
CONCLUZII
Autorii au apreciat maleabilitatea ideală şi plasticitatea acestui produs, care le-a
permis aplicarea facilă. Mai mult decât atât, acest biomaterial susţine
regenerarea osoasă corespunzătoare, facilitând şi accelerând acest proces
fiziologic. În opinia autorilor “acest material ar putea fi cea mai bună
recomandare pentru aplicarea în alveolele postextracţionale implantare, unde
defectele osoase sunt mai mari de 2 mm”. De asemenea, autorii au concluzionat
că OsteoBiol® Putty poate fi utilizat în defectele osoase nu foarte mari sau
defectele cu 3 pereţi osoşi prezenţi.
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Putty
C. Arcuri1
F. Cecchetti2
F. Germano1
A. Motta1
C. Santacroce2
ARTICOL ORIGINAL
Minerva Stomatologica
2005 Jun;54(6):351-62
1 | Operative Odontostomatologic Unit, Department of
Periodontolosy, Tor Vergata University, Fatebenefratelli
Hospital, Isola Tiberina, Rome, Italy
2 | Pathological Anatomy Division, Fatebenefratelli
Hospital, Isola Tiberina, Rome, Italy
PAG 19

018
Dental s.r.l. ALR
PAG 21
Conservarea crestei alveolare postextracţionale: un
studiu clinic şi histologic
REZUMAT
Atunci când planul de tratament prevede inserarea de implanturi, consecutiv
extracţiei dentare, este necesar să se conserve dimensiunea alveolei
postextracţionale.
În literatură, au fost propuse diferite proceduri de conservare a crestei, şi este
demonstrat că umplerea şi acoperirea alveolei postextracţionale conservă
volumul osos într-o manieră mai previzibilă decât vindecarea naturală. Totuşi,
există câteva discuţii referitoare la calitatea ţesutului augmentat în zona
extracţiei.
Scopul acestui studiu a fost să evalueze posibilitatea de a evita resorbţia
versantul vestibular şi lingual al alveolei postextracţionale, utilizând un
substituent osos. Prin urmare, acest studiu a investigat rolul unui biomaterial în
conservarea crestei după extracţia dinţilor din zona posterioară.
Pentru a realiza acest lucru, 10 alveole din zona posterioară au fost umplute cu
un material xenograft (Gen-Os,OsteoBiol®,Tecnoss®, Coazze, Italia), consecutiv
extracţiei dentare. Granulele au fost acoperite cu o membrană de colagen
(Evolution, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), iar lamboul a fost suturat peste
membrană, obţinându-se închiderea primară. Analizele histologice realizate la
4 luni de la extracţia dentară, pe probe prelevate de la cazurile augmentate cu
material de adiţie osoasă, au indicat că aproximativ 85% din dimensiunea
iniţiala a crestei alveolare a fost conservată, permiţând inserarea corectă a
implanturilor. Din punct de vedere histologic, neoformarea osoasă a fost
detectabilă în toate zonele de lucru.
CONCLUZII
Rezultatele obţinute în această investigaţie confirmă că resorbţia orizontală a
crestei alveolare poate fi redusă semnificativ prin utilizarea unui material de
umplere osoasă, iar augmentarea alveolelor postextracţionale măreşte
probabilitatea menţinerii formei originale a crestei, permiţând inserarea
implanturilor, cu o ofertă optimă a ţesutului osos şi gingival. În opinia autorului
“rezultatele recomandă utilizarea unui substituent osos pentru umplerea zonelor
postextracţionale în zona posterioară, evitând pierderea osoasă alveolară”.
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Daniele Cardaropoli1
Giuseppe Cardaropoli2
ARTICOL ORIGINAL
The International Journal of Periodontics &
Restorative Dentistry
2008 Oct;28(5):469-477
1 | DDS | Scientific Director PROED, Institute for
Professional Education in Dentistry, Torino, Italy
2 | DDS | Departement of Periodontics, Clinical Research
Center UMDNJ, New Jersey Dental School, Newark, USA

035
Dental s.r.l. ALR
PAG 23
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
Roberto Rossi1
Regina Santos Morales2
Massimo Frascaria3
Riccardo Benzi4
Nino Squadrito5
ARTICOL ORIGINAL
The European Journal of Esthetic Dentistry
2010; Summer 5(2):172-188
1 | DDS, MScD | University of Rome, Italy
2 | Dm D | Private practice, Makati City, Philippines
3 | DDS, PhD | University of L’Aquila, Italy
4 | MD, DDS | Private Practice, Milano, Italy
5 | CDT Lab. | Golden Smile, Genova, Italy
Planificarea implanturilor în zona estetică, folosind un nou
sistem de analiză 3D pentru implanturi
REZUMAT
Când un implant dentar înlocuiește un dinte natural, orice lipsă a țesuturilor
dure sau moi poate face mai dificilă obținerea de rezultate estetice
satisfăcătoare și predictibile.
Acum, tratamentul chirurgical implantar ghidat a devenit o realitate clinică în
implantologie și pe piață sunt disponibile diferite sisteme de analiză, atât
pentru planificarea etapelor chirurgicale, cât și a celor protetice. Mai mult decât
atât, evoluția tehnicilor imagistice digitale a deschis noi perspective în
planificarea tratamentului protetic pe implanturi modern, cu efecte interesante
asupra chirurgiei pentru implanturi ghidate.
În acest articol, autorii prezintă un caz elaborat și executat printr-un procedeu
nou de planificare a chirurgiei ghidate, folosind o abordare hibridă ca
alternativă la tehnicile CAD/CAM actuale. Este o tehnică simplă și ieftină, bazată
pe o analiză CT prechirurgicală, care îi permite chirurgului și proteticianului să
lucreze în echipă, pentru a oferi o restaurare fixă în ședința procedurii
chirurgicale, în mod minim invaziv și predictibil.
Deoarece, după extracția dinților în zona estetică pacientul prezentă un deficit
osos, alveola postextracţională a fost chiuretată cu atenţie, eliminând tot
ţesutul inflamator rezidual, şi a fost grefată cu un amestec de os
cortico-spongiosă (Gen-Os, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italy), apoi sigilată cu
un burete de fibrină. Vindecarea a fost fără complicaţii, şi, deşi se aştepta
apropierea vestibulo-linguală a ţesuturilor moi, radiografia de control la 6 luni
a evidenţiat o integrare ideală a grefei osoase.
CONCLUZII
Pe baza rezultatelor satisfăcătoare obţinute în experienţa lor clinică, autorii au
ajuns la concluzia că ¨abordările minim invazive sunt foarte importante în
managementul ţesuturilor dure şi moi. Se ştie că abordarea convenţională fără
lambou dă rezultate bune în retracţiile mai reduse ale ţesuturilor dure şi moi.
Deci, chirurgia planificată fără lambouri poate deveni standardul de aur pentru
regenerarea ţesuturilor dure şi moi în viitor˝.
Procedura descrisă în acest articol, împreună cu folosirea programelor
diagnostice tridimensionale, pare un mijloc precis şi eficient de realizare a unei
lucrări protetice înainte ca intervenţia chirurgicală să aibă loc.

035
Dental s.r.l. ALR
PAG 23
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
Roberto Rossi1
Regina Santos Morales2
Massimo Frascaria3
Riccardo Benzi4
Nino Squadrito5
ARTICOL ORIGINAL
The European Journal of Esthetic Dentistry
2010; Summer 5(2):172-188
1 | DDS, MScD | University of Rome, Italy
2 | Dm D | Private practice, Makati City, Philippines
3 | DDS, PhD | University of L’Aquila, Italy
4 | MD, DDS | Private Practice, Milano, Italy
5 | CDT Lab. | Golden Smile, Genova, Italy
Planificarea implanturilor în zona estetică, folosind un nou
sistem de analiză 3D pentru implanturi
REZUMAT
Când un implant dentar înlocuiește un dinte natural, orice lipsă a țesuturilor
dure sau moi poate face mai dificilă obținerea de rezultate estetice
satisfăcătoare și predictibile.
Acum, tratamentul chirurgical implantar ghidat a devenit o realitate clinică în
implantologie și pe piață sunt disponibile diferite sisteme de analiză, atât
pentru planificarea etapelor chirurgicale, cât și a celor protetice. Mai mult decât
atât, evoluția tehnicilor imagistice digitale a deschis noi perspective în
planificarea tratamentului protetic modern pe implanturi, cu efecte interesante
asupra chirurgiei pentru implanturi ghidate.
În acest articol, autorii prezintă un caz elaborat și executat printr-un procedeu
nou de planificare a chirurgiei ghidate, folosind o abordare hibridă ca
alternativă la tehnicile CAD/CAM actuale. Este o tehnică simplă și ieftină, bazată
pe o analiză CT prechirurgicală, care îi permite chirurgului și proteticianului să
lucreze în echipă, pentru a oferi o restaurare fixă în ședința procedurii
chirurgicale, în mod minim invaziv și predictibil.
Deoarece, după extracția dinților în zona estetică pacientul prezentă un deficit
osos, alveola postextracţională a fost chiuretată cu atenţie, eliminând tot
ţesutul inflamator rezidual, şi a fost grefată cu un amestec de os
cortico-spongiosă (Gen-Os, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italy), apoi sigilată cu
un burete de fibrină. Vindecarea a fost fără complicaţii, şi, deşi se aştepta
apropierea vestibulo-linguală a ţesuturilor moi, radiografia de control la 6 luni
a evidenţiat o integrare ideală a grefei osoase.
CONCLUZII
Pe baza rezultatelor satisfăcătoare obţinute în experienţa lor clinică, autorii au
ajuns la concluzia că ¨abordările minim invazive sunt foarte importante în
managementul ţesuturilor dure şi moi. Se ştie că abordarea convenţională fără
lambou dă rezultate bune în retracţiile mai reduse ale ţesuturilor dure şi moi.
Deci, chirurgia planificată fără lambouri poate deveni standardul de aur pentru
regenerarea ţesuturilor dure şi moi în viitor˝.
Procedura descrisă în acest articol, împreună cu folosirea programelor
diagnostice tridimensionale, pare un mijloc precis şi eficient de realizare a unei
lucrări protetice înainte ca intervenţia chirurgicală să aibă loc.

Dehiscențe şi fenestrații

DEHISCENȚE ŞI
FENESTRAȚII
008
Dental s.r.l.
DEH PAG 26
Materiale de grefare
SUBSTITUENTI OSOSI
OsteoBiol®
Gen-Os
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Ugo Covani1
Antonio Barone1,2
Roberto Cornelini1,3
Roberto Crespi1,4
ARTICOL ORIGINAL
2006 Apr; 77(4):722-7
1 | Department of Biophysical, Medical and Dental
Sciences and Technologies, Medical School, University of
Genova, Genova, Italy.
2 | Private practice, Camaiore, Lucca, Italy.
3 | Private practice, Rimini, Italy.
4 | Private practice, Busto Garolfo, Milan, Italy.
Rezultatul clinic al inserării imediate a implantelor, ulterior
îndepărtării unui implant fracturat
REZUMAT
Scopul acestui studiu a fost să evalueze succesul clinic al implanturilor dentare,
inserate imediat după îndepărtarea unor implanturi fracturate la 12 luni
postchirurgical. În acest studiu, desfaşurat în perioada 1999-2004, au fost
incluşi 9 pacienţi (3 bărbaţi şi 6 femei), cu vârste cuprinse între 35 şi 63 de ani.
Toţi pacienţii incluşi în acest studiu au necesitat extracţia unor implanturi
neintegrate, şi au avut ca indicaţie clinică plasarea imediată a unor implanturi
noi. Inserarea imediată unui implant este adesea asociată cu defecte osoase
reziduale, între suprafaţa externă a implanturilor vechi şi pereţii osoşi existenţi,
iar autorii au ales aplicarea unui protocol de regenerare osoasă ghidată (GBR) în
cazurile cu defecte osoase întinse. Prin urmare, 5 zone de implantare din
experiment, care nu prezentau fenestraţii sau dehiscenţe la nivelul pereţilor
osoşi sau afectarea structurii metalice a implantului şi a pereţilor adiacenţi mai
mici de 2 mm, nu au fost trataţi cu proceduri regeneratoare. Celelalte 4 zone de
implantare din experiment, care prezentau fenestraţii sau dehiscenţe şi/sau
defecte osoase periimplantare mai mari de 2mm, au fost tratate cu granule
osoase cortico-spongioase, de origine porcină (Gen-Os, OsteoBiol®,
Tecnoss®,Coazze, Italia), şi acoperite cu membrane bioresorbabile din colagen
(Evolution,OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia). Membranele au fost utilizate
pentru acoperirea defectelor osoase mari şi acolo unde nu mai exista os de
susţinere pentru viitorul implant. O barieră resorbabilă (membrana) a fost
folosită, după caz. Din cauza rigidităţii membranei, s-au utilizat şi granule
osoase cortico-spongioase, de origine porcină, în defectele osoase, pentru a
preveni prăbuşirea membranei şi apariţia unui spațiu gol nefavorabil
regenerării osoase.
Toate implanturile dentare au fost încărcate protetic cu proteze fixe. După 12
luni, toate implanturile prezentau osteointegrare perfectă, şi nu s-a observat
prezenţa vreunui defect osos rezidual, sau detectabil la proba cu sonda în jurul
implantului. Similar, la radiografiile de control, nu există resorbţie osoasă
detectabilă.
CONCLUZII
Luând în considerare rezultatele acestui studiu, autorii au afirmat că este
posibil inserarea unui implant dentar, imediat după îndepărtarea implantului
mai vechi fracturat, şi se pot obţine rezultate clinice similare cu cele obţinute în
cazurile de implantare imediat postextracţională.

DEHISCENȚE ŞI
FENESTRAȚII
006
Dental s.r.l. DEH
PAG 27
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Putty
OsteoBiol®
Apatos
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Antonio Barone1
Stefano Ameri1
Ugo Covani1
ARTICOL ORIGINAL
European Journal of Implant Prosthodontics
2006 May-Aug;2(2):99-106
1 | University of Genova, Italy
Implanturi imediat postextracţionale: tratamentul defectelor
periimplantare. O analiză retrospectivă
REZUMAT
Adesea, inserarea unui implant într-o alveolă postextracţională este asociată cu
prezenţa unui defect osos între gâtul implantului şi pereţii osoşi reziduali. Acest
articol este o analiză retrospectivă asupra ratei de succes a implanturilor
postextracţionale, asociate cu proceduri regenerative, indicate în defectele
osoase periimplantare. Pentru acest studiu s-au ales 50 de pacienţi, care au
primit implanturi dentare imediat postextracţionale. Defectele osoase
marginale au fost tratate diferit.
20 de situsuri au fost tratate cu particule osoase cortico-spongioase, de origine
porcină (Apatos, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia) şi membrane de colagen
(Evolution,OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia).
10 de situsuri au fost tratate cu os autolog şi membrane. 5 zone au fost grefate
cu pastă osoasă (Putty, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia) şi 6 zone au fost
tratate cu membrane de colagen (Evolution, OsteoBiol® Tecnoss®, Coazze,
Italia).
La 6 luni, s-a realizat cea de-a doua etapă, de reabilitare protetică, şi s-a evaluat
defectul osos rezidual. Ulterior, s-a putut aprecia că în 82% din cazurile tratate
se observă vindecarea osoasă completă, fără defecte reziduale, în timp ce în
16% din cazuri au apărut defecte osoase reziduale.
CONCLUZII
În momentul celei de-a doua etape chirurgicale, cele mai multe defecte osoase
periimplantare sunt complet vindecate, iar defectele osoase reziduale nu
necesită alte intervenţii suplimentare de refacere. Deşi, în acest studiu nu a fost
posibil să se evalueze comportarea diferită a materialelor grefate, rezultatele
confirmă rata mare de succes a implanturilor imediat postextracţionale, dar şi a
tehnicilor de regenerare utilizate în defectele osoase periimplantare.

DEHISCENȚE ŞI
FENESTRAȚII
017
Dental s.r.l.
DEH PAG 28
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gel 40
MEMBRANE
OsteoBiol®
Evolution
Ugo Covani1
Roberto Cornelini2
Antonio Barone3
ARTICOL ORIGINAL
The International Journal of Oral &
Maxillofacial Implants
2008 Sept-Oct ;23(5): 841-6
1 | MD, DDS | Chairman of Oral Pathology and Medicine,
Department of Biophysical, Medical and Dental Sciences
and Technologies, School of Dentistry, University of
Genova, Italy
2 | MD, DDS | Assistant Professor, Department of
Biophysical, Medical and Dental Sciences and
Technologies, Medical School, University of Genova, Italy
3 | DDS, PhD, MSc | Assistant Professor, Department of
Augmentarea osoasă în jurul implanturilor imediat inserate,
cu sau fără decolarea lamboului: o abordare modificată
REZUMAT
În literatură există dovezi ale faptului că implanturile inserate imediat în alveole
postextracţionale, reduc nu numai rata de morbiditate, dar şi timpul total între
îndepărtarea completă a dintelui şi reabilitarea protetică finală. Scopul acestui
studiu a fost să compare succesul clinic şi vindecarea osoasă a implanturilor
inserate în alveole postextracţionale, utilizând o tehnică fără crearea unui
lambou, în comparaţie cu implanturile inserate după decolarea lamboului.
În acest studiu au fost incluşi 20 de pacienţi (8 bărbaţi şi 12 femei), cu vârste
cuprinse între 30 şi 67 de ani. Toţi pacienţii selectaţi pentru acest studiu au
necesitat extracţia unui dinte natural compromis, şi au fost programaţi pentru
inserarea imediată a unui implant.
10 implanturi au fost inserate după decolarea lamboului (grup de control), şi 10
implanturi au fost inserate fără crearea unui lambou (grup test). Toate siturile
selectate prezentau un defect osos complet pe peretele vestibular, ce a
necesitat augmentare osoasă.
Augmentarea osoasă s-a realizat cu un amestec de gel de colagen şi os
cortico-spongios, de origine porcină (Gel 40, OsteoBiol®,Tecnoss®, Coazze,
Italia). Situsurile chirurgicale au fost protejate la nivel gingival de o membrană
din colagen (Evolution, OsteoBiol®,Tecnoss®, Coazze, Italia).
Toate procedurile de grefare au fost finalizate fără apariţia complicaţiilor
postoperatorii.
Toate implanturile incluse în acest studiu, au fost implanturi în doi timpi,
aplicate în osul augmentat, la nivel palatal/lingual osos. La 6 luni de la inserare,
atât la grupul de control, cât şi la grupul test, s-a realizat a doua etapă
chirurgicală şi o examinare clinică care să determine coeficientul de stabilitate
al implantului (DIB), şi distanţa dintre gâtul implantului şi creasta osoasă la
jumătatea feţei vestibulare (DIC).
La grupul test, un implant nu a fost integrat. Doar un singur implant (la grupul
test) a prezentat creştere osoasă peste gâtul implantului, vizibilă în timpul
etapei de reintervenţie. Coeficientul de stabilitate al implantului (ISQ) şi DIB nu
au indicat nici o diferenţă semnificativă între grupul de control şi grupul test;
totuşi, un DIC mai mare a fost găsit în situl de testare comparativ cu situl de
control.
CONCLUZII
Studiul de faţă a evidenţiat că implanturile inserate imediat după extracţia
dintelui, cu prezenţa unui defect osos vertical, poate fi tratată cu succes, fie cu
sau fără crearea unui lambou, chiar dacă sunt necesare proceduri de
augmentare ale defectelor osoase. S-a observat, de asemenea, că regenerarea
osoasă a atins un nivel coronar mai înalt la grupul cu decolarea unui lambou,
decât la grupul fără lambou. Aceste observaţii sugerează rezultate favorabile
ale regenerării osoase pentru grupul cu decolare de lambou.

DEHISCENȚE ŞI
FENESTRAȚII
024
Dental s.r.l. DEH
PAG 29
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Ugo Covani1
Simone Marconcini2
Roberto Crespi3
Antonio Barone4
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Oral Implantology
2009;35(4):189-95
1 | Chair of oral pathology at Nanoworld Institute, School
of Dental Medicine, University of Genoa, Italy
2 | Chairman and of oral medicine and pathology at the
School of Dental Medicine, University of Genoa, Italy
3 | Research fellow at the University of Genoa, Italy
4 | Visiting professor of oral medicine and pathology at
the School of Dental Medicine, University of Genoa, Italy
Inserarea imediată a unui implant, după îndepărtarea unui
implant neintegrat: raport clinic şi histologic de caz.
REZUMAT
Acest articol raportează succesul clinic al unui implant, aplicat imediat după
îndepărtarea unui implant lamă, fracturat din cauza unor complicaţii
biomecanice. Un bărbat sănătos de 58 de ani, nefumător, s-a prezentat cu
fractura unui implant lamă, supraîncărcat biomecanic. S-a realizat o
îndepărtare minim invazivă, şi un implant nou, de aceeaşi formă, a fost inserat
imediat. Defectul osos periimplantar a fost grefat cu un amestec de gel de
colagen şi os cortico-spongios, de origine porcină (mp3®, OsteoBiol®, Tecnoss®,
Coazze, Italy), şi acoperit cu o membrană bioresorbabilă (Evolution, OsteoBiol®,
Tecnoss®, Coazze,Italia).
Evaluarea radiologică la 6 luni de la tratament a arătat o vindecare osoasă
completă. Nu s-a observat nici un defect osos, vizibil direct sau la proba cu
sonda, la descoperirea capei de acoperire: mai mult decât atât, în a doua etapă
chirurgicală s-a observat absenţa mobilităţii, a durerii, supuraţiei sau a
radiotransparenţei periimplantare,.
CONCLUZII
Atunci când un implant este neintegrat, trebuie îndepărtat imediat. În cazul
inserării unui nou implant în alveola postextracţională, dacă contactul
os-implant nu este optim sau porţiuni din pereţii implantului sunt expuse (prin
dehiscenţe osoase), se recurge la tehnici de regenerare tisulară ghidată,
utilizând membrane de barieră, cu sau fără material de adiţie osoasă.
Raportul cazului prezentat a demonstrat succesul înlocuirii imediate a unui
implant lama fracturat, cu un implant nou, de aceeaşi formă şi în aceeaşi
locaţie, în asociere cu un material de adiţie osoasă şi o membrană.

Sinus lifting cu acces crestal

SINUS LIFTING CU
ACCES CRESTAL
015
Dental s.r.l.
CASL PAG 32
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gel 40
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Antonio Barone1
Roberto Cornelini2
Renato Ciaglia3
Ugo Covani4
ARTICOL ORIGINAL
The International Journal of Periodontics &
Restorative Dentistry
2008 Jun;28(3):283-9
1 | DDS, PhD, Msc | Assistant Professor, Department of
Oral Pathology, Nanoworld Institute, School of Dental
Medicine, University of Genova, Italy
2 | MD, DDS | Assistant Professor, Department of Oral
Pathology, Nanoworld Institute, School of Dental
3 | DDS | Private Practice, Napoli, Italy
4 | MD, DDS | Professor, Department of Oral Pathology,
Nanoworld Institute, School of Dental Medicine,
University of Genova, Italy
Inserarea implanturilor dentare în alveole postextracţionale
şi elevarea simultană a podelei sinusale maxilare cu osteotoame:
o serie de cazuri clinice
REZUMAT
În zona posterioară maxilară, inserarea implanturilor imediat după extracţia
dentară este frecvent complicată de prezenţa sinusului maxilar şi de lipsa unui
volum osos corespunzător, fiind astfel nefavorabilă inserarea precisă şi
stabilizarea implanturilor. Astfel, în aceste situaţii, se realizează augmentarea
sinusului maxilar, urmată de inserarea de implanturi în osul refăcut. Scopul
acestui studiu a fost să evalueze succesul clinic al implanturilor inserate în
alveole postextracţionale, cu ridicarea simultană a podelei sinusului maxilar, cu
ajutorul osteotoamelor.
Pentru acest studiu au fost selectaţi 12 pacienţi (7 bărbaţi şi 5 femei), cu vârste
cuprinse între 38 şi 56 de ani, ce necesitau extracţia unui premolar superior, cu
inserarea imediată a unui implant. Materialele de grefare utilizate în
augmentarea de sinus maxilar şi umplerea defectelor osoase periimplantare au
fost un amestec de gel de colagen şi granule cortico-spongioase, de origine
porcină (Gel 40, Osteobiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), acoperite cu membrane
bioresorbabile (Evolution, Osteobiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia). Materialul de
adiţie este foarte uşor de utilizat, datorită gelului de colagen care acţionează ca
un agent de sigilare. Toate implanturile au fost lăsate să se osteointegreze, pe o
perioadă de 6 luni, înainte de reabilitarea protetică. Unul dintre cele 12
implanturi a fost un eşec, din cauza apariţiei unui abces în faza iniţială a
vindecării. Nici un implant nu a fost neintegrat după reabilitarea protetică
definitivă. Nu s-a înregistrat nici o pierdere semnificativă osoasă la controlul
final. La 18 luni postchirurgical, media de volum osos câştigat, evaluat
radiologic, a fost de 4,2±1,4 mm.
CONCLUZII
Rezultatele acestui studiu au demonstrat că utilizarea osteotoamelor pentru
ridicarea podelei sinusale şi inserarea implanturilor în alveolele
postextracţionale poate fi considerată o procedură predictibilă. Datorită
condensării laterale a osului, realizată prin această tehnică, în timpul pregătirii
zonei de implantare, calitatea osului rezultat pare să fie îmbunătăţită.

SINUS LIFTING CU
ACCES CRESTAL
Dental s.r.l. CASL
PAG 33
025
Elevarea atraumatică a mucoasei sinusului maxilar, utilizând
osteotoame conice, pentru implantare imediată. Un studiu
clinic de 3 ani
REZUMAT
Sunt recomandate diferite tehnici pentru a crea un volum suficient al osului de
susţinere, în interiorul şi în jurul sinusului maxilar, în cazurile de resorbţie
osoasă a procesului alveolar în înălţime şi lăţime, prin atrofie şi pneumatizare.
Totuşi, câteva dintre aceste tratamente sunt complexe şi necesită instruire
specifică chirurgicală.
Scopul acestui studiu a fost să evalueze eficienţa tehnicii de ridicare a podelei
sinusale, prin abord crestal, şi augmentarea cu grefă osoasă colagenată, de
origine porcină şi inserarea imediată unui implant, într-o singură şedinţă
chirurgicală, cu ajutorul unor osteotoame angulate, conice şi cu marcaje de
adâncime, şi restaurare protetică 18 săptămâni mai târziu.
În acest studiu au fost incluşi 30 de pacienţi (18 femei şi 12 bărbaţi), cu atrofie
osoasă orizontală şi verticală în zona posterioară a maxilarului. Toate
implanturile au fost inserate imediat după folosirea dilatatorilor osoşi, convecşi
şi concavi, pentru ridicarea podelei sinusale, şi grefarea osului porcin mp3®
(Osteobiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), granulaţie de 600-1000 μm. Înălţimea
osoasă obţinută variază între 5 şi 8 mm, pentru toţi pacienţii.
Din analiza radiologică a fost posibil să se determine câştigul mediu osos
intrasinusal, de 4,13±0,97 SD mm la momentul intervenţiei chirurgicale, de
3,90±1,15 SD mm la 12 luni, de 3,74±1,05 SD mm la 24 luni, şi de 3,62±1,75 SD
mm la 36 luni.
CONCLUZII
După o perioadă de 36 de luni, a fost posibil să se evidenţieze că, prin tehnica
de ridicare a podelei sinusale maxilare, cu ajutorul osteotoamelor conice şi
grefarea cu os colagenat, de origine porcină, mp 3, s-a obţinut o rată de succes
de 96,6%. Remodelarea biomaterialul osos intrasinusal a fost de 0,51±0,08 mm,
din prima zi, până în a 36-a lună. Avantajul tehnicii cu dilatatori osoşi este că
reprezintă o procedură minim invazivă, cu un risc scăzut de complicaţii, atât în
timpul, cât şi după intervenţia chirurgicală, cu beneficii din punct de vedere
estetic şi funcţional.
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
Laura López Marí3
Antonio José Ortiz Ruiz4
Javier Guardia5
ARTICOL ORIGINAL
Medicina Oral, Patología Oral y Cirugía Bucal
2010 Mar 1;15 (2):E366-70
1 | Senior Lecturer, Adult Integrated Dentistry Clinic and
Director of Implantology Masters Program, Faculty of
Medicine and Dentistry, the University of Murcia, Spain
2 | Associate lecturer in Dentistry for Patients with
Special Needs, Faculty of Dentistry, the University of
Granada, Spain
3 | Master of Integrated Dentistry and Implantology,
University of Murcia, Spain
4 | Senior Lecturer in Integrated Pediatric Dentistry,
Faculty of Medicine and Dentistry, the University of
Murcia, Spain
5 | Doctor of Dentistry. Collaborator in Pharmacological
Interaction in Dentistry, Faculty of Dentistry, University
of Granada, Spain

Sinus lifting cu acces lateral

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
004
Dental s.r.l.
LASL PAG 36
Augmentarea de sinus maxilar : analiză histologică şi
histomorfometrică
REZUMAT
O cantitate limitată de volum osos, asociată cu o resorbţie severă a osului
alveolar, consecutiv extracţiei dentare şi a măririi sinusului maxilar, poate
complica inserarea implantului la maxilarul posterior.
Pentru a permite inserarea previzibilă a implantului se recomandă ridicarea
podelei sinusale şi grefarea osoasă. În acest studiu, autorii au avut ca scop să
compare din punct de vedere histologic utilizarea a 100% os autogen, cu
folosirea unui amestec de os autogen şi os cortico-spongios, de origine
porcină, în tehnica de augmentare a podelei sinusale.
Pentru acest studiu, au fost selectaţi 18 pacienţi, în funcţie de următoarele
criterii: indicaţie de sinus lifting bilateral şi adiţie osoasă, prezenţa unei atrofii
maxilare severe, prezenţa unei creste maxilare sub 3 mm înălţime şi prezenţa
unor afecţiuni sistemice. Intervenţia chirurgicală a fost realizată sub anestezie
generală, iar grefa osoasă a fost prelevată de la nivelul crestei iliace.
Fiecare pacient a primit 100% os autogen într-un sinus ales aleator (zona de
control) şi un amestec de 1:1 os autogen şi granule osoase cortico-spongioase,
de origine porcină (Gen-Os, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), pentru sinusul
contralateral (zona test). Ferestrele sinusale au fost acoperite cu membrane
resorbabile de colagen (Evolution, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia).
La 5 luni postchirurgical, pacienţilor li s-au inserat cel puţin 2 implanturi pe
fiecare parte a maxilarului şi s-au prelevat probe bioptice (câte două de pe
fiecare parte), în momentul inserării implantului.
La 5 luni, evaluarea histologică a zonei test a indicat prezenţa unor granule
osoase cortico-spongioase incomplet resorbite, dar osul rezidual era bine
integrat şi în continuitate cu ţesutul osos nou format.
La biopsie, nu au existat diferenţe semnificative ale procentului osos între zona
test şi zona de control.
CONCLUZII
În acest studiu, granulele cortico-spongioase, de origine porcină, sunt parţial
resorbite la 5 luni, şi sunt înconjurate de ţesutul osos nou format. Pe baza
acestor observaţii, autorii au concluzionat că granulele cortico-spongioase, de
origine porcină, au capacitatea să susţină augmentarea osoasă şi pot fi utilizate
cu succes într-un amestec 1:1 cu os autogen grefat de la nivelul crestei iliace, în
caz de atrofie maxilară severă (clasa V Cawood).
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Antonio Barone1
Roberto Crespi2
Nicolò Nicoli Aldini2
Milena Fini2
Roberto Giardino3
Ugo Covani4
ARTICOL ORIGINAL
The International Journal of Oral &
Maxillofacial Implants
2005; Jul-Aug; 20(4):519-25
1 | PhD, DDS | Assistant Professor, Department of
Technologies, Nanoword Institute, School of Dental
2 | MD | Senior Researcher, Experimental Surgery
Department, Research Institute, Codivilla Putti-Rizzoli
Orthopaedic Institute and Surgical Pathophysidogg,
Medical School, University of Bologna, Italy
3 | MD | Full Professor, Experimental Surgery
Department, Research Institute, Codivilla Putti-Rizzoli
Orthopaedic Institute and surgical pathophysidogg,
Medical School, University of Bologna, Italy
4 | MD, DDS | Associate Professor, Department of
Technologies, Nanoword Institute, School of Dental

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
Dental s.r.l. LASL
PAG 37
007
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Gen-Os
Antonio Barone1
Stefano Santini2
Ludovico Sbordone3
Roberto Crespi4
Ugo Covani5
ARTICOL ORIGINAL
The International Journal of Oral
& Maxillofacial Implants
2006 Jan-Feb; 21(1):81-5
1 | PhD, DDS | Assistant Professor, Department of
2 | DDS, MD | Assistant Professor, Department of
3 | DDS, MD | Professor and Chairman of Periodontology
and Implantology, Department of Surgery, University of
Pisa, Italy
4 | MD | Assistant Professor, Department of Biophysical,
Medical and Dental Sciences and Technologies, Medical
School, University of Genova, Italy
5 | DDS, MD | Chairman of Oral Pathology, Department of
Un studiu clinic despre rezultatele şi complicaţiile asociate cu
augmentarea de sinus maxilar
REZUMAT
Tehnica de sinus lifting este indicată cu scopul de a mări volumul osos la nivelul
sinusul maxilar, pentru a permite utilizarea implanturilor dentare. Implanturile
dentare pot fi plasate în aceeaşi etapă intraoperatorie, când există o înălţime
osoasă suficientă, sau pot fi inserate într-o etapă ulterioară, după procedura de
augmentare osoasă. Scopul acestui studiu este să evalueze frecvenţa apariţiei
complicaţiilor postoperatorii la inserarea de implanturi dentare, sub anestezie
generală, la un grup de pacienţi cu atrofie maxilară severă.
În acest studiu, au fost incluşi 70 de pacienţi (124 de sinusuri maxilare), pentru
procedura de augmentare de sinus maxilar, sub anestezie generală. În 93 de
sinusuri maxilare s-a utilizat doar os autogen. Zonele donoare pentru grefarea
osoasă includ: simfiza mentonieră sau marginea antero-superioară a crestei
iliace. Cele 31 de sinusuri maxilare rămase au fost augmentate cu un amestec
1:1 de os autogen şi particule osoase cortico-spongioase, de origine porcină
(Gen-Os, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia). Particulele osoase au granulaţie
între 250 şi 1000 μm. Fereastra sinusală a fost acoperită cu membrană
resorbabilă de colagen. În final, lamboul mucoperiostal a fost repoziţionat şi
închis printr-o sutură întreruptă“în saltea”.
CONCLUZII
În evaluarea complicaţiilor intraoperatorii, autorii au observat că, utilizarea unei
grefe osoase prin tehnica onlay, în augmentarea de sinus maxilar, creşte
semnificativ frecvenţa apariţiei infecţiilor postoperatorii. Dar, acest studiu a
arătat absenţa unei legături între apariţia complicaţiilor postoperatorii şi tipul
de material folosit. Mai mult decât atât, s-a observat că, neoformarea osoasă are
loc în aproximativ 6 luni, după intervenţiile de sinus lifting. Autorii au
concluzionat că “nu s-a observat nici o diferenţă radiologică a cantităţii de os
regenerat, între sinusurile maxilare unde s-a utilizat doar os autogen şi cele grefate
cu amestec de 1:1 os autogen şi particule osoase cortico-spongioase, de origine
porcină”.

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
009
Dental s.r.l.
LASL PAG 38
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Apatos
Giovanna Orsini1
Antonio Scarano1
Maurizio Piattelli1
Marcello Piccirilli1
Sergio Caputi1
Adriano Piattelli1
ARTICOL ORIGINAL
2006 Dec;77(12):1984-90
1 | Department of Stomatology and Oral Science,
University of Chieti-Pescara, Chieti, Italy
Analiza histologică şi ultrastructurală a osului regenerat, în
augmentarea de sinus maxilar cu un biomaterial de origine
porcină
REZUMAT
În cazurile cu volum osos insuficient la nivelul maxilarului posterior se
recomandă tehnica de augmentare a sinusul maxilar. Deşi, mai multe tipuri de
materiale au fost recomandate pentru acestă procedură, nu este încă clarificat
ce material de adiţie este, din punct de vedere clinic, cel mai indicat pentru
regenerarea osoasă.
Osul autogen este considerat standardul de aur, printr-o vindecare rapidă şi
sigură a țesuturilor, la interfața cu implanturile dentare dar necesită prezența
unei zone donoare, de unde s-ar putea preleva os pentru tehnicile de
regenerare osoasă, iar aceasta ar putea fi un mare dezavantaj, legat în special
de disconfortul pacientului. Scopul acestui studiu a fost să raporteze rezultatele
de microscopie optică (LM) şi de microscopie electronică de transmisie (TEM),
pentru probele de examinare, la 5 luni după augmentarea sinusului maxilar cu
biomaterial de origine porcină, sub formă de granule osoase (Apatos,
OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia).
În acest studiu au fost incluşi 10 pacienţi. La 5 luni după augmentarea de sinus
maxilar, s-au prelevat 10 probe şi au fost examinate la microscopie optică (LM)
şi la microscopie electronică de transmisie (TEM). Totodată, implanturile au fost
inserate la 5 luni după sinus lifting. La 5 luni ulterior inserării implanturilor
dentare, observaţiile clinice au arătat că implanturile sunt stabile, iar
radiografiile au arătat prezenţa osului nou format, periimplantar şi în restul
zonei augmentate a sinusului maxilar. Observaţiile de microscopie optică au
arătat că majoritatea granulelor de biomaterial sunt înconjurate de os nou
format, iar la interfaţa os/implant apare în principal un os compact. Mai mult
decât atât, la interfaţa os/biomaterial apare un contact strâns între granulele
osoase, de origine porcină, şi osul din jur, care are caracteristicile unui os matur,
cu numeroase osteocite. Zona osoasă nou formată este în procent de 36±2,8%,
spaţiile medulare apar în procent de 38±1,6%, în timp ce grefa de biomaterial
rezidual este de 31±1,6%. La examinarea TEM, toate etapele formării osoase,
matrice osteoidă, os lamelar (secundar) şi os nelamelar (primar) au fost
observate în apropierea granulelor de biomaterial.
CONCLUZII
Observaţiile acestui studiu au arătat că acest biomaterial cortical, de origine
porcină, este biocompatibil şi poate fi utilizat în procedurile de augmentare de
sinus maxilar, favorizând neoformarea osoasă, fără să intervină în procesul
fiziologic de reparaţie osoasă şi de osteointegrare a implantului. Bazate pe
aceste rezultate, autorii au concluzionat că “aceste observaţii ar putea îmbogăţi
noțiunile teoretice ale medicilor, prin cunoaşterea interacţiunilor biologice ce apar
la nivelul substituentului osos porcin, observând că osul, în contact cu aceste
granule, prezintă toate etapele neoformării osoase şi are aceleaşi caracteristici cu
ale ţestului osos preexistent, şi demonstrează, astfel, biocompatibilitatea acestei
grefe”.

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
Dental s.r.l. LASL
PAG 39
014
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Antonio Barone1
Stefano Santini1
Simone Marconcini1
Luca Giacomelli2
Enrico Gherlone3
Ugo Covani1
ARTICOL ORIGINAL
Clinical Oral Implants Research
2008 May;19(5):511-5, Epub 2008 Mar 26
1 | Unit of Oral Pathology and Medicine, University of
Genova, Genova, Italy
2 | Nanoworld Institute, CIRNNOB and Biophysics
Division, University of Genova, Genova, Italy
3 | University of Milan, Hospital San Raffaele, Milan, Italy
Osteotomia şi ridicarea membranei sinusale în timpul tehnicii de
augmentare a sinusului maxilar. Un studiu comparativ: aparat
piezoelectricvs.instrumenterotativeconvenţionale.
REZUMAT
Tehnica de sinus lifting este în general considerată o procedură chirurgicală
sigură pentru podeaua sinusului maxilar, cu o prevalenţă scăzută a
complicaţiilor. Totuşi, în cazul perforării membranei sinusale, nu mai este
posibil să se garanteze stabilitatea şi vascularizarea grefei, periclitând
maturizarea şi mineralizarea osoasă. Mai mult decât atât, prezenţa unei
perforări întinse a membranei sinusale, permite mobilizarea grefei osoase spre
mucoasa respiratorie, şi contaminarea bacteriană ulterioară.
Scopul acestui studiu clinic randomizat controlat a fost să compare două
tehnici chirurgicale pentru accesul în sinusul maxilar (osteotomie şi elevarea
membrane sinusale) prin utilizarea unui aparat piezoelectric şi a instrumentelor
convenţionale, în timpul intervenţiei de sinus lifting. Au fost selectaţi un număr
total de 13 pacienţi (10 femei şi 3 bărbaţi), ce necesită ridicarea podelei
sinusale, bilateral, pentru reabilitarea implanto-protetică. În acest studiu,
fiecare pacient prezintă o zonă test şi o zonă de control.
Osteotomia pentru accesul sinusal a fost realizată pe o parte a maxilarului,
utilizând aparatul piezoelectric (zona test), iar în zona contralaterală s-au folosit
freze diamantate convenţionale (zona de control). După ce membranele
sinusale au fost decolate, toate sinusurile maxilare au fost grefate în procent de
100% cu granule osoase cortico-spongioase, de origine porcină (mp3®,
OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia), pentru a se obţine un volum de os
corespunzător. Fereastra osoasă sinusală a fost acoperită cu o membrană
resorbabilă din colagen (Evolution, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia).
CONCLUZII
Toţi pacientii s-au vindecat fără apariţia unor semne sau simptome de afectare
a sinusului maxilar. Referitor la comparaţia celor două tehnici chirurgicale
folosite, nu s-a observat nici o diferenţă semnificativă la nici unul dintre cele
două grupuri. În limitele acestui studiu, autorii au concluzionat că
“între chirurgia piezoelectrică şi instrumentele convenţionale nu există nici o
diferenţă din punct de vedere al parametrilor clinici investigaţi în tehnica de
elevare a podelei sinusului maxilar”.

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
023
Dental s.r.l.
LASL PAG 40
Material de grefare
BARIERA -
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Lamina
Antonio Scarano1
Maurizio Piattelli2
Francesco Carinci3
Vittoria Perrotti4
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Osseointegration
2009
1 | Researcher of Oral Surgery, Dental School, University
of Chieti-Pescara, Italy
2 | Professor of Oral Surgery, Dental School, University of
Chieti-Pescara
3 | Chief of Maxillofacial Surgery, University of Ferrara,
Italy
4 | Research Fellow, Dental School, University of
Chieti-Pescara
Îndepărtarea, după 7 ani, a unui implant migrat în sinusul
maxilar. O raportare de caz clinic şi histologic
REZUMAT
Deşi inserarea implanturilor endoosoase în zona posterioară a maxilarului a
devenit o procedură standard, pot apărea diferite complicaţii, cum ar fi
deplasarea implantului în interiorul sinusului maxilar, ce poate cauza infecţii
locale în jurul implantului; este cea mai întâlnită complicaţie, şi, prin urmare,
poate conduce la o reabsorbţie întinsă a osului din jur.
Cauza principală a deplasării implantului este înălţimea necorespunzătoare a
crestei osoase în zona maxilară posterioară. În acest articol, autorii au raportat
un caz clinic cu un implant migrat în interiorul sinusului maxilar, în timpul
aplicării bontului protetic, şi îndepărtat 7 ani mai târziu.
După îndepărtarea implantului, s-a utilizat o lamelă osoasă
(OsteoBiol®,Tecnoss®, Coazze, Italia), pentru a închide fereastra laterală a
sinusului maxilar. Lamboul mucoperiostal a fost repoziţionat şi suturat cu suturi
multiple în saltea. Implantul îndepărtat a fost supus examinării histologice, în
timp ce controalele postchirurgicale au fost programate la un interval de o
lună, pentru a urmări procesul de vindecare.
La 7 luni după îndepărtarea implantului din sinusul maxilar, o imagine CT a
indicat o grosime normală a mucoasei şi absenţa unei zone opace în sinusul
maxilar stâng.
CONCLUZII
În cazul migrării unui implant în sinusul maxilar, implantul trebuie îndepărtat, şi
este important să se evalueze cu precizie simptomele specifice în aceste
situaţii, dar şi starea zonei receptoare, ce necesită grefare osoasă pentru
umplerea defectului rezidual, tocmai pentru a stabili cea mai bună abordare
pentru fiecare caz clinic.

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
Dental s.r.l. LASL
PAG 41
032
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Antonio Barone1
Massimiliano Ricci2
Ugo Covani3
Ulf Nannmark4
Iman Azarmehr5
ARTICOL ORIGINAL
2010 May 11. [Epub ahead of print]
1 | DDS, PhD, MSc | Assistant professor, Department of
Bio-Physical Medical and Dental Sciences and
Technologies, University of Genova, Italy and Istituto
Stomatologico Tirreno, Versilia Hospital, Lido di
Camaiore, Italy
2 | DDS, PhD student | Department of Bio-Physical
Medical and Dental Sciences and Technologies,
University of Genova, Italy and Istituto Stomatologico
Tirreno, Versilia Hospital, Lido di Camaiore, Italy
3 | MD, DDS | Full professor, Department of Surgery,
University of Pisa, Italy and Istituto Stomatologico
Tirreno, Versilia Hospital, Lido di Camaiore, Italy
4 | DDS, PhD | Associate professor, Institute of
Biomedicine, the Sahlgrenska Academy Gothenburg
University, Gothenburg, Sweden
5 | DDS | Visiting fellow, Institute of Biomedicine, the
Sahlgrenska Academy Gothenburg University,
Gothenburg, Sweden
6 | DDS | Associate professor, Department of Dental
Implantology, University of Murcia, Spain
Augmentarea de sinus maxilar, utilizând os prehidratat,
cortico-spongios, de origine porcină: evaluare histomorfometrică
după 6 luni
REZUMAT
Substituenţii osoşi, precum alogrefe, xenogrefe si autogrefe, au fost propuşi
pentru procedurile de augmentare în cazurile cu înălţime alveolară osoasă
insuficientă, ce ar putea împiedica inserarea unor implanturi dentare standard
în zona posterioară a maxilarului edentat. Recent, a fost recomandat
substituentul osos xenogenic, realizat din os porcin cortical, sterilizat, sub
formă de granule, cu porozitate mare şi diametru cuprins între 600 şi 1000 μm.
Scopul acestui studiu a fost să evalueze rezultatele histologice ale osului
prehidratat, cortico-spongios, de origine porcină, utilizat în augmentarea
sinusului maxilar. În acest studiu, au fost incluşi 24 de pacienţi , cu un deficit de
înălţime osoasă, ce indică intervenţia de augmentare de sinus maxilar, pentru a
se insera implanturi dentare la acest nivel. După ridicarea membranei sinusale,
cu scopul de a obţine volumul necesar grefării osoase, toate cavităţile sinusale
au fost umplute cu 100% cu granule osoase cortico-spongioase, de origine
porcină (mp3®, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia). Fereastra osoasă sinusală a
fost acoperită cu o membrană de colagen resorbabilă (Evolution, OsteoBiol®,
Tecnoss®, Coazze, Italia). Lambourile mucoperiostale au fost închise utilizând o
sutură verticală întreruptă, în saltea. Din probele bioptice prelevate la 6 luni de
la procedura de augmentare, a fost posibil să se determine că procentul mediu
al osului nou format a fost de 43,9±18,6% (intervalul cuprins între 7,5-100%), în
timp ce procentul mediu de material grefat rezidual a fost de 14,2±13,6%
(intervalul cuprins între 0-41,9%). Raportul os nou/ material grefat rezidual la
nivelul sinusului maxilar a fost de 3:1. Procentul mediu de ţesut moale a fost de
41,8±22,7% (intervalul cuprins între 0-92,5%). Evaluarea histologică a arătat că
granulele reziduale grefate au fost înconjurate de os nou format, care prezintă
caracteristicile osului matur, cu lamele osoase bine organizate şi numeroase
lacune mici osteolitice.
CONCLUZII
Deşi autorii recomandă mai multe studii despre osul colagenat
cortico-spongios, de origine porcină, observaţiile histologice şi
histomorfometrice susţin ideea că osul porcin deţine excelente proprietăţi
osteoconductive, şi poate fi folosit cu succes în augmentarea sinusului. În
special, după 6 luni, a fost evident procentul crescut de reabsorbţie a osului
porcin. Mai mult decât atât, prezenţa celulelor multinucleate în lacunele de
reabsorbţie, în vecinătatea granulelor osoase, de origine porcină, şi prezenţa
unităţilor de metabolizare osoasă, printre granule, a indicat că are loc procesul
de remodelare/reabsorbţie.
În opinia autorilor, succesul clinic observat cu osul porcin, poate depinde de
locul de aplicare a acestui biomaterial.

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
034
Dental s.r.l.
LASL PAG 42
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
Apatos
MEMBRANA
OsteoBiol®
Evolution
Antonio Scarano1
Adriano Piattelli2
Bartolomeo Assenza3
Alessandro Quaranta4
Vittoria Perrotti5
Maurizio Piattelli6
Giovanna Iezzi7
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Oral and Maxillofacial Surgery
2010 Aug;68(8):1869-73
Os porcin utilizat în tehnicile de augmentare de sinus maxilar:
evaluare clinică retrospectivă la 5 ani
REZUMAT
Înălţimea redusă a osului în zona laterală a maxilarului reprezintă o
contraindicaţie pentru tratamentul cu implanturi dentare, iar reabilitarea
maxilarului posterior edentat cu acest tip de tratament reprezintă, de obicei, o
provocare clinică. Scopul acestui studiu a fost să evalueze, din punct de vedere
clinic, augmentarea sinusului maxilar cu os porcin. Acest studiu a inclus 121 de
pacienţi sănătoşi (71 de femei şi 50 de bărbaţi), toţi candidaţi pentru procedura
de augmentare a maxilarului posterior. După ridicarea membranei sinusale,
sinusul maxilar a fost umplut cu amestec de granule cortico-spongioase,
sterile, de origine porcină (Apatos, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italia).
În 20 de cazuri, s-a observat perforarea membranei sinusale, dar fără apariţia
complicaţiilor clinice, toate aceste cazuri fiind reparate cu ajutorul
membranelor de colagen (Evolution, OsteoBiol®, Tecnoss®,Coazze, Italia), cu o
vindecare favorabilă. După o perioadă de vindecare de 4-6 luni, au fost inserate
implanturi acidifiate şi sablate. Toate sinusurile grefate s-au vindecat
corespunzător, fără complicaţii majore, nu s-a observat apariţia unor simptome
care să indice o posibilă sinuzită maxilară, iar rata de supravieţuire a
implanturilor fost de 92%, pentru o perioadă medie de încărcare protetică, de 5
ani.
CONCLUZII
Rezultatele acestui studiu au evidenţiat că osul porcin poate fi utilizat cu succes
în procedurile de augmentare ale podelei sinusale, şi că implanturile cu
suprafaţă rugoasă sunt probabil de preferat. Aceste observaţii sunt în
concordanţă cu alte studii, care au arătat că osul porcin are o bună
biocompatibilitate şi proprietăţi osteoconductive, precursorii osteoblastici
formează os direct pe suprafaţa biomaterialului, şi histologic nu există semne
care să indice reacţii adverse.
1 | DDS, MD | Assistant Professor of Oral Surgery,
Dental School, University of Chieti-Pescara, Chieti,
Italy
2 | DDS, MD | Professor of Oral Pathology and
Medicine, Dental School, University of Chieti-Pescara,
Chieti, Italy
3 | DDS, MD | Private Practice, Milan, Italy; and
Visiting Professor, Dental School, University of
Chieti-Pescara, Chieti, Italy
4 | DDS | Researcher, Dental School, “Sapienza”
University of Rome, Rome, Italy
5 | DDS, PhD | Research Fellow, Dental School,
University of Chieti-Pescara, Chieti, Italy
6 | DDS, MD | Professor of Oral Surgery, Dental
School, University of Chieti-Pescara, Chieti, Italy
7 | DDS, PhD | Researcher, Dental School, University
of Chieti-Pescara, Chieti, Italy

SINUS LIFTING CU
ACCES LATERAL
Dental s.r.l. LASL
PAG 43
036
Rata de supraviețuire pentru implanturile inserate în zona
laterală maxilară, cu și fără augmentare de sinus; Studiu
comparativ de cohortă
REZUMAT
Deoarece o înălțime insuficientă a crestei osoase în regiunea maxilară laterală
limitează inserarea normală a implanturilor, este acceptat în mod curent, faptul
că, elevarea podelei sinusului maxilar poate fi o opțiune în rezolvarea deficitului
osos, iar refacerea maxilarului lateral atrofiat poate fi realizată printr-un
procedeu de augmentare de sinus.
Acest studiu a fost conceput ca un studiu prospectiv de cohortă, cu scopul de a
evalua și compara ratele de supraviețuire cumulative ale implanturilor inserate
în os nativ (grupul de control) cu cele ale implanturilor inserate în sinusuri
augmentate prin abord lateral (grupul test). Pacienții din grupul test au fost
tratați conform tehnicii în două etape. 105 pacienți cu 393 de implanturi au
participat la studiu. 201 implanturi au fost inserate după grefarea preliminară a
podelei sinusului la 41 de pacienți. Grefa folosită pentru augmentarea de sinus
a fost un amestec 1:1 de os autogen și os porcin cortico-spongios (mp3®,
OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italy). Zona donoare extraorală folosită pentru
recoltarea de os a fost creasta iliacă antero-superioară.
Granulele de biomaterial și de os autogen au fost amestecate cu ser fiziologic
steril și sânge, și fulate cu atenție în cavitatea sinusală cu ajutorul unui plugger.
O membrană resorbabilă (Evolution, OsteoBiol®, Tecnoss®, Coazze, Italy) a fost
aplicată pe fereastra sinusală augmentată. Implanturile au fost inserate după o
perioadă de vindecare de 6 luni de la augmentare.
CONCLUZII
În acest raport preliminar, la 6 ani de la începerea studiului în desfășurare,
rezultatele indică faptul că implanturile dentare inserate după procedeul de
grefare a podelei sinusale prezintă o integrare tisulară de succes, cu înaltă
predictibilitate pe durata a 6 ani de urmărire. Oricum, rezultatele arată că
implanturile inserate în sinusuri augmentate (grupul test) au avut o rată de
supraviețuire mai mică (86,1%) comparativ cu implanturile inserate în os
natural (96,4%). Faptul că majoritatea eșecurilor au fost observate la un număr
redus de pacienți pare să sugereze un comportament de tip cluster. De aceea,
autorii au ajuns la concluzia că “sunt necesare alte studii pentru a investiga mai
bine influența asupra supraviețuirii implanturilor, a factorilor care țin de pacient,
cum ar fi înălțimea crestei alveolare reziduale, fumatul și susceptibilitatea la
periimplantită”.
Material de grefare
SUBSTITUENT OSOS
OsteoBiol®
mp3®
MEMBRANE
OsteoBiol®
Evolution
Antonio Barone1
Bruno Orlando2
Paolo Tonelli3
Ugo Covani4
ARTICOL ORIGINAL
Journal of Periodontology,
2011 Feb;82(2):219-26- Epub 2010 Sep 10
1 | DDS, MD | Assistant Professor, Department of Oral
Medicine and Pathology, University of Genoa, Italy
Istituto Stomatologico Tirreno, Versilia Hospital, Lido di
Camaiore, Italy
2 | PhD Student| Nanoworld Institute – CIRSDNNOB
(Inter-University Research and Didactic Service Centre on
Biologic and Organic Nanosciences and Nanotechnolo-
gies) and Biophysics Division, University of Genoa, Italy
3 | DDS, MD | Associate Professor, Department of
Dentistry, University of Florence, Italy
4 | DDS | Assistant Professor, Department of Surgery,
University of Pisa, Italy

Rezumate stiintifice - Biomateriale OsteoBiol Tecnoss

Rezumate stiintifice - Biomateriale OsteoBiol Tecnoss

Recommended

Recommended

More Related Content

More from terradent

More from terradent (8)

Rezumate stiintifice - Biomateriale OsteoBiol Tecnoss