Proiectarea

CAPITOLUL 4
Tehnologia lucrărilor de proiectare
4.1 Rolul şi responsabilităţile proiectantului
4.2 Dreptul de a proiecta
4.2.1 Elemente generale
4.2.2 Autorizări pentru proiectare, execuţie şi exploatare
4.2.2.1 Autorizarea pentru obţinerea autorizaţiei pentru proiectarea,
executarea şi exploatarea instalaţiilor de gaze naturale
4.2.2.2 Autorizarea pentru obţinerea calităţii de electrician
4.2.2.3 Autorizarea ISCIR
4.3 Selecţia proiectantului
4.4 Contractul de proiectare, tema de proiectare şi tarifarea lucrărilor de
proiectare
4.4.1 Contractul de proiectare şi tema de proiectare
4.4.2 Tarifarea lucrărilor de proiectare
4.5 Proiecte şi documentaţii speciale
4.5.1 Proiecte de echipare edilitară a localităţilor
4.5.2 Certificatul de urbanism si autorizatia de construire
4.5.3 Acordul şi autorizaţia de mediu
4.5.4 Avizul de prevenire şi stingere a incendiilor
4.5.5 Avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor
4.5.6 Avizul tehnic de racordare la reţelele electrice de distribuţie
4.6 Proiectele de investiţii
4.6.1 Generalităţi
4.6.2 Studiul de prefezabilitate
4.6.2.1 Partea scrisă
4.6.2.2 Partea desenată
4.6.3 Studiului de fezabilitate
4.6.3.3 Evaluarea financiara si economica a proiectelor de investiţii
4.6.4 Proiectul tehnic
4.6.4.1 Descrierea generală a lucrărilor
4.6.4.2 Breviarele de calcul
4.6.4.3 Caietele de sarcini pe specialităţi
4.6.4.4 Listele de cantităţi
4.6.4.5 Graficul general de realizare a lucrării
4.6.4.6 Planul calităţii si graficul de control al calităţii pe faze
determinante
4.6.4.7 Partea desenată a proiectului tehnic
4.7 Predarea lucrărilor de proiectare, remedieri şi urmărirea execuţiei
4.8 Urmărirea execuţiei (UE)

4. Tehnologia lucrărilor de proiectare
4.1 Rolul şi responsabilităţile proiectantului
Rolul proiectantului este de a transpune în termeni tehnici specifici voinţa
investitorului de aşa manieră încât investiţia prevăzuta să poată fi realizată de un
antreprenor calificat pentru domeniul lucrărilor proiectate.
Proiectul trebuie conceput în aşa fel încât:
- sa respecte cerintele specifice destinatiei stabilite de investitor;
- efortul investitional, costurile de exploatare, costurile de reabilitare,
modernizare si post utilizare sa fie minime;
- sa ofere maximum de siguranţă pentru sănătatea oamenilor şi a mediului
înconjurător;
- sa respecte cerinţelor impuse de autorităţile publice şi de reglementările
tehnice cu caracter obligatoriu.
Proiectantul răspunde, conform Legii 10 din 1995, pentru viciile ascunse ale
construcţiei si instalatiilor aferente, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia
lucrării proiectate, daca acestea nu sunt legate de stabilitatea şi rezistenta clădirii
(in acest caz responsabilitatea se întinde pe toata perioada de viata a
construcţiei).
Viciile de proiectare pot fi depistate la terminarea lucrărilor de proiectare de
verificatorul de proiecte (care raspunde solitar cu proiectantul pentru pentru
nerespectarea exigentelor impuse prin Legea 10/1995 – Legea calitatii in
constructii) şi de antreprenor apoi de specialişti în exploatarea investiţiei
realizate.
Pe parcursul execuţiei sau a exploatării investiţiei proiectate diferendele dintre
proiectant şi alţi participanţi la procesul investiţional sunt de competenta
experţilor MLPAT care pot realiza in urma expertizarii lucrarilor un arbitraj (nu
are legatura cu institutia arbitrajului comercial sau cu instanta de judecata).
Daca proiectul realizat şi apoi pus în operă nu îndeplineşte cerinţele de
performanta impuse de investitor, prin tema de proiectare sau prin caietele de
sarcini de la selecţia proiectantului, proiectantul şi antreprenorul răspund în fata
investitorului potrivit competenţelor fiecăruia. Acesta poate solicita prin
instanta competenta despagubiri (daune-interese) care uneori pot avea valori
uriaşe.

Dacă proiectul realizat conţine vicii care au creat pagube unui tert
(neparticipant la procesul realizarii investitiei), în urma unei acţiuni în instanţă a
părţii vătămate, proiectantul, verificatorul de proiecte, antreprenorul şi investitorul
răspund potrivit competentelor fiecăruia.
Diferendele care ajung în instanţa şi au o conotaţie tehnică sunt de competenta
expertului tehnic judiciar, care, la solicitarea unei parti, cu acordul completului
de judecata şi după ce a fost agreat de cealalta parte, întocmeşte un raport, în
problema tehnică disputată, ce este pus la dispoziţia instanţei. Expertul tehnic
judiciar poate fi recuzat sau expertiza lui poate fi contestata, solicitandu-se o
contra-expertiza.
Din punct de vedere a calităţii construcţiilor proiectanţii răspund pentru
urmatoarele:
a) precizarea prin proiect a categoriei de importantă a constructiei;
b) asigurarea prin proiecte si detalii de executie a nivelului de calitate
corespunzător cerinţelor, cu respectarea reglementărilor tehnice si a
clauzelor contractuale;
c) prezentarea proiectelor elaborate în fată specialistilor verificatori de
proiecte atestaţi, stabiliţi de către investitor, precum si soluţionarea
neconformităţilor si neconcordanţelor semnalate;
d) elaborarea caietelor de sarcini, a instrucţiunilor tehnice privind
executia lucrărilor, exploatarea, întreţinerea si reparatiile, precum si,
după caz, a proiectelor de urmărire privind comportarea în timp a
construcţiilor (documentaţia privind postutilizarea construcţiilor se
efectuează numai la solicitarea proprietarului);
e) stabilirea, prin proiect, a fazelor de executie determinante pentru
lucrări aferente cerintelor si participarea pe şantier la verificările de
calitate legate de acestea;
f) stabilirea modului de tratare a defectelor apărute în executie, din
vina proiectantului, la constructiile la care trebuie sa asigure nivelul de
calitate corespunzător cerintelor, precum si urmărirea aplicării pe
şantier a solutiilor adoptate, după însuşirea acestora de către specialişti
verificatori de proiecte atestaţi, la cererea investitorului;
g) participarea la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei si la recepţia
lucrărilor executate.
Proiectanţii pot fi amendaţi contravenţional de către Inspecţia în construcţii
pentru următoarele fapte:
- întocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum şi a proiectelor
pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii pentru alte
specialităţi decât cele certificate prin diplomã universitarã;
- neprecizarea în proiect a categoriei de importanţã a construcţiei şi
nestabilirea fazelor determinante supuse controlului calităţii;
- elaborarea de proiecte incomplete sau conţinând neconcordante
între diferitele secţiuni ale acestora, care pot determina

nerealizarea nivelului de calitate al construcţiilor, corespunzător
cerinţelor esenţiale stabilite prin Legea 10 din 1995, precum şi
imposibilitatea însuşirii acestora de către specialişti verificatorii de
proiecte atestaţi;
- neîndeplinirea obligaţiei proiectantului de a stabili soluţii pentru
remedierea defectelor sesizate, referitoare la cerinţe;
- prevederea în proiect sau utilizarea unor produse necertificate sau
pentru care nu existã agremente tehnice la lucrări la care trebuie să
se asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor.
4.2 Dreptul de a proiecta
4.2.1 Elemente generale
Tendinţa reglementărilor specifice este de a introduce autorizări pentru
proiectare in toate domeniile instalaţiilor pentru construcţii. Astfel, fata de
cunoscutele autorizări, în domeniul instalaţiilor de gaze naturale combustibile şi a
instalaţiilor electrice, se prevăd autorizări, în ultima ediţie a normativului I 13,
pentru proiectarea instalaţiilor de încălzire şi există intenţia de a introduce
asemenea prevederi şi în domeniul instalaţiilor sanitare prin Normativul I 9.
Intenţia este lăudabila şi trebuie să duca la un proces de selecţie obligatoriu
pentru un domeniu extrem de important cum este cel al concepţiei instalaţiilor
pentru construcţii. Aceasta nu înseamnă ca absolventul învăţământului superior
de lunga durata în domeniul instalaţiilor pentru construcţii nu poate proiecta în
nici unul din domeniile în care s-a pregătit, ci numai că, pentru a-şi urma cursul
normal, proiectul rezultat trebuie însuşit de către un proiectant autorizat.
Considerăm necesar şi benefic sistemul de autorizare atât pentru
proiectare cât şi pentru execuţie sau exploatare atâta timp cât aceste
autorizări obligă inginerul de instalaţii pentru construcţii la o formare
continua, dar consideram că acest proces este extrem de dăunător daca în
acest mod se ocoleşte învăţământul superior de instalaţii pentru construcţii
acordându-se drepturi necuvenite şi ilegale, aşa cum vom vedea mai jos,
absolvenţilor de învăţământ superior din alte domenii.
Astfel conform reglementărilor actuale lucrările de proiectare în domeniul
construcţiilor pot fi executate numai de persoane cu pregătire superioară atestată
prin diplomă universitară. Legislaţia specifică acestui domeniu fiind extrem de
clară şi de severă. Conform prevederilor art. 62 alin. (1) din Legea nr.
453/2001 care modifică şi completează Legea nr. 50/1991 “Proiectele pentru
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi proiectele tehnice pe
baza cărora se întocmesc acestea se elaborează de colective tehnice de
specialitate, se însuşesc şi se semnează de cadre tehnice cu pregătire
superioarã numai în domeniul arhitecturii şi construcţiilor, astfel:

a) de arhitect cu diplomã recunoscutã de statul român, pentru proiectarea
părţii de arhitecturã pentru obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de
importanţã a construcţiilor supraterane şi a celor subterane;
b) de ingineri constructori şi de instalaţii, cu diplomã recunoscutã de
statul român, pentru părţile de inginerie în domeniile specifice, pentru
obiective de investiţii cuprinse la toate categoriile de importantã a
construcţiilor şi la instalaţiile aferente acestora;
c) de conductor arhitect şi/sau de subinginer de construcţii, cu diplomã
recunoscutã de statul român, pentru clădiri de importantã redusã şi aflate în
afara zonelor protejate, stabilite conform legii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã şi pentru documentaţia de execuţie.
(3) Semnarea documentaţiilor de către persoanele prevăzute la alin. (1)
angajează răspunderea acestora în condiţiile legii."
Iar Legea nr. 50 /1991 republicată prevede la art. 21:
“ (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cu
nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute la art. 3 lit. b);
b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către
organele de control;
c) întocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum şi a proiectelor
pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii pentru alte specialităţi
decât cele certificate prin diplomã universitarã, în condiţiile prevăzute la art.
62.
(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendã de la 1.000.000 lei la 50.000.000 lei.
(Articol modificat prin art. I, pct. 21 din L. nr. 453/2001)”
Iar la art. 22. prevede că “ În cazul săvârşirii faptelor prevăzute la art. 21,
organele de control prevăzute de prezenta lege, care au constatat fapta, sunt
obligate sã sesizeze organele de urmărire penalã”.
4.2.2 Autorizări necesare pentru proiectarea, executia şi exploatarea
instalatiilor pentru constructii
Domeniile de activitate pentru inginerul de instalatii sunt cele clasice:
- cercetarea;
- proiectarea;
- executia;
- exploatarea.

Fiecare din aceste domenii are propriile reglementari dar si propriile cutume
care nu pot fi deprinse decat prin practica in colective specializate. Rolul
invatamantul superior este de oferii un fundament necesar tuturor activitatilor
enumerate mai sus si nu de specializa viitorii ingineri pentru unul sau altul din
aceste domenii. De aici rezulta necesitatea unui stagiu, intr-o firma
specializata, inaintea conducerii unor procese in domeniile amintite.
In Romania sistemul de autorizare in vigoare se adreseaza atat persoanelor
fizice cat si persoanelor juridice, responsabile fiind ministerele care prin
Ordine specifice reglementeaza, oarecum anarhic consideram noi, activitatea
inginerilor de instalatii pentru specialitatile de instalatii electrice, instalatii de
gaze naturale combustibile si mai nou al instalatiilor de incalzire.
Spunem anarhic intrucat prin sistemul de autorizare pentru proiectare, executie si
exploatare sau prin sistemul de acreditare al verficatorilor si expertilor in instalatii
pentru constructii patrund in acest domeniu persoane care nu au absolvit
invatamant superior in domeniul instalatii pentru constructii, lucru care contravine
Legii 50/1991 si Legii 453/2001.
Consideram ca dreptul de a realiza asemenea activitati trebuie acordat, de
catre asociatii profesionale, care functioneaza in baza unei legi specifice,
numai firmelor specializate si nu persoanelor fizice intrucat toate aceste
activitati se desfasoara ca un sistem si nu pot fi rodul activitatii unei singure
persoane, indiferent de capacitatea acesteia.
Numai o persoana juridica poate organiza un sistem de lucru care sa garanteze
calitatii activitatii pe care o desfasoara, vezi si ISO 9001.
Mai jos sunt prezentate procedurile de autorizare asa cum sunt ele in vigoare la
data elaborarii lucrarii. Atentionam inginerii de instalatii ca acestea fiind in
continua schimbare, pentru a beneficia de ultima varianta legala, se pot adresa
AIIR (Asociatia Inginerilor de Instalatii din Romania).
4.2.2.1 Autorizarea pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor
de gaze naturale
Reglementarea in vigoare este Ordinul Ministerului Industriei şi Resurselor nr.
440 din 23 septembrie 2002 privind aprobarea Regulamentului pentru
autorizarea şi verificarea personalului care desfăşoară activităţi de proiectare,
execuţie şi exploatare în sectorul gazelor naturale.
Potrivit acestei reglementări autorizarea este realizata de ANRGN (Autoritatea
Naţională pentru Reglementare in domeniul Gazelor Naturale) conform
prevederilor.
Tipuri de autorizaţii, competenţe şi obligaţii pentru instalatorii autorizaţi

Autorizarea se acordă pentru următoarele tipuri de activităţi:
- proiectarea, execuţia şi exploatarea obiectivelor sau sistemelor de
transport, producţie şi înmagazinare sau stocare care au
regimul de presiune mai mare de 6 bari (gradul I T, gradul II T şi
gradul III T);
- proiectarea, execuţia şi exploatarea obiectivelor sau sistemelor de
distribuţie care au regimul de presiune mai mic sau egal cu 6
bari (gradul I D, gradul II DA, gradul II DB şi gradul III D).
În domeniul proiectării, execuţiei şi exploatării sistemelor de distribuţie, precum şi
a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale personalul autorizat are următoarele
competenţe:
- pentru gradul I D – proiectarea, avizarea, execuţia şi exploatarea
tuturor lucrărilor aferente sistemelor de distribuţie, precum şi a
instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale;
- pentru gradul II DA – proiectarea instalaţiilor de utilizare, execuţia
şi exploatarea tuturor lucrărilor aferente sistemelor de distribuţie,
precum şi a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale;
- pentru gradul II DB – execuţia şi exploatarea sistemelor de
distribuţie, a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, precum şi
avizarea acestor categorii de lucrări;
- pentru gradul III D – execuţia şi exploatarea sistemelor de
distribuţie, precum şi a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale.
În domeniul proiectării, execuţiei şi/sau exploatării instalaţiilor tehnologice de
producţie, de transport şi de înmagazinare/stocare a gazelor naturale, care
funcţionează în regim de presiune mai mare de 6 bari, personalul autorizat are
următoarele competenţe:
- pentru gradul I T – proiectarea, avizarea, execuţia şi exploatarea
tuturor lucrărilor aferente sistemelor de producţie, de transport şi de
înmagazinare/stocare a gazelor naturale;
- pentru gradul II T – execuţia şi exploatarea tuturor lucrărilor
aferente sistemelor de producţie, de transport şi de
înmagazinare/stocare a gazelor naturale, precum şi avizarea
acestor categorii de lucrări;
- pentru gradul III T – execuţia şi exploatarea tuturor lucrărilor
aferente sistemelor de producţie, de transport şi de
înmagazinare/stocare a gazelor naturale.
Instalatorii care au proiectat, au executat sau au supravegheat în execuţie
instalaţiile de producţie, de transport, de înmagazinare şi de distribuţie a gazelor
naturale sunt obligaţi să participe la recepţia şi punerea în funcţiune a instalaţiei
respective la data stabilită de executant, de comun acord cu beneficiarul.

Condiţii, proceduri şi termene de acordare a autorizaţiilor
Condiţiile de studii şi practică în sectorul gazelor naturale pentru proiectare,
execuţie şi exploatarea obiectivelor sau sistemelor de transport, producţie şi
înmagazinare sau stocare (având regimul de presiune mai mare de 6 bari), care
trebuie dovedite cu acte pentru înscrierea la examenul de autorizare, sunt
prezentate mai jos.
Pentru gradul I T:
- ingineri având una dintre specialităţile: petrol-gaze, instalaţii,
construcţii civile şi industriale sau politehnică, care au lucrat ca
instalatori autorizaţi gradul II T minimum 6 ani;
construcţii civile şi industriale sau politehnică, care au o practică în
acest domeniu de minimum 12 ani;
construcţii civile şi industriale sau politehnică, care au obţinut gradul I
D şi au o vechime în acest grad de minimum 6 ani;
Pentru gradul II T:
- ingineri având una dintre specialităţile: petrol-gaze sau instalaţii, care
au o practică în domeniu de minimum 5 ani;
- ingineri având una dintre specialităţile: construcţii civile şi industriale
sau politehnică, care au o practică în domeniu de minimum 6 ani;
- subingineri având una dintre specialităţile: petrol-gaze sau instalaţii,
care au o practică în domeniu de minimum 6 ani;
- subingineri având una dintre specialităţile: construcţii civile şi
industriale sau politehnică, care au o practică în domeniu de minimum
8 ani;
- tehnicieni şi maiştri având una dintre specialităţile: petrol-gaze sau
instalaţii, care au o practică în domeniu de minimum 7 ani;
- tehnicieni şi maiştri având una dintre specialităţile: construcţii civile şi
industriale sau politehnică, care au o practică în domeniu de minimum
9 ani;
- personal autorizat care a obţinut gradul I D şi are o vechime în acest
grad de minimum 3 ani;
- personal autorizat care a obţinut gradul II DA şi are o vechime în acest
grad de minimum 6 ani;
Pentru gradul III T:
instalaţii, care au o practică în domeniu de minimum 1 an;
industriale, mecanică, electromecanică, automatizări sau metrologie,
care au o practică în domeniu de minimum 2 ani;
- lucrători calificaţi având una dintre specialităţile: petrol-gaze sau
instalaţii, cu o practică în domeniu de minimum 2 ani;

- lucrători calificaţi având una dintre specialităţile: construcţii civile şi
cu o practică în domeniu de minimum 4 ani;
- personal autorizat care a obţinut gradul II DA şi are o vechime în acest
grad de minimum 1 an;
- personal autorizat care a obţinut gradul II DB şi are o vechime în acest
grad de minimum 2 ani.
Condiţiile de studii şi practică în proiectare, execuţie şi exploatare a obiectivelor
sau sistemelor de distribuţie (având regimul de presiune mai mică sau egală cu 6
bari), respectiv în proiectare şi execuţia instalaţiilor de utilizare a gazelor
naturale, care trebuie dovedite cu acte pentru înscrierea la examenul de
autorizare, sunt prezenatate mai jos.
Pentru gradul I D:
construcţii civile şi industriale sau politehnică, care au lucrat efectiv ca
instalator autorizat
- gradul II DA minimum 3 ani;
- subingineri având una dintre specialităţile petrol-gaze, instalaţii,
construcţii civile şi industriale sau politehnică, care au lucrat efectiv ca
instalator
- autorizat gradul II DA minimum 6 ani;
- ingineri care sunt autorizaţi gradul I T, indiferent de vechime.
Pentru gradul II DA:
- ingineri având una dintre specialităţile: petrol-gaze sau instalaţii,
indiferent de vechime;
- ingineri având una dintre specialităţile: construcţii civile şi industriale
sau politehnică, care au vechime minimum 2 ani;
- subingineri care au lucrat efectiv ca instalator autorizat gradul II DB
minimum 2 ani;
- ingineri sau subingineri autorizaţi gradul II T, care au lucrat minimum 1
an în domeniu.
Pentru gradul II DB:
- subingineri având una dintre specialităţile: petrol-gaze sau instalaţii,
indiferent de vechime;
- subingineri având una dintre specialităţile: construcţii civile şi
industriale sau politehnică, care au vechime minimum 1 an;
- tehnicieni şi maiştri care au lucrat efectiv ca instalator autorizat gradul
III D minimum 1 an;
- lucrători calificaţi care au lucrat efectiv ca instalator autorizat gradul III
D minimum 2 ani;
Pentru gradul III D:
instalaţii, indiferent de vechime;

care au lucrat efectiv în sectorul gazelor naturale minimum 1 an sau au
absolvit un curs de calificare de specialitate;
- lucrători calificaţi în domeniile petrol-gaze sau instalaţii, indiferent de
vechime;
- lucrători calificaţi în domeniile construcţii civile şi industriale, mecanic,
electromecanic, automatizări sau metrologie, care au lucrat efectiv în
sectorul gazelor naturale minimum 2 ani sau au absolvit un curs de
calificare de specialitate.
Autorizarea agentilor economici
Agentii economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie si exploatare
a unor obiective sau sisteme de producţie, de înmagazinare sau stocare, de
transport, de distribuţie şi a instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale trebuie, de
asemenea, autorizati de ANRGN. Autorizarea se refera si la lucrările de
modificare, modernizare sau extindere a obiectivelor sau sistemelor.
Reglementarea in vigoare este Ordinul Ministerului Industriei şi Resurselor nr.
440 din 23 septembrie 2002 privind aprobarea Regulamentului pentru
autorizarea şi verificarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de
proiectare, execuţie şi exploatare în sectorul gazelor naturale.
Documentaţiile pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor din cadrul activităţilor
de producţie, de transport, de înmagazinare, de distribuţie şi a instalaţiilor de
utilizare a gazelor naturale trebuie să fie întocmite şi semnate numai de
instalatori autorizaţi de ANRGN, angajaţi ai unui agent economic autorizat. .
Documentaţia pentru obţinerea acordului de racordare la sistemul de
transport, de distribuţie sau la conducte colectoare, pentru înfiinţarea de noi
distribuţii sau mărirea capacităţii celor existente se întocmeşte de către un agent
economic autorizat.
Avizarea şi verificarea proiectelor de execuţie se efectuează de către
operatorii licenţiaţi pentru transportul şi/sau distribuţia gazelor naturale, după
caz.
Autorizarea şi verificarea agenţilor economici care desfăşoară activităţi de
proiectare sau execuţie în domeniul producţiei, înmagazinării sau stocării,
transportului, distribuţiei şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale se fac de
ANRGN pentru următoarele categorii de lucrări:
- instalaţii tehnologice de suprafaţă, staţii de comprimare a gazelor naturale,
conducte de colectare şi racorduri aferente producţiei şi
înmagazinării/stocării gazelor naturale;

- conducte de transport al gazelor naturale şi staţii de comprimare aferente
Sistemului naţional de transport;
- racorduri de înaltă presiune şi staţii de reglare-măsurare aferente
Sistemului naţional de transport;
- sisteme de distribuţie a gazelor naturale, executate din oţel şi/sau
polietilenă;
- instalaţii de utilizare a gazelor naturale industriale şi neindustriale.
Urmărirea modului de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj, în vederea
respectării proiectelor şi normelor de calitate impuse, se va face de către
beneficiar, prin responsabilul tehnic cu execuţia (atestat MLPAT).
Conditia esentiala pentru autorizare este ca in componenta personalului
detinut de agentul economic sa existe instalatori autorizati de ANRGN pentru
domeniul solicitat.
Pentru domeniul proiectarii instalaţiilor tehnologice de producţie, de
transport şi de înmagazinare a gazelor naturale se solicita, pe langa
autorizarea personalului certificarea sistemului de management al calitatii
conform seriei de standarde ISO 9000.
Pentru domeniul execuţiei şi exploatării instalaţiilor tehnologice de
producţie, de transport şi de înmagazinare a gazelor naturale se solicita, pe
langa autorizarea personalului se solicita autorizare ISCIR si certificarea
sistemului de management al calitatii ( conform seriei de standarde ISO 9000 si
ISO 14000 ).
Verificarea tehnică de calitate a proiectelor se face de către verificatori atestaţi
de ANRGN.
4.2.2.2 Autorizare pentru proiectarea, conducerea, supravegherea,
executarea şi verificarea lucrărilor de instalaţii de alimentare şi de utilizare
a energiei electrice şi de a întocmi documentaţiile necesare pentru aceste
lucrări – calitatea de electrician autorizat
Autorizarea este realizata de asociatii profesionale conform prevederilor
Normativului pentru proiectarea si executarea instalatiilor electrice cu tensiuni
pana la 1000 V c.a. si 1500V c.c. indicativ NP-I7-2002 (aceasta prevedere nu
este inca operationala, SC Electrica SA prin sucursalele si filialele sale
continuand sa practice propriul sistem de autorizare) .
Prin electrician autorizat se înţelege persoana care, în urma susţinerii şi
promovării examenului, a obţinut autorizarea de a proiecta, conduce,
supraveghea, executa şi verifica lucrări de instalaţii de alimentare şi de utilizare a
energiei electrice şi de a întocmi documentaţiile necesare pentru aceste lucrări.

Obţinerea şi menţinerea calităţii de electrician autorizat impun parcurgerea
următoarelor etape:
- autorizarea provizorie;
- autorizarea definitivă, după doi ani;
- vizarea periodică, din doi în doi ani, a carnetului de electrician autorizat.
Condiţii de studii şi practică impuse pentru obtinerea autorizarii
În funcţie de studiile absolvite şi de activitatea de practică desfăşurată se pot
înscrie la examenul pentru obţinerea calităţii de electrician autorizat următoarele
categorii de personal:
a) inginerii cu diplomă ai facultăţilor care au avut în program cursuri în care
s-au tratat probleme privind reţelele (linii şi staţii) de transport de energie
electrică sub înaltă tensiune şi care au practică de cel puţin un an în
proiectarea, construcţia sau exploatarea instalaţiilor de distribuţie sau de
utilizare a energiei electrice;
b) inginerii cu diplomă ai facultăţilor cu specialitatea instalaţii electrice, care
au o practică de cel puţin doi ani în proiectarea, construcţia sau
exploatarea instalaţiilor de distribuţie sau de utilizare a energiei electrice;
c) inginerii cu diplomă de inginer instalator, cu o practică de cel puţin
un an în proiectarea, construcţia sau exploatarea instalaţiilor de
distribuţie sau de utilizare a energiei electrice;
d) inginerii cu alte diplome menţionate la literele a), b) şi c) cu o practică de
cel puţin trei ani în proiectarea, construcţia sau exploatarea instalaţiilor de
distribuţie sau utilizare a energiei electrice;
e) absolvenţii facultăţilor care au avut în program cursuri în care s-au tratat şi
dezvoltat probleme privind reţelele de transport de energie electrică de
înaltă tensiune, care au o practică de cel puţin doi ani în proiectarea,
construcţia sau exploatarea instalaţiilor de distribuţie sau de utilizare a
energiei electrice;
f) absolvenţii facultăţilor de instalaţii electrice, care au o practică de cel puţin
trei ani în proiectarea, construcţia sau exploatarea instalaţiilor de
g) absolvenţii facultăţilor de ingineri instalatori cu o practică de cel
puţin doi ani în proiectarea, construcţia sau exploatarea instalaţiilor
de distribuţie sau de utilizare a energiei electrice;
h) absolvenţii facultăţilor de inginerie de alte specialităţi decât cele
menţionate la literele e), f) şi g), cu o practică de cel puţin trei ani în
utilizare a energiei electrice;
i) absolvenţii facultăţilor sau colegiilor de subingineri şi ai şcolilor analoage,
ai liceelor industriale, ai şcolilor medii tehnice de maiştri şi ai şcolilor
tehnice de maiştri, cu specialitatea reţele şi staţii electrice, cu o practică
de cel puţin trei ani în proiectarea, construcţia sau exploatarea instalaţiilor
de distribuţie sau de utilizare a energiei electrice;

j) absolvenţii facultăţilor sau colegiilor de subingineri şi ai şcolilor analoage,
tehnice de maiştri, cu specialitatea maşini şi aparate electrice, cu o
practică de cel puţin patru ani în proiectarea, construcţia sau exploatarea
instalaţiilor de distribuţie sau de utilizare a energiei electrice;
k) absolvenţii facultăţilor sau colegiilor de subingineri şi ai şcolilor analoage,
tehnice de maiştri, de alte specialităţi decât cele prevăzute la literele i) şi
j), cu o practică de cel puţin cinci ani în proiectarea, construcţia sau
exploatarea instalaţiilor de distribuţie sau de utilizare a energiei electrice;
l) absolvenţii şcolilor profesionale de reţele şi staţii electrice, cu o practică de
cel puţin trei ani în proiectarea, construcţia sau exploatarea instalaţiilor de
m) absolvenţii şcolilor profesionale cu specializarea de electrician, cu o
practică de cel puţin cinci ani în construcţia sau exploatarea instalaţiilor de
distribuţie şi utilizare a energiei electrice;
n) absolvenţii liceelor teoretice, cu o practică de cel puţin cinci ani în
utilizare a energiei electrice şi care au totodată şi calitatea de tehnician.
Cunoştinţele necesare pe grade de autorizare
Pentru gradul I
- Mărimi şi unităţi de măsură în sistemele internaţionale – S.I.
- Noţiuni de electrostatică: sarcini electrice, câmp electrostatic, inducţia
electrică, potenţialul electrostatic, capacitate electrică, condensatoare
electrice
- Electrocinetică: curentul continuu, curentul alternativ, mărimi caracteristice
- Materiale electrotehnice: conductoare, izolatoare, cabluri şi alte materiale
folosite în instalaţiile electrice
- Circuite electrice cu elemente legate în serie, în paralel şi în mixt
- Inducţia electromagnetică: legea inducţiei electromagnetice
- Motoare electrice: tipuri şi metode de pornire
- Dimensionarea şi executarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune
având receptoare cu putere instalată până la 10 kW inclusiv
- Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrotehnice cu
tensiunea până la 1000 V în curent alternativ şi 1500 V în curent continuu
I7-91 s
- Norme de securitate a muncii în instalaţiile electrice de joasă tensiune
- Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor
- Exerciţii şi probleme
Pentru gradul II
La cunoştinţele prevăzute pentru gradul I se adaugă cele de mai jos.

- Transformatoare electrice: construcţie, tipuri, caracteristici funcţionale,
funcţionarea în paralel a transformatoarelor
- Încălzirea conductoarelor. Calculul termic
- Parametrii elementelor reţelelor electrice
- Dimensionarea şi execuţia instalaţiilor electrice de joasă tensiune având
receptoare cu puterea instalată până la 200 kW inclusiv
- Echipamentul de măsurare a mărimilor electrice, extinderea domeniului de
măsurare
- Baterii de condensatoare statice, compensarea puterii reactive la
consumatori şi în reţelele electrice
- Aparate electrice
- Contractul de furnizare a energiei electrice: tipuri, elemente, caracteristici
- Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice în vigoare.
Dosarul instalaţiei electrice; părţile componente
Pentru gradul III
La cunoştinţele prevăzute pentru gradele I şi II se adaugă cele de mai jos.
- Determinarea circulaţiilor de puteri în reţelele electrice de joasă şi medie
tensiune
- Calculul pierderilor de tensiune şi al pierderilor de putere în reţelele
electrice de joasă şi medie tensiune
- Dimensionarea reţelelor electrice radiale de joasă şi medie tensiune cu
putere nelimitată. Ipoteze de calcul
- Reglarea tensiunii în reţelele electrice
- Tratarea neutrului în reţelele electrice
- Aparate de protecţie în instalaţiile electrice. Sisteme de protecţie folosite
în reţelele electrice
- Stabilitatea statică a reţelelor electrice
- Supratensiuni atmosferice şi de comutaţie. Măsuri de protecţie împotriva
supratensiunii
- Norme de securitatea muncii în instalaţiile electrice de medie tensiune
Pentru gradul IV
La cunoştinţele menţionate pentru gradul I, II şi III se adaugă cele de mai jos.
- Tipuri de scheme de reţele electrice de înaltă şi foarte înaltă tensiune.
Ipoteze de calcul
- Scurtcircuitul în reţelele electrice. Calculul curenţilor de scurtcircuit
- Calculul liniilor electrice alimentate la două capete
- Dimensionarea reţelelor electrice buclate
- Tarifarea energiei electrice. Tipuri de tarife şi rolul acestora
- Stabilitatea dinamică a reţelelor electrice

- Bilanţul energetic, tipuri de bilanţuri, metodologia de întocmire. Măsuri de
economisire a energiei electrice
- Calculul consumului propriu tehnologic în reţelele electrice
- Norme de securitate a muncii în reţelele electrice de înaltă şi foarte înaltă
tensiune
Gradul autorizaţiei şi modul de eliberare
Calitatea de electrician autorizat are la bază principiul competenţei şi este
organizată pe patru grade, după cum urmează:
a) gradul I – acordă competenţă pentru lucrări de instalaţii electrice de joasă
tensiune cu puteri instalate până la 10 kW inclusiv;
b) gradul II – acordă competenţă pentru lucrări de instalaţii electrice de
joasă tensiune cu puteri instalate până la 200 kW inclusiv;
c) gradul III – acordă competenţă pentru lucrări de instalaţii electrice de
joasă şi medie tensiune cu putere nelimitată;
d) gradul IV – acordă competenţă pentru lucrări de instalaţii electrice la
toate tensiunile şi de putere nelimitată.
Gradelor de autorizare se acorda in urmatoarele conditii de studii si dupa
promovarea examenului specific:
- gradele I şi II se acordă tuturor electricienilor care se încadrează în una
din condiţiile de studii şi practică precizate de la litera “a” până la litera “n”
inclusiv;
- gradul III se acordă numai persoanelor care îndeplinesc condiţiile de
studiu necesare pentru înscrierea la examenul de electrician autorizat
prevăzute la literele a-j şi care au o practică în proiectarea, construcţia sau
exploatarea instalaţiilor electrice, de minimum 1 an, pentru persoanele cu
calificarea precizată la literele “a” şi “c”; 2 ani, pentru persoanele cu
calificarea precizată la literele “b” şi “g”; 3 ani pentru persoanele cu
calificarea precizată la literele “d”, “f”, “h” şi “i”; 4 ani, pentru persoanele cu
calificarea precizată la litera “j”.
- gradul IV se acordă numai persoanelor care îndeplinesc condiţiile de studii
necesare pentru înscrierea la examenul de electrician autorizat precizate
la litera “a” şi care au o practică în proiectarea, construcţia sau
exploatarea instalaţiilor electrice cu o tensiune de cel puţin 10 kV.
Candidaţii reuşiţi primesc carnetul de electrician autorizat de la filiala de reţele
electrice furnizoare de energie electrică la care au susţinut şi promovat
examenul. Unitatea emitentă completează carnetele de electrician autorizat cu
toate datele necesare şi-l eliberează cu semnătura directorului filialei de reţele
electrice unde a fost organizat examenul.

În aceste carnete unitatea emitentă notează pe parcursul desfăşurării activităţii
de electrician autorizat şi eventualele sancţiuni aplicate pentru abateri
profesionale.
Proiectele de instalatii electrice se verifica de catre verificatori de proiecte
atestati conform Legii 10/1995.
Lucrarile de proiectare, executie, exploatare care privesc instalatiile electrice in
cladiri se executa de catre electricieni autorizati iar lucrarile care privesc
bransamentele, reţele electrice, staţiile şi posturile de transformare pot fi
executate numai de catre firme atestate.
Atestarea agentilor economici
Agentii economici care desfăşoară activităţi de furnizare de servicii in domeniul
instalatiilor electrice trebuie sa fie atestate de catre SC Electrica SA conform
metologiei expuse in instructiunile aprobate cu Decizia S.C. Electrica S.A. nr.
1150 din 23.10.2002.
Instrucţiunile se refera numai furnizorii ale căror servicii sau livrări de produse se
vor utiliza sau achiziţiona pentru reţelele electrice şi instalaţiile tehnologice de
distribuţie şi furnizare a energiei electrice, precum şi pentru activităţi sau
construcţii conexe acestora.
Pentru furnizorii care îşi asumă calitatea de antreprenor general sau de furnizor
general şi sunt acceptaţi de S.C. Electrica S.A. şi filialele/sucursalele sale, este
obligatoriu ca şi principalii lor subcontractanţi să fie furnizori acceptaţi de către
S.C. Electrica S.A. şi filialele/sucursalele sale.
Atestarea agenţilor economici si obtinerea de catre acestia a autorizatiei de
comercializare a produselor se face pentru următoarele domenii:
- execuţia, repararea sau modernizarea de branşamente aeriene
şi/sau subterane de 0,4 kV ;
- proiectarea şi/sau execuţia, repararea sau modernizarea de LEA
şi/sau LES de joasa tensiune;
- execuţia, repararea sau modernizarea de reţele electrice, staţii şi
posturi electrice de transformare la tensiuni de 0,4 ÷ 20 kV;
- execuţia, repararea sau modernizarea de reţele electrice, staţii şi
posturi electrice de transformare la tensiuni de 0,4 ÷ 110 kV;
- proiectarea de reţele electrice, staţii şi posturi de transformare la
tensiuni de 0,4 ÷ 20 kV;
- proiectarea de reţele electrice, staţii şi posturi de transformare la
tensiuni de 0,4 ÷ 110 kV;
- curăţirea/defrişarea vegetaţiei pe traseele LEA 0,4 ÷ 110 kV
- vopsirea stâlpilor metalici şi a elementelor metalice din instalaţii

electrice de 0,4 ÷ 110 kV.
Conditia esentiala pentru autorizare este ca in componenta personalului
detinut de agentul economic sa existe electricieni autorizati pentru domeniul
solicitat.
Pentru toti furnizorii, pe langa autorizarea personalului, se solicita:
- să aibă un sistem al calităţii certificat1
sau în curs de certificare
de către un organism de certificare acreditat de către Asociaţia
Reţelei Naţionale de Acreditare din România (RENAR) sau (
pentru persoane juridice straine) de către un membru EA
(European Co-operation for Accreditation)
- sistemul calităţii, capabilitatea tehnico-profesională şi
capabilitatea financiară să corespundă exigenţelor S.C. Electrica
S.A., urmare constatării prin audit extern (de secundă parte),
efectuat, la ofertantul respectiv, de către S.C. Electrica S.A.,
o filială sau o sucursală a sa;
- să obţină autorizaţie de comercializare, emisă de S.C. Electrica
S.A., pentru produsele sau grupele de produse oferite.
Verificarea tehnică de calitate a proiectelor se face de către verificatori de
proiecte atestati conform Legii 10/1995.
Urmărirea modului de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj, în vederea
respectării proiectelor şi normelor de calitate impuse, se va face de către
beneficiar, prin responsabilul tehnic cu execuţia (atestat MLPAT).
Am prezentat in Anexa XII cerintele in vigoare pentru atestarea firmelor in
domeniul execuţiei, reparării sau modernizării de branşamente aeriene şi
subterane cu tensiunea de 0,4 kV.
4.2.2.3 Autorizarea ISCIR
Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si
Instalaţiilor de Ridicat (in continuare ISCIR) este organismul de specialitate, cu
personalitate juridica, din subordinea Ministerului Industriei si Resurselor, care
are ca obiect principal de activitate, asigurarea in numele statului, a protectiei
utilizatorilor si sigurantei in functionare pentru instalatiile si aparatele in
categoria carora se integreaza si aparatele consumatoare de combustibili gazoşi.
1
* Se exceptează de la această cerinţă (certificarea de terta parte) furnizorii de servicii din domeniul execuţiei,
reparării sau modernizării de branşamente aeriene şi/sau subterane pentru tensiuni de 0,4 kV;

Autorizarile ISCIR sunt diverse, dar importante pentru inginerul cu profil de
instalatii pentru constructii sunt urmatoarele:
- pentru proiectarea, construirea si siguranta in functionare a
cazanelor si recipientelor sub presiune (aceasta autorizare priveste
producatorii de asemenea aparate si fac obiectul prescriptiilor din
caietele ISCIR C1, C30, C31, C37, C38 si C4);
- pentru proiectarea, montarea, repararea, exploatarea si verificarea
conductelor de abur cu presiunea mai mare de 0,7 bar si a celor
de apa fierbinte ( fac obiectul prescriptiilor din caietul C15);
- pentru montarea, instalarea, punerea in functiune, exploatarea,
verificarea tehnica periodica, repararea, service-ul, garantia si
siguranta in exploatare a aparatelor consumatoare de
combustibili gazosi (fac obiectul Prescripţiei Tehnice PT A1-2002 din
22 august 2002, ”Cerinţe tehnice privind utilizarea aparatelor
consumatoare de combustibili gazoşi" emis de Ministerul Industriilor şi
Resurselor)
Detaliem mai jos autorizarea ISCIR pentru montarea/instalarea, punerea in
functiune, exploatarea, verificarea tehnica periodica, repararea, service-ul,
garantia si siguranta in exploatare a aparatelor consumatoare de combustibili
gazosi conform prevederilor Prescripţiei Tehnice PT A1-2002 din 22 august
2002, ”Cerinţe tehnice privind utilizarea aparatelor consumatoare de combustibili
gazoşi" emis de Ministerul Industriilor şi Resurselor.
Obiective şi prevederi generale
Pentru o mai mare siguranta in executia si exploatarea lucrarilor legate de
alimentarea cu gaze naturale combustibile a aparatelor care utilizeaza acest
combustibil ISCIR introduce urmatoarele cerinte:
- autorizarea pentru funcţionare a aparatelor consumatoare de
combustibili gazoşi se face la prima punere în funcţiune şi periodic
cel puţin o dată la 2 ani;
- furnizarea combustibilului gazos se va face numai la aparatele
consumatoare de combustibili gazoşi care îndeplinesc condiţiile de
funcţionare în siguranţa şi care au verificarea tehnica periodică
efectuată, conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice;
- furnizorul de combustibil gazos va sista livrarea combustibilului
la utilizatorul final care nu face dovada îndeplinirii condiţiilor
cuprinse în această prescripţie tehnică privind funcţionarea în condiţii
de siguranţa a aparatului pe care îl deţine;
- utilizatorul final are obligaţia să supună aparatele unor verificări
tehnice periodice cel puţin o data la 2 ani din momentul încetării
garanţiei asigurate de vânzător;

- aparatele instalate şi puse în funcţiune la utilizatorii finali din
România vor fi înregistrate, luate în evidenţă şi supuse verificărilor
tehnice iniţiale (la prima punere în funcţiune) şi verificărilor tehnice
periodice de către ISCIR direct sau prin intermediul prestatorilor de
specialitate autorizaţi de ISCIR şi împuterniciţi în acest scop;
- prestatorii de specialitate autorizaţi de ISCIR pentru punere în
funcţiune, service, reparare şi pentru efectuarea verificărilor tehnice
periodice trebuie să facă dovada cunoştinţelor tehnice şi de
specialitate.
Autorizarea agentilor economici
Orice agent economic/prestator de specialitate, înregistrat în registrul comerţului
şi având în statut ca obiect de activitate (specificat prin codul CAEN
corespunzător) una sau mai multe activităţi asociate montării/instalării, punerii în
funcţiune, service-ului şi verificării tehnice periodice a aparatelor consumatoare
de combustibili gazoşi, poate solicita autorizarea din partea ISCIR daca:
- este specializat în domeniul respectiv şi poate atesta dovezile de
capabilitate tehnica în acest sens;
- îşi desfăşoară activităţile pentru care solicită autorizarea din
partea ISCIR în regim de asigurare a calităţii şi garantare a siguranţei
în funcţionare pentru aparatele consumatoare de combustibili gazoşi;
- cunoaşte şi respecta în derularea activităţilor desfăşurate prevederile
prescripţiilor tehnice - Colecţia ISCIR aplicabile;
- deţine prescripţiile tehnice aplicabile în domeniul pentru care
solicită autorizarea;
- cunoaşte cerinţele esenţiale cuprinse în Hotărârea Guvernului nr.
761/2001 şi deţine standardele specifice aplicabile domeniului pentru
care solicită autorizarea din partea ISCIR;
- deţine documentaţiile tehnice specifice în limba romana
(documentaţiile tehnice de identificare a aparatelor şi manualele de
service redactate sau traduse în limba romana) pentru toate tipurile de
aparate la care execută lucrările pentru care solicită autorizarea;
- dispune de mijloacele tehnico-materiale proprii adecvate, personal
propriu calificat şi specializat în domeniu pentru execuţie, personal
tehnic propriu cu pregătire tehnică superioară, investit cu
responsabilităţile de supraveghere tehnică şi de avizare a conformităţii
lucrărilor efectuate, care poate fi propus pentru nominalizare în
autorizaţia solicitată;
- deţine proceduri proprii referitoare la lucrările pe care le execută în
regim de asigurare a calităţii si a siguranţei în funcţionare;
- deţine, după caz, atestat de specializare de la producător;
- înaintează la ISCIR un dosar de solicitare a autorizării.
Eliberarea autorizaţiei

După analizarea dosarului, în cazul în care se constată îndeplinirea tuturor
condiţiilor (vezi si Anexa XIII), agentul economic va susţine un examen organizat
de departamentul ISCIR-INSPECT, care se va desfăşura în doua etape:
- proba de evaluare a cunoştinţelor teoretice ale personalului tehnic
propus pentru autorizare, prin lucrări scrise şi interviuri;
- proba practica.
În cazul promovării examenului ISCIR-INSPECT va elibera acestuia o autorizaţie
în care se va preciza domeniul de activitate, iar termenul de valabilitate a
autorizaţiei va fi de 2 ani.
4.3 Selecţia proiectantului
Selecţia proiectantului este realizata de investitor. Indiferent de tipul investitorului
selecţia are la bază criterii de calificare minimale care se referă la capacitatea
tehnică şi cea financiară, după care sunt analizate propunerile tehnice ale
proiectantului şi preţul lucrărilor de proiectare.
Selectia poate fi organizata in patru forme:
- licitatia publica (cu publicitate pentru intentia de achizitie);
- selectia de oferte (cu publicitate si/sau invitatii catre ofertantii
doriti);
- negocierea directa (cu invitatii catre ofertantul sau ofertantii
doriti);
- atribuirea directa ( si in acest caz exista o selectie dar are la baza
criterii care au dus catre un singur ofertant).
Atunci când investitorul este o autoritate publică, direct sau indirect (adică se
utilizează intr-o forma sau alta bani publici), procesul de achiziţie a lucrărilor
de proiectare este reglementat prin prevederi cu caracter obligatoriu. In
prezent acestea sunt cuprinse în Ordonanţa de urgentã a Guvernului nr. 60/2001
privind achiziţiile publice, în Hotărârea Guvernului nr. 461/2001 pentru aprobarea
normelor de aplicare a Ordonanţei de urgentã a Guvernului nr. 60/2001 şi în
Ordinul comun al Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Lucrărilor
Publice Transporturilor şi Locuinţei nr.1013 si 873 din 2001 pentru achiziţia
publică de servicii.
In aceste reglementari sunt prezentate reguli stricte privind întreg procesul de
achiziţie începând cu anunţarea intenţiei de achizitie a lucrarilor de proiectare, cu
documentele care trebuie puse la dispoziţia ofertanţilor, pană la procedura de
analiză a ofertelor şi atribuirea contractului de proiectare (pentru care se indica
un contract tip).

Oferta de proiectare se face ca răspuns la Documentaţia de selecţie pe care
investitorul o pune la dispoziţia ofertanţilor. Oferta trebuie să respecte cu stricteţe
atât conţinutul cât şi forma indicata de investitor în Documentaţia de selecţie.
Documentatia de selectie a proiectantului contine, de regula, urmatoarele
capitole:
- descrierea generala a investitiei, a obiectivului sau a lucrarilor ce
urmeaza a fi realizate;
- tema de proiectare;
- documente solicitate pentru demonstrarea capabilitatii tehnice si
financiare;
- reguli legate de forma in care va fi prezentata oferta;
- reguli legate de ierahizarea ofertelor si atribuirea contractului;
- proiectul de contract de proiectare.
Prin Documentaţia de selecţie investitorul solicita, de regula, prezentarea
ofertelor în trei secţiuni distincte (la cele destinate selecţiilor pentru achiziţii
publice păstrând prin forma lor şi prin regulile de deschidere a acestora
confidenţialitatea ofertantului până după atribuirea punctelor la capitolele tehnic
şi financiar): oferta sau propunerea tehnica, oferta sau propunerea
financiara şi capabilitatea ofertantului.
În secţiunea destinata propunerii tehnice ofertantul trebuie să propună
investitorului soluţii tehnice care:
- acopera toate solicitările din tema de proiectare;
- duc la economii de energie şi resurse;
- respectarea normelor specifice domeniului
- protejeaza sanatatea oamenilor si a mediului;
- asigura dezvoltarea durabila.
În secţiunea financiară a ofertei, ofertantul anunţa preţul pentru care este dispus
să realizeze lucrările de proiectare.
În secţiunea destinata capabilităţii ofertantul trebuie să demonstreze investitorului
atât capabilitatea sa tehnică cât şi cea financiară. Pentru demonstrarea
capabilităţii tehnice ofertantul trebuie să prezinte dovezi (în forma solicitată de
investitor) că are experienţă şi dotarea cu personal calificat şi echipamente
necesare execuţiei lucrărilor. În ce priveşte capabilitatea financiară aceasta se
referă la o serie de documente (certificat de onorabilitate de la Camera de
Comerţ şi Industrie, Certificate de plata a impozitelor către stat şi autorităţile
publice locale, etc.) care trebuie să convingă investitorul că ofertantul poate
derula financiar întreaga lucrare fără a ajunge în situaţii de blocaj financiar.
Odată cu depunerea efertei trebuie depusa (daca s-a solicitat in Documentatia
de selectie) şi garanţia de participare la licitaţie care este o suma ce se
returnează ofertanţilor care nu au câştigat selecţia, dar care poate fi pierdută de

ofertantul câştigător, dacă după adjudecare, din cauze care îl privesc, nu
semnează contractul de proiectare.
Dupa eliminarea ofertelor care nu au indeplinit conditiile de capabilitate se trece
la ierarhizarea acestora după regula explicitată în documentaţia de selecţie, de
obicei oferindu-se o pondere mai mare ofertei tehnice (circa 70% din total) şi unul
mai mic ofertei financiare.
4.4. Contractul de proiectare, tema de proiectare şi tarifarea lucrărilor de
proiectare
Contractul de proiectare este legatura juridica intre proiectant si beneficiarul
lucrarilor de proiectare care face posibila responsabilizarea partilor in legatura cu
obligatiile asumate. In anexa acestuia de obicei este prezentata tema de
proiectare si tarifarea lucrarilor de proiectare care prezinta detaliat
fundamentarea si defalcarea tarifelor pe faze si categorii de lucrari de proiectare.
4.4.1 Contractul de proiectare şi tema de proiectare
Forma reglementata, in vigoare la data elaborarii prezentei lucrari, pentru
contracte de proiectare care au regimul achizitiilor publice se gaseste in anexa
la Ordinul comun al Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Lucrărilor
Publice Transporturilor şi Locuinţe numerele 1013 şi 873 din 2001 pentru
achiziţia publica de servicii si este prezentat in Anexa IV.
Pentru contracte de proiectare care nu se refera la achizitii publice recomandam
aceiasi forma de contract, intrucat este apropiata de forma contractelor
recomandate de FIDIC (Federation Internationale des Ingenieurs-Conseils),
recunoscute in intrega Comunitate Europeana.
Anexele contractului de proiectare sunt de regula tema de proiectare,
tarifarea lucrarilor de proiectare si, in cazul achizitiilor publice, intrega oferta
care a stat la baza selectiei.
Contractul şi reglementările obligatorii specifice domeniului de proiectare
guvernează activitatea proiectantului pana la sfârşitul perioadei de
responsabilitate a acestuia.

Tema de proiectare, din Documentaţia de selecţie, completata cu precizări ale
parţilor după incheierea procesului de selecţie, este documentul în care
investitorul şi proiectantul selectat stabilesc în termeni precişi:
- datele de identificare ale investiţiei (de exemplu “Sistem de alimentare
cu energie termică în regim centralizat cu cogenerare”) ale obiectivelor
(de exemplu ”centrala de cogenerare numărul 2” ) şi obiectelor
acesteia (de exemplu “staţia de tratare a apei brute”);
- exigentele care rezulta din încadrarea în planul urbanistic sau de
amenajare a teritoriului, în baza certificatului de urbanism;
- date privitoare la amplasament, zona seismicã, zona climaticã,
elemente geotehnice, hidrogeologie, topometrie şi de nivelment
(însoţite de planuri de situaţii explicite);
- servituti şi date tehnologice strict necesare pentru dimensionarea
obiectelor lucrării;
- informaţii privind posibilităţile de asigurare a utilităţilor.
- parametrii şi valori de intrare (inclusiv materiale şi utilaje solicitate
expres de către beneficiar);
- solutiile tehnice care vor fi aplicate si standardele sau metodele de
dimensionare de referinta;
- rezultate (valori de referinţa) aşteptate de beneficiar în urma finalizării
lucrărilor proiectate;
- documente care vor fi puse la dispoziţia proiectantului şi care formează
baza de date primare pentru acesta (se notează şi data la care vor fi
puse la dispoziţie);
- firmele sau persoanele cu care trebuie să existe corelări pe parcursul
executării proiectului;
- persoana împuternicita de beneficiar pentru a solicita modificări ale
temei de proiectare.
In Anexa VI prezentam un conţinut cadru pentru tema de proiectare care desigur
trebuie adaptat la condiţiile specifice lucrărilor de proiectare.
4.4.2 Tarifarea lucrărilor de proiectare
În tarifarea lucrărilor de proiectare recomandam respectarea Ordinul MLPAT nr.
11/N din 01.06.2001. „Metodologia de calcul a onorariilor şi preturilor pentru
proiectarea investiţiilor şi studiilor din domeniul urbanismului şi amenajării
teritoriului” intrucat, desi prevederile acestei metodologii nu au caracter
obligatoriu, sunt singurele repere în activitatea de tarifare. De asemenea aceasta
metodologie a fost însuşita şi recomandata de mai multe asociaţii profesionale.
Metodologia este organizata în doua secţiuni, A si B. În secţiunea A sunt
prezentate o serie întreagă de consideraţii privind relaţiile de piaţă intre
proiectanţi şi beneficiari, iar în secţiunea B sunt indicate regulile procesului de
tarifare pentru diverse domenii.

O prima metoda de tarifare a lucrărilor de proiectare este cea bazata pe cote
care se aplica valorii de investiţie. Sunt prezentate tabele, pe categorii de
lucrări de proiectare, în care pe măsura creşterii valorii investiţiei cota de
proiectare aferenta, scade. De exemplu, pentru proiectarea centralelor termice
este indicata o cota din valoarea investiţiei cuprinsa între 4,4 şi 9 %, funcţie de
valoarea investiţiei.
A doua categorie de metode de tarifare sunt cele care au la baza unităţile CCP
(unitate capacitiva de concept pentru proiectare, care include toate cheltuielile
aferente unei firme de proiectare). Aceste tarifări se aplica numai la proiecte
anterioare proiectelor de investiţii (de exemplu la planurile urbanistice).
Sunt prezentate şi metode de tarifare pe baza numărului de ore afectat
activităţii şi a tarifului orar. Aceste metode se recomanda pentru tarifarea
lucrarilor de consultanta.
Metodologia recomandata cuprinde şi o serie de elemente de deontologie
profesionala care fac legătura între inginerii proiectanti sau arhitectii din perioada
interbelica şi cei din zilele noastre.
Recomandam utilizarea metodologiei prezentate mai sus ca un îndrumător
important în calculul tarifelor de proiectare, fără de care aceasta activitate îşi
poate pierde din valoare aducand prejudicii importante atât inginerilor proiectanţi
şi arhitecţilor, cât şi beneficiarilor sau firmelor de antrepriză generala.
4.5 Proiecte şi documentaţii speciale
În aceasta categorie am inclus proiectele de echiparea edilitara a localităţilor
si documentatiile pentru avize cu un caracter mai special, necesare proiectelor
de investitii.
Am spus cu un caracter mai special pentru ca uneori aceste documentatii sunt
extrem de complexe iar realizarea lor trebuie incredintata unor firme sau
persoane atestate sau autorizate. Caracterul special al acestor documentatii
rezulta si din specificul lor de a face obiectul unor reglementari cu caracter
obligatoriu. In acest sens, cele prezentate mai jos nu fac altceva decat sa atraga
atentia inginerilor de instalatii, ca aceste documentatii exista sau trebuie
intocmite, ca sunt reglementate si ca in elaborarea proiectelor de investitii trebuie
sa se tina seama conditiile pe care aceste documentatii le impun.
Documentatiile pentru avize descrise mai jos sunt:
- studiile pentru Acordul de mediu şi autorizaţia de mediu;
- Scenariul de siguranţă la foc si documentatiile pentru obtinerea
Avizului de prevenire şi stingere a incendiilor;
- documentatiile pentru obtinerea Avizului şi autorizaţiei de
gospodărire a apelor;

- documentatiile pentru obtinerea Avizului tehnic de racordare la
reţelele electrice de distribuţie.
Inginerii de instalaţii pentru construcţii pot realiza, pot colabora pentru
realizarea unor asemenea proiecte sau sunt obligaţi să tină cont de
rezultatele lor în întocmirea proiectelor de investiţii (vezi subcapitolul 4.6).
4.5.1 Proiecte de echipare edilitara a localităţilor
Proiectele de echipare edilitară a localităţilor sunt proiecte anterioare proiectelor
de investiţii, ele oferind cadrul necesar pentru realizarea acestora. Aceste
proiecte conţin elemente strategice privind dezvoltarea teritoriului national sau
al unei unei zone din acesta pornind de la principii politice acceptate de
cetateni, de regula prin reprezentantii lor alesi.
Functie de zona pentru care se realizeaza proiectul acesta poate fi:
- Plan de Amenajare al Teritoriului Naţional ( PATN);
- Plan de Amenajare al Teritoriului Judeţului ( PATJ );
- Plan Urbanistic General ( PUG );
- Plan Urnanistic Zonal (PUZ);
- Plan Urbanistic de Detaliu (PUD).
PUG-ul, PUZ-ul si PUD-ul se refera la teritoriul unei localitati, la zone din acesta
sau la pozitia unui obiectiv si a vecinatatilor acestuia.
Realizarea unor asemenea proiecte revine unor colective interdisciplinare
(arhitecţi, ingineri constructori, sociologi, medici specializaţi în igienă, economişti,
etc.) din care pot face parte şi ingineri de instalaţii pentru construcţii.
Pentru sectiuni ale proiectelor care au un impact major asupra populatiei ce
ocupa zona respectiva, consultarea acesteia, prin referendum, este obligatorie.
Echiparea edilitara este ansamblul format din construcţii , instalaţii şi amenajări
care asigură în teritoriul localităţilor funcţionarea permanenta a tuturor
construcţiilor şi amenajărilor, indiferent de poziţia acestora fata de sursele de
apa, energie, trasee majore de transport rutier, feroviar, aerian sau naval, cu
respectarea protecţiei mediului ambiant (Conform "Ghid pentru elaborarea şi
aprobarea regulamentelor locale de urbanism" MLPAT martie 2000).
Sistemele care asigură echiparea edilitara sunt cele de:
- gospodărirea apelor;
- alimentare cu apa;
- canalizare şi staţii de epurare;
- alimentare cu energie electrica;
- telefonie şi televiziune prin cablu;
- alimentare cu energie termica;

- alimentare cu gaze naturale;
- sortarea, colectarea, depozitarea şi valorificarea deşeurilor.
PATN, PATJ si PUG sunt lucrări care conţin studii de specialitate pentru
echiparea cu utilităţi a localităţilor urbane.
PUG (cu un conţinut cadru reglementat prin “Ghid privind metodologia de
elaborare şi conţinutul cadru al Planului Urbanistic General” indicativ GP038/99)
asigura soluţii strategice pentru modernizarea şi dezvoltarea echipării edilitare,
fundamentează investiţiile de utilitate publica, direcţionează dezvoltarea
localităţii (din punct de vedere al amenajării teritoriului) şi enunţă
priorităţile în acest domeniu.
PUG şi RLU (regulamentul local de urbanism) sunt acte de autoritate ale
administraţiei publice locale iar nerespectarea lor se sanctioneaza.
În cadrul PUG studiile privind echiparea edilitară trebuie să aibă un conţinut
cadru de tipul:
- stabilirea obiectivelor ţintă pentru echiparea edilitară;
- analiza critică a stadiului echipării edilitare;
- studiu privind cererea consumatorilor şi tendinţele acesteia;
- scenarii pentru atingerea obiectivelor;
- analiza scenariilor prin prisma planurilor de dezvoltare a
localităţii;
- consultarea populaţiei;
- clasarea financiara a soluţiilor tehnice prevăzute în scenarii.
Toate proiectele de investiţii trebuie să se supună regulilor din planurile
urbanistice şi din regulamentele de aplicare ale acestora. Responsabile
pentru aceasta sunt autorităţile publice locale care eliberează certificatul de
urbanism şi autorizaţia de construire. Autorităţile publice locale controlează în
teritoriul de competenta aplicarea acestor reguli prin inspectori ai
departamentelor de urbanism şi amenajarea teritoriului.
4.5.2 Certificatul de urbanism si autorizatia de construire
Regimul acestor acte ale autoritatii publice locale este reglementat.
Reglementarea actuala este cuprinsa in Legea 50 din 1991 modificata si
completata.
4.5.2.1 Certificatul de urbanism
Certificatul de urbanism este actul emis de autoritatea publica competenta
(cea care detine competenta asupra teritoriului in care este cuprins
amplasamentul propus de investitor pentru realizarea investitiei) , la solicitarea
investitorului, prin care acesta este informat asupra:

- regimului juridic, economic si tehnic al terenurilor si constructiilor
existente la data solicitãrii în conformitate cu prevederile planurilor
urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de
amenajare a teritoriului, dupã caz, avizate si aprobate potrivit legii;
- cerintelor urbanistice care urmeazã sã fie îndeplinite de noua investitie în
functie de specificul amplasamentului;
- avizelor si acordurilor legale, necesare pentru obtinerea autorizatiei de
constructie.
În vederea eliberãrii certificatului de urbanism solicitantul – orice persoanã
fizicã sau juridicã interesatã – se va adresa autoritãtilor competente cu o cerere
care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului (plan de
situatie) pentru care se solicitã certificatul de urbanism, cât si elementele care
definesc scopul solicitãrii (prima parte a datelor tehnice din studiul de
prefezabilitate) .
Certificatul de urbanism se emite si în vederea concesionãrii de terenuri, a
adjudecãrii prin licitatie a proiectãrii lucrãrilor publice în faza de studiu de
fezabilitate, precum si pentru cereri în justitie si operatiuni notariale privind
circulatia imobiliarã.
Certificatul de urbanism nu conferã solicitantului dreptul de a executa lucrãri de
constructii.
4.5.2.2 Autorizatia de construire sau de desfintare
Autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice
locale pe baza cãruia se asigurã aplicarea măsurilor prevãzute de lege,
referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea
construcţiilor.
Autorizaţia de construire se emite în temeiul şi cu respectarea prevederilor
documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului in vigoare.
Executarea lucrărilor de construcţii este permisã numai pe baza unei autorizaţii
de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se
emite numai la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra
imobilului (teren sau construcţie) la care se refera cererea de autorizare (si in
lipsa oricarui litigiu privind proprietatea asupra imobilului).
Autorizaţia de construire se eliberează pentru urmatoarele tipuri de lucrări:
- lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere,
schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum
şi a instalaţiilor aferente acestora (exista si excepţii in reglementările in
vigoare);

- lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare,
restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrãri, indiferent de valoarea lor,
care urmeazã sã fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice,
inclusiv la cele din zonele lor de protecţie, stabilite potrivit legii;
- lucrãri de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare,
modernizare şi reabilitare, privind cãi de comunicaţie, reţele şi dotãri tehnico-
edilitare, noi capacitãţi de producere, de transport, de distribuþie a energiei
electrice şi/sau termice, precum şi de reabilitare şi de retehnologizare a celor
existente;
- împrejmuiri şi mobilier urban, amenajãri de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi alte
lucrãri de amenajare a spaţiilor publice;
- lucrãri de foraje şi excavãri necesare în vederea efectuãrii studiilor
geotehnice, prospecţiunilor geologice, exploatãrilor de cariere, balastiere,
sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatãri;
- lucrãri, amenajãri şi construcþii cu caracter provizoriu necesare în vederea
organizãrii execuţiei lucrãrilor de bazã, dacã nu au fost autorizate o datã cu
acestea;
- organizarea de tabere de corturi, cãsuţe sau de rulote;
- lucrãri de construcţii cu caracter provizoriu (chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de
expunere situate pe căile şi spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj,
firme şi reclame, precum şi anexele gospodãreşti ale exploataţiilor agricole
situate în extravilan);
- cimitire – noi şi extinderi.
Se pot executa fără autorizaţie de construire lucrări care nu modificã
structura de rezistenţă, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor şi ale instalaţiilor
aferente sau aspectul arhitectural al acestora, dupa cum urmeaza:
- reparaţii la împrejmuiri, acoperişuri, învelitori sau terase, atunci când nu se
schimbă forma acestora şi materialele din care sunt executate;
- reparaţii şi înlocuiri de tâmplărie interioară şi exterioară, dacă se păstrează
forma, dimensiunile golurilor şi tâmplăriei;
- reparaţii şi înlocuiri de sobe de încălzit;
- zugrăveli şi vopsitorii interioare;
- zugrăveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de faţadă şi
culorile clădirilor situate pe arterele principale de circulaţie;
- reparaţii la instalaţiile interioare, la branşamentele şi racordurile exterioare, de
orice fel, aferente construcţiilor, în limitele proprietăţii, precum şi montarea
aparatelor individuale de climatizare şi/sau de contorizare a consumurilor de
utilităţi;
- reparaţii şi înlocuiri la pardoseli;
- reparaţii şi înlocuiri la finisaje interioare şi exterioare – tencuieli, placaje, altele
asemenea – la trotuare, la ziduri de sprijin şi la scări de acces, fără
modificarea calităţii şi a aspectului elementelor constructive;
- lucrări de întreţinere la căile de comunicaţie şi la instalaţiile aferente;

- lucrări de investigare, cercetare şi expertizare la construcţiile cu avizul
Ministerului Culturii şi Cultelor şi al autoritãţii administraţiei publice judeţene
sau locale, după caz;
- lucrări de foraje şi sondaje geotehnice pentru construcţii de importanţã
normalã sau redusă, situate în afara zonelor de protecţie instituite pentru
zăcăminte acvifere;
- lucrări de construcţii funerare subterane şi supraterane, cu avizul
administraţiei cimitirului.
Autorizaţia de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrãrii
cererii, pe baza documentaţiei depuse la autoritãţile competente, care va
cuprinde:
- certificatul de urbanism;
- dovada de proprietate asupra terenului si/sau construcţiilor;
- proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construţii;
- avizele si acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;
- dovada privind achitarea taxelor legale.
Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii este extras din
proiectul tehnic si se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru prevăzut în
anexa nr. 1, în concordanţã cu cerinţele certificatului de urbanism, cu conţinutul
avizelor si al acordurilor cerute prin acesta, si se întocmeste, se semneazã si se
verifică, potrivit legii.
În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, aceasta se
restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrãrii, cu menţionarea
în scris a elementelor necesare în vederea completării acesteia.
Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de
valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul
este obligat să înceapă lucrările care se vor derula conform esalonarii propuse
de proiectant, acceptate de beneficiar si de executant in contractul de antrepriza.
În cazul în care lucrările de construcţii nu au fost începute ori nu au fost
executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii
emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei pentru o perioadă nu mai mare
de 12 luni.
Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite
conduce la pierderea valabilitătii autorizaţiei, fiind necesarã emiterea unei noi
autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se schimbã faţã
de autorizaţia iniţialã, se va putea emite o nouã autorizaţie de construire, fãrã a fi
necesar un nou certificat de urbanism.
Investitorul are obligaţia să anunţe in scris autoritatea emitentă a autorizaţiei
de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii asupra datei la

care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de
începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a
autorizaţiei, data începerii lucrărilor se considerã ca fiind ziua următoare datei de
emitere a autorizaţiei.
Autorizaţia de construire pentru lucrările de intervenţie de primă necesitate în
cazuri de avarii, accidente tehnice, calamităţi ori alte evenimente cu caracter
excepţional, se emite imediat de cãtre autoritatea administraţiei publice abilitatã,
conform legii, urmând ca documentaţia legalã necesarã sã fie definitivatã pe
parcursul sau la încheierea executãrii lucrãrilor, cu respectarea avizelor legale.
Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea – parţialã sau totalã – a
construcţiilor şi instalaţiilor aferente, precum şi a oricãror amenajãri se face
numai pe baza autorizaţiei de desfiinţare obţinute în prealabil.
Autorizaţia de desfiinţare se emite în acelea şi condiţii ca şi autorizaţia de
construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale
regulamentelor aferente acestora.
4.5.3 Acordul şi autorizaţia de mediu
Acordul de mediu şi autorizaţia de mediu
Procedura de solicitare şi de obţinere a autorizaţie şi acordului de mediu
pentru proiectele cu impact semnificativ asupra mediului înconjurător este
reglementata, cea actuala fiind descrisa în Ordinul 860 din 2002 al
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului (in vigoare la data elaborarii
prezentei lucrari).
Pentru proiectele care se supun evaluării impactului asupra mediului,
autorităţile publice pentru protecţia mediului emit, după caz, acord de mediu sau
acord integrat de mediu.
Pentru proiectele de investiţii aferente activităţilor care nu sunt supuse evaluării
impactului asupra mediului, autorităţile publice pentru protecţia mediului aplicã
proceduri simplificate de avizare de mediu în vederea obţinerii acordului unic
pentru aceste activităţi, emiţându-se doar autorizaţie de mediu, cu excepţia
activităţilor de import-export aflate sub incidenţa unor convenţii internaţionale la
care România este parte, precizate ca atare în procedurile specifice.
Dacă pentru obţinerea acordului de mediu se solicită bilanţuri de mediu sau
studii de evaluare a impactului de mediu, pentru întocmirea acestor
documentaţii, daca ele fac obiectul contractului de proiectare, firma de
proiectare trebuie autorizată de ministerul Apelor şi Mediului.

Activităţile şi instalaţiile cu impact asupra mediului, precum şi proiectele de
investiţii noi sau modificarea celor existente, inclusiv pentru proiecte de
dezafectare, aferente unor astfel de activităţi şi instalaţii, sunt încadrate după
impactul acestora asupra mediului potrivit Hotărârii Guvernului nr.
918/2002 privind procedura-cadru de evaluare a impactului asupra
mediului.
Astfel, conform HG 918/2002, din punct de vedere al impactului asupra mediului
proiectele noi de investiţii (vezi si 4.6) precum şi activităţile şi instalaţiile
existente se împart în:
- activităţi cu impact nesemnificativ ;
- activităţi cu impact redus;
- activităţi şi instalaţii cu impact semnificativ;
Activităţile cu impact nesemnificativ asupra mediului sunt activităţi
rezidenţiale, din gospodãrii individuale sau dependinţe ale acestora, destinate
exclusiv satisfacerii necesitaţilor locuinţei şi gospodăriei proprii şi care nu sunt
amplasate în zone cu regim special de protecţie, precum şi acele activităţi pentru
care, conform prevederilor legale în vigoare privind autorizarea prin Biroul unic,
nu se emit autorizaţii de mediu. Pentru acest tip de activităţi, inclusiv proiecte de
investiţii noi şi modificarea celor existente aferente acestora, nu se emite acord
de mediu.
Activităţile cu impact redus asupra mediului sunt:
- cele menţionate în anexa nr. I.2 (din Hotărârea Guvernului nr.
918/2002);
- cele pentru care în urma parcurgerii etapei de încadrare, s-a
stabilit cã nu se supun procedurii de evaluare a impactului asupra
mediului;
- alte activităţi supuse prevederilor legale în vigoare privind
autorizarea prin Biroul unic, care nu sunt supuse procedurii de
evaluare a impactului asupra mediului.
Pentru aceste activităţi se emit doar autorizaţii de mediu, iar proiectele aferente
acestor activităţi, care vizează investiţii noi sau modificarea celor existente,
inclusiv prin dezafectarea acestora, sunt supuse unei proceduri simplificate
de avizare de mediu.
Activităţile considerate cu impact semnificativ asupra mediului sunt menţionate
în anexa nr. I.1 (din Hotărârea Guvernului nr. 918/2002), in aceiasi categorie se
incadreaza si cele menţionate în anexa nr. I.2 (din Hotărârea Guvernului nr.
918/2002) daca în urma parcurgerii etapei de încadrare rezulta ca trebuie supuse
procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.
Pentru proiectele de investiţii noi sau modificarea substanţială a celor
existente, inclusiv pentru proiectele de dezafectare, aferente acestor activităţi, se

emit acorduri de mediu sau, după caz, acorduri integrate de mediu.
Documentaţia depusă pentru obţinerea acordului de mediu va sta la baza emiterii
autorizaţiei sau autorizaţiei integrate de mediu, înainte de punerea în funcţiune a
obiectivului.
Conţinutul cadru pentru memoriul tehnic necesar emiterii acordului de
mediu sau acordului integrat de mediu
Documentaţia care trebuie întocmită de proiectant în acest caz este destul de
complexă, iar procedura actuală este cuprinsă în anexa II.2 la Ordinul 860 din
2002 a Ministerului Apelor şi Mediului sub forma unui Normativ de conţinut
pentru memoriul tehnic necesar emiterii acordului de mediu sau acordului
integrat de mediu. Conţinutul cuprinde şase capitole şi se referă la:
- date generale despre proiectul de investiţii (denumire,
amplasament, proiectant, beneficiar, valoarea estimativă a lucrărilor
şi perioada de execuţie propusă);
- date specifice proiectului (oportunitatea investiţiei şi descrierea
proiectului);
- surse de poluanţi şi protecţia factorilor de mediu (protecţia calităţii
apelor, aerului, împotriva zgomotului şi vibraţiilor, împotriva
radiaţiilor, a solului şi a subsolului, ecosistemelor terestre şi
acvatice, a aşezărilor umane şi a obiectivelor de interes public,
gospodărirea deşeurilor generate pe amplasament, gospodărirea
substanţelor toxice şi periculoase);
- lucrări de refacere şi restaurare a amplasamentului;
- prevederi pentru monitorizarea mediului;
- anexe şi piese desenate (plan de încadrare în zonă, schemele flux
pentru procesul tehnologic şi pentru procesele de reţinere ale
poluanţilor).
4.5.4 Avizul de prevenire şi stingere a incendiilor
Toate proiectele de constructii si instalatii pentru constructii trebuie să respecte
prescripţiile specifice din P 118, Norme tehnice de proiectare şi realizare a
construcţiilor, privind protecţia la acţiunea focului şi Norme generale de protecţie
împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor.
Pentru obţinerea acestui aviz trebuie prezentată o documentaţie cu conţinut
reglementat. Procedura actuală şi conţinutul cadru reglementat se găsesc în
Ordinul Ministerului de Interne nr. 791 din 1998.
Avizele de prevenire şi stingere a incendiilor (P.S.I.) sunt actele emise, în
baza legii, de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari, după verificarea de
conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de
prevenire şi stingere a incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de

proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei de calitate - siguranţa la foc - a
construcţiilor şi pentru satisfacerea exigenţelor utilizatorilor şi ale colectivităţilor.
Autorizaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor (P.S.I.) sunt actele emise,
în baza legii, de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari, prin care se
certifică, în urma verificării în teren, realizarea măsurilor de prevenire şi
stingere a incendiilor, cuprinse în documentaţiile tehnice de execuţie a
construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi ale altor amenajări, pentru îndeplinirea
cerinţei de calitate - siguranţa la foc - a construcţiilor şi pentru satisfacerea
exigenţelor utilizatorilor.
Avizele şi autorizaţiile P.S.I. se solicită în scris de către persoane fizice sau
juridice, direct sau prin reprezentanţi legali, la brigăzile sau grupurile de pompieri
militari în a căror zonă de competenţă sunt amplasate sau în care urmează să fie
realizate construcţiile, instalaţiile tehnologice sau amenajările respective.
Pentru soluţionarea cererilor de avizare sau autorizare privind prevenirea şi
stingerea incendiilor se vor primi numai documentaţii tehnice elaborate şi
verificate conform prevederilor legale în vigoare (elaborate conform conditiilor
cuprinse in Legea 50/1991 cu modificarile ulterioare si verificate de verificatori
autorizati conform Legii 10/1995 pentru exigenta protectie la foc) .
Dacă documentele prezentate sunt incomplete sau nu conţin toate datele
prevăzute în prezentele norme metodologice, în termen de 15 zile de la
înregistrarea cererii se vor menţiona în opis lipsurile constatate şi data aducerii la
cunoştinţă solicitantului, cu semnătura de confirmare a acestuia în aceste situaţii,
termenul legal de eliberare a avizului sau a autorizaţiei P.S.I. curge de la data
completării documentaţiei.
Termenul maxim de soluţionare a cererilor este de 30 de zile de la data
înregistrării acestora. Avizele şi autorizaţiile P.S.I. se întocmesc în două
exemplare.
Conţinutul cadru al documentaţiei prin care se solicită avizul cuprinde:
- memoriu justificativ;
- măsuri tehnice pe linie PSI;
- dotări PSI;
- anexe (cererea tip pentru obţinerea avizului şi documentele
necesare conform prevederilor Ordinului);
- piese desenate (plan de situaţie, plan de amplasare a
utilajelor şi scheme funcţionale).
Scenariul de siguranţa la foc
Scenariul de siguranţă la foc estimează, în principal, condiţiile tehnice asigurate
conform reglementărilor şi acţiunile ce trebuie întreprinse în caz de incendiu, fiind

structurat potrivit Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor,
aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 (reglementarea in
vigoare la data elaborarii prezentei lucrari).
Scenariile de siguranţă la foc se elaborează de către proiectanţi sau persoane
calificate şi atestate în acest sens, pe baza standardelor ocupaţionale
(Legile 50/1991 si 453/2001). Scenariile de siguranţă la foc se pot elabora şi de
către personalul anume desemnat din unităţile Corpului Pompierilor Militari.
Scenariile de siguranţă la foc se includ în documentaţiile tehnice şi se păstrează
de către utilizatori (investitori, proprietari, beneficiari, administratori etc.) pe toată
durata de existenţă a construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a altor amenajări,
actualizându-se periodic în funcţie de modificările intervenite. Scenariile de
siguranţă la foc îşi pierd valabilitatea atunci când nu mai corespund situaţiei
pentru care au fost întocmite.
Metodologia pentru întocmirea scenariilor de siguranţă la foc este
reglementată, procedura actuală fiind cuprinsă în Ordinul Ministerului de Interne
nr. 84 din 2001 şi constituie cadrul orientativ pentru factorii implicaţi în
proiectarea, executarea, exploatarea, verificarea şi expertizarea construcţiilor,
instalaţiilor şi a altor amenajări, precum şi pentru stabilirea măsurilor
compensatorii la lucrările de amenajări ale construcţiilor existente, în cazul în
care în mod justificat nu pot fi îndeplinite prevederile reglementărilor tehnice în
vigoare privind cerinţa de calitate a siguranţei la foc.
Structura scenariului de siguranţă la foc
Structura scenariului de siguranţă la foc este organizată pe cinci secţiuni, după
cum urmează:
- secţiunea 1, caracteristicile construcţiei sau ale instalaţiei
tehnologice (datele de identificare, destinaţia, categoria şi clasa de
importanţă stabilită de proiectant, potrivit Regulamentului privind
stabilirea categoriei de importanţă a construcţiilor, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 şi în conformitate cu
metodologia specifică, particularităţi specifice construcţiei sau
instalaţiilor tehnologice);
- secţiunea a 2-a, nivelurile criteriilor de performanţă şi timpii de
siguranţă la foc asiguraţi conform reglementărilor tehnice (riscul de
incendiu, rezistenţa la foc, preîntâmpinarea propagării incendiilor,
comportarea la foc, stabilitatea la foc, căi de acces, evacuare şi
intervenţie);
- secţiunea a 3-a, echiparea cu mijloace tehnice de prevenire şi
stingere a incendiilor
- secţiunea a 4-a, condiţii specifice pentru asigurarea intervenţiei în
caz de incendiu (sursele de alimentare cu apa, substanţele de
stingere şi rezervele aferente, poziţionarea racordurilor de

alimentare cu energie electrică, gaze şi, după caz, alte utilităţi,
asigurarea serviciului propriu de pompieri civili, specificându-se
categoria serviciului, dotarea cu mijloace de intervenţie şi salvare,
timpii operativi de intervenţie asiguraţi pentru alarmare şi alertare,
zonele, încăperile, spaţiile în care se găsesc materiale periculoase
şi pentru care sunt necesare produse de stingere şi echipamente
speciale precum şi tipul echipamentului individual de protecţie a
personalului);
- secţiunea a 5-a, concluzii şi măsuri tehnico-organizatorice (se
evidenţiază unele condiţii sau recomandări care trebuie avute în
vedere la întocmirea documentelor de organizare a apărării
împotriva incendiilor, aferente construcţiei sau instalaţiei
tehnologice respective).
4.5.5 Avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor
Solicitarea şi emiterea acestor avize şi autorizaţii este reglementată, iar
prevederile actuale sunt cuprinse în Ordinul Ministerului Apelor şi Mediului nr.
1141 din 2002.
Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului introduce obligaţia utilizatorului de apă de
a solicita şi a obţine, la faza de proiectare studiu de fezabilitate, un "Aviz de
gospodărire a apelor" ce reglementează atât regimul lucrărilor ce se
construiesc pe ape sau au legătură cu apele, cât şi activităţile social-economice,
cu efecte potenţial negative asupra componenţei hidraulice a mediului. Punerea
în funcţiune sau exploatarea acestor lucrări se face numai în baza
"Autorizaţiei de gospodărire a apelor".
În vederea încadrării în mod unitar a lucrărilor ce se propun a fi executate pe ape
sau în legătură cu apele, în schema-cadru de amenajare a bazinului hidrografic
respectiv, precum şi în ansamblul amenajărilor existente sau care se prevăd a se
realiza în zona de amplasare a obiectivului de investiţii, beneficiarul sau titularul
de investiţie poate solicita Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi direcţiilor
de ape bazinale consultaţii tehnice cu privire la: inundabilitatea amplasamentelor,
schemele funcţionale ale lucrărilor, alegerea soluţiilor tehnice, corelarea cu
lucrările de gospodărire a apelor existente sau prevăzute, condiţiile de evacuare
a apelor uzate în receptorii naturali, precum şi orice alte aspecte referitoare la
gospodărirea apelor.
Consultanţa tehnică se poate solicita şi la întocmirea documentaţiilor tehnice
transmise spre avizare pentru lucrări de investiţii de amploare sau lucrări
complexe, care necesită un grad de detaliere ridicat. Consultanţa tehnică se
plăteşte.
Avizul de gospodărire a apelor se solicită de către beneficiarul sau titularul de
investiţie, la faza de proiectare studiu de fezabilitate pe baza unei documentaţii

tehnice elaborate conform prevederilor legale (cu referire la continut si la
certificarea firmelor care intocmesc documentatia – reglementarea in vigoare
fiind Ordinul 706/27.07.2001 al Ministerului Apelor si Protectiei Mediului
completat si modificat prin Odinul 1100/28.12.2001). El este aviz conform şi
trebuie respectat ca atare de beneficiar, titularul de investiţie, de proiectant şi
constructor, la aprobarea şi execuţia investiţiei.
Certificarea firmelor pentru elaborarea de studii, proiecte, în execuţie,
consultanţă în domeniul gospodăririi apelor şi documentaţii tehnice pentru
obţinerea avizelor şi a autorizaţiilor de gospodărire a apelor se realizeaza pe
trei nivele dupa cum urmeaza:
- nivelul 1 pentru unităţile specializate, care pot desfăşura activităţile
definite mai sus, indiferent de amploarea şi complexitatea tehnică a
acestora (pentru valori de investiţie estimate la peste 1.000.000 euro,
valoare echivalentă în lei la cursul oficial al Băncii Naţionale a României);
definite mai sus (pentru valori de investiţie estimate între 300.000 şi
1.000.000 euro, valoare echivalentă în lei la cursul oficial al Băncii
Naţionale a României);
definite mai sus (pentru valori de investiţie estimate sub 300.000 euro,
valoare echivalentă în lei la cursul oficial al Băncii Naţionale a României).
Trecerea de la un nivel la altul se poate face numai printr-o nouă solicitare de
certificare.
Avizul de gospodărire a apelor reprezintă actul ce condiţionează din punct de
vedere tehnic şi juridic urmatoarele procese:
- finanţarea şi execuţia obiectivelor noi de investiţie ce urmează să
fie construite pe ape sau care au legătură cu apele de suprafaţă
subterane, inclusiv construcţiile şi instalaţiile ce se execută pe
litoralul Mării Negre, pe faleza şi pe plaja mării, precum şi pe fundul
apelor maritime interioare şi al mării teritoriale;
- dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor procese
tehnologice sau a unor instalaţii existente ale utilizatorilor de apă,
pentru situaţii în care, până la promovarea lucrărilor propuse, nu au
intervenit modificări ale prevederilor avizului de gospodărire a
apelor obţinut anterior.
Emitentul avizului de gospodărire a apelor impune condiţii pentru:
- respectarea limitelor impuse prin actele normative şi standarde;
- asigurarea conservării şi dezvoltării resursei de apă;
- contorizarea prelevărilor de apă;
- asigurarea scurgerii salubre pe cursurile de apă;
- evitarea risipei de apă;
- asigurarea monitorizarii calităţii apelor uzate evacuate;

- asigurarea sistemului de alarmare-avertizare a localităţilor
amplasate în aval de o lucrare de barare, precum şi a altor condiţii
ce conduc la protejarea interesului public în acest domeniu.
Posesorul avizului de gospodărire a apelor are obligaţia să anunţe în scris
direcţiile de ape bazinale ale Administraţiei Naţionale "Apele Române" despre
data de începere a execuţiei lucrărilor, cu 10 zile înainte de aceasta.
4.5.6 Avizul tehnic de racordare la reţelele electrice de distribuţie
Condiţiile de racordare sunt reglementate, iar cele in vigoare sunt prevăzute în
Codul tehnic ale reţelelor electrice de distribuţie aprobat prin Decizia 101 din
2001 a ANRE şi în Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la RED (retele
electrice de distributie).
Scopul Codului este de a promova şi impune regulile şi cerinţele de ordin tehnic
minimale pentru o funcţionare sigură, stabilă şi economică a reţelelor electrice de
distribuţie, în beneficiul tuturor utilizatorilor acestora.
Codul are ca obiective:
- stabilirea unui set de reguli şi norme în vederea asigurării accesului
utilizatorilor la reţelele electrice de distribuţie;
- stabilirea responsabilităţilor şi obligaţiilor Operatorilor de Distribuţie
şi ale tuturor utilizatorilor reţelelor electrice de distribuţie;
- stabilirea standardului de performanţă pentru serviciul de distribuţie
a energiei electrice;
- stabilirea cerinţelor tehnice pentru racordarea utilizatorilor la
reţelele electrice de distribuţie;
- stabilirea cerinţelor pentru dezvoltarea reţelelor electrice de
distribuţie;
- stabilirea interfeţelor şi a fluxurilor informaţionale dintre Operatorii
de Distribuţie şi Operatorul de Transport, Operatorul de Sistem şi
utilizatorii reţelelor electrice de distribuţie.
Etapele procesului de racordare la reţelele electrice de distribuţie
La cererea făcută de orice solicitant (producător de energie electrică, alt
Operator de Distribuţie, alt titular de licenţă de furnizare decât Operatorul de
Distribuţie pe zona respectivă, consumator) cu privire la realizarea unui nou
racord sau modificarea unui racord existent la RED, Operatorul de Distribuţie
realizează, după caz, următoarele operaţiuni principale:
- analizează cererea de racordare şi documentaţia tehnică anexată ;
- emite Avizul tehnic de racordare ;
- propune contractul de racordare (pe baza contractului cadru de
racordare elaborat de Autoritatea competentă, a Avizului tehnic de
racordare eliberat de Operatorul de Distribuţie, a proiectului tehnic,

elaborat prin grija solicitantului şi avizat de Operatorul de Distribuţie
şi după caz, a autorizaţiei emise de Autoritatea competentă);
- propune solicitantului, în regim concurenţial, un contract de
execuţie.
Contractul de racordare conţine:
- lucrările ce trebuie efectuate pentru realizarea racordului la RED;
- lucrările ce trebuie efectuate pentru extinderea sau întărirea RED
impuse de realizarea sau modificarea racordului respectiv;
- variante de eşalonare pentru lucrările de racordare;
- condiţiile privind accesul şi desfaşurarea lucrărilor de realizare sau
modificare a racordului şi, atunci când se impune, condiţiile
necesare desfăşurării lucrărilor de extindere sau întărire a RED,
pentru cazul în care solicitantul va încredinţa unui terţ execuţia
lucrărilor.
- serviciile asigurate de către Operatorul de Distribuţie în exploatarea
racordului şi, respectiv, tariful de racordare reglementat, calculat pe
baza metodologiei emise de Autoritatea Competentă.
Cererea de racordare impune specificarea cel puţin a următoarelor informaţii:
- numele, adresa şi telefon,faxul sau e-mail-ul solicitantului;
- obiectul solicitării de racordare (grupuri generatoare, instalaţii de
distribuţie, instalaţii consumatoare etc., inclusiv amplasamentul);
- angajamentul solicitantului de a respecta Codul;
- lista documentaţiilor anexate cererii de racordare.
Documentaţia tehnică aferentă cererii de racordare va cuprinde după caz,
următoarele:
- avizul de amplasament ;
- studiul de soluţie pentru racordarea la RED ;
- pentru instalaţii de distribuţie, instalaţii consumatoare la 110 kV:
datele standard de planificare (notate cu S) cuprinse în Anexa nr. 2
(Tabelul 2 şi Tabelul 3);
- pentru instalaţii consumatoare racordate la tensiuni sub 110 kV:
datele prevăzute în formularele cadru de chestionar din Anexa nr.2 (
Chestionar 1 - mici consumatori respectiv Chestionar 2 – mari
consumatori) şi în conformitate cu Regulamentul privind racordarea
utilizatorilor la RED, emis de Autoritatea Competentă;
- pentru instalaţii de compensare a puterii reactive: datele standard de
planificare (notate cu S) cuprinse în Anexa nr. 2 (Tabelul 4 şi
Tabelul 3);
- pentru toate categoriile de instalaţii valoarea daunelor pe care
solicitantul racordării le solicită în cazul întreruperii funcţionării
datorită indisponibilităţilor din RED.
4.6. Conţinutul cadru al proiectelor de investiţii

4.6.1 Generalităţi
In vederea eliminării unor cheltuieli importante înainte de a exista toate
asigurările că investiţia dorită poate fi executată, lucrările de proiectare, pentru
proiectele de investiţii, se contractează şi se execută, interactiv, în mai multe
etape (faze).
După selecţia proiectantului (uneori investitorul solicită proiectanţi specializaţi
numai în etapa a doua), începe prima etapă (studiul de prefezabilitate - SPF),
în care investitorul trebuie să studieze soluţiile tehnice posibile pentru realizarea
investiţiei conforme cu strategia zonală (cuprinsă în planurile de amenajare a
teritoriului) şi să evalueze costul estimativ al acestora. Tot în această fază
investitorul poate solicita autorităţii publice locale Certificatul de urbanism prin
care autoritatea publică locală îl informează asupra condiţiilor în care îi va fi
eliberată Autorizaţia de construire.
În etapa a doua, pe baza unui proiect cu un conţinut financiar important (studiul
de fezabilitate – SF, pentru continutul cadru al proiectelor vezi noua
reglementare HG 28 din 2008 si Ordinul MDRL 863 din 2008, ambele se
gasesc pe http://www.tproiect.ro/instalatii/Legislatie%20-
%20Multiplicari%20in%20scop%20didactic/ ), se adoptă decizia de finanţare a
proiectului. Studiul de fezabilitate trebuie să fie un proiect „bancabil”, adică
trebuie să fie realizat de către firme agreate de finanţatori (care pot fi alţii decât
investitorii) şi conform cerinţelor acestora. Tot în această etapă trebuie obţinute
avizele solicitate în Certificatul de urbanism pe baza unor documentaţii realizate
de proiectant.
După adoptarea deciziei de finanţare a proiectului investitorul comandă
proiectantului faza a treia de proiectare, (proiectul tehnic – PT, caietele de
sarcini - CS şi proiectele pentru autorizarea lucrărilor de construire - PAC,
de organizare a execuţiei lucrărilor - POE şi pentru autorizarea lucrărilor
de desfiinţare – PAD), ultimele două dacă este cazul sau dacă sunt solicitate în
Certificatul de urbanism.
Contractul de proiectare poate inceta după derularea etapei a treia şi atunci
următoarea faza de proiectare, care se numeşte detalii de execuţie - DE, este
realizată, de regulă, de executantul (antreprenorul), desemnat de investitor, care
îşi adaptează oferta la cerinţele din proiectul tehnic solicitand avizul
proiectantului de la faza anterioară pentru punerea în operă a proiectului realizat.
Desemnarea executantului se poate face printr-un procedeu de selecţie (vezi
capitolul 5) sau prin încredinţare directă. Procedeele de selecţie pot avea la bază
o documentaţie de selecţie (licitaţie) care este contractată cu proiectantul, este
realizată de investitor sau de un consultant desemnat de investitor şi finanţator
(acesta este cazul investiţiilor finanţate din fonduri ale Comunităţii Europene).

Atunci când proiectul se aplică la o construcţie existentă şi se referă la lucrări de
reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare partială, precum şi
la lucrări de reparaţii, acesta trebuie avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau
trebuie să aibă la bază o expertiză tehnică întocmită de un expert tehnic atestat
(in vigoare este atestarea MLPAT), acest lucru urmând să fie consemnat
obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei.
Conţinutul cadru al proiectelor, pentru toate fazele de proiectare, este
reglementat (reglementarea nu are caracter obligatoriu decat pentru achizitii
publice) în Ordinul comun al Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerul
Lucrărilor Publice Transporturilor şi Locuinţei nr. 1013 din 6 iunie 2001 şi nr.
873 din 12 iunie 2001 privind aprobarea structurii, conţinutului şi modului de
utilizare a Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei
pentru achiziţia publică de servicii.
Inainte de începerea unui proiect, indiferent de faza de proiectare,
proiectantul trebuie să cunoască toate prevederile legate de condiţiile
impuse de amplasament şi de corelare cu alte lucrări care pot afecta
lucrările contractate. De exemplu la faza de proiectare studiu de fezabilitate
trebuie cunoscute toate avizele emise de instituţiile şi firmele implicate în
procesul de avizare şi care pot avea implicaţii în procesul de proiectare. Avizele
importante în proiectarea instalaţiilor pentru construcţii sunt în special cele
legate de utilităţi (apa şi canal, energie termică, gaze naturale, energie
electrică, salubritate, telefonie, televiziune, radio şi reţele de calculatoare), PSI
(cele care rezultă din avizul PSI şi din scenariul de siguranţa la foc), sănătatea
oamenilor (microclimate speciale sau nivele maxime admise pentru diverşi
poluanţi), protecţia mediului (pentru proiectele de investiţii se pot solicita studii
de evaluare a impactului asupra mediului) şi apărarea civilă (în măsura în care
se solicită instalaţii pentru adăposturile ALA).
4.6.2 Studiul de prefezabilitate
Studiul de prefezabilitate este documentaţia care ofera investitorului prima
imagine corecta asupra solutiilor tehnice, a resurselor care trebuie utilizate
pentru realizarea investitiei si a necesitatii si oportunitatii realizarii acesteia.
Studiul de prefezabilitate are caracter intern, pe baza lui se pot lua decizii, in
interiorul organizatiei investitorului, legate de solutiile tehnice propuse si de
modalitatile de finantare posibile.
Chiar si neaprobarea studiului de prefezabilitate este benefica pentru virtualul
investitor pentru ca aceasta duce la economisirea unor fonduri importante legate
de realizarea fazelor urmatoare de proiectare. Un studiu de prefezabilitate
aprobat ofera investitorului posibilitatea organizarii selectiilor si contractarii
etapelor umatoare de proiectare.

Parţi din studiul de prefezabilitate pot fi utilizate pentru solicitarea certificatului
de urbanism si chiar a avizele de principiu (pentru acordul unic) urmand ca la
realizarea studiul de fezabilitate sa fie cunoscute conditiile impuse, prin avize,
pentru realizarea investitiei.
Partea scrisă a unui studiu de prefezabilitate trebuie să cuprindă următoarele
capitole:
- Date generale;
- Evaluări;
- Date tehnice;
- Variante de finanţare a investiţiei.
In capitolul Date generale trebuie cuprinse elemente ca:
- denumirea investiţiei;
- proiectantul studiului de prefezabilitate;
- finanţatorii posibili (ordonatorul principal de credite, pentru
finanţări de la bugetul statului);
- beneficiarul (sau autoritatea contractantă);
- amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul);
- fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei.
Fundamentarea necesităţii şi oportunităţii in aceasta faza trebuie sa convinga
investitorul dar in studiul de fezabilitate ea poate îmbrăca forme diverse funcţie
de tipul investiţiei şi de cerinţele finanţatorului. Uneori această parte a proiectului
poate fi extrem de consistentă cuprinzând la rândul ei elemente din studii de
politică economică şi socială, de marketing, de mediu sau legate de sănătatea
oamenilor.
Astfel pot fi solicitate:
- prezentarea obiectivelor proiectului (obiectivul principal şi
obiectivele specifice) si indicatorii specifici pentru atingerea
obiectivelor;
- rezultatele aşteptate (care trebuie să fie SMART-specifice,
măsurabile, acceptate, realistice şi dependente de timp);
- descrierea situaţiei actuale, a cererii şi a evoluţiei acesteia în
perioada de viaţă economică a investiţiei;
- analiza unor alte opţiuni având în vedere compararea acestora cu
opţiunea de bază (care este de a nu întreprinde nimic din ce s-a
prevăzut în proiect);
- analiza socio-economică (geografia şi populaţia, situaţia economică
şi socială din zona interes, din zone vecine sau din zone în care
investiţia are impact).

Capitolul de evaluări trebuie să conţină:
- valoarea totală estimată a investiţiei;
- cheltuieli pentru proiectarea studiului de prefezabilitate;
- cheltuieli pentru proiectarea studiului de fezabilitate;
- cheltuieli pentru obţinerea avizelor legale necesare elaborării studiilor
de prefezabilitate şi fezabilitate;
- cheltuieli pentru pregătirea documentelor privind aplicarea procedurii
pentru atribuirea contractului de lucrări şi a contractului de servicii de
proiectare, urbanism, inginerie, alte servicii tehnice, conform
prevederilor legale (instrucţiuni pentru ofertanţi, publicitate, onorarii
pentru membrii comisiei de selecţie şi cheltuieli de deplasare etc.).
Evaluarea investiţiei se face utilizând indici economici, cum ar fi: lei/m2
de
suprafaţa încălzită, răcită sau iluminată (pentru instalaţii interioare de încălzire,
răcire şi iluminat), în lei/Kw (pentru instalaţii electrice de forţă şi protecţie sau
pentru centrale termice şi frigorifice), în lei/m3
de apă epurată sau tratată (pentru
staţii de epurare a apelor uzate sau pentru staţii de tratare a apei), în lei/m3
, Km
pentru instalaţiile de alimentare cu gaze naturale, etc.
Utilizarea unor asemenea indici este extrem de delicată şi nu poate fi făcută
decât de firme de proiectare care au o bază de date formată din proiecte de
acelaşi tip. De asemenea sunt necesare o serie de corecţii şi adaptări conforme
cu noua situaţie (date climatice noi, concentraţii ale poluanţilor, microclimat
interior specific, etc.) de aceea recomandăm ca asemenea evaluări să fie
realizate doar atunci când exista suficienta experienţa de proiectare, baze de
date disponibile şi o cunoaştere detaliata a particularităţilor noii investiţii.
O altă variantă prin care poate fi determinată valoarea investiţiei este
dimensionarea acesteia pe baza unor indici tehnici, determinarea unor liste de
cantităţi comasate pe categorii de lucrări şi aplicarea unor preţuri medii de piaţa
la aceste cantităţi (uneori beneficiarul solicită proiectantului justificarea acestor
valori prin oferte de la furnizori). Deşi utilizarea indicilor tehnici pentru
predimensionarea instalatiilor necesită mai multă muncă, noi recomandăm
adoptarea acestei metode în faza studiu de prefezabilitate.
Indicii tehnici ce pot fi utilizaţi în dimensionarea instalaţiilor pentru construcţii sunt
indicaţi, uneori, în reglementări tehnice sau pot fi determinati in cadrul firmei de
proiectare, avizati intern si utilizati conform deciziei prin care se impune
utilizarea lor.
De exemplu, în Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de
ventilare şi climatizare (indicativ I 5) se indică pentru determinarea debitului de
aer la ventilarea generală a încăperilor cu degajări de noxe metoda numărului de
schimburi de aer (volume pe oră), acestea fiind indicate în anexa 2 a
Normativului, specificându-se în acelasi timp la art.19.17 ca această metodă nu

poate fi utilizată decât “în faza iniţială a proiectelor”, noi spunem în faza de
prefezabilitate. Pentru determinarea pe bază de indici a necesarului de căldură la
clădirile de locuit se pot utiliza prevederile Normativului privind calculul
coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit (indicativ C 107/1 din
1997) unde în anexa 2 se indică coeficienţi globali normaţi de izolare termică
în w/(m3
K).
Capitolul Date tehnice ale lucrării trebuie să conţină:
- suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului care urmează să fie ocupat
de lucrare;
- caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică
de calcul şi perioada de colţ; natura terenului de fundare şi presiunea
convenţională; nivelul maxim al apelor freatice);
- caracteristicile principale ale construcţiilor (pentru clădiri trebuie
indicate ariile construită si aria desfăşurată precum si numărul de
niveluri, iar pentru reţele se vor indica lungimile si diametrele
acestora);
- principalele utilaje precum si dotarea construcţiilor (cazane de abur
sau apă fierbinte, hidrofoare, ascensoare, dotari P.S.I. etc.);
- utilităţi (modul de asigurare a acestora şi soluţiile avute în vedere).
Modul de finanţare al investiţiei
Din valoarea estimată a investiţiei se evidenţiază care este proporţia de finanţare
din surse proprii, din credite bancare, din fondurile bugetului de stat sau ale
bugetului local, din fondurile speciale constituite prin lege în afara acestor
bugete, din credite externe garantate sau contractate direct de stat.
Pentru credite se specifica finantatorii posibili si se face trimitere la normele
acestora pentru realizarea studiului de fezabilitate, daca este cazul.
Partea desenată a studiului de prefezabilitate este formată din planul de
amplasare în zonă (1:25.000–1:5.000), planul general (1:5.000–1:1.000) si
schemele de principiu pentru instalatii.
4.6.3 Studiul de fezabilitate
Studiul de fezabilitate este etapa de proiectare care are rolul de a convinge
investitorul, eventual si pe finanţatorul acestuia, de eficienţa utilizării
fondurilor solicitate.
De regula investitorii privaţi iau decizia de a investii având in vedere rezultatele
analizei financiare a proiectului.

Statul, administratiile publice locale sau instituţiile financiare internaţionale iau
decizia de a investii (si se recomanda acest lucru şi finanţatorilor privaţi) pe baza
analizelor economice si financiare pentru a determina corect impactul proiectului
atât asupra celor care participa la realizarea lui cât si asupra economiei in
ansamblu.
Daca investiţia are o conotaţie economico-sociala puternica atunci pe lângă
eficienţa financiară, coborâtă de regula la acest gen de investiţii, trebuie
realizată o analiză economica care poate oferii argumente privind necesitatea
si oportunitatea investitiei.
Din punct de vedere tehnic studiul de fezabilitate prezinta soluţii la nivel de
predimensionare ca si studiul prefezabilitate dar din punct de vedere
economic si financiar are o consistenta deosebita.
Partea financiara a studiului de fezabilitate cuprinde evaluari ale vanzarilor si
cheltuielilor pe durata de viata economica a investitiei precum si indicatorii
economici si financiari considerati relevanti pentru analiza eficientei investitiei.
De asemenea de cele mai multe ori finantatorii solicita si analiza de risc si
sensibilitivitate aferenta a cel putin trei scenarii posibile in evolutia economica a
investitiei propuse.
Investitorul (atunci când acesta nu este finanţator) dar si proiectantul, trebuie sa
verifice inaintea contractării lucrarii de proiectare, daca finantatorul agreaza
firma de proiectare care va realiza studiul de fezabilitate.
4.6.3.1 Partea scrisa
Partea scrisa a unui studiu de fezabilitate trebuie să conţină următoarele
capitole:
- Date generale;
- Date tehnice;
- Date privind forţa de muncă care va deservi investiţia după realizarea
acesteia;
- Devizul general estimativ al investiţiei;
- Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei;
- Modul de finanţare al investiţiei;
- Avize şi acorduri.
In capitolul Date generale trebuie prezentate:
- denumirea investiţiei;
- proiectantul general şi subproiectanţii de specialitate dacă este cazul;
- finanţatorul (sau ordonatorul principal de credite pentru finanţări de la
bugetul statului);
- beneficiarul;
- amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul);

- fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei;
- descrierea funcţională şi tehnologică a instalaţiilor proiectate cu
trimiteri la alte proiecte, pentru corelare, dacă este cazul, inclusiv
memorii tehnice, pe specialităţi.
In aceasta etapa, functie de cerintele finantatorului, fundamentarea si
oportunităţii investiţiei poate fi extrem de consistentă cuprinzând la rândul ei
elemente din studii de politică economică şi socială, de marketing, de mediu sau
legate de sănătatea oamenilor.
Astfel pot fi solicitate urmatoarele:
- prezentarea obiectivelor proiectului (obiectivul principal şi
obiectivele specifice) si indicatorii specifici pentru atingerea
obiectivelor;
- rezultatele aşteptate (care trebuie să fie SMART-specifice,
măsurabile, acceptate, realistice şi dependente de timp);
- descrierea situaţiei actuale, a cererii şi a evoluţiei acesteia în
perioada de viaţă economică a investiţiei;
- analiza unor alte opţiuni având în vedere compararea acestora cu
opţiunea de bază (care este de a nu întreprinde nimic din ce s-a
prevăzut în proiect);
- analiza socio-economică (geografia şi populaţia, situaţia economică
şi socială din zona interes, din zone vecine sau din zone în care
investiţia are impact).
Datele tehnice ale lucrării trebuie să cuprindă minimum:
- suprafaţa şi situaţia juridică ale terenului care urmează să fie ocupat
(definitiv sau temporar) de lucrare;
- caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament (zona seismică
de calcul, natura terenului de fundare şi presiunea convenţională,
nivelul maxim al apelor freatice);
- caracteristicile principale ale clădirilor1
(deschideri, travei, aria
construită, aria desfăşurată, numărul de niveluri şi înălţimea acestora,
volumul construit) si ale reţelelor (lungimi, diametre, materiale, condiţii
de pozare, alte informatii considerate relevante);
- structura constructivă (pentru clădiri1
şi reţele se va face o descriere a
soluţiilor tehnice avute în vedere, cu descrierea tehnologiilor de
realizare şi a condiţiilor de exploatare ale fiecărui obiect - pe scurt);
- utilajele principale vor fi descrise pe scurt prezentandu-se parametri
functionali definitorii (cazane, schimbătoare de căldură, recipiente,
generatoare de apă rece, staţii de ridicare a presiunii, tablouri electrice,
centrale de ventilare şi climatizare, eventual ventiloconvectoare, unităţi
exterioare şi interioare pentru instalaţiile de aer condiţionat în sistem
split sau multisplit, etc.);
1
Sunt completate de arhitecti sau ingineri constructori

- instalaţii interioare (se vor descrie soluţiile adoptate pentru instalaţiile
interioare de încălzire, ventilare şi climatizare, iluminat, forţă, curenţi
slabi, apă, canalizare etc.);
- modul de asigurare a utilităţilor (conform cu avizele obtinute).
In capitolul Date privind forţa de muncă care va deservi investiţia după
realizarea acesteia trebuie indicat numărul personalului care va deservi
viitoarea investiţie evidenţiindu-se numărul personalului de execuţie şi locurile de
muncă nou-create.
Devizul general estimativ al investiţiei trebuie să cuprindă valoarea totală a
investiţiei, cu detalierea ei pe o structura cadru, care, pentru investiţiile finanţate
de la bugetul statului, este reglementată prin Hotararea de Guvern nr. 1 179 din
2002 şi este prezentată în anexa XXI.
Principalii indicatori tehnico-economici ai investiţiei sunt:
- valoarea totală (în preţuri – luna, anul sau cursul de schimb pentru
valuta în care are loc finanţarea), din care trebuie evidenţiată valoarea
lucrărilor de construcţii-montaj (C+M);
- eşalonarea pe ani a cheltuielilor de capital (TOTAL/C + M);
- durata de realizare a investiţiei (în luni);
- capacităţi de producţie (în unităţi fizice);
- condiţiile financiare de realizare a obiectivului1
(analiza cash-flow, rata
internă de rentabilitate, analiza raportului cost–profit, rata impozitului
pe profit, perioada de scutire de impozit pe profit, influenţa variaţiei în
timp a preţurilor, rata dobânzii la credite bancare, rata de schimb
valutar etc.), în cazul proiectelor cu finanţare externă acest capitol
este foarte important şi se prezintă sub forma unui proiect
economic care cuprinde analiza financiară, analiza economică şi
analiza de risc şi senzitivitate;
- producţia şi desfacerea1
(lista cuprinzând produsele, capacitatea
teoretică anuală, pe produse, durata proiectată pentru funcţionarea
capacităţii, pentru fiecare produs şi preţul unitar pe fiecare produs);
- materiile prime, materialele, combustibilii şi energia consumate pentru
fiecare produs şi preţurile de procurare a acestora1
;
- manopera (cu detalierea pe structura de personal)1
;
- cheltuieli generale ale unităţii1
(taxe, comisioane, impozite, instruire
personal, chirii şi amortismente, cheltuieli de administraţie şi marketing
etc.).
Modul de finanţare al investiţiei
1
Numai daca se solicita prin tema de proiectare

Din valoarea totală estimativă a investiţiei se evidenţiază care este proporţia de
finanţare din surse proprii ale investitorului, din credite bancare, din fondurile
bugetului de stat sau ale bugetelor autoritatilor publice locale, din fondurile
speciale constituite prin lege în afara acestor bugete, din credite externe
garantate sau contractate direct de stat.
Avizele şi acordurile emise de organele în drept, potrivit legislaţiei în vigoare,
privind:
- avizul ordonatorului principal de credite privind necesitatea şi
oportunitatea realizării investiţiei (numai pentru investiţii finanţate de la
bugetul statului);
- certificatul de urbanism, cu încadrarea amplasamentului în planul
urbanistic, avizat şi aprobat;
- avizele privind asigurarea utilităţilor (energie termică şi electrică, gaze
naturale combustibile sau alti combustibili, apă, canal, telecomunicaţii
etc.);
- acordurile şi avizele pentru protecţia mediului şi a apelor;
- alte avize de specialitate, stabilite potrivit dispoziţiilor legale, prin
certificatul de urbanism, funcţie de tipul lucrărilor proiectate.
Partea desenată a studiului de fezabilitate trebuie să conţină:
- planul de amplasare în zonă (realizat la scara 1:25 000 până la
1:5 000 funcţie de suprafaţa ocupată de investiţie şi vecinătăţile
afectate de realizarea acesteia);
- planul general sau de situatie (prezentat la scara 1:5.000 până la
1:500) cu retelele existente si cu cele propuse;
- planuri de arhitectură – planurile nivelelor cu distributii pentru toate
categoriile de instalatii (sanitare, gaze naturale combustibile,
electrice, termice, ventilare), faţade, vederi, secţiuni pentru
principalele obiecte de construcţii;
- scheme funcţionale.
4.6.3.3 Evaluarea financiara si economica a proiectelor de investiţii
Evaluarea financiară relevă avantajul proiectului pentru firma care realizează
investiţia iar evaluarea economică releva avantajele pentru economie in
ansamblu (pentru întreaga colectivitate).
Analiza financiara este o parte importantă a studiului de fezabilitate, întrucât
indicatorii calculaţi sunt utilizati atat in procesul de selectie a unor variante
posibile pentru aceiasi investitie cat si pentru ierarhizarea sau clasarea unor
investitii diferite dar care au acelasi investitor.

Indicatorii financiari consideraţi relevanţi de cea mai mare parte a investitorilor
sunt rata internă a rentabilităţii RIR („Internal rate of return”- IRR), valoarea
netă actualizată VNA sau VAN („Net present value”- NPV) şi termenul de
recuperare a investiţiei actualizat („discounted payback period”).
Pentru determinarea NPV (VNA) si IRR (RIR), se calculeaza fluxul de numerar
net actualizat, pentru durata de viaţă economică a obiectivului (calculată
conform H.G. 964/30.12.1998 dacă nu există alte reguli impuse de finanţator).
După determinarea fluxurilor nete actualizate cei doi indicatori pot fi calculaţi
cu ajutorul funcţiilor NPV (VAN) si IRR (RIR) din Excel.
Fluxul de numerar net este diferenta dintre incasari si plati la o perioada
luata ca unitate (de obicei o luna) si pentru o durata egala, de regula, cu durata
economica de viata a investitiei.
Actualizarea este procesul prin care se determina valoarea prezenta a unui
flux de numerar viitor. Astfel o suma castigat in viitor este adusa in prezent prin
diminuarea ei de la data castigarii ei pana in prezent cu o rata a dobanzii pentru
plasamente cu risc minim. In acest fel plasamentul cu risc minim este limita fata
de care se evalueaza oportunitatea de a investi.
Costuri operaţionale anuale, costuri directe, costuri cu forţa de muncă sunt
preluate din fişa de calcul a preţului pentru produsele care asigură venituri (de
exemplu: apa potabilă vândută, apa uzată preluată, energie termică vândută,
gaze naturale combustibile vândute, energie electrică vândută, apa răcită
vândută, etc.).
Platile pentru realizarea investitiei sunt introduse in fluxul de numerar pentru
valoarea din devizul general repartizata pe durata prevazuta in indicatorii
tehnico-economici.
Pentru realizarea lucrarilor de analiza financiara recomandam consultarea
lucrarilor [1] si [4]
In evaluarea economică a proiectului criteriu sintetic este rentabilitatea
nationala a acestuia calculată pe baza valorii nete actualizate si a ratei de
rentabilitate interna (determinate dupa principiul de la analiza financiara) dar
diferentele care apar intre cele doua metode de analiza sunt determinate de
nivelul costurilor si beneficiilor considerate. Astfel evaluarea economica nu
considera costuri impozitele, taxele, dobânzile şi alte sume care sunt costuri
pentru firma investitoare dar la nivelul economiei naţionale sunt doar transferuri
utilizate pentru crearea unor noi valori.
Exista doua nivele de evaluare economica. In prima faza se procedează la o
analiza sumara in care se realizează calculele de la analiza financiară cu
diferenţa ca toate costurile sunt afectate de coeficienti de creştere sau de

diminuare (taxele si impozitele fiind eliminate) a valorii de piata utilizate in analiza
financiară. Coeficienţii utilizaţi ţin cont de impactul activitaţii respective asupra
economiei naţionale.
Analiza economică detaliată a proiectului se bazeaza pe evaluarea efectelor
proiectului asupra economiei utilizăndu-se preturi de piaţă pentru cuantificarea
lor.
Se consideră trei categorii de efecte: directe (avantajele generate de proiect
pentru cei care participă la realizarea acestuia), indirecte (pe orizontala
economică) sau induse (generate de utilizarea taxelor si impozitelor obţinute prin
realizarea proiectului).
Estimarea riscului individual a unui proiect
Exista trei metode consacrate pentru analiza riscului individual al unui proiect:
analiza de sensibilitate, analiza scenariilor si simularea Monte Carlo (denumita
astfel pentru ca s-a dezvoltat din matematica jocurilor de noroc).
Analiza de sensibilitate (senzitivity analysis) se dezvolta in jurul unei variante
de baza fata de care este analizata evolutia unui indicator financiar important
(de exemplu VAN) ca raspuns la modificarea unei singure variabile de intrare.
Variabila de intrare se modifica cu cateva procente peste si sub valoarea
prevazuta pentru varianta de baza, calculandu-se VAN in aceste ipoteze.
In final evolutia indicatorul relevant ( in cazul nostru VAN) este reprezentata
grafic in functie de variabila de intrare modificata. Cu cat panta indicatorului
financiar este mai mare cu atat proiectul este mai riscant.
In cadrul analizei scenariilor se recalculează indicatorii financiari consideraţi
relevanţi având în vedere una sau mai multe variabile care pot să dea o evoluţie
defavorabilă (scenariul pesimist) investiţiei pe o anumită perioadă. Investitia
este considerata fezabila daca si in aceste conditii indicatorii financiari au
valori care pot fi aceptate de finantator.
De exemplu, daca in prognoza vanzarilor de apa potabila am avut in vedere
consumul mediu normat în STAS 1478 din 1990, sa zicem 280 l/persoana şi zi,
putem estima (in scenariu pesimist) că în perioda următoare, în România, acesta
va scădea până la circa 150 l/persoana şi zi, valoare medie pentru acelaşi tip de
consumatori in Comunitatea Europeană ).
In previziunea fluxurilor de numerar de regulă se consideră ca variabile preţul
produsului (la noi in tara mai ales datorita cresterii pretului energiei si a
cheltuielilor cu forta de munca) şi producţia (uneori si cresterea valorii investitiilor
propuse).

Simularea Monte Carlo este metoda de analiza a riscului care leaga
sensibilitatea si distributiile de probabilitate pentru variabilele de intrare (deci cele
doua metode prezentate anterior). Simularea ofera date mai corecte decat
metodele descrise mai sus dar aplicarea ei necesita un computer relativ puternic
si un pachet eficient de programe pentru planificare financiara.
4.6.5 Proiectul tehnic
Proiectul tehnic verificat, avizat şi aprobat potrivit prevederilor legale reprezintă
documentaţia scrisă şi desenată de baza pentru executia lucrarilor.
Proiectul tehnic trebuie să asigure suficiente informaţii beneficiarului încât
acesta sa se poata convinge ca lucrarea raspunde cerinţelor sale tehnice,
economice şi tehnologice.
De asemenea, este necesar ca proiectul tehnic să fie complet şi suficient de clar,
încât să se poată elabora pe baza lui detaliile de execuţie în conformitate cu
materialele şi tehnologia de execuţie propusă, dar cu respectarea strictă a
prevederilor proiectului tehnic, fără să fie necesară suplimentarea cantităţilor de
lucrări respective şi fără a se depăşi costul lucrării, stabilit în faza de ofertă
pentru execuţia lucrărilor.
Partea scrisă a unui proiect tehnic trebuie să cuprindă următoarele capitole:
- Descrierea generală a lucrărilor;
- Breviarele de calcul;
- Caietele de sarcini pe specialităţi;
- Listele de cantităţi;
- Graficul general de realizare a lucrării şi programul calităţii.
4.6.4.1 Descrierea generală a lucrărilor
În descrierea generală a lucrărilor care fac obiectul proiectului tehnic se vor
preciza următoarelor elemente:
- amplasamentul;
- categoria de importanta a cladirii si gradul de rezistenta la foc;
- topografia;
- clima şi fenomenele naturale specifice zonei;
- geologia, seismicitatea;
- descrierea prezentarii proiectului (volume, broşuri, capitole);
- organizarea de şantier, descriere sumară, demolări, devieri de
reţele etc.;
- sursele de utilitati (apă, energie electrică, gaze, telefon etc.) pentru
organizarea de şantier şi cele definitive;
- căile de acces, căile de comunicaţii, căile de acces provizorii;

- programul de execuţie a lucrărilor, graficele de lucru, programul de
recepţie;
- trasarea lucrărilor;
- protejarea lucrărilor executate şi a materialelor din şantier;
- măsurarea lucrărilor;
- dotarea minima cu laboratoare, ceruta contractantului (ofertantului)
şi testele care cad în sarcina acestuia;
- curăţenia în şantier;
- serviciile sanitare;
- relaţiile dintre contractant (ofertant), consultant şi persoana juridică
achizitoare (investitor);
- memoriile tehnice, pe specialităţi (aici se prezinta descrierea
solutiilor tehnice adoptate in proiect).
4.6.4.2 Breviarele de calcul
În acest capitol se prezintă explicit metodele de dimensionare şi rezultatele
acestora. În breviarele de calcul de la faza proiect tehnic este interzisă
utilizarea unor metode de dimensionare care utilizează indici recomandaţi
de normative pentru calcule de evaluare, este interzisă de asemenea
aplicarea unor metode care nu asigură respectarea exigentelor esenţiale
cuprinse în Legea 10 din 1995 pentru domeniului în care se face dimensionarea.
Recomandam utilizarea standardelor care se referă la dimensionarea
instalaţiilor pentru construcţii chiar daca aplicarea lor nu este obligatorie.
Trebuie ştiut că aplicarea unei metode de dimensionare prevăzuta într-un
standard român, nu exonerează proiectantul de responsabilităţile ce-i revin
privind dimensionarea instalaţiilor, fata de beneficiar, decât daca în tema de
proiectare sau in contract s-a făcut precizarea ca dimensionarea se va face
conform cu acel standard.
Caracteristicile de material utilizate în breviarele de calcul la faza proiect tehnic
sunt orientative. De exemplu, rugozitatea (unei ţevi pentru alimentarea cu apă),
utilizată în calculul pierderilor de sarcină, se preia la faza proiect tehnic ca o
valoarea medie pentru cel puţin doi producători, iar la faza de proiectare detalii
de execuţie se vor recalcula pierderile de presiune funcţie de caracteristicile
materialului care a fost oferit de antreprenorul selectat de beneficiar. Aceste
caracteristici se preiau din anexele agrementului tehnic, din anexele procesului
verbal de omologare al produsului sau din documente legate de calitate (buletine
de calitate) eliberate de producători.
De asemenea gabaritul utilajelor, pierderea de presiune pe circuitele acestora
(apă, aer, agent frigorific, alte fluide) şi alte caracteristici specifice vor fi preluate
la faza proiect tehnic ca valori medii pentru utilajele comercializate in Romania,
urmând ca la faza detalii de execuţie proiectantul de la faza proiectul tehnic să
avizeze calculele realizate de proiectantul de la detalii de execuţie sau să refacă

el însuşi aceste calcule având în vedere caracteristicile din cartea tehnică a
utilajului. Atenţie, nu se preiau date tehnice din prospecte comerciale
(majoritatea au înscris un mesaj din partea producătorului prin care orice
caracteristică indicată în aceste prospecte poate fi schimbată fără anunţuri
prealabile).
Atunci când sunt utilizate pentru dimensionare programe de calcul care nu au
fost realizate de executantul proiectului acesta va indica autorul programului,
numarul licenţei precum si numarul si data eliberarii agrementului tehnic pentru
program.
4.6.4.3 Specificatii tehnice (breviare de calcul, caiete de sarcini pe
specialităţi si fise tehnice ale utilajelor, sistemul de management al calitatii
si graficul de control al calităţii pe faze determinante)
Caietele de sarcini dezvoltă în scris elementele tehnice menţionate în planşe şi
prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor. Caietele
de sarcini se prezintă, de regulă, în volume distincte, pe specialităţi.
Planşele, breviarele de calcul şi caietele de sarcini sunt complementare iar
modul în care unul din aceste documente prevalează asupra altora este
detaliat în documentaţia de selecţie a antreprenorului şi apoi în contractul
de antrepriză.
Caietele de sarcini conţin:
- performantele de referinta pentru utilaje, echipamente, materiale si lucrari;
- descrierea soluţiilor tehnice şi tehnologice folosite, care asigura
performantele de referinta si exigenţele de calitate minim admise;
- detaliază notele din planşe şi cuprind caracteristicile şi calităţile materialelor
folosite, testele şi probele acestora;
- descriu lucrările care se execută, calitatea, modul de realizare, testele,
verificările şi probele acestor lucrări, ordinea de execuţie şi de montaj şi
aspectul final.
Împreună cu planşele, trebuie să fie astfel concepute încât pe baza lor să se
poată determina cantităţile de lucrări, costurile lucrărilor şi utilajelor, forţa de
muncă şi dotarea necesară în vederea execuţiei lucrărilor.
Să definească calitatea materialelor si execuţiei cu trimitere la standarde,
normative şi prescripţiile tehnice impuse pentru realizarea lucrarilor precum si
pentru teste, verificări şi probe.
În acelaşi timp prevederile caietelor de sarcini nu trebuie să fie restrictive,
indicând procedurile, materialele, utilajele sau echipamentele numai din punct de
vedere al performantei acestora fără să indice denumiri comerciale sau furnizori.

Trebuie indicat şi modul de urmărire a comportării în timp a lucrării, măsurile şi
acţiunile de demontare, de demolare (inclusiv reintegrarea în mediul natural al
deşeurilor), după expirarea perioadei de viaţă (postutilizarea).
Tipuri şi forme de caiete de sarcini
În funcţie de destinaţie caietele de sarcini pot fi:
– caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor;
– caiete de sarcini pentru recepţii, teste, probe, verificări şi puneri
în funcţiune, urmărirea comportării în timp a construcţiilor şi
conţinutul cărţii tehnice a construcţiei;
– caiete de sarcini pentru furnizori de materiale, utilaje,
echipamente şi confecţii diverse.
Caietele de sarcini pentru utilaje şi echipamente se completează cu fise
tehnice în care sunt înscrise caracteristicile şi performantele minime solicitate de
proiectant.
În funcţie de domeniul la care se referă caietele de sarcini pot fi:
– caiete de sarcini generale care se referă la lucrări curente în
domeniul instalaţiilor pentru construcţii şi care acoperă majoritatea
categoriilor de lucrări; acestea se pot sistematiza pe categorii şi
capitole de lucrări (pot fi utilizate la mai multe lucrări datorita formei
şi cuprinsului cu grad ridicat de generalitate);
– caiete de sarcini speciale care se referă la lucrări specifice şi care
sunt elaborate independent pentru fiecare lucrare.
Fisele tehnice ale utilajelor
Fisele tehnice ale utilajelor exprima sintetic caracteristicile principale si
performantele utilajelor respective (vezi anexa..).
Sistemul de management al calitatii si graficul de control al calităţii pe faze
determinante
La solicitarea investitorului proiectantul stabileşte categoria de importanţă a
construcţiei. Funcţie de categoria de importanţă a construcţiei proiectantul, în
acord cu investitorul, indica un sistem de asigurarea al calităţii minim
necesar pentru realizarea lucrărilor.
Categoriile de importanţă pentru construcţii sunt reglementate. Reglementarea
actuală este Hotarârea Guvernului nr.766 din 1997.
Categoriile de importanţă care se stabilesc pentru construcţii sunt:
- construcţii de importanţă excepţională (A);
- construcţii de importanţă deosebită (B);
- construcţii de importanţă normală (C);

- construcţii de importanţă redusă (D).
Între categoria de importanţă a construcţiilor şi modelele de asigurare a calităţii
se recomandă respectarea corespondenţei din tabelul de mai jos.
TABELUL 1 Corespondenţa dintre categoria de importanţă a clădirii si sistemele de asigurare
(management) a calităţii
Categoria de importanţă a construcţiei Modelul de asigurare a calităţii
excepţională (A)
specială
ISO 9001 / 2000 modulul H
deosebită (B) ISO 9001 / 2000 modul H sau modul D
normală (C) ISO 9001 / 2000 modul D sau E
redusă (D) Plan al calitaţii vizat de specialist
acreditat MLPTL sau ISO 9001 / 2000
modul E
In afară de indicarea sistemului de asigurare (management) al calităţii
proiectantul trebuie să realizeze si să impună pe parcursul execuţiei respectarea
unui programul de control al calităţii pe şantier pe faze determinante aşa
cum rezultă acestea prin transpunerea exigentelor esenţiale activităţilor
specifice categoriilor de lucrări proiectate.
4.6.4.4 Listele de cantităţi
Elaborarea acestora se face pe baza breviarelor de calcul, a planşelor şi a
caietelor de sarcini pentru fiecare categorie de lucrare.
Listele de cantităţi trebuie să conţină toate elementele necesare în vederea
cuantificării valorice precum şi a determinarii duratei de execuţie a lucrărilor.
Listele de cantitati contin:
- centralizatorul obiectelor, pe obiectiv;
- centralizatorul categoriilor de lucrări, pe obiecte;
- listele cuprinzând cantităţile de lucrări pe capitole de lucrări, aferente
categoriilor de lucrări, cu descrierea în detaliu a acestora;
- listele cuprinzând cantităţile de utilaje şi echipamente tehnologice,
inclusiv dotările (după caz);
- specificaţiile tehnice.
4.6.4.5 Graficul general de realizare a lucrării
Graficul general de realizare a lucrării propus antreprenorului va indica cel
puţin următoarele:
- secvenţele activităţilor principale;

- procentajul cumulat al lucrărilor estimate a fi efectuate pentru activităţile
principale la sfârşitul fiecărei perioade determinante (functie de amploarea
lucrării aceasta poate fi luna, trimestru sau semestru);
- datele propuse pentru achiziţionarea materialelor, utilajelor si
echipamentelor.
Graficul poate fi prezentat cu o Specificaţie Metodica care cuprinde
următoarele:
- anexa resurselor, arătând numărul activităţilor şi timpii alocaţi pentru fiecare,
cu orele de lucru propuse la amplasament pentru personalul antreprenorului;
- numărul şi categoriile personalului tehnic şi de control, precum şi muncitorii
calificaţi şi necalificaţi ce vor fi angajaţi la lucrări;
- dotarea cu mijloace de mecanizare necesare antreprenorului pentru
executarea lucrărilor;
- sistemul de acces şi drumuri de lucru ale antreprenorului propus;
- activităţi specifice terminării lucrărilor.
În programul calităţii propus de proiectant la faza PT acesta trebuie să indice
toate etapele determinante conform reglementarilor legale şi pe cele care le
considera determinante pentru a se asigura ca proiectul conceput este pus în
opera corespunzător si cu respectarea exigentelor esentiale (vezi exemplul din
anexa XII).
4.6.4.6 Partea desenată a proiectului tehnic trebuie să conţină următoarele
secţiuni:
– Planurile generale;
– Planşele principale ale obiectelor;
– Arhitectura;
– Structura;
– Instalaţii pentru construcţii;
– Dotări şi instalaţii tehnologice;
– Dotări de mobilier, inventar gospodăresc, pază contra incendiilor, protecţia
muncii etc.
Planurile generale trebuie să conţină:
– planurile de amplasare a reperelor de nivelment şi planimetrice;
– planurile topografice principale;
– planurile de amplasare a forajelor, profilurilor geotehnice, inclusiv cu
înscrierea în acestea a condiţiilor şi a recomandărilor privind lucrările de
pământ şi de fundare;
– planurile principale de amplasare a obiectelor, inclusiv cote de nivel,
distanţe de amplasare, orientări, coordonate, axe, repere de nivelment şi
planimetrice, cotele +/- 0,00, cotele trotuarelor, cotele şi distanţele
principale de amplasare a drumurilor, trotuarelor, aleilor pietonale,
platformelor etc.;

– planurile principale privind sistematizarea pe verticală a terenului, inclusiv
înscrierea în acestea a volumelor de terasamente, săpături-umpluturi,
depozite de pământ, volumul pământului transportat (excedent şi deficit),
lucrările privind stratul vegetal, precum şi precizări privind utilajele şi
echipamentele de lucru, completări şi alte date şi elemente tehnice şi
tehnologice;
– planurile principale privind construcţiile subterane, amplasarea lor,
secţiuni, profiluri longitudinale, dimensiuni, cote de nivel, cofraj şi armare,
ariile şi marca secţiunilor din oţel, marca betoanelor, protecţii şi izolaţii
hidrofuge, protecţii împotriva agresivităţii solului, a coroziunii etc.;
– planurile de amplasare a reperelor fixe şi mobile de trasare.
Planşele principale ale obiectelor
Se recomandă ca fiecare obiect subteran sau suprateran să aibă un număr sau
un cod şi o denumire proprii, iar planşele să fie organizate într-un volum propriu,
independent pentru fiecare obiect.
În cazul în care proiectul este voluminos planşele se vor organiza în volume şi
broşuri pentru fiecare specialitate.
Arhitectura
Va cuprinde planşe principale privind arhitectura fiecărui obiect, cum ar fi:
– planul individual de amplasare;
– planurile de arhitectură ale nivelurilor subterane şi supraterane, ale
teraselor, acoperişurilor etc., inclusiv cote, dimensiuni, suprafeţe, funcţiuni
tehnologice, cu precizări privind materialele, confecţiile etc.;
– secţiuni, faţade, detalii importante, cotate etc.;
– tablouri de prefabricate, confecţii;
– tablouri de tâmplării şi tablouri de finisaje interioare şi exterioare.
Planşele vor conţine cote, dimensiuni, distanţe, funcţiuni, arii, precizări privind
finisajele şi calitatea acestora etc.
Structura
Va cuprinde planşele principale privind alcătuirea şi execuţia structurii de
rezistenţă, pentru fiecare obiect, şi anume:
– planurile infrastructurii şi secţiunile caracteristice cotate;
– planurile suprastructurii şi secţiunile caracteristice cotate;
– descrierea soluţiilor constructive, descrierea ordinii tehnologice de
execuţie şi montaj, recomandări privind transportul, manipularea,
depozitarea şi montajul, care se vor înscrie pe planşele principale.
Instalaţiile pentru construcţii

Vor cuprinde planşele principale privind execuţia instalaţiilor fiecărui obiect,
inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe etc., şi anume:
– planurile principale de amplasare a utilajelor;
– scheme principale ale instalaţiilor (scheme funcţionale, în plan,
desfăşurate, izometrice atunci când este cazul, scheme ale coloanelor
pentru instalaţiile interioare de încălzire, eventual răcire, scheme
monofilare, etc.);
– secţiuni, vederi, detalii principale (cu valabilitate generală pentru
procedura, instrucţiunea sau utilajul la care se refera.
Planşele vor conţine cote, dimensiuni, calităţile materialelor, verificările şi probele
necesare, izolaţii termice, acustice, protecţii anticorosive şi parametrii principali ai
instalaţiilor.
Instalaţiile tehnologice şi dotările aferente
Vor cuprinde planurile principale de tehnologie şi montaj, secţiuni, vederi, detalii,
inclusiv cote, dimensiuni, toleranţe, detalii montaj etc., şi anume:
– desenele de ansamblu;
– schemele tehnologice ale fluxului tehnologic;
– schemele cinematice, cu indicarea principalilor parametri;
– schemele instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare,
comunicaţii, reţele de combustibil, apă, iluminat etc., ale instalaţiilor
tehnologice;
– planurile de montaj, geometrii, dimensiuni de amplasare, prestaţii, sarcini
etc., inclusiv schemele tehnologice de montaj;
– diagramele, nomogramele, calculele inginereşti, tehnologice şi de montaj,
inclusiv materialul grafic necesar punerii în funcţiune şi exploatării;
– listele cu utilajele şi echipamentele din componenţa planurilor tehnologice,
inclusiv parametrii, performanţele şi caracteristicile.
Dotările de mobilier, inventar gospodăresc, pază contra incendiilor,
protecţia muncii vor cuprinde:
– planurile principale de amplasare şi montaj, inclusiv cote, dimensiuni,
secţiuni, vederi, tablouri de dotări etc.;
– listele cu dotări, inclusiv parametrii, performanţele şi caracteristicile
acestora.
4.7 Predarea lucrărilor de proiectare şi remedieri
Predarea lucrărilor de proiectare şi remedieri
Predarea lucrărilor de proiectare contractate este un proces cu conotaţie juridica,
prin el beneficiarul certificând că obiectul contractului de proiectare a fost
îndeplinit cantitativ şi după trecerea perioadei în care beneficiarul poate cere

refaceri se considera şi îndeplinirea calitativa a acestuia trecându-se la plata
lucrărilor contractate (mai puţin garanţia de buna execuţie care se returnează în
condiţiile prevăzute în contractul de proiectare).
Predările pot fi:
- parţiale în forma draft (ciorna);
- parţiale în forma finala;
- finale.
Predările parţiale în forma draft sunt des utilizate in Comunitatea Europeana
unde procesul de proiectare este unul interactiv, beneficiarul fiind consultat pe tot
parcursul realizării proiectului. Recomandam şi noi acest mod de lucru de câte
ori este posibil şi îl consideram strict necesar în cazul finanţărilor private.
Predările parţiale în forma finală se utilizează atunci când beneficiarul proiectului
doreşte suprapunerea unor faze în derularea investiţiei, de regula, atunci când se
doreşte o selecţie rapidă a antreprenorului.
Se vor întocmi procese verbale de predare şi în cazul predărilor parţiale.
Predarea finala se realizează numai după avizarea interna a proiectului şi juridic
este certificată prin procesul verbal de predare a lucrărilor de proiectare (vezi
anexa…)
Pentru toate predările, conform prevederilor contractului de proiectare,
beneficiarul are la dispoziţie un termen în care poate solicita completări,
remedieri sau refaceri ale unor părţi din lucrările predate, lucrările suplimentare,
de orice natura trebuie plătite proiectantului dacă acestea nu sunt rezultatul unor
erori imputabile acestuia.
Proiectantul este obligat de asemenea să remedieze sau să completeze proiectul
realizat conform cu cerinţele verificatorilor atestaţi mandataţi de beneficiar să
verifice proiectul. În cazul unor divergente cu verificatorii de proiecte se poate
apela la arbitrajul unui expert tehnic autorizat MLPAT.
Urmărirea execuţiei (UE)
Contractele de urmărire a execuţiei iau naştere atunci când proiectul conţine
tehnologii noi, atunci când beneficiarul nu are un personal calificat care să
răspundă de ansamblul lucrărilor, sau când beneficiarul solicită acest lucru.
Cheltuielile cu urmărirea execuţiei reprezintă circa 5-15 %, din total valoare de
proiectare.
Activitatea de urmărire a execuţiei consta în:
− verificarea proiectului la faza DE ;

− verificarea documentaţiei care însoţeşte materialele şi utilajele;
− verificarea corespondenţei tipului de material şi utilaj cu caracteristicile din
proiect şi din oferta;
− stabilirea sau avizarea de soluţii tehnice la faza DE;
− urmărirea execuţiei lucrărilor în şantier;
− consultantă pentru întocmirea actelor pentru execuţia lucrărilor;
− consultantă pentru întocmirea actelor pentru recepţia lucrărilor;
− consultantă pentru întocmirea actelor pentru întocmirea cărţii tehnice a
construcţiei.
Pentru decontarea lucrărilor de urmărire a execuţiei, proiectantul va întocmi:
− rapoarte periodice (săptămânale, la doua săptămâni sau lunare după
caz);
− raport de activitate (centralizator al rapoartelor periodice) cu concluzii
legate de execuţie si de punerile in funcţiune;
− factura.

Proiectarea

More Related Content

Viewers also liked

Similar to Proiectarea

Proiectarea