1. ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI
FACULTATEA DE ECONOMIE
NATURA POLITICII FISCALE IN ZONA EURO.
IMPACTUL PACTULUI DE STABILITATE
SI CRESTERE REVIZUIT
Grigore Georgiana
Stoian Ana-Catalina
Tihan Adrian
Grupa 1430
-2010-

2. CUPRINS
Capitolul 1 Analiza sustenabilitatii finantelor publice in zona euro
Capitolul 2 Justificarea impunerii Pactului de Stabilitate si Crestere
1.Evaluarea Pactului de Stabilitate si Crestere
Avantaje si critici
Capitolul 3 Procedura de deficit excesiv-studii de caz
1.In ce consta procedura de deficit excesiv
2.Studii de caz
Romania
Lituania
Malta
Polonia
Capitolul 4 Reforma Pactului de Stabilitate si Crestere
1.Conceptul de Pact de Stabilitate si Crestere
2.Obiectivele si evolutia Pactului de Stabilitate si Crestere
3.Reforma Pactului de Stabilitate si Crestere
Capitolul 5 Instrumente ale coordonarii economice in UE
Un set de noi instrumente pentru o guvernare economica
mai puternica in Europa
Page | 2

3. Cap.1 Sustenabilitatea finantelor
Publice in zona euro
„Zona euro” este termenul oficial pentru grupul de state membre care au adoptat moneda euro ca
monedă proprie.
Până în prezent, treisprezece state membre UE au adoptat euro ca monedă proprie: Belgia,
Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia,
Slovenia şi Finlanda. Aderând la UE, noul stat membru se angajează să introducă euro în
momentul în care va îndeplini toate criteriile necesare. Prin îndeplinirea acestor criterii, un stat
membru demonstrează un nivel ridicat de convergenţă economică durabilă cu economia zonei
euro înainte de introducerea monedei unice. Convergenţa economică reprezintă o garanţie a
faptului că economia funcţionează bine în zona euro şi că statele membre se pot dezvolta şi
prospera in cadrul acesteia.
Calitatea de membru al zonei euro consolidează gradul de interdependenţă economică dintre
statele membre. Acestea au în comun moneda euro şi politica monetară indicată de Banca
Centrală Europeană. Folosirea monedei unice şi politica monetară comună au ca efect
intensificarea legăturilor comerciale şi financiare . Această integrare economică în creştere
încurajează o mai strânsă coordonare a politicilor economice.
Având în vedere această interdependenţă, membrii zonei euro se confruntă cu provocări
economice comune, specifice. Din acest motiv, începând din 1999, ministerele de finanţe ale
statelor membre din zona euro s-au întrunit, în mod informal, într-un „Eurogrup”, pentru a
discuta chestiuni legate de responsabilităţile comune privind moneda unică. La aceste întâlniri
participă şi comisarul pentru afaceri economice şi monetare, precum şi preşedintele Băncii
CentraleEuropene.
Buna funcţionare a zonei euro este crucială nu numai pentru economiile participante, ci şi
pentru întreaga Uniune. Aceasta deoarece succesul zonei euro, care constituie, până în prezent,
cea mai avansată etapă a integrării europene, influenţează puternic performanţa economică a UE.
De aceea, este vital ca zona euro să fie atent monitorizată astfel încât să devină o ancoră pentru
stabilitatea economică în Europa şi un imbold dat reformei în actualele şi viitoarele state membre
UE.
Page | 3

4. Cap.2 Justificarea impunerii Pactului
De Stabilitate si Crestere
In cazul unui soc al cererii simetric si negativ (care creeaza o externalitate pozitiva de cerere si
negativa in privinta ratei dobanzii),echilibrul necooperant va fi suboptimal,deoarece se
caracterizeaza printr-o rata a dobanzii mai ridicata.
In acest sens se poate considera ca PSC nu constituie doar un instrument de disciplina
bugetara,ci si unul de coordonare,deoarece limiteaza reactia statelor membre la un soc simetric al
cererii,ceea ce permite o reactie centralizata prin politica monetara unica.
1.Evaluarea Pactului de Stabilitate si Crestere
avantaje si critici
Avantajele PSC-decurg din obiectivele care au stat la baza conceperii lui.
1.sustine disciplina bugetara impusa prin tratatul de la Maastricht
2. *este un fel de garantie contra riscului de a destabiliza politica monetara prin politici
bugetare necoordonate;
*poate fi un mijloc de a determina o coordonare a politicilor economice nationale.
3. *evita situatia in care o tara a zonei euro ar adopta un ncomportament de tipul pasagerului
clandestin
*mecanismul de sanctiune poate fi analizat ca un mod de a internaliza in maniera taxelor
pigoviene acele externalitati create de moneda unica.
*este un mijloc prin care se poate asigura solvabilitatea statelormembre
4. *tine cont de anumite consideratii tepretice9apartinandnoii economii clasice),care critica
ineficacitatea politicii bugetare;
*lucrarile Comisiei Europene au ainsistat asupra cercului virtuos pe care il creeaza asupra
economiei existenta unei discipline bugetare riguroase;
*poate evita comportamentul tarilor de a urma o politica bugetara incoerenta
temporala(prociclica in faza de recesiune)
5.rigoarea bugetara este cu atat mai necesara in prezent,deoarece finantele publice vor fi
afectate de procesul de imbatranire a populatiei europene.
Criticile aduse PSC-se bazeaza pe analiza functionarii lui.
1.*PSC acorda o importanta excesiva termenului scurt in detrimentul termenului
lung,deoarece supravegherea este centrata pe deficit,si nu pe datoria publica si nici pe
sustenabilitatea acesteia;
*constituie o prelungire a criteriilor respective de la Maastricht-:respectarea acstor criterii nu
va duce doar la o convergenta bugetara,ci si la una caracterizata prin rate ridicate ale somajului si
rate reduse de crestere in zona euro(Franco Modigliani,1998);
Page | 4

5. *respectarea criteriului impus de deficit bugetar este costisitoare din punctul de vedere al
cresterii economice si somajului;
*severitatea regulilor PSC a fost resimtita la nivelul zonei euro,deoarece anul 2001 a marcat
sfarsitul careului magic;crestere sustinuta,o rata redusa a somajului,inflatie redusa si echilibru
extern.
2.PSC nu constituie o garantie suficienta pentru o convergenta bugetara,deoarece se manifesta
actiunea unor forte centrifuge determinate de socurile asimetrice,eterogenitatea structurala a
economiilor din zona euro;
PSCe ste un mijloc de "coordonare-bun public"impunand reguli prea stricte,care restrang
posibilitatea statelor de a reactiona la socuri;
Coordonarea strategica necesara pentru cresterea eficacitatii PSC este ingreunata de inexistenta
unei voine politice in acest sens.
3.*experienta sugereaza ca externalitatile negative incluse de om politica bugetara
expansionista a unu istat sunt reduse in comparatie cu externalitatile pozitiva pe care aceasta
politica le-ar genera(ratele dobanzii pe termen lung din Europa depind mai mult de evolutia
ratelor dobanzii americane
decat de situatia bugetara);
*teama de insolvabilitate este exagerata-istoria economica dovedeste ca tarile din zone euro
au facut mereu dovada unui minimum de responsabilitate bugetara);
4.*disciplina bugetara impusa de PSC este dura si va afecta negativ economiile mai ales in
primii ani ai UEM,in special daca exista o conjunctura externa nefavorabila.
*PSC ia in considerare deficitul global in locul deficitului structural (deficitul general corectat
de fluctuatiile conjuncturale);
*referinta la defictul structural ar permite economiilor sa nu sacrifice investitiile publice ;
*politica bugetara poate deveni chiar prociclica si va condamna politica monetara sa devina
principalul pol de stabilixare economica,ceea ce poate afecta credibilitatea BCE-"PSC tradeaza
un dogmatism care asfixiaza cresterea economica si este necesara oprirea acestui hara-kiri
economic".(Fitoussi,2003).
*PSC impune de fapt o politica bugetara procilcica-in conditiile unei conjuncturi
defavorabile,politica bugetara ar trebui sa sustina activitatea economica,insa regulile PSC impun
o respectare a limitei de deficit;
*combinarea unei politici bugetare restrictive cu o politica monetara asemenea8ratele
dobanzilor raman ridicate) mareste riscul unei recesiuni economice si al unei defilatii.
*textul PSC nu incita la promovarea unei politici anticilcice in perioadele favorabile din punct
de vedere economic.
5.*PSC nu este credibil deoarece exista o marja prea mare a Consiliului si a Comisiei in a
decide daca un deficit este excesiv si in a aplica sanctiuni;
*credibilitatea PSC depinde de aplicarea sa efectiva-recomandarile pentru un deficit excesiv
nu au avut urmari,iar sanctiunile nu au fost puse in practica;
*tarile asupra carora s-a deschis procedura de deficit excesiv au incercat sa ocoleasca
prevederile PSC(cazul Frantei si al Germaniei);
*exista doua masuri in punerea in practica a PSC-una pentru tarile mici(Portugalia),si alta
pentru tarile mari(Germania,Franta),care au beneficiat de indulgenta.
*PSC este asimetric,impunand un deficit maxim de 3% pentru toate tarile,desi nivelul de
dezvoltare,precum si evolutia variabilelor economice sunt specifice fiecarie tari.
Page | 5

6. Pentru a respecta intocmai prevederile PSC,Germania si Franta(al caror PIB reprezinta
cumulat aproape o jumatet din Pib-ul zonei euro) trebuie sa-si reduca pe termen scurt deficitul
sub limita maxima de 3% din Pib.Respectarea acestui criteriu poate avea efecte
nefavorabile,incetinind relansarea economica a zonei,
Comisia Europeana considera ca:
-efectul de asanare bugetara asupra Pib,pe termen scurt, ar putea fi atenuat,daca acest proces este
insotit de reforme structurale ale pietelor factorilor de productie si de o politica monetara
acomodativa;
asanarea bugetara poate juca un rol propice in continuarea reformelor structurale;
-impactul asupra Pib va fi pozitiv pe termen mediu,deoarece accentul se pune pe reducerea
cheltuielilor bugetare,si nu pe majorarea IMPOZITELOR
Page | 6

7. Cap.3 Procedura de deficit bugetar
1.In ce consta procedura deficitului excesiv
Procedura deficitului excesiv este reglementata prin intermediul articolului 104 din Pactul de
stabilitate si crestere si prevede ca statele membre UE trebuie sa evite deficitele guvernamentale
excesive. Comisia Europeana va monitoriza evolutia situatiei bugetelor si a datoriei guvernamentale a
statelor membre ale Uniunii in vederea identificarii erorilor majore de disciplina bugetara. Daca un stat
al Uniunii nu indeplineste conditiile impuse (deficit bugetar de maximum 3% din PIB), CE va intocmi un
raport pe care il va remite Consiliului European (reuniunea sefilor de stat si de guvern din UE). La randul
sau, dupa ce a consimtit asupra existentei deficitului bugetar excesiv in cazul unui stat UE, Consiliul
European face recomandari privind limitarea deficitului guvernamental al statului vizat. La inceput,
recomandarile Consiliului sunt transmise direct Guvernului vizat, dar ele sunt facute publice daca nu se
observa nicio actiune de remediere a deficitului din partea acestuia. Daca nici dupa ce recomandarile
sunt facute publice, statul cu deficit excesiv nu intreprinde nicio actiune, Consiliul poate lua alte masuri
in acest sens:
-recomanda Guvernului vizat sa faca publice informatii suplimentare legate de situatia sa financiara;
- invita Banca Europeana de Investitii sa nu mai acorde credite Guvernului cu deficit bugetar excesiv;
-impune statului vizat plata unor amenzi.
2.Studii de caz
„Numeroase state ale Uniunii Europene au în momentul de faţă deficite de peste 3%, în principal
datorită recesiunii economice care atrage după sine scăderea veniturilor fiscale şi creşterea ajutoarelor
de şomaj. Malta şi Polonia au adoptat o serie de măsuri de stimulare a economiei conforme cu planul de
redresare economică al UE. Aplicarea Pactului de stabilitate şi creştere cu flexibilitatea introdusă în 2005
este esenţială, la fel ca şi găsirea unei căi de ajustare pentru corectarea în timp util a deficitelor şi a
datoriilor. Acest lucru prezintă o importanţă deosebită pentru menţinerea pe termen mediu şi lung a
sustenabilităţii finanţelor publice
România
Deficitul public al României a atins 5,4% din PIB în anul 2008.Cifra reflectă, în principal,
derapări importante ale cheltuielilor curente, în special ale cheltuielilor cu salariile din sectorul
public şi ale cheltuielilor cu prestaţiile sociale, precum şi previziuni exagerat de optimiste privind
veniturile şi, în mai mică măsură, o scădere bruscă a veniturilor colectate în ultimul trimestru al
anului 2008 datorită încetinirii economice.România a urmat o politică bugetară pro-ciclică în
perioada de creştere explozivă a cererii 2005-2008, deficitul global crescând de la 1,2% în 2005
la 5,4% din PIB în 2008, în ciuda creşterii medii reale a PIB-ului de 6,5%.Această evoluţie
reflectă în mare măsură slaba planificare şi execuţie bugetară.
Începând din 2009, politica bugetară vizează corectarea importantelor dezechilibre interne şi
externe care au fost lăsate să ia amploare în economie. Aceasta face parte din programul
economic adoptat în aprilie 2009 ca răspuns la asistenţa financiară acordată României de
Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi alţii (a se vedea IP/09/611).Conform
Page | 7

8. programului, în 2009 România va limita deficitul la 5,1%.În cazul nemodificării politicilor,
previziunile de primăvară 2009 ale Comisiei estimează atingerea unui deficit la 5,6% din PIB în
2010, pe fondul unei încetiniri economice semnificative.
Depăşirea valorii de referinţă nu poate fi considerată excepţională în sensul dispoziţiilor din
tratat şi din Pactul de stabilitate şi creştere, cum nu poate fi considerată nici temporară. Acest
lucru sugerează că nu se îndeplineşte criteriul privind deficitul din tratat.
Lituania
În 2008, deficitul public al Lituaniei a atins 3,2% din PIB, o valoare superioară, dar totuşi
apropiată valorii de referinţă de 3% din PIB. Deteriorarea finanţelor publice în 2008 s-a datorat,
în principal, politicii bugetare expansioniste, şi, într-o mai mică măsură, încasărilor din impozite
mai reduse decât a fost prevăzut, ca urmare a încetinirii economiei în a doua jumătate a anului.
Creşterea economică a scăzut în mod semnificativ în 2008, dar totuşi, a atins 3 %.
Prin urmare, depăşirea valorii de referinţă nu poate fi considerată ca fiind excepţională, în
sensul Tratatului şi al Pactului de stabilitate şi de creştere. Având în vedere proiecţiile incluse în
estimările de primăvară ale serviciilor Comisiei privind evoluţia deficitului în 2009 şi 2010,
depăşirea valorii de referinţă de 3 % nu poate fi considerată ca fiind temporară.
Pentru 2009 şi anii următori, conform planului european de relansare economică, Lituania a
adoptat o politică bugetară care tinde să corecteze dezechilibrele interne şi externe. În decembrie
2008, guvernul a adoptat o reformă fiscală cuprinzătoare şi o serie de măsuri care vizează să
reducă cheltuielile, în special prin reducerea salariilor funcţionarilor publici în 2009.
Dată fiind deteriorarea mai mare decât s-a prevăzut a perspectivelor macroeconomice la
începutul anului 2009 şi încasările la buget mai reduse decât cele estimate, parlamentul lituanian
a adoptat un buget suplimentar restrictiv în mai 2009. În ciuda acestor măsuri binevenite de
consolidare, Comisia estimată că deficitul finanţelor publice lituaniene va creşte şi va depăşi 5 %
din PIB în 2009, apoi va atinge circa 8 % în 2010, valori care sunt net superioare valorii de 3 %
din PIB. Aceasta pare să indice că criteriul deficitului, prevăzut de tratat, nu este îndeplinit.
Se consideră că un deficit este excepţional atunci când apare ca urmare a unei rate negative de
creştere a volumului PIB-ului sau a unei pierderi cumulate a productivităţii în decursul unei
perioade prelungite de creştere anuală foarte redusă a volumului PIB-ului, în raport cu valorile
potenţiale.
Malta
La 18 februarie 2009, Comisia a adoptat un raport, în temeiul articolului 104, alineatul 3, pe
baza unui deficit estimat de 3,3 % din PIB în 2008 şi a unei datorii brute de 63,8 % din PIB,
conform datelor comunicate de către autorităţile malteze în septembrie 2008. Conform
raportului, depăşirea valorii de referinţă de 3 % este limitată, şi, chiar dacă nu este rezultatul unor
circumstanţe economice excepţionale, ar trebui să fie temporară, dat fiind că estimările
intermediare din ianuarie 2009 ale serviciilor Comisiei anunţau o scădere a deficitului sub 3%
din PIB în 2009, şi o nouă scădere în 2010. S-a decis că nu e nevoie să fie luate alte măsuri în
acest stadiu, în cadrul procedurii de deficit excesiv.
Page | 8

9. Totuşi, conform datelor comunicate de autorităţi în martie 2009, validate ulterior de Eurostat,
deficitul public al Maltei a cunoscut o modificare ascendentă de 4,7 % din PIB în 2008, astfel
depăşind cu mult valoarea de referinţă, în timp ce datoria publică brută se situa la 64,1 % din
PIB. Cifrele corespunzătoare anului 2008 se datorează, în principal, evoluţiei cheltuielilor, mai
degrabă decât consecinţelor încetinirii activităţii economice, dat fiind că creşterea PIB-ului a
rămas pozitivă, la 1,6 % în 2008. În special, şantierele navale malteze au fost incluse în sectorul
public, (1,3 % din GDP), şi s-au înregistrat întârzieri neaşteptate în ceea ce priveşte plata
impozitelor de către companii.
Comisia concluzionează că valoarea deficitului nu se apropie de valoarea de referinţă şi că nu
este rezultatul circumstanţelor economice excepţionale în sensul Tratatului şi al Pactului de
stabilitate şi de creştere. În plus, nu se poate considera că deficitul este temporar, dat fiind că,
conform estimărilor de primăvară, acesta va rămâne superior valorii de referinţă de 3 % în 2009
şi 2010. Aceasta indică că criteriul deficitului prevăzut de tratat nu este îndeplinit. Se estimează
că datoria publică brută, care, din 2001, este superioară valorii de referinţă de 60 % din PIB, va
creşte între 2009-2010.
Conform Regulamentului (CE) nr. 3605/93 al Consiliului, statele membre trebuie să comunice
Comisiei, de două ori pe an, deficitul public şi datoria publică, atât cifrele estimate cât şi cele
înregistrate.
Polonia
Deficitul public al Poloniei a atins 3,9% din PIB în 2008, o valoare superioară şi care nu se
apropie de valoarea de referinţă de 3 % din PIB. Depăşirea pragului reflectă în principal faptul
că nu s-a profitat decât parţial de pe urma conjuncturii favorabile din ultima perioadă, pentru a se
consolida finanţele publice şi pentru a întreprinde reforme majore în ceea ce priveşte cheltuielile.
În ultimii cinci ani, deficitul public al Poloniei s-a situat în medie la 4,3% din PIB, în timp ce rata
de creştere a PIB-ului a depăşit 5 % în medie.
Autorităţile poloneze şi-au modificat obiectivul privind deficitul pentru 2009, la 4,6 % din
PIB, ceea ce indică că depăşirea valorii de referinţă nu este temporară. Conform estimărilor de
primăvară ale serviciilor Comisiei, deficitul ar trebui să crească până la 6,6 % în acest an şi să
înregistreze o creştere suplimentară în 2010, dacă politicile vor rămâne neschimbate. Reducerea
cotizaţiilor sociale,sporirea facilităţilor fiscale acordate familiilor , în ceea ce priveşte impozitul
pe venit şi indexarea generoasă a pensiilor şi a prestaţiilor sociale au dus la creşterea deficitului
în 2008. În plus, un consum intermediar şi investiţii care au depăşit estimările, precum şi
reducerea încasărilor la sfârşitul anului 2008, datorită scăderii economice, au dus la un deficit
mai mare decât cel estimat, atât la nivel central, cât şi local.
Depăşirea valorii de referinţă nu poate fi considerată ca fiind excepţională, în sensul tratatului
şi al Pactului de stabilitate şi de creştere, şi nu poate fi considerată ca fiind temporară. Aceasta
indică faptul că criteriul privind deficitul prevăzut de tratat nu a fost îndeplinit. Datoria publică
brută rămâne inferioară valorii de referinţă de 60 % din PIB.
Context: procedura de deficit excesiv
Potrivit Pactului de stabilitate şi creştere, Comisia are obligaţia de a întocmi un raport ori de
câte ori deficitul unui stat membru depăşeşte valoarea de referinţă de 3% din PIB.Procedura de
Page | 9

10. deficit excesiv este reglementată de articolul 104 din tratat şi clarificată în Regulamentul (CE) nr.
1467/97 al Consiliului, care face parte din pact.Pactul, revizuit în 2005, permite luarea în
considerare a situaţiei economice atunci când se fac recomandări referitoare la ritmul corecţiilor.
Rapoartele sunt adresate Comitetului economic şi financiar, care formulează un aviz în
termen de două săptămâni.Ţinând seama de avizul Comitetului, Comisia trebuie să decidă dacă
recomandă sau nu Consiliului existenţa uni deficit excesiv [articolul 104 alineatele (5) şi (6)],
precum şi termenul limită pentru corectarea acestuia [articolul 104 alineatul (7)].
Cap.4 Reforma Pactului de
Stabilitate si Crestere
1. Conceptul de Pact de Stabilitate şi Crestere
Pactul de Stabilitate si Crestere se inscrie in cadrul Etapei a III-a a Uniunii Economice si
Monetare, care a inceput de la data de 1 ianuarie 1999. Scopul sau este de a garanta ca statele
membre vor continua sa depuna eforturi pe linia disciplinei bugetare si dupa introducerea
monedei unice.1 Concret, Pactul cuprinde o rezolutie a Consiliul European (adoptata la
Amsterdam la 17 iunie 1997) si doua regulamente ale Consiliului de Ministri adoptate la 7 iulie
1997 in care se precizeaza detaliile tehnice ale Pactului (supravegherea pozitiilor bugetare si
coordonarea politicilor economice, si respectiv implementarea procedurii in caz de deficit
excesiv). Pe termen mediu, statele membre si-au luat angajamentul de a urmari obiectivele
realizarii unui buget echilibrat sau aproape echilibrat si de a prezenta Consiliului de Ministri si
Comisiei un program de stabilitate pana la data de 1 martie 1999 (urmand ca programul sa fie
actualizat in fiecare an). In acelasi sens, statele care nu participa la etapa a III-a a Uniunii
Economice si Monetare vor trebui sa intocmeasca un program de convergenta.
Pactul este construit pe două aspecte cheie:
-un sistem de alarmă preventiva pentru identificarea şi corectarea derapajelor bugetare, înainte
ca acestea să determine depaşirea pragului de 3% din PNB stabilit în Tratat pentru deficitele
bugetare;
-un set de reguli cu efect descurajator pentru a exercita presiuni asupra statelor membre astfel
încât acestea să evite deficitele excesive şi să ia măsuri rapide de corectare a lor în caz că
apar.Sancţiunile se aplică numai statelor participante la zona Euro şi au valori între 0,2% şi 0,5%
din PNB, în funcţie de gradul în care valoarea de referinţă de 3% este depăşită. Aceste sancţiuni
se constituie, iniţial, în depozite nepurtătoare de dobânzi, urmând ca, dacă în 2 ani situaţia nu
este corectată, să se transforme în amendă.
Page | 10

11. 2. Obiectivele şi evoluţia Pactului de Stabilitate şi Creştere
In decembrie 1996 a fost adoptat, in cadrul Consiliului European de la Dublin, acordul politic
in legatura cu Pactul de Stabilitate si Crestere. Cadrul juridic al Pactului consta din:
Rezolutia Consiliului European din Amsterdam in legatura cu Pactul de Stabilitate si Crestere
din data de 17 iunie 1997;
Reglementarea nr. 1466/1997; privind consolidarea supervizarii situatiilor bugetare ale statelor
membre si controlul coordonarii politicilor economice (aspect preventiv);
Reglementarea nr. 1467/1997 privind aplicarea procedurii de deficit bugetar excesiv in
conditiile in care un stat membru depaseste pragul de referinta (in acest caz 3% din PIB, aspect
represiv).
Motivarea existentei Pactului de Stabilitate si Crestere este faptul ca Tratatul prevede doar
limite cantitative pentru adoptarea euro, dar nu si o politica bugetara de urmat ulterior trecerii la
moneda unica. Astfel, Pactul de Stabilitate si Crestere se inscrie in logica Tratatului si
desfasoara dispozitiile acestuia2.
Pactul de Stabilitate si Crestere, fundamentul celei de-a treia etape a Uniunii Economice si
Monetare, care a inceput la 1 ianuarie 1999, odata cu introducerea monedei euro ca moneda de
cont, are ca obiectiv principal o convergenta sustinuta si durabila a economiilor statelor membre
din Zona Euro, urmareste prevenirea aparitiei deficitului bugetar excesiv si este destinat sa
garanteze siguranta stabilitatii economice, precum si o gestiune solida a finantelor publice a celor
12 tari din Zona Euro, cu scopul de a evita ca o politica bugetara permisiva a unui stat membru
sa prejudicieze un altul. Astfel, se urmareste stabilizarea preturilor si mentinerea unei cresteri
economice sustinute si durabile. Consiliul Ministerial al Uniunii Europene poate penaliza orice
stat membru care nu ia masuri pentru reducerea deficitului bugetar excesiv (penalizarea este, in
prima faza, un depozit fara dobanda la bugetul Uniunii Europene, ca dupa doi ani, in caz de
necorectare a deficitului excesiv, sa ia forma unei amenzi).
Prin aplicarea Pactului de Stabilitate si Crestere se urmareste atat evitarea conflictelor intre
politica fiscala (nationala) si cea monetara (unica), cresterea economica si prosperitatea,
stabilizarea cheltuielilor bugetare pe intreg ciclul economic, cat si supravegherea respectarii
angajamentelor bugetare si avertizarea rapida daca obiectivele bugetare nu sunt respectate.
Odata cu intrarea in a treia etapa a Uniunii Economice si Monetare, procedurile de control
multilateral au condus la un dialog constant intre statele membre pe tema politicii economice si
bugetare. Marile Orientari ale Politicii Economice sunt sablonul/modelul principal al acestui
dialog. Constau din recomandari redactate anual de catre Consiliul Ministerial la propunerea
Comisiei si sunt ulterior transmise statelor membre. Acestea isi orienteaza politicile economice
in functie de respectivele recomandari. Comisia elaboreaza anual un raport privind modalitatea
de aplicare. Avandu-se in vedere problemele intampinate de unele state membre in atingerea
obligatiilor bugetare din programele de stabilitate actualizate, in toamna anului 2002 a avut loc o
Page | 11

12. dezbatere cu privire la Pactul de Stabilitate si Crestere si la responsabilitatea atingerii unui buget
echilibrat.
3.Reforma Pactului de Stabilitate şi Creştere
Principalele modificari ale Pactului de Stabilitate si Crestere sunt:
Raman neschimbate cele doua ancore nominale ale Pactului de Stabilitate si Crestere. In
continuare, un deficit bugetar de maximum 3% din PIB si o rata a indatorarii de maximum 60%
din PIB sunt reperele unei economii sanatoase. Nu mai sunt insa obligatorii, in acest punct al
ciclului economic prin care trec statele Uniunii Europene.
Comisia Europeana nu mai sanctioneaza nerespectarea acestor repere, cum a facut-o in
trecut cu state ca Portugalia sau Grecia, impotriva carora a declansat proceduri greoaie de
amendare, daca violarea deficitului prag de 3% este temporara si justificata.
Comisia Europeana accepta statelor membre deficite bugetare temporare mai mari de 3% din
PIB, daca acestea pot justifica cu argumente relevante, concrete, depasirea deficitului maxim
permis. Printre argumentele acceptate de Comisia Europeana se numara necesitatea asigurarii
potentialului de crestere a economiei, ciclul economic, costurile ridicate ale reformelor
structurale (reforma pensiilor, reforma sistemului de asigurari sociale), necesitatea unor eforturi
bugetare pe termen mediu (cum ar fi investitiile, asigurarea unui nivel optim al datoriei publice
etc.)
Procedura de stabilire a legalitatii incalcarii deficitului maxim admis va lua in considerare o
serie de principii generale, care urmeaza a fi stabilite de catre statele membre impreuna cu
organismele Uniunii Europene. Aplicarea principiilor va urmari contrabalansarea dezechilibrelor
cauzate de extinderea Uniunii Europene catre sud-estul continentului.
Tarile vor avea la dispozitie doi ani de zile pentru a corecta deficitele excedentare. Aceasta
perioada poate fi prelungita in cazul producerii unor evenimente neasteptate, solicitante pentru
bugetele nationale.
In perioadele de crestere economica, statele membre vor folosi instrumente fiscale adecvate, in
scopul reducerii deficitelor si a datoriilor.
Statele membre au libertatea de a-si stabili obiective pe termen mediu, adaptate
particularitatilor nationale, respectiv tinand cont de potentialul real de crestere economica,
deficitul bugetar si gradul de indatorare al economiei.
In cadrul Consiliului European din 22 si 23 martie 2005, ministrii de finante au elaborat o serie
de propuneri in vederea unei mai bune gestionari a Pactului de Stabilitate si Crestere, acestea
fiind adoptate la 27 iunie 2005, dupa cum urmeaza3:
1. Instrumente preventive: un memento al principalelor schimbari efectuate: definitia
termenului “instrumente preventive” – definitii separate ale obiectivelor pe termen mediu/stat
membru pentru a permite flexibilitatea diversitatii economice in cele 25 state membre. Pe termen
mediu, obiectivul poate oscila de la un deficit de 1% din PIB pana la a fi egal cu un surplus;
Page | 12

13. tarile din Zona Euro si din cadrul Mecanismului Cursurilor de Schimb, care inca nu si-au atins
obiectivele bugetare trebuie sa reduca deficitul public cu 0,5% din PIB (masuri exceptionale nu
vor fi incluse in aceste eforturi de reducere si in timpul perioadelor de boom economic, efortul
consemnat ar trebui sa fie mai mare); tarilor care au implementat reforme structurale cu un
impact masurabil asupra viabilitatii finantelor publice le va fi permisa devierea temporara de la
planul de ajustare bugetara.
2. Instrumente de corectare: limitele de 3% din PIB pentru deficite si de 60% pentru
datoria publica au ramas neschimbate; modificarile au fost urmatoarele: o definitie mai flexibila
a “recesiunii economice serioase”, care permite statelor membre sa depaseasca temporar pragul
de 3% din PIB; explicatii cu privire la definirea factorilor “relevanti” necesar a fi luati in
considerare pentru a evita lansarea procedurilor de deficit excesiv pentru excesele temporare;
extinderi ale termenelor limita pentru corectarea situatiilor de deficit excesiv si o usoara reducere
a deficitului structural, cu 0,5% din PIB (exclusiv fluctuatiile ciclului economic) pentru tarile
care au depasit limita de referinta.
O tara ce urmareste linia reformelor structurale stabilite la Lisabona si cea stabilita prin
Principalele directii de politica economica(caeteris paribus) ar putea fi sanctionata in spiritul
actualului PSC,deoarece costurile bugetare ale acestor reforme ar fi ridicate pe termen scurt.
Luarea in considerare a compromisului dintre obiectivele pe termen lung si cele pe
termen scurt
*sustenabilitatea datoriei publice pe termen lung
*stabilirea limitei maxime a deficitului sa ia in considerare natura fluctuatiilor economice
ale tarilor europene
*flexibilitatea regulilor in situatia in care o tara traverseaza o conjunctura economica
defavorabila
Evaluarea stricta a politicilor bugetare prociclice
*nepromovarea de politici bugetare prociclice
*informarea Comisiei Europene in situatia in care o tara intentioneaza sa adopte o astfel
de politica
*tratarea in mod nediferentiat a tarilor zonei euro
Realizarea unei distinctii intre cheltuielile de consum si cele pentru investitii in calculul
deficitului
*efectuarea de investitii in infrastructura,educatie,mediu si cercetare-dezvoltare va
permite UE sa indeplineasca obiectivele stabilite la Lisabona
*existenta unei concordante intre prevederile PSCsi Strategia de la Lisabona
*distinctia dintre cheltuielile productive si cele neproductive -introducerea regulii de aur
a finantelor publice,ca alternativa la urmarirea unu buget echilibrat
Introducerea regulii de aur a finantelor publice
*reprezinta o solutie,deoarece investitiile vor intari cooperarea dintre statele membre,prin
proiectele comune vizate
*dezavantaj-conduce la o politica fiscala expansionista,ce determina majorarea ratei
dobanzii
Page | 13

14. *avantaj-o crestere a investitiilor va genera o rata superioara de crestere economica si o
reducere a deficitului bugetar pe termen mediu*cresc incasarile din taxe si se reduc cheltuielile
bugetare ce-i vizeaza pe someri)
*asigura o compatibilizare mai mare a Pactului de stabilitate si crestere cu Strategia de la
Lisabona si cu orientarile de politica economica stabilite de Comisia Europeana.
Intarirea credibilitatii mecanismului sanctiunilor prevazut de PSC
*conferirea unei puteri sporite Comisiei Europene este preferabila solutiei de reducere a
asprimii sanctiunilor
*sanctiunile reprezinta un element important al cresterii eficientei PSC
*coordonarea politicilor economice a statelor membre contribuie la cresterea credibilitatii
PSC
*sanctionarea tarilor in situatia in care depasesc variabilele stabilite ale deficitului si
datoriei publice,fara a face investitii majore in diverse proiecte generatoare de crestere
economica
*discutarea programelor nationale de stabilitate si convergenta in cadrul Parlamentului
European
Cap.5 Instrumente ale coordonarii
Economice in UE
Un set de noi instrumente pentru o guvernare
economică mai puternică în Europa
Comunicarea aprobată de către Comisia Europeană se bazează pe principiile prezentate la
12 mai pentru a consolida guvernanţa economică în Uniunea Europeană (a se vedea
MEM0/10/204). Acesta prezintă un set de instrumente menite a consolida în mod eficient Pactul
de stabilitate şi creştere, extinderea supravegherii dezechilibrelor macro-economice şi de a aplica
în mod eficient supravegherea economică prin sancţiuni şi stimulente adecvate. Înfiinţarea unui
Semestrul "european" din ianuarie 2011 va deveni piatra de temelie a coordonării politicii
economice. Prin alinierea în ceea ce priveşte calendarul de examinare a bugetelor naţionale şi a
programelor de reformă, va fi asigurată o mai bună coordonare ex ante a politicilor economice .
Crizele recente, precum şi riscul ridicat al stabilităţii din zona euro au subliniat
interdependenţa actuală între economiile UE şi au expus vulnerabilitatea statelor membre, în
special în interiorul zonei euro. Cu toate acestea, disciplina fiscală, lacunele în privinţa
competitivităţii şi dezechilibrele din sectorul privat sunt probleme pentru întreaga Uniune
Europeană, evidenţiindu-se o nevoie clară pentru o coordonare mai strânsă a politicii economice
în întreaga UE şi zona euro.
Regulile şi procedurile pentru coordonarea politicii economice nu au fost suficient respectate.
În plus, acumularea de dezechilibre macroeconomice nu a fost abordată în mod corespunzător.
Într-un număr de state membre, acest lucru a dus la deficite mari de cont curent, datorii externe
Page | 14

15. mari şi creşterea nivelului datoriei publice, care sunt în mod clar mai mari decât valoarea de
referinţă de 60% stabilită în Tratat.
Comunicarea Comisiei din 12 mai a cerut o guvernanţă economică mai puternică şi a avut o
abordare pe trei piloni:
-consolidarea Pactul de stabilitate şi creştere;
-abordarea dezechilibrelor macro-economice şi a divergenţelor în competitivitate;
-crearea unui cadru permanent şi robust pentru gestionarea crizelor.
Comunicarea vine în continuarea celei din 12 mai şi se bazează pe orientările convenite la
17/06/2010 de Consiliul European. Acestea reflectă progresele înregistrate de Grupul de studiu
privind guvernarea economică. Se prezintă astfel un set de instrumente menite a atinge aceste
obiective. Acesta va fi urmat de propuneri oficiale în septembrie şi octombrie. Cu toate acestea,
Comisia se aşteaptă ca în cadrul Consiliului Ecofin din 13 iulie să se poată confirma deja
lansarea semestrului European în 2011.
Semestrul european
Cu scopul de a realiza o supraveghere mai integrată a politicilor economice, a fost sugerată în
cadrul programului Europa 2020 iniţiativa de a sincroniza evaluarea politicilor fiscale şi
structurale ale statelor membre UE în aşa-numitele semestre europene. Aceasta ar trebui să
permită statelor membre să beneficieze de o coordonare ex-ante, la nivel european, atunci când
pregătesc bugetele naţionale şi programele naţionale de reformă. Comunicarea precizează modul
în care noul ciclu de supraveghere va funcţiona în practică.
Ciclul va începe în ianuarie, cu o un Sondaj al Comisiei Europene privind Creşterea Anuală
(AGS). Acesta va fi prezentat Parlamentului European. Statele membre vor prezenta programele
lor de Stabilitate şi Convergenţă , precum şi Programele naţionale de reformă ale acestora, în
aprilie, astfel încât Comisia să le poată evalua simultan. Apoi, Consiliul, pe baza evaluărilor
Comisiei, ar putea emite orientări politice specifice fiecărei ţări la începutul lunii iulie. Apoi, în
a doua parte a anului, statele membre vor finaliza bugetele lor.
In privinţa supravegherii macro-economice, bazându-se pe principiile Comunicării din 12
mai, Comisia Europeană propune dezvoltarea unui nou mecanism structurat pentru detectarea şi
corectarea dezechilibrelor macro-economice, inclusiv divergenţe privitoare la competitivitate.
Pentru o mai buna prevenire a dezechilibrelor, Comisia va stabili un tablou de bord compus din
indicatori economici şi financiari. În cazul în care dezechilibrele sunt percepute a fi de natură
gravă, acest lucru ar conduce la emiterea de recomandări de politică detaliate şi o raportare
periodică din partea statului membru în Consiliul Ecofin şi a Eurogrup.
O altă componentă importantă se referă la supravegherea reformelor structurale
Pentru a avea o supraveghere efectivă a reformelor structurale este important să se identifice
blocajele, pentru a atinge obiectivele Europa 2020 (ocuparea forţei de muncă, incluziunea
socială, cercetare şi inovaţie, educaţie, energie şi schimbări climatice).
Pe baza programelor naţionale de reformă ale statelor membre, Comisia va evalua modul în
care fiecare ţară progresează spre obiectivele sale naţionale relative la Europa 2020. În caz de
progresele insuficiente, Comisia poate adresa direct , un avertisment pentru statul membru în
cauză.
In finalul Comunicării, Comisia propune o gamă mai largă de sancţiuni şi stimulente pentru a
consolida credibilitatea cadrului fiscal al UE.
Page | 15

16. În ceea ce priveşte componenta corectivă, bugetul UE ar trebui să fie utilizat ca o pârghie
suplimentară pentru a asigura respectarea Pactului de Stabilitate şi Creştere. Aceasta include
cheltuielile legate de politica de coeziune, cheltuielile pentru agricultură (FEGA) sau Fondul
European pentru pescuit (FEP).
În caz de non-conformitate cu normele, sunt prevăzute două etape, prin dispoziţiile articolului
126 alineatul (11). În primul rând, detectarea a unui deficit excesiv ar trebui să ducă la
suspendarea sau, eventual, redirecţionarea angajamentelor legate de programele multianuale.
Acest lucru nu ar afecta imediat plăţile şi ar oferi timp pentru corecţii. În al doilea rând, în caz
de nerespectare a recomandărilor privind corectarea deficitului excesiv, se poate aplica anularea
angajamentelor bugetare şi pierderea definitivă a plăţilor pentru ţara în cauză.
Page | 16

17. BIBLIOGRAFIE
1. Ana-Maria, Nica - Pactul de Stabilitate si Crestere Economica – din nou in
dezbatere, Revista Trinuna Economica, nr 35, Bucuresti, 2006
2. Dinu M.;Socol C.;Niculescu A.-Fundamentare si coordonarea politicilor economice in
Uniunea Europeana,Editura Economica,Bucuresti,2006
3. Dinu M.,Socol C.,Marinas M.- Economie Europeana,Editura
Economica,Bucuresti,2004
4. European Commission – “Challenges ahead for new Stability and Growth Pact” –
Bulletin Quotidien Europe no 9217, 23 June 2006, Brussels.
5.Comisia Europeana – Public Finances in EMU 2006
6. www.cadranpolitic.ro
7. www.euromoneda.ro
8. www.europeana.ro/stiri/
9. www.infoeuropa.ro
10. http://ro.euabc.com
11. www.zf.ro
Page | 17