2. Sir Isaac Newton
Philosophiae Naturalis Principia
Mathematica
(însemnând în latină, "Principiile matematice ale
filozofiei naturale"), adesea numită
doar Principia ori Principia Mathematica, este
lucrarea în trei volume a lui Isaac Newton publicată
în 5 iulie 1687. Conține formularea legilor de mișcare
a corpurilor (cunoscute frecvent și ca Legile lui
Newton) ce constituie fundamentul mecanicii clasice,
precum și Legea atracției universale. Tot în Principia,
Newton explică atât matematic cât și fizic legile
mișcărilor planetare, cunoscute sub numele de Legile
lui Kepler, pentru că au fost deduse empiric de
către Johannes Kepler pe baza observațiilor
astronomice personale ale acestuia.
(4 Ianuarie 1643 – 31 Martie 1727)
3. Georgh Simon Ohm
Legea lui Ohm
Georgh Simon Ohm fost un fizician și educator
german. Încă de la începutul carierei sale didactice,
ca profesor de liceu, Ohm a studiat pila
galvanică inventată de contele italian Alessandro
Volta. Folosind echipament creat de el însuși,
fizicianul german a descoperit proporționalitatea
dintre diferența de potențial, intensitatea curentului
electric și rezistența electrică care a devenit
cunoscută în lumea științifică începând cu 1826 și
până azi ca legea conducției electrice, dar mai ales
ca legea lui Ohm.
(16 Martie 1789 – 6 Iulie 1854)
4. Rudolf Julius Emanuel Clausius
Fondatorul termodinamicii
Rudolf Julius Emanuel Clausius a fost
un fizician și matematician german care este
considerat fondatorul termodinamicii.
Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu
privire la ciclul Carnot, Clausius a pus bazele
teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa,
publicată în 1850 în Annalen der Physik, descrie cum
teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele
termice, lucrare care a stat la baza enunțului celui
de al doilea principiu al termodinamicii.
În 1865 a introdus noțiunea de entropie iar in 1870
teorema virialului.
(2 Ianuarie 1822 – 24 August 1888)
5. Niels Henrik David Bohr
Modelul atomic Bohr
Niels Henrik David Bohr , fizician danez de
origine evreiască ,care a avut contribuții esențiale la
înțelegerea structurii atomice și a mecanicii cuantice.
Niels Bohr a fost profesor de fizică și directorul
Institutului de Fizică Teoretică din Copenhaga. A fost
autorul modelului atomic care îi poartă numele. A
adaptat teoria cuantică la studiul structurii atomice și
s-a preocupat de cercetări de fizică nucleară. Pentru
contribuțiile sale fundamentale, Bohr a fost laureat
al Premiului Nobel pentru Fizică în 1922.
Fiul său, Aage Niels Bohr a primit premiul Nobel
în 1975 pentru cercetările sale, iar fratele, Harald
Bohr, a fost un cunoscut matematician.
(7 Octombrie 1885 – 18 Noiembrie 1962)
6. Albert Einstein
Teoria relativităţii
Albert Einstein a fost un fizician teoretician de
etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din
1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA,
naturalizat american în 1940, profesor universitar
la Berlin și Princeton.
A fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei
mai străluciți oameni de știință ai omenirii.
În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.
Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt
legate de teoria relativității restrânse (1905), care
unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria
relativității generalizate (1915) care extinde
principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând
o nouă teorie a gravitației.
(14 Martie 1879 – 18 Aprilie 1955)