Documentul analizează conceptul de justiție în socialismul târziu, punând accent pe interacțiunea dintre drepturile omului, egalitate și distribuția resurselor în societate. Se discută despre diferitele teorii ale justiției, inclusiv cele universaliste și particulariste, subliniind importanța contextului și a percepției sociale în înțelegerea justiției. În final, se reflectează asupra influenței ideologiei și a subiectivității asupra sentimentului comun al justiției în cadrul societății socialiste.

1. Simţul justiţiei în socialismul
tîrziu
Dorel Curtescu

2. Conceptualizări
• Justiţia – concept central al discursului despre morală, dreptate etc.
– valoare a acţiunilor colective şi particulare;
– “first virtute of social institutions” (Rawls);
• Experienţă “mesianicistă”: realizarea justiţiei în viitor/ l‟a-venir (Derrida);
•
Justiţia socială: drepturile omului, drepturi civile, cetatenie, participare politica, inegalităţi
sociale, inegalităţi gender etc;
– distributia economica si sociala a resurselor, a bunurilor materiale si simbolice;
– facilitarea accesului la bunurile publice si comune (sanatate, educatie, mediu
ecologic, “bunuri primare” etc);
• Cum se realizează distribuţia bunurilor într-o societate? În funcţie de care valori şi criterii
poate fi considerată distribuţia bunurilor simbolice şi materiale justă?
• Politica recunoaşterii şi politica diferenţei (Fraser, Honneth);
– “diferenţa” este manipulată de societate: politica diferenţei → politica diferenţierii (Kymlika, Young);
– capcane: determinismul cultural şi determinismul economic;
• Exemplu de frame: rasismul ca problema a tolerantei;
– “culturalizarea politicii”(Zizek);
– toleranta ca forma de represivitate (Marcuse);

3. Problematizări
• Meritocratism or “equality in a specific space”?
–“*…+ demanding equality in one space – no matter how hallowed by tradition
– can lead to be anti-egalitarian in some other space *…+” (Sen, 1992);
– a gandi justitia in termeni de camp (Bourdieu);
Content of the demands of justice: worst off or “basic needs” (Rawls);
– “bunuri primare” (handicap fetişist) vs. “necesităţi primare” (Sen);
• Currency: welfare, capabilities, resources etc;
– “prag critic” al teoriilor justiţiei;
– justiţia capătă relevanţă dacă este raportată la o exigenţă a distribuţiilor;
– egalitatea socială nu e o relaţie matematică (Aristotel);
• Cope of the demands of justice: who owe and are owed the duties of
justice to one another?
• Actors to which justice primarily applies: social institutions or private
choices of individuals?

4. Teorii
• Teorii universalist-normative (Rawls, Habermas);
• cautarea unui fundament real al justiţiei:
– raţiunea – sursă primară: justiţia ca echitate (Rawls);
– proceduri universale – alegerea raţională – decizii juste;
– ideal speech situations and consens;
• Hegemonie: consensul, camuflat în obiectivitate socială, implică relaţii de
putere; obiectivitatea este politică (Mouffe) şi poliţie (Ranciere);
• Teorii particulariste (Taylor, Kimlika, Walzer);
• înţelegerea justiţiei ca una dintre multiplele scheme conceptuale ce
determină mentalitatea oamenilor:
– categoriille “just”/ “injust” trebuiesc raportate la situatii concrete;
– necesitatea contextului: semnificatiile unei actiuni nu pot fi determinate in
afara unui context;

5. Justiţia “de jos”/ justice from bellow
•
Simţul comun al justiţiei încorporat de actori în situaţii de dispută din viaţa cotidiană (Boltanski &
Thevenot, Pecherskaya);
– simţul comun/ simţul practic: o logică practică, pre-reflexivă a acţiunii (Bourdieu, 1972)
•
Metodologic: une lecture “rapprochee du monde social” (Piette, 1996);
– “situatia”, luată ca unitate de observatie etnografica: “[…] une telle entree permet de s‟attacher a la
temporalite pertinente pour les acteurs, celle de l‟action en train de se faire.” (Breviglieri & StavoDebauge, 1999);
•
“Regimes d’action” (Boltanski)/ “regimes d’engagement” (Thevenot);
– “categories of practice” vs. “categories of analysis” (Bourdieu, 1991; Brubaker&Cooper, 2000);
•
“*...+ we have to distinguish between the concepts of justice as analytical tools and real sense of justice, as
used in everyday life by ordinary people.” (Pecherskaya, p.21)
– “conditţii de adevăr” vs “contidţii de uz” (Wittgenstein);
•
Justiţia ca “formă de viaţă”:
– viaţa în comun: semnificaţii comune ale justiţiei/ injustiţiei;
– “Background” (Searle) / “habitus” (Bourdieu);
– “lumi comune ale justiţiei”/ cité (Boltanski & Thevenot): încorporează semnificaţii ale justiţiei (6 lumi, dar nu
e un număr magic!);
•
Critici:
(1) “uitarea” istoriei;
(2) neglijarea raporturilor de forţe şi accentul excesiv pe situaţii;
(3) neglijarea macro-sociologiei în detrimentul micro-sociologiei;

6. Antropologia capacităţilor/ “capability
approach”
•
Recuperarea actorului – definit prin competenţe şi capacităţi care nu sunt
ontologizate:
– recunoasterea dimensiunii morale a subiectilor;
• 2 “modernitati antropologice”:
(1) capacitatile – ca o calitate atasata identităţii omului;
– esenţializarea identităţilor: excludere, rasializare etc;
– cetăţenia: recunoaşterea subiecţilor politici şi guvernarea in-divizilor;
(2) omul – “empirico-transcendental” (Foucault): capabil/ incapabil, activ/pasiv, liber/determinat
– justifică tratamente sociale şi juridice diferite;
• Obiectivare/ subiectivare:
(a) competenţe/ capacităţi obiectivante;
(b) competente/ capacităţi subiectivante;
• Abilitatile de justificare si capacitatile critice caracterizeaza simtul comun al justitiei pe care il
implementeaza actorii in diferite situatii în viata cotidiana;
• Critici:
(1) nu este problematizată “istoricitătea” categoriilor, nici semnificaţiile practicilor;
(2) critica si functiile sale in regimurile totalitare: “diskussiia” (Kojevnikov), critica şi autocritca”(Hellbeckm, Harkhordin), logica denunţurilor (Kozlov).

7. Studiu de caz: socialismul tîrziu
•
Zastoi : percepţia stabilităţii vs. schimbarea “de jos” (Yurchak, 1997);
– “binary socialism” (p.4-5);
– discursul autoritar sovietic: socialist ca formă, indeterminat ca conţinut (Platt & Nathans, 2011);
•
Planed economy – economy of shortage – economic reproduction:
•
“But more broadly, markets create problems because they move goods horizontally rather than vertically toward
the center, as all redistributive systems require. Because these horizontal movements and individualizing premises
subverted socialism's hierarchical organization, market mechanisms had been suppressed. Reformers introducing
them were opening Pandora's box.” (Verdery, p. 30)
•
Distribuţia – o armă a puterii (Osokina);
– ierarhia socială determinată în dependenţă de accesul la bunurile de consum (p.9);
– statul formează ierarhia de acces (p.9);
•
Strategii de supravieţuire/ îmbogăţire (Osokina, Negură);
– blat : “[…] as the „reverse side‟ of an overcontrolling centre, a reaction of ordinary people to the structural constraints
of the socialist system of distribution – a series of practices which enabled the Soviet system to function and made
it tolerable, but also subverted it.” (Ledeneva, 1998)
– concurenţa în socialism, forme de proprietate , regimuri de consum, viaţa socială a obiectelor etc.
•
“Subiectivitatea sovietică” vs “Subiectul liberal” (Hellbeck, Halfin, Harkhordin);
– subiectul de drept: “Over and over I heard people say: “Defend your rights!. .Why are you giving up? Don't give up;
don't let them walk all over you!” Lest we too hastily and here liberalism triumphant, however, we might note that
this ideology of rights has its origins in socialism, which encouraged subjects to see themselves as entitled to
things. Their sense of entitlement is now in the service of a demand for rights. Socialism too guaranteed
rights, though not to property. One might say that socialism had made villagers rights bearing subjects of a certain
type, but by complaining repeatedly to the land commission, going to court, and plowing over their neighbor's
furrow, villagers may now be actively making themselves into the bearers of rights.” (Verdery, p. 166);
– “proces de individuaţie” (Foucault, Verdery, Harkhordin);

8. Discuţie: Garazh (1979)
1) Incorporează simţul justiţiei ideologia?
– “*…+ it would be incorrect to identify the Soviet people’s
mentality with the principles of Soviet ideology.” (Pecherskaya, p. 36);
– marginalizarea ideologiei;
– “subiectul ideologic” (Hellbeck, Halfin);
– “speak Bolshevik” (Kotkin);
– cynicism (Zizek);
2) Putem vorbi despre un “simţ comunist al justiţiei”?
– “There is no “universal justice” that does not belong to a
particular tradition (or, more broadly, to a form of life)”
(Pecherskaya, p. 37);
– pluralitatea lumilor (Boltanski & Thevenot)
– romantic view of communism (Burawoy);
– disidenti (Soljenitsim, Zinoviev…): expulzarea / emigrarea in Occident
si simtul “comunist” al justitiei;
– interpretare mesianică: justiţia – proiect de viitor/ l’a-venir (Derrida);

9. Surse
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Amartya S. (1992) Inequality reexamined.
Boltanski L., Thevenot, L. (1991) De la justification. Les economies de la grandeur.
Fitzpatrick S. (ed.) (2000) Stalinism: New Directions.
Honneth A., Fraser, N. (2012) Despre redistribuire si recunoastere.
Krylova A. (2000) The Tenacious Liberal Subject in Soviet Studies
Mouffe Ch. (2000) The Democratic Paradox.
Rawls J. (1996) Theory of Justice.
Осокина Е. (2008) За фасадом «сталинского изобилия».
Хархордин O. (2004) Обличать и лицемерить.
Pecherskaya N. V Spravedlivost’ *justice+: The origins and transformation of the concept in
Russian culture // Jahrbucher fur Geschichte Osteuropas. 2005. Vol. 53. No. 4. P. 545-564.
Pecherskaya N. V. Looking for justice: the everyday meaning of justice in late Soviet Russia //
Anthropology of East Europe Review. 2012. Vol. 30. No. 2. P. 20-38.
Platt K., Nathans B. Socialism in form, indeterminate in content. In: Ab Imperio, 2/2011.
Yurchak A. The Cynical Reason of Late Socialism: Power, Pretense, and the Anekdot. Journal
Public Culture , Volume 9 (2) – Jan 1, 1997
Ab Imperio, 3/2002