Evul Mediu

1. 1. Periodizarea şi izvoarele istoriei Evului Mediu
Ca dată de început a evului mediu intră în discuţia specialiştilor anul395 (Partitio Imperii Roman)
şi anul 476 (căderea Imperiului roman deApus), respectiv secolul al V-lea. Ca dată a încheierii evului
mediu unii istorici optează argumentat pentru anul 1453 (căderea Constantinopolului), alţii pentru 1492
(descoperirea Americii, cu toate urmările acesteia), mai ales istoricii germani pentru anul 1517 (Reforma
lutherană), ori 1648 (Revoluţia burgheză din Anglia). Problema periodizării evului mediu se pune diferit
de la o zonă geografică la alta, în funcţie şi de condiţiile dezvoltării istorice, de structurile politice, social-
economice, culturale sau religioase care au existat în spaţiile respective. În acest context etapizarea
evului mediu este de asemeni o chestiune delicată.
Fie că sunt luate în considerare două etape: evul mediu timpuriu şi
evul mediu târziu, fie, cel mai frecvent, trei etape:
• evul mediu timpuriu - haut moyen âge (fr.), Frühes Mittelalter
(germ.), Early Middle Ages (engl.) - între secolele V-X/XI;
• evul mediu dezvoltat sau clasic - moyen âge classique (fr.),
Hochmittelalter (germ.), High Middle Ages (engl.) - între secolele
XI/XII-XIII/XIV;
• evul mediu târziu - bas moyen âge (fr.), Spätmittelalter (germ.),
Late Middle Ages (engl.) - între secolele XIV/XV-sfârşitul secolului al
XV-lea/secolul al XVI-lea /mijlocul secolului al XVII-lea.