Oamenii își doresc adesea să obțină lucruri intangibile, asemenea unui om care încearcă să-și prindă umbra, dar se confruntă cu dificultăți în a reuși. În încercarea de a le controla, ei ajung să piardă unul din cele mai importante lucruri, precum fortuna, care pare să urmărească mai degrabă pe cei care nu o caută. Astfel, documentul ilustrează natura paradoxală a dorinței și a norocului.

1. OMUL SI UMBRA SA
Era odata un anume original care dorea sa-si prinda propria
umbra. Face un pas, doi, spre ea, dar ea se indeparteaza. El iuteste
pasul; ea face la fel. In sfirsit, se apuca sa alerge, dar cu cit fuge el
mai repede, cu atit mai repede fuge si umbra, refuzind categoric sa
se predea, de parca ar fi fost o comoara. Dar ce sa vezi?
Excentricul nostru prieten se intoarce deodata in loc si pleaca.
Numaidecit, se si uita inapoi. Acum umbra alearga dupa el.
Frumoasele mele doamne, am observat adesea […] ca
Fortuna se poarta cu noi cam in acelasi fel. Unul
incearca din rasputeri s-o prinda pe [aceasta] zeita si nu face decit
sa-si piarda timpul si sa se osteneasca in van. Altul pare ca fuge
departe de ea, dar, nu, ea insasi gaseste placere in a se tine dupa el.