Lumea micilor nostri prieteni. română (romanian)

1. LUMEA MICILOR NOSTRI PRIETENI, FURNICILE
BUN VENIT ÎN LUMEA FURNICILOR!
În drumul lui spre şcoală în fiecare zi,Omar trece pe lângă grădina casei
de peste drum şi asteaptă acolo pentru un timp. Un prieten special de-al
lui trăieşte în această grădină. Nimeni nu-i cunoaşte prietenul, dar el îl
iubeşte foarte mult. Omar, niciodată nu uită să-şi viziteze prietenul şi se
bucură foarte mult de prietenia lor. In cele din urma, el are un prieten care
este mai inteligent decât oricine altcineva.
În ciuda faptului că are dimensiuni foarte mici, prietenul lui poate face
multe lucruri interesante. El este deasemenea foarte harnic. Işi face toată
munca foarte bine şi la timp, la fel ca şi cum ar fi fost soldat într-o
armată. Deşi, nu merge la şcoală ca şi Omar, el îndeplineşte cu succes
multe sarcini de care are nevoie in viaţa de zi cu zi.
Vă întrebaţi cine este acest mic prieten, nu-i aşa?
Prietenul secret a lui Omar este o mică furnică, care poate face multe
lucruri minunate.
S-ar putea ca voi să nu fi auzit cât de abile şi inteligente sunt furnicile.
Unii dintre voi se gândesc la ele ca la simple insecte care rătăcesc
împrejur toată ziua fără să facă nimic. Dar cei dintre voi care gândesc aşa

2. greşesc, deoarece, furnicile, ca şi alte fiinţe, au deasemenea propria lor
viaţă.
Omar are şansa de a învăţa despre detaliile acestei vieţi de la prietenul
său. Acesta este unul dintre motivele pentru care el nu omite niciodată să-
şi viziteze prietenul şi să se bucure de discuţiile cu el.
Omar este foarte uimit de lucrurile pe care le învaţă de la prietenul său
despre lumea furnicilor. El vrea să împărtăsească si altora, tot ceea ce a
învăţat despre talentele micului său prieten, inteligenţa şi toate celelante
caracteristici uimitoare.
Ce îl face atunci pe Omar să fie atât de entuziasmat? De ce, este el atât de
fascinat de lumea furnicilor? Probabil, vă întrebaţi de ce. Deci să
continuăm să citim...
Furnicile sunt mai numeroase decăt toate creaturile vii. La fiecare 700
milioane de furnici care vin în această lume, există doar 40 de copii nou-
născuţi. Cu alte cuvinte, numărul furnicilor care vin în aceasta lume este
cu mult mai mare decât cel al fiinţelor umane.
Familiile de furnici sunt deasemenea foarte mari. De exemplu, probabil,
voi aveţi o familie formată din 4-5 membri, pe când într-o familie de
furnici există, milioane de membrii. Acum gândiţi-vă pentru un minut:
dacă a-ţi avea milioane de fraţi şi surori, a-ţi putea locui într-o singură
casă? Desigur că nu!

3. Caracteristicile uimitoare ale furnicilor nu se opresc aici. În ciuda faptului
că milioane de furnici trăiesc împreună, ele nu au probleme între ele, nu
se ceartă, nimic nu este confuz si totul este in ordine. Ele trăiesc o viaţă
extrem de bine planificată , fiecare respectând regulile.
Unele familii lucrează ca şi croitori, unele işi cultivă propria lor mâncare
la fel ca şi algricultorii, iar altele conduc mici ferme unde cresc câteva
animale mici. În acelaşi mod, precum oamenii care cresc vaci pentru
lapte, furnicile cresc mici păduchi de plante numiti afidieni şi le folosesc
laptele.
Acum să vedem ce are de spus Omar, despre lumea furnicilor:
Furnicile ţesătoare sunt croitori abili. Ele combină frunzele trăgând de ele
din două părţi pentru a le lipi laolaltă. În modul acesta, ele îşi construiesc
o casă frumoasă.
OMAR: Prima dată am observat capul lui minuscul ieşind din pământ.
Capul lui mi-a atras atenţia, fiind puţin mai mare dacât corpul. M-am
întrebat de ce capul este aşa şi am început să-l privesc pe acest micuţ
prieten al meu. Capul lui mare ataşat de corpul lui mic îl ajută să fie
paznic la intrarea în cuib. Vrei să ştii cum? El verifică dacă furnicile care
încearcă să intre în cuib aparţin familiei lui sau nu, iar pe cele care sunt
străine nu le lasă să intre.

4. Furnicile portar păzesc cuibul. Ei îndeplinesc această treabă cu mult
success. Alte furnici sunt deasemenea foarte muncitoare. Ele fac toata
munca din cuib.
Curând după ce l-am văzut, l-am întâlnit şi l-am întrebat ce se petrece
înăuntru. Micul meu prieten a înţeles curiozitatea mea şi a început să-mi
povestească. Ceea ce mă întrebam mai mult era cum acele furnici cu
capul mare îşi recunosc colegii şi îi lasă să intre.
....aceştia sunt prietenii mei cei mai muncitori.
FURNICA: Omar, lasă-mă în primul rând să-ţi spun că pe familiile
noastre le numim “colonii”. Cu alte cuvinte, noi trăim în comunităţi
numite colonii. O furnică poate spune cu uşurinţă dacă o altă furnică
aparţine propriei colonii sau nu. Ea face asta atingând corpul celeilalte
furnici cu antena ei (mici baghete subţiri care ies din partea de sus a
capului) care o ajută să distingă străinii, mulţumită “parfumului de
colonie” pe care ele îl au. Dacă o furnică este străină, atunci noi nu o
putem lăsa să intre în casa noastră. Mai mult decât atât, noi putem folosi
chiar şi forţa pentru a o ţine departe.
Furnicile “vorbesc” una cu alta prin atingere.
Funicile nu doresc ca străinii să intre în cuiburile lor, deoarece acest lucru
va pune în pericol securitatea lor. Ele nu ezită să intre în luptă pentru a-şi
proteja cuibul şi prietenii.

5. Omar a fost surprins să audă despre sistemul lor perfect de securitate şi se
întreabă cum străinii care au încercat să intre în cuibul lor au îndrăznit
asta. Când el i-a spus asta prietenului său, el i-a zâmbit şi i-a spus că
există multe alte lucruri care o să-l surprindă.
Apoi furnica a spus: “Lasă-mă să-ţi spun despre interiorul cuibului
nostru, despre care tu eşti nerăbdător să afli. Coloniile noastre sunt
compuse din regina furnică, furnicile masculi, soldaţii şi furnicile-
lucrătoare.
Regina şi masculii au grijă ca specia noastră să continuie. Regina are cel
mai mare rang dintre noi toţi. Datoria masculilor este de a determina
regina să dea naştere altor furnici. Soldaţii sunt responsabili cu protecţia
coloniei noastre, cu vânătoarea şi de a găsi noi locuri pentru cuiburi.
Ultimul grup este compus din furnicile lucrătoare. Toate aceste furnici
lucrătoare sunt sterile. Adică, ele nu pot da naştere la nou-născuţi. Ele au
grijă de regină şi de bebeluşii ei, curăţându-i si hrănindu-i.
În plus, deasemenea, ele au de făcut toate celelalte treburi din colonie.
Construiesc noi coridoare în cuib, caută mâncare şi curăţă cuibul.
Furnicile muncitore şi cele soldat îşi împart munca între ele. Ele pot fi
fermieri, constructori sau vânători. Fiecare grup are o ocupaţie diferită. În
timp ce, un grup luptă împotriva inamicilor sau vânează, un alt grup
contruieşte un cuib nou iar un altul are grijă de curăţarea şi repararea
cuibului."
În timp ce micul prieten a lui Omar explică toate acestea, el îl ascultă cu
mirare întrebând-ul: “Tu, nu te plictiseşti niciodată aşteptând tot timpul la
intrarea în cuib? Care sunt îndatoririle tale în cuib?”

6. Furnica a răspuns: ”Sunt deasemena muncitor şi datoria mea este de a fi
portar. După cum vezi, capul meu este destul de mare să acopăr gaura de
la intrarea în cuib. Mă bucur să am această abilitate şi îmi îndeplinesc
datoria cu plăcere . Nu mă plictisesc niciodată; dimpotrivă, sunt foarte
fericit că îmi protejez prietenii de ameninţări.”
Furnicile lucrătoare la locul lor de muncă.
Omar e uimit de răspunsul său. Furnicile lucrează tot timpul pentru ai
ajuta pe alţii, fără a se gândi la ele însele şi fără a avea probleme, ceva ce,
de cele mai multe ori, nici oamenii nu pot gestiona.
Din ceea ce micul său prieten i-a povestit, a putut înţelege uşor că
activitatea în cuib este perfect împărţită între furnici. Era evident că viaţa
furnicilor era foarte bine ordonată şi fiecare dintre ele trebuia să aibă un
comportament generos. Apoi el a întrebat, dacă au existat confruntări
între ele, deoarece unele dintre ele pretind a fi mai puternice decât altele.
Prietenul lui i-a răspuns că nimic de genul acesta nu s-a întâmplat şi apoi
a adăugat:
“Suntem o familie mare, Omar! Intre noi nu există gelozie, competiţie sau
ambiţie. Ne ajutăm unul pe altul şi facem tot posibilul să slujim colonia.
Totul în colonie este bazat pe sacrificiu. Fiecare furnică se gândeşte la
binele aproapelui în primul rând şi apoi la ea însăşi.

7. Lasă-mă să-ţi dau un exemplu. Atunci când este lipsă de mâncare în
colonie, furnicile lucrătoare se schimbă imediat în furnici “distribuitori”
şi încep să hrănească alte furnici cu mâncare din rezerva lor din stomac.
Când este destulă mâncare în colonie, ele încep din nou să fie furnici
lucrătoare.
Sunt obişnuit să aud lumea spunând că există o competiţie între fiinţele
vii din natură. Să nu crezi niciodată asta. Noi ştim foarte bine că trebuie
să cooperăm pentru a avea succes.
Omar a răspuns că ceea ce i-a povestit despre el şi despre colonie a fost
un bun exemplu în acest sens. El a fost foarte bucuros să afle că
Dumnezeu, l-a creeat pe prietenul lui, să fie darnic, util şi apropiat cu
prietenii lui. După ceea ce el a învăţat, a decis să fie cel puţin la fel de
grijuliu cu alţii aşa cum sunt furnicile şi să fie o persoană mai bună pe
care Dumnezeu o iubeşte.
Era puţin cam târziu şi trebuia să ajungă la şcoală. El i-a spus prietenului
său că trebuie să plece, dar cu siguranţă va reveni în ziua următoare să-l
viziteze.
În ziua următoare Omar s-a întors din nou în acel loc pentru a-şi aştepta
micul prieten. El a apărut după câteva minute. Omar i-a spus că a aşteptat
nerăbdător toată noaptea pentru a-l vedea din nou. Apoi el i-a amintit
despre promisiunea făcută de a-i spune despre interiorul cuibului. Deci,
furnica a început să-i spună despre casa ei:

8. Deşi suntem animale mici, cuibul nostru este uimitor de mare la fel ca şi
sediul unei armate. Dacă eşti străin tu, nu vei putea intra acolo, niciodată.
Deoarece, după cum ştii deja, acolo sunt soldaţi paznici la fel ca şi mine
la intrări.
În interior, există o activitate neîntreruptă extrem de ordonată. Mii sau
chiar milioane de furnici soldaţi şi furnici lucrătoare îşi desfăşoară
activitatea într-un mod ordonat. Clădirile noastre sunt foarte potrivite
pentru munca de interior. Există departamente speciale pentru fiecare loc
de muncă, iar aceste departamente sunt concepute în aşa fel încât atât
furnicile lucrătoare cât şi furnicile soldat ca mine pot lucra în cel mai
simplu mod.
În partea aceasta, vedem un oraş subteran construit de furnici. În ciuda
dimensiunilor lor mici, ele pot, în mod surprizător să construiască oraşe
atât de mari.
În plus, luam în considerare toate nevoile noastre în timp ce ridicăm
aceste clădiri. De exemplu, clădirea noastră are etaje subterane care
permit doar o cantitate limitată de soare să pătrundă înăuntru.
Dar există, deasemenea, unele departamente în care energia solară este
necesară. Noi construim aceste departamente la etajele superioare, care
primesc lumina soarelui din cel mai larg unghi posibil. Şi apoi din nou,
sunt departamente între care trebuie să existe un contact permanent. Noi
le construim pe acestea unul lângă altul, astfel încât furnicile să poată
ajunge cu uşurinţă una la alta. Depozitul, unde păstrăm surplusul de
materiale, este construit ca un departament separat într-o parte a clădirii.
Cămările unde ne păstrăm proviziile noastre sunt în locuri uşor de găsit.
În plus faţă de asta, aici este deasemenea o sală mare în centrul clădirii
unde ne adunăm cu diferite ocazii.

9. 1. Sistem de aerisire
2. Camera cu efect de seră
3. Intrarea principală şi intrările laterale
4. Camere de confecţii
5. Cimitirul
6. Camera gărzilor
7. Scuturi exterioare
8. Camera de îngrijire
9. Depozitul de carne
10. Depozitul de cereale
11. Îngrijirea pentru larve
12. Camera de iernat
13. Departamentul de încălzire centrală
14. Incubatorul
15. Camera regală
Nu există nicio îndoială că furnicile nu pot planifica şi elabora toate
aceste detalii singure. Ele sunt inspirate de către Dumnezeu să facă acest
lucru.
Casa pe care furnicile o construiesc singure este aproape ca un castel
pentru ele.
Când Omar a auzit toate acestea, l-a întrebat pe micul său prieten :” Tu
chiar faci toate aceste lucruri? Nu am ştiut că furnicile pot lucra precum

10. nişte ingineri şi arhitecţi abili. Dacă oamenii vor să contruiască clădiri
atât de perfecte, ei trebuie să petreacă mulţi ani la şcoală şi să muncească
foarte greu. Tu ai o astfel de pregătire?
“ În replică, furnica a continuat spunându-i lucruri si mai uluitoare despre
prietenii lui.”
“Nu, Omar. Toate aceste abilităţi le avem deja în noi. Acestea nu le-am
învăţat niciodată, dar ştim exact ce trebuie să facem şi cum. Şi asta nu
este tot. Ceea ce urmează să-ţi spun te va surprinde chiar mai mult.
Aşa cum ţi-am spus mai înainte, clădirile noastre sunt foarte mari în
comparaţie cu dimensiunea noastră. În ciuda acestui fapt este încălzită
uniform. În cuiburile noastre există un sistem avansat de încălzire
centrală. În acest fel, temperatura rămâne constantă pe tot parcursul zilei.
Pentru a garanta acest lucru, noi acoperim suprafaţa exterioară a clădirii
noastre cu diverse materiale care nu lasă canicula înăuntru. În acest fel
este oprit aerul rece din timpul iernii să intre in interior precum şi aerul
cald din timpul verii. Acesta este modul în care păstrăm temperatura la
acelaşi nivel.
Nu este nici o îndoială că, dacă Omar nu îşi întâlnea micul prieten, pentru
el ar fi fost greu de crezut că furnicile ar putea face toate aceste lucruri. El
i-a spus furnicii: “Înainte să-mi spui toate astea, dacă cineva ar veni şi mi-
ar spune toate aceste detalii despre cuibul tău şi mă va întreaba cine a
putut construi acest cuib în acest fel, i-aş da diferite răspunsuri. I-aş fi
spus că un astfel de cuib poate fi construit doar cu unelte foarte fine şi
muncă dificila făcută de oameni cu înaltă calificare. Dacă cineva mi-ar
spune că această clădire nu este construită de oameni educaţi, ci de
furnici, să-ţi spun adevărul , nu l-aş fi crezut.
În timp ce micul lui prieten, vorbea cu el, multe gânduri îi treceau prin
minte. El s-a gândit că ei sunt mult mai abili decât oameni şi a început să

11. privească aceste animale altfel. El a înţeles că furnicile au fost create de
Dumnezeu şi că a inspiraţia lui Dumnezeu le-a făcut să se comporte în
acest mod. Altfel, ele niciodată, nu ar putea să facă toate aceste lucruri cu
succes.
Când toate acestea îi treceau prin minte, micul său prieten, continuă să
vorbească. Când el continua, interesul lui Omar creştea şi ar fi vrut să-l
întrebe despre tot ceea ce îi venea în minte. El i-a pus prima întrebare
care i-a venit imediat în minte. Ii spusese că furnicile se comportă ca nişte
fermieri, aşa că l-a întrebat cum de reuşesc să facă asta. Cum ar putea o
furnică, fiind atât de mică, să lucreze terenuri agricole fără nici o unealtă,
ceva ce până şi un om ar putea face cu greu?
Furnica zise: “Lasă-mă să-ţi spun mai multe lucruri despre noi. În acest
mod va fi mai uşor să răspund la întrebarea ta. Deşi noi semănăm foarte
mult la fizic, ne împărţim în mai multe grupuri distincte potrivit modului
în care trăim şi arătăm. Există în jur de 8,800 feluri diferite de furnici.
Toate speciile au caracteristici diferite. Furnica agricultor este una dintre
specii. Acum îţi voi spune despre furnicile care se ocupă cu agricultura.
Ele sunt numite “atta”, şi sunt furnicile tăietoare de frunze.
Cea dintâi caracteristică a furnicilor “atta” este obiceiul lor de a căra
deasupra capului bucăţi de frunză pe care ele le-au tăiat. În acest scop, ele
netezesc cărarea lor, astfel încât să poată trece cu usurinţă. Drumul pe
care ei călătoresc spre cuibul lor, în timpul ce transporta frunzele tăiate
arată ca o mică autostradă. Furnicile merg încet de-a lungul acestui drum,
colectând toate nuielele, firicelele de pietriş, iarba şi plantele sălbatice de
prin prejur, eliminându-le. Astfel, ei curăţă o cale doar pentru ei înşişi.
Furnicile atta taie frunze cu măiestrie şi cu mare grijă.

12. După o muncă grea şi lungă, autostrada devine dreaptă şi netedă ca şi
când ar fi fost turtită de un instrument special. Furnicile atta merg pe jos
spre cuibul lor pe acest drum, ascunzându-se sub bucăţi mari de frunze,
pe care le ţin bine fixate în fălcile lor.
Omar: Tu ai spus că se ascund sub frunze? De ce simt ei nevoia să se
ascundă sub frunze?
Furnica: Furnicile atta trebuie să fie atente uneori, Omar. De exemplu,
lucrătorii mijlocii atta, petrec aproape totată ziua departe de cuib, cărând
frunze. Este dificil pentru ele să se protejeze atunci când fac asta,
deoarece ei poartă aceste frunze în fălcile lor, fălci, pe care în mod
normal le folosesc pentru autoapărare.
1. Furnicile taie frunzele şi le duc în cuib în bucăţele.
2. Ei mestecă aceste părticele făcând o pastă.
3. Ei aplică această pastă peste o bază de frunze uscate în camere noi.
4. Ei aplică părticele de ciuperci, luate din alte camere, peste această
pastă.
5. Un grup ocupat de furnici curăţă grădina şi elimină toate materialele
care nu sunt necesare.

13. Omar: Deci, dacă nu sunt în măsură să se protejeze, cine o face pentru
ele?
Furnica: Furnicile lucrătoare care taie frunze sunt întotdeauna însoţite de
lucrători mai mici. Aceşti lucrători se urcă pe partea de sus a frunzelor pe
care furnicile atta le transportă, supraveghindu-le. În cazul unui atac
inamic, aceştia îşi protejează prietenii, în ciuda dimensiunilor mici.
Omar: Acesta este un exemplu uimitor de sacrificiu de sine. Dar vreau să
ştiu un lucru. Pentru ce utilizează aceste furnici frunzele? De ce furnicile
atta transportă aceste frunze toată ziua?
Furnica: Ele au nevoie de frunze pentru agricultură. Furnicile atta
folosesc aceste frunze să crească ciuperci. Furnicile nu pot mânca
frunzele singure. Deci, furnicile lucrătoare fac o grămadă din frunze după
ce le mestecă şi apoi le aşează în camere subterane din cuibul lor. În
aceste camere, ei cresc ciuperci pe frunze şi obţin mâncarea din lastării de
ciuperci în creştere.
Probabil ca te-ai întrebat cum aceste mici creaturi pot efectua astfel de
lucruri miraculoase de unele singure?
Omar: Da. Chiar încerc să înţeleg cum furnicile reuşesc să facă toate
acestea. De exemplu, dacă mi-ai cere să cresc ciuperci, nu va fi deloc uşor
pentru mine să fac asta. Va trebui să citesc câteva cărţi cel puţin, sau să
caut sfaturi la oamenii care se pricep să facă asta. Dar ştiu că furnicile atta
nu primesc nici o pregătire în acest sens.

14. Acum pot înţelege mai bine ce te face pe tine şi prietenii tăi atât de
talentaţi. Tu, eşti programat să faci muncile tale. De exemplu, furnicile
atta vin pe lume ştiind deja despre agricultură. Desigur, Dumnezeu,
Creatorul tuturor lucrurilor vii, a dat furnicilor atta acestă abilitate.
Dumnezeu este Acela care te-a creeat pe tine şi pe toţi prietenii tăi, cu
toate aceste caracteristici minunate.
Furnica: Ai dreptate, Omar. Noi ştim aceste lucruri încă de la naştere.
Creatorul nostru, Dumnezeu, ne-a dat nouă toate astea ca binecuvântare.
Omar era iar în întârziere. El i-a mulţumit şi a plecat spre şcoală. În timp
ce mergea, lucrurile spuse de către prietenul său încă îi răsunau în urechi.
Între timp, el a continuat să se gândească.
Acţiunile abile ale furnicilor dau dovada de o mare înţelepciune. Dar
această înţelepciune nu o pot avea furnicile singure. Ele sunt, până la
urmă, doar nişte mici creaturi. Apoi, toate abilitatile furnicilor trebuie să
arate omului înţelepciunea Lui Dumnezeu. În scopul de a arăta măreţia
fiinţei Sale şi arta creaţiei Sale, Dumnezeu, Creatorul furnicilor, a făcut
aceste creaturi minuscule îndeplinind sarcini pe care nu le-ar putea face
din propria lor înţelepciune.
Prietenul lui datorează aceasta înţelepciune înnăscută, abilitatea şi
sacrificarea naturii, inspiraţiei Lui Dumnezeu. Tot ceea ce a făcut el nu i
s-a datorat lui, ci puterii şi înţelepciunii lui Dumnezeu.
Gândindu-se la toate acestea, el a realizat că anumite lucruri pe care el
mai devreme şi le-a imaginat altfel au fost înlocuite cu versiuni adevărate
ale faptelor. El a înţeles încă odată că poveştile spuse despre lucrurile vii,

15. cum că au venit pe lume datorită şansei, cum că ei prin şansă au dobândit
abilităţiile de-a lungul unei perioade de timp, au fost numai minciuni.
Cum ar putea fi adevărat? Gândeşte-te, cum ar putea furnicile să
„vorbească” între ele atât de perfect, dacă ele au devenit fiinţe printr-o
şansă? Cum pot face contact între ei fără nicio tulburare şi cum
construiesc cuiburi perfecte? În plus, chiar dacă toate aceste furnici există
prin şansă şi dacă ele au trăit numai să se apere, cum a fost posibil ca ei să
facă astfel de sacrificii enorme unul pentru altul?
Furnicile atta transportând frunzele pe care le-au tăiat.
El s-a gândit în aceea zi la şcoală, la toate aceste lucruri. Când a ajuns
seara acasă, a decis să citească Coranul, pe care Dumnezeu l-a trimis
tuturor oamenilor. Primul verset citit de el a fost următorul:
În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt
semne pentru cei dăruiţi cu minte:care îl pomenesc pe Dumnezeu , stând
în picioare,şezând jos sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a
pământului (zicând) :”Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie!
Apără-ne pe noi de chinul Focului!” (Surat Al Imran: 190-192)
El a fost cu totul convins că Dumnezeu singur a creat furnica, pe el însuşi,
pe mama şi tatăl sau, pe fratele lui şi totul din Univers. Micul lui prieten
i-a amintit că cel mai important lucru din lume: este că nu a existat nici
un alt creator, ci doar Dumnezeu.
EL A SPUS O MINCIUNĂ!

16. Cred că atunci când veti citiţi aceste rânduri veţi înţelege deasemenea,
adevărul, că Omar ştie că Dumnezeu a creat totul. Apoi veţi spune:
„Darwin, care a spus că fiinţele vii au venit la viata prin şansă” a fost un
mare mincinos.Când suntem înconjuraţi de creaturi cu abilităţi atât de
fascinante, este imposibil să gândeşti că ele au venit la viata prin şansă” .
Deci, dacă vă place Omar, aveti şi voi şansa la un prieten într -o buna zi,
nu uitaţi că aveţi o mulţime de lucruri de învăţat de la el. Investighează şi
gândeşte despre perfecţiunea în arta lui Dumnezeu, care l-a creat. Şi dacă
ai întâlnit mincinoşi precum Darwin, spune-le despre caracteristicile
micului tău prieten şi spune-le că nu ve-ţi crede niciodată în minciunile
lor lipsite de sens.
SFÂRŞIT