1. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Proiect sustinut la disciplina Tehnici si abilitati academice Timișoara, 2011 Studenti: UNGUREANU Adelin Coordonator: SARBU Roxana
2.
3. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Organismul ca sistem deschis: Organismul viu este un sistem deschis întrucât realizează cu mediul ambiant schimburi de : substanță, energie și informație. Timișoara, 2011 substanță energie informație
4. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Organismul se găsește în situația de a face un compromis: de a întreține relații cu mediu dar în același timp să își păstreze identitatea (nivelul redus al entropiei) Această proprietate de invarianță relativă se numește homeostazie și e rezultatul proceselor integratoare (umoral, endocrin neural și psihologic) Mediul ambiant Organism unicelular
5. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Reflectarea – condiție a integrării: Integrarea ca proces are la bază principiul universal al reflectării . La rândul ei, reflectarea în lumea obiectiva cunoaște un continuu proces de devenire în cadrul căreia se pot distinge trei momente esențiale: primul este acela al trecerii de la forma activă la forma activă specifică lumii vi; al doilea este momentul în care reflectarea activă devine și conștientă, ceea ce conferă sistemului viu o nouă dimensiune - cea psihologică al treilea este momentul în care reflectarea activă și conștientă devine și rațională, astfel apare dimensiunea socio-culturală.
6. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Reflectarea – condiție a integrării : La om dezvoltarea sistemului neuroendocrin este în măsură să asigure o reflectare nu numai activă și conștientă, ci și rațională, ființa umană devenind cvadridimensională: bio-psiho-socio-culturală. Aflate la capătul unui lung proces evolutiv, al cărui punct de pornire s-a aflat în lumea nevoie, ființa umană poate fi considerată ca reprezentând acel nivel de evoluție al naturii de la care aceasta nu devine numai conștientă ci și responsabilă de propria sa existență și denumire.
7. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Reflectarea – condiție a integrării: Ca proces, reflectarea presupune o sumă de relații între reflectat și reflectant. Întrucât reflectantul este reprezentat de sistemul viu, procesul de devenire a reflectării este, în fapt, un rezultat al evoluției organismului
8. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Reflectarea – condiție a integrării : Bazată pe formele cunoscute ale reflectării integrarea ființei umane ca procesualiate se dezvoltă și în plan ontologic într-o manieră similară. Cele patru dimensiuni sunt date prin naștere doar ca premise, dezvoltarea lor ulterioară implicând integrarea progresivă prin mecanisme neuroendocrine în cele patru sfere ale existenței și devenirii – biologică, psihologică, socială și culturală -, integrare bazată pe învățarea mijlocită și nemijlocită și pe memorie..
9. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Reflectarea – condiție a integrării : Capacitatea sistemului neuro-endocrin de a achiziționa și stoca informația face posibilă integrarea simultană în trei segmente temporale – prezent, trecut și viitor -, ea fiind atât retroactivă prin învățarea mijlocită – constatativă – prin învățare nemijlocită -, cât și anticipativă prin intuiție creatoare. Integrarea în cele patru sfere ale dezvoltării și devenirii, concomitent în cele trei segmente temporale, având atributul de a fi rațională ea este și critică.
10. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Prin integrare ființa umană nu se conformează ad-literam unei lumi date, ci ea se raportează acesteia și își raportează sieși încât integrarea devine un proces complex și cu dublu sens: dinspre lume spre ființe și despre ființe spre lume. Lumea nu este numai un cadru în care ființa trebuie acceptată ci și un obiect de acceptare pentru aceasta.
11. Integrarea organismului viu în mediul ambiant Timișoara, 2011 Trăind și evoluând într-o lume pe care în mare măsură singura a modelat-o omul devine în fapt produsul propriei sale creații. De aici și imensa responsabilitate ce o incubă integrarea rațională a ființei umane.