Dobrescu Fraguta- Chimie analitica

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investeşte în oameni

Formarea profesională a cadrelor didactice pentru
utilizarea resurselor informatice moderne în predarea
eficientă a chimiei
http://e-chimie.upb.ro

Titlul programului: Program Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
Titlul proiectului: Privim către viitor - Formarea profesională a cadrelor didactice pentru utilizarea resurselor informatice moderne în predarea eficientă a chimiei (e-CHIMIE)
Număr de identificare contract: POSDRU/87/1.3/S/61839
Beneficiar: Universitatea ‘Politehnica’ din Bucureşti
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României


PROFESOR: DOBRESCU FRAGUTA
ȘCOALA ALBEȘTII DE MUSCEL



Cuprins
1. Definiţia solubilităţii
2. Factorii care influenţează solubilitatea
3. Dizolvarea cristalelor ionice
4. Clasificarea compuşilor în funcţie de solubilitate
5. Produsul de solubilitate
6. Relaţia dintre solubilitate şi produsul de solubilitate
7. Capturi din lecţiile (o lecţie) digitizate
8. Concluzii
9. Bibliografie



1. Definiţia solubilităţii
Proprietatea unei substanţe de a se dizolva într-un anumit solvent se
numeşte solubilitate.
solubilitate
Solubilitatea se exprimă prin cantitatea maximă de solut care se poate dizolva
în 100 g de solvent.
Solubilitatea s este cantitatea maximă de substanţă care poate fi dizolvată
într-o anumită cantitate de solvent, la o temperatură dată.
Pentru lichide parțial miscibile reciproc, care formează o soluție eterogenă
cu cel puțin 2 faze lichide (lichid multifazic), solubilitatea se
numește miscibilitate.
În funcție de cantitatea de substanțǎ dizolvatǎ, soluțiile se clasifică în:
– soluții saturate: care conțin cantitatea maximă de substanță dizolvată la
o anumită temperatură.
– soluții nesaturate: în care se mai poate dizolva o cantitate de dizolvat
până la saturație


2. Factorii care influenţează solubilitatea

 a. Natura solutului şi a solventului.
solventului
 Sarea de bucătărie (compus ionic)
- se dizolvă în apă (solvent polar),
- nu se dizolvă în tetraclorură de carbon sau toluen (solvenţi nepolari).
 Iodul (substanţă cu molecule nepolare)
- nu se dizolvă în apă (solvent polar),
- se dizolvă în tetraclorură de carbon (solvent nepolar).
 La dizolvarea clorurii de sodiu în apă, între ionii de Na+ şi Cl- din cristalul de
clorură de sodiu şi moleculele polare ale apei se stabilesc interacţiuni dipol-ion,
care însumate, pot învinge atracţia dintre ionii de semn contrar din cristal şi pot
asigura desprinderea ionilor.
 Între ionii de Na+ sau Cl- din cristalul de clorură de sodiu şi moleculele nepolare
de tetraclorură de carbon nu se pot stabili decât interacţiuni foarte slabe, care
nu pot învinge atracţia dintre ionii de semn contrar din cristalul ionic şi nu pot
determina desprinderea ionilor din cristal.


Factorii care influenţează solubilitatea

b. Substanţele se dizolvă în solvenţi cu structură asemănătoare lor.
În solvenţi polari (ex: apa), se dizolvă:
- substanţe ionice (ex: NaCl, NaOH, CuSO4).
- substanţe cu molecule polare (ex: HCl, HBr)
- substanţele care pot forma cu apa legături de hidrogen (ex: zahăr, alcool
etilic)
În solvenţi nepolari (ex: tetraclorură de carbon), se dizolvă substanţe cu molecule
nepolare (ex: I2, ulei).
c. Temperatura este un alt factor care influenţează solubilitatea substanţelor.
Procesul complex de dizolvare implică desfacerea unor legături şi interacţiuni
(proces endoterm) şi formarea unor noi interacţiuni, între particulele solutului şi ale
solventului (proces exoterm).
Prin încălzirea amestecului de solut şi solvent, creşte energia particulelor acestor
substanţe şi sunt favorizate procesele endoterme. În acelaşi timp, creşte şi viteza
de mişcare a particulelor. În aceste condiţii, se dizolvă cantităţi mai mari de
substanţă.


3 . Dizolvarea cristalelor ionice
 Este un fenomen care are loc în solutie apoasă și prin care cristalele ionice se desfac.
 Fenomenul de solubilizare reprezintă desfacerea cristalelor ionice sub influența solventului
polar (apa), prin care rezultă ioni liberi deplasabili, care sunt înconjurați de un înveliș de
molecule de apă (învelisul de hidratare).
 Există o interactiune puternică între moleculele dizolvantului și ionii din solutie, atât în
timpul procesului de dizolvare cât si în solutia însăși. Deci procesul de solvatare, respectiv
hidratare (când solventul este apa), se manifestă tot timpul în solutie. În soluțiile apoase
tocmai hidratarea ionilor împiedică recombinarea lor în moleculă.
 Când forțele de interacțiune dintre moleculele de solvent si ionii din rețeaua cristalină sunt
mai mari decât forțele de interacțiune dintre ionii din rețeaua cristalina, are loc procesul
desprinderii ionilor din rețeaua cristalina. Ionii se vor înconjura de moleculele solventului.
Procesul se numeste solvatare. Daca solventul este apa, procesul se numeste hidratare.
 Moleculele de solvent (apa) sunt polare si ionul încarcat va atrage în jurul lui moleculele
orientate cu partea de semn contrar. La rândul lui, primul strat de molecule de apa
orientate va actiona asupra altora din apropiere prin forte de orientare:
 Primul strat de molecule de apa este fixat puternic de ion si ele se deplaseaza împreuna cu
ionul. Moleculele mai departate se pot schimba în timpul deplasarii ionului solvatat



4. Clasificarea compuşilor în funcţie de solubilitate

 În funcţie de solubilitatea lor în apă, compuşii chimici sunt clasificaţi în trei
categorii:
a) Compuşi greu solubili, pentru care valoarea solubilităţii este mai mică
solubili
decât 10-4M, S<10-4M
b) Compuşi cu solubilitate medie, pentru care valoarea solubilităţii se află în
medie
domeniul 10-4M<S<10-2M
c) Compuşi uşor solubili, pentru care valoarea solubilităţii este mai mare decât
solubili
10-2M.



 Produsul de solubilitate reprezintă mărimea care indică posibilitatea ionilor
de a trece într-o formă greu solubilă;
solubilă

 Valorile produsului de solubilitate explică formarea și dizolvarea precipitatelor. În
consecință, cunoașterea acestei mărimi are o importanță deosebită în alegerea
metodelor de analiză calitativă și cantitativă.
 Produsul de solubilitate exprimă echilibrul dintre dizolvat și faza solidă.
 Substanțele cu solubilitate foarte redusă sunt considerate electroliți greu solubili.
 Reacția soluției dintre iodura de potasiu, KI, cu o soluție de azotat de
plumb,Pb(NO3)2, se formează un precipitat galben de iodură de plumb, PbI2.
Precipitatul obținut, iodura de plumb, PbI2 are o solubilitate foarte redusă in apă.
 Solubilitatea este proprietatera substantelor de a se dizolva.



 Considerăm compusul greu solubil cu formula MA. La echilibru, cantitatea de
substanţă solidă care se dizolvă este egală cu cantitatea de substanţă solidă care
se formează prin interacţia ionilor M+ şi A- sau, cu alte cuvinte, viteza de dizolvare
este egală cu viteza de precipitare. Aplicând legea echilibrului chimic se obţine
expresia:

 Concentraţia fazei solide (MA) se consideră tot o constantă, astfel că se poate
îngloba în constanta de echilibru şi se obţine relaţia:

unde Ps reprezintă produsul de solubilitate al substanţei de tip MA. Produsul de
solubilitate este o constantă şi se defineşte ca produsul concentraţiei tuturor ionilor
unei sări dintr-o soluţie saturată, la o temperatură dată.
 Dacă notăm cu s = (M+)= (A-); pentru un electrolit de tip MA:
Ps=[M+]2 = [A-]2 = s2 de unde :
 Condiţia de formare a unui precipitat este ca produsul concentraţiilor ionilor
precipitatului MA să fie mai mare decât Ps MA.


6. Relația între solubilitate și produsul de solubilitate

 Pentru un electrolit de tipul:
MnAm nMm+ + mAn-



7.Captura unui ecran din lecţie



8. Concluzii
 Factorii care influenţeazǎ solubilitatea substanţelor: natura solvatului, natura
solventului, temperatura, presiunea
 În solvenţi polari (ex: apa), se dizolvă: substanţe ionice (ex: NaCl, NaOH,
CuSO4), substanţe cu molecule polare (ex: HCl, HBr), substanţele care pot forma
cu apa legături de hidrogen (ex: zahăr, alcool etilic)
 În solvenţi nepolari (ex: tetraclorură de carbon), se dizolvă substanţe cu molecule
nepolare (ex: I2, ulei).
 Temperatura este un alt factor care influenţeazǎ solubilitatea. În general, când
temperatura creşte, creşte solubilitatea substanţelor solide şi lichide, dar scade
solubilitatea gazelor.
 Presiunea influenţează solubilitatea gazelor.
 Cu creşterea presiunii, creşte solubilitatea substanţelor gazoase în solvenţi lichizi



9. Bibliografie

1. Suport de curs Proiect POSDRU 61839
2. Lectiile digitizate din platforma AeL create in cadrul
Proiectului
3.http://www.scritube.com/files/chimie/267_poze/imag
e020.gif
4.http://www.scribd.com/doc/45036668/65/ELECTROL
I%C5%A2I-GREU-SOLUBILI-PRODUS-DE-
SOLUBILITATE
5.http://www.scritube.com/stiinta/chimie/REACTII-
CHIMICE53572.php


Vă mulţumesc!


Dobrescu Fraguta- Chimie analitica

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Dobrescu Fraguta- Chimie analitica

Similar to Dobrescu Fraguta- Chimie analitica (13)

More from Fraguta Dobrescu

More from Fraguta Dobrescu (18)

Dobrescu Fraguta- Chimie analitica