Documentul analizează etica în cercetarea medicală, discutând definiția eticii, importanța acesteia, și principii esențiale precum consimțământul informativ și beneficiul societății. De asemenea, sunt menționate evenimente istorice relevante, precum procesul de la Nürnberg și studiul Tuskegee, care au subliniat necesitatea reglementărilor etice stricte în cercetarea pe subiecți umani. Conținutul evidențiază rolul asociațiilor medicale internaționale și al codurilor de etică în promovarea standardelor morale în practica medicală.

1. ETICA
CERCETARII
MEDICALE
CLINICA M.C.S. - S.U.U.B.

2. DEFINIREA CONCEPTULUI
DE ETICA
 Termenul etică provine din cuvântul grec ethos care se traduce prin „felul sau
maniera de a fi”.
 DEX (def) ETICA (sf) = “Stiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu
legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor in
viaţa socială”.
“ In lege , omul e vinovat cand incalca drepturile altora.
In etica , este vinovat inca de cand gandeste sa faca asta.”
(Imm. Kant)
„ Îmi dispare puterea când îmi dispare moralitatea din mine"
(Goethe )

3. DEFINIREA CONCEPTULUI DE ETICA
 Se ocupă de alegerile pe care le facem i de ac iunile noastre în legătură
ș ț
cu acele alegeri.
 Etica medicala se ocupă de alegerile făcute atât de clinicieni, cât i de
ș
pacien i i de îndatoririle i obliga iile clinicienilor fa ă de pacien ii lor.
ț ș ș ț ț ț
 Etica medicală se ocupă de alegerile făcute de societate, de distribu ia
ț
resurselor i de accesul la asisten ă medicală, precum i de dilemele care
ș ț ș
decurg din acestea.
 Provocarea pentru etica cercetării interna ionale este aplicarea principiilor
ț
etice universale cercetării biomedicale într-o lume multiculturală cu o
multitudine de sisteme de îngrijire a sănătă ii i varia ii considerabile în
ț ș ț
standardele de îngrijire a sănătă ii.
ț

4. REPERE ALE ETICII MEDICALE
JURMANTUL LUI HIPOCRATE (cca 450 iH):
“Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa
abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere.
Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si
atunci cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii
sai ca pe fratii mei pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun
acord scris, si invatandu-i , sa impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si
catre discipolii care au prestat un juramant dupa legile medicale, dar nu si catre altii.
Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe
orice vatamare si injustitie.
De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privin ă. Tot
ț
a a nu voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta
ș
mea.
Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca.
Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din
vina mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau
sclavi.
Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu
trebuie vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune. Daca va fi sa tin
acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti oamenii
in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample"

5. REPERE ALE ETICII MEDICALE
JURMANTUL LUI HIPOCRATE (cca 450 iH):
 a creat relatia medic – pacient ;
 a dezvoltat practica medicala clinica la patul bolnavului;
 a sustinut necesitatea existentei corpului profesional;
 a sustinut o declaratie de intentie (Juramantul) la intrarea in practica medicala ca un
normativ al moralitatii profesionale ce trebuie acceptat si implinit de catre toti;
 a sustinut nevoia de solidaritate colegiala, umanismul si competenta
profesionala.

6. REPERE ALE ETICII MEDICALE
PROCESUL CRIMINALILIOR DE RAZBOI DE LA NURNBERG
(1946-1947)
 23 de medici nazisti germani au fost acuzați ca au efectuat
"experimente" abuzive, traumatizante, brutale (au recurs la tortura) și
au ucis mii de victime în numele cercetarii.
 Codul de la Nürnberg ( 1949) - a fost primul cod interna ional de etică
ț
în cercetarea clinică care a stabilit liniile directoare pentru cercetarea
pe subiec i umani.
ț
 Cuprinde 10 principii etice de baza
încalcate de medicii naziști.

7. PRINCIPIILE CODULUI
DE LA NŰRNBERG
1) Acordul liber consim it
ț - participan ii la cercetare trebuie sa
ț
accepte voluntar participarea la cercetare.
2) Contribu ia la binele societa ii
ț ț - reprezinta scopul cercetarii.
3) Cercetarea trebuie sa se bazeze pe o teorie solida i pe o
ș
testare anterioara pe animale.
4) Cercetarea trebuie sa evite suferin ele
ț fizice i psihice inutile.
ș
5) Necesitatea sistarii proiectului de cercetare în cazul unor
riscuri poten iale mari (vatamari grave i / sau decese).
ț ș

8. PRINCIPIILE CODULUI
DE LA NŰRNBERG
6) Gradul de risc asumat de participan ii la cercetare
ț nu poate
depasi beneficiile rezultatelor anticipate.
7) Mediu de lucru i
ș protec ie adecvata
ț pentru participan i.
ț
8) Experimentele pot fi efectuate numai de catre persoane care
au calificarea tiin ifica necesara.
ș ț
9) Subiec ilor umani trebuie sa li se
ț permita sa decline participarea
în orice moment.
10) Oamenii de stiin a trebuie sa fie pregati i
ț ț sa întrerupa cercetarea
daca exista motive întemeiate ca va provoca daune, va duce la
raniri sau deces.

9. REPERE ALE ETICII MEDICALE
DECLARATIA DE LA HELSINKI - 1964
 Declaratia guverneaza cercetarea terapeutica si nonterapeutica.
 A fost amendata de 9 ori, ultima oara in 2014 si sta la baza Good
Clinical Practice (GCP) in lume.
 Declaratia contine 32 principii si subliniaza nevoia:
– ca cercetarea sa fie bazata pe rezultate de laborator si experimente pe animal
inainte de a fi realizata pe om.
– ca protocoalele de cercetare sa fie verificate de catre comisii independente
care vor verifica etica cercetarilor propuse.
– obligativitatea consimtamantului informat al subiectilor.
– ca cercetarea va fi condusa de catre persoane calificate medical si stiintific.
– ca riscurile sa nu depaseasca beneficiile.

10. REPERE ALE ETICII MEDICALE
ASOCIATIA MONDIALA MEDICALA (WMA)
 Este organizatia mondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea Razboi
Mondial si promoveaza cunoasterea eticii medicale si moralitatea practicii
profesionale.
 Formuleaza si actualizeaza codurile, normele morale si regulamentele menite
sa indrume medicii spre a cauta si gasi binele pacientului lor.
 Printre actele emise de WMA se numera:
– Declaratia de la Geneva, 1948
– Codul de la Nurenberg, 1949
– Codul International al Eticii Medicale, 1949
– Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
– Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
– Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981

11. CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ
din 30 martie 2012 al Colegiului Medicilor din România
MO nr. 298 din 7 mai 2012
VALORI MORALE CARE NORMEAZA MORALA PROFESIONALA IN MEDICINA
CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic
ART. 1. Scopul şi rolul profesiei medicale. Întreaga activitate profesională a
medicului este dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi
psihice a fiinţei umane (valori: a face bine –beneficenta-, a nu face rau, respect,
demnitatea omului, reparatie, etc.)
ART. 2 Nediscriminarea (valori: justitie, egalitate, respectul unicitatii si valorii fiintei
umane, respectul demnitatii umane)
ART. 3 Respectul demnităţii fiinţei umane ca valoare fundamentală a corpului
profesional (valori: respectul unicitatii si valorii fiintei umane, autonomia)
ART. 4 Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane asupra societăţii ori
ştiinţei (beneficenta, a nu face rau -non-maleficenta-, respectul demnitatii
umane, valoarea fiintei umane, empatie, datorie, justitie, etc.)
ART. 5 Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduită (justitie,
beneficenta)

12. CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ
din 30 martie 2012 al Colegiului Medicilor din România
MO nr. 298 din 7 mai 2012
VALORI MORALE CARE NORMEAZA MORALA PROFESIONALA IN MEDICINA
CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic
ART. 6 Independenţa profesională (valori: beneficenta, incredere, responsabilitate)
ART. 7 Caracterul relaţiei medic-pacient, exclusiv profesională şi se va clădi pe
respectul acestuia faţă de demnitatea umană, pe înţelegere şi compasiune faţă
de suferinţă (valori: a face bine, a nu face rau, responsabilitate, empatie,
reparatie,auto-prefectionare, etc.)
ART. 8 Obligaţia diligenţei de mijloace; sa se asigura ca decizia este corectă iar
pacientul beneficiază de maximum de garanţii în raport de condiţiile concrete
(valori: datorie, obligatie morala, a face bine, a nu face rau, autonomie,
independenta profesionala)
ART. 9 Principiul specializării profesionale (valori: responsabilitate, a face bine, a nu
face rau, justitie, respectul demnitatii umane)
ART. 10 Respectul faţă de confraţi abţinându-se să-i denigreze ori să aducă critici
cu privire la activitatea profesională a acestor (valori: responsabilitate, justitie,
autonomie, a face bine, a nu face rau, respectul demnitatii umane, etc.)

13. ETICA IN CERCETAREA STIINTIFICA
De ce este necesara o anumita etica intr-o cerecetare stiintifica? Deoarece :
 oferă orientări pentru o conduita responsabilă a cercetării tiin ifice
ș ț ;
 educă i monitorizează oamenii de tiin ă
ș ș ț ;
 oferă siguran a respectării unor standarde etice ridicate
ț ;
 nu se poate face nici o cercetare ştiinţifică cu caracter riguros ştiinţific fără ca aceasta
să fie guvernată de anumite "principii" sau "legi“ care să le conducă ;
 aceste principii reprezintă normele călăuzitoare de care orice cercetător este obligat
să ţină seama în activitatea sa ;
 când un aspect al unui proiect de cercetare este discutabil sau exista suspiciunea de
comportamente neetice, integritatea întregului proiect este pusa sub semnul
întrebarii.

14. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
 Nu s-a nascut in contemporaneitate.
 In State Unite au existat reglementari etice inca de la inceputul anilor 1900.
In anul 1907 Osler arata ca :
 fiintele umane pot fi folosite in cercetare numai dupa ce siguranta unui nou
medicament sau proceduri medicale este demonstrata pe animale ;
 subiectul putea participa numai dupa consimtamant prealabil si numai
daca cercetarea ii aducea un beneficiu direct pentru el;
 participarea voluntarilor sanatosi in experimente era permisa numai in
conditiile cunoasterii detaliilor despre studiu si obtinerii acceptului
acestora.

15. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
 Chiar in conditiile existentei unor astfel de reglementari menite in
principal sa protejeze subiectii participanti, au existat studii si
experimente desfasurate in circumstante indoielnice.
 Istoria medicinei contine inregistrari despre actiuni intreprinse cu
scop de determinare de noi tratamente, concepte medicale,
proceduri, de cele mai multe ori pornite sau motivate pe baza
beneficiului acestora pentru pacienti dar in care intentiile initiale
au capatat o alta turnura la sfarsit.
 Studiul Tuskegee a devenit un caz de notorietate internationala
prin durata, resursele umane utilizate si, in primul rand, prin
numeroasele probleme etice pe care le-a ridicat. Acest studiu s-a
desfasurat inTuskegee, statul Alabama din SUA, pe o perioada
de 40 de ani (intre 1932 si1972).

16. STUDIUL TUSKEGEE
 Cu sprijinul Serviciului de Sanatate Publica al Statelor Unite, fundatia Rosenwald si-a
propus tratarea cu Neosolvarsan (neoarsfenamina, medicamentul de electie pentru
sifilis in acea perioada) a persoanelor bolnave de sifilis din Tuskegee, Alabama (stat
american in care aceasta boala a atins peste 20% din intreaga populatie).
 Ulterior, Serviciul de Sanatate Publica al Statelor Unite a considerat drept o
oportunitate excelenta studierea evolulutiei naturale a sifilisului la pacientii afro-
americani de sex masculin.
 In anul 1932 acest serviciu a testat 440 de adulti de culoare aflati in stadiul precoce
latent al sifilisului non-infectios, cu o evolutie de 3, 6 si 9 ani , cu varste cuprinse intre
25 si 60 de ani.
 Studiul consta in examinarea fizica a subiectilor, efectuarea de radiografii si punctii
rahidiene.
 La vremea cand acest studiu a fost initiat, nu era cunoscuta penicilina – terapie de
electie a sifilisului. In plus, subiectii inclusi in studiu au fost recrutati dintre bolnavii
care nu primisera nicIun fel de tratament anterior pentru sifilis, urmand ca ei sa fie
doar observati si nu tratati.

17. STUDIUL TUSKEGEE
 Punctiile rahidiene efectuate periodic au fost prezentate subiectilor ca metode eficiente
de tratament pentru sange rau ( bad blood), acesta fiind numele bolii de care au fost
informati ca sufera.
 Subiectii erau reticenti in a se supune acestei manevre medicale, in mare parte pentru
ca trebuiau sa-si paraseasca fermele in conditiile in care considerau ca nu au o
problema medicala stringenta.
 Pentru a-i incuraja sa accepte efectuarea punctiilor, medicii le-au asigurat transportul,
examinari medicale si inmormantari gratuite.
 In anul 1943, a fost descoperita Penicilina, medicament de electie pentru tratarea
sifilisului. Subiectii inrolati in studiu nu au primit niciodata acest tratament , desi se
folosea pe scara larga in SUA. Mai mult s-au luat toate masurile ca subiectii sa nu aiba
acces niciodata la tratament cu Penicilina.
 In anul 1966, Peter Buxtun, un tanar cercetatator in boli venerice angajat al Serviciului
de Sanatate Publica al Statelor Unite, a aflat de studiul care se desfasura deja de mai
mult de 30 de ani si a criticat oficialitatile care conduceau aceasta cercetare.

18. STUDIUL TUSKEGEE
 Studiul a fost reevaluat in 1969 de catre o comisie a Guvernului Federal al Statelor
Unite, care insa a decis ca trebuie continuat, ba mai mult a acceptat sa nu trateze
cu Penicilina pe niciunul dintre subiecti.
 Peter Buxtun a facut din nou presiuni asupra Centrului de Control al Bolilor
Infectioase timp de 2 ani, pentru terminarea studiului , insa fara succes. In final, in
iulie 1972, a apelat la ajutorul presei care a descris cu amanunte studiul din
Alabama, unde barbati negri si needucati erau folositi drept “cobai”.
 Ca raspuns, directorul Centrului de Control al Bolilor Infectioase a pretins ca studiul
“ nu a fost niciodata clandestin” , indicand in acest sens 15 rapoarte medicale
stiintifice, si in plus, a sustinut ca subiectii au fost informati asupra faptului ca
puteau primi tratament medical pentru boala lor oricand doreau, aratand “ ca
pacientilor nu li s-a refuzat medicamentul, ci mai curand acesta nu le-a fost oferit.”
 De asemenea, el a subliniat faptul ca studiul a inceput atunci cand atitudinile fata
de experimentarea pe subiecti umani erau mult diferite.
 Participantii la studiu au deschis o actiune judecatoreasca, dar in final, guvernul
federal a stabilit o intelegere cu acestia prin plata unor compensatii materiale.

19. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
1) ASPECTE ETICE legate de protocolul studiului :
 Trebuie mentionat in design-ul studiilor descrierea recrutarii
participantilor, criteriile de includere si excludere ; procedurile de
consimtamant informat .
 lmplicarea subiectilor umani in cercetare se refera la colectarea
produselor biologice (de la pacienti sau voluntari sanatosi), efectuarea
unor interventii medicale (cu scop diagnostic sau terapeutic),
observarea participantilor.
 Descrierea includerii participantilor in cercetare trebuie sa specifice daca
acestia apartin uneia din urmatoarele categorii: pacienti, persoane
incapabile sa isi dea consimtamantul, grupuri vulnerabile, minori,
voluntari sanatosi .

20. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
1) ASPECTE ETICE legate de protocolul studiului :
 lnvestigatorul trebuie sa analizeze daca prin protocolul de cercetare
exista posibilitatea obtinerii unor rezultate neasteptate, accidentale.
Acestea pot aparea cu precadere atunci cand se deruleaza studii ce
implica analize genetice, studii imagistice sau cercetari calitative.
 Protocolul de cercetare trebuie sa contina o strategie de abordare a
acestor evenimente neasteptate, si care sa fie transparent descrisa si in
consimtamantul informat.
 Daca pacientii apartin unui grup vulnerabil (inclusiv minorii sanatosi)
investigatorul trebuie sa includa in protocolul de cercetare o justificare a
necesitatii utilizarii acestui grup de participanti in cercetare.

21. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
1) ASPECTE ETICE legate de protocolul studiului :
 Cel mai important aspect de etica legat de protocolul unui studiu de cercetare
este evaluarea riscului si a beneficiilor si descrierea explicita a acestei balante.
 Evaluarea risc - beneficiu NU se opreste la nivel individual, ci trebuie sa ia in
consideratie si comunitatea (pacientii, comunitatea stiintifica etc) precum si
sistemul de sanatate.
 Riscurile derivate din participarea la cercetare NU sunt limitate la potentiala
vatamare fizica, ci au si ramificari psihologice, sociale, legale si economice.
 Evaluarea beneficiilor trebuie sa faca distinctia intre beneficiile directe pentru
indivizii participanti, beneficiile asteptate pentru comunitatea in care se
desfasoara studiul si beneficiile potentiale pentru stiinta in general.

22. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
2) CONSIMTAMANTUL INFORMAT ( CI) in cercetare :
 CI - considerat fundamentul eticii cercetarii, pivotul in jurul caruia se aduna toate
aspectele de etica asociate unui studiu de cercetare si elementul cheie din
conventiile internationale, ghidurile si legile care reglementeaza desfasurarea
cercetarii.
 CI - stipulat in mod formal pentru prima data in Codul Nürnberg (1949) scopul
sau este de a garanta participarea voluntara intr-o cercetare.
 CI - desi este adesea asociat cu studiile biomedicale, el reprezinta fundamentul
oricarei cercetari, inclusiv cele din stiintele sociale sau umaniste.
 Cl - este un proces dinamic si interactiv in urma careia o persoana decide, in
absenta oricarei influente sau coercitii, sa participe in cercetare.

23. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
2) CONSIMTAMANTUL INFORMAT ( CI) in cercetare :
Pentru ca sa fie valid, Cl trebuie sa intruneasca patru conditii :
1) sa preceada orice interventie ;
2) sa fie bazat pe o informare adecvata pe care subiectul sa fie
capabil sa o inteleaga ;
3) sa fie clar prezentat ;
4) sa fie acordat in mod voluntar, fara nicio influenta sau coercitie
exterioara .

24. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
2) ELEMENTELE DEFINITORII ALE UNUI CI) :
1) a sti ca participa intr-o activitate de cercetare cu scopul de a produce
cunostinte stiintifice;
2) a sti clar modul in care implicarea in cercetare este diferita de ingrijirea
medicala de rutina (mai ales in contextul unei relatii medic - pacient in
care medicul este si investigator);
3) a cunoaste care este durata studiului si durata participirii lui in studiu;
4) a cunoaste procedurile la care va fi supus;
5) a sti care sunt riscurile si inconvenientele asociate participarii la studiu ;

25. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
2) ELEMENTELE DEFINITORII ALE UNUI CI) :
6) a sti care sunt potentialele beneficii pentru subiect si/sau comunitatea
stiitifica;
7) a sti care sunt masurile luate pentru a preveni / trata eventualele efecte
adverse ce vor aparea pe parcursul studiului;
8) a sti ca participarea la cercetare este voluntara;
9) a sti ca participantul poate pune intrebari si primi raspunsuri inainte de
a Iua o decizie;
10) a cunoaste gradul de risc asociat participarii la studiu;

26. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
2) ELEMENTELE DEFINITORII ALE UNUI CI) :
11) a sti cine va beneficia de pe urma acestei cercetari;
12) daca si ce fel de asigurare este prevazuta pentru participanti pe
perioada studiului;
13) a sti daca si cum vor fi compensati pentru timpul acordat participarii
la studiu;
14) a sti cum vor fi utilizate (si eventual(re)utilizate in alte studii) produsele
biologice;
15) care sunt strategiile implementate pentru "descoperiri accidentale";

27. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
2) ELEMENTELE DEFINITORII ALE UNUI CI) :
16) a sti cum vor fi utilizate (si eventual (re)utilizate in alte studii) datele
personale; ce se va intampla cu datele personale la finalul cercetarii
(daca ele sunt necesare pentru cercetari viitoare, acest aspect trebuie
inclus in consimtamant);
17) a sti ca oricand se pot retrage din studiu, inclusiv produsele lor
biologice si datele aferente;
18) a sti despre orice interes comercial derivat din respectivul studiu;
19) a asigura ca oricarui minor implicat, pentru care parintii si-au dat
consimtamantul i se va cere sa reconsimta, odata ce a implinit varsta
de 18 ani.

28. ETICA CERCETARII PE SUBIECTI UMANI
2) CONSIMTAMANTUL INFORMAT :
 Formularul de Cl contine doua parti: fisa sau foaia de informare a
participantului si fisa/foaia de autorizare propriu zisa.
 Se recomanda ca acestea se fie doua documente separate, chiar daca,
in multe cazuri, pentru simplitate, cercetatorii isi redacteaza un singur
document care le contine pe amandoua.
 Cele doua documente ar trebui si fie datate (data, ora, locatie) pentru a
confirma nu doar momentul efectuarii Cl, ci si faptul ca autorizarea a fost
data DUPA momentul informarii, si deci persoana a avut timp sa
parcurga informatiile prezentate, sa reflecteze, eventual sa sa
informeze, pregatindu-se spre a cere noi clarificari in timpul doi (inainte
de autorizare).

29. BUNA PRACTICA CLINICA
( GCP)
ETICA + DATE DE CALITATE

30. GCP
en = Good Clinical Practice
ro = Regulile de buna practica in studiul clinic
Este un standard interna ional de calitate etic i tiin ific
ț ș ș ț pentru proiectarea,
efectuarea, înregistrarea, analizarea i raportarea datelor
ș dintr-un studiu de
cercetare care implică participarea subiec ilor umani.
ț
Scopul principal al GCP este de a oferi publicului asigurarea că drepturile,
siguran a i bunăstarea subiec ilor de studiu sunt protejate, în concordan ă
ț ș ț ț
cu principiile care î i au originea în Declara ia de la Helsink
ș ț i.
Datele unui studiu sunt evaluate de autoritati competente in domeniul
medicamentului.
În România autorită ile competente în domeniul medicamentului
ț
sunt ANM i
ș Comisia de Etică. Acestea se află sub incidenţa şi controlul
direct al Ministerului Sănătăţii Publice.

31. COMITETELE DE ETICA
A CERCETARII
Proiectele de cercetare în care se preconizeaza folosirea animalelor de
experienta, a subiec ilor umani, a preparatelor
ț biologice cu grad mare de risc,
materialelor radioactive i compu ilor chimici toxici sau care pot avea un impact
ș ș
negativ asupra mediului, trebuie sa fie evaluate de o Comisie de etica
profesionala constituita la nivelul fiecarei institutii de înva amânt superior / institut
ț
de cercetare public sau privat.
Comisia de etica trebuie sa cuprinda cel putin cinci membri, având urmatoarele
competen e:
ț
= cel putin doi membri cu o vasta cunoastere în domeniile cercetarii;
= cel putin un expert în etica;
= un avocat;
= cel putin un membru din afara institutiei

32. COMITETELE DE ETICA
A CERCETARII
Au apărut odată cu dezvoltarea cercetării biomedicale în scopul evitării abuzurilor, a studiilor neetice sau
neconforme cu normele cercetării ştinţifice biomedicale.
Ele există în toată lumea unde se desfăşoară studii epidemiologice medicale.
La noi în ţară, comitelele de etică a cercetării sunt organizate la nivelul spitalelor sau centrelor de sănătate
publică unde se desfăşoară cercetări epidemiologice (în special studii clinice) şi exercită activităţi de
aprobare a studiilor şi monitorizare a derulării lor.
Au obligaţia de a examina toate documentele de raportare a efectelor adverse ivite pe parcursul studiilor
asupra fiinţelor umane
Au obligatia de a respinge sau aproba designul şi metodologia de lucru a studiilor, inclusiv a celor
multicentrice, naţionale şi internaţionale şi de a menţine evidenţa tuturor documentelor examinate şi/sau
emise.
La sesizarea lor asupra nerespectării principiilor de etică a cercetării, studiile pot fi oprite.

33. ICH-GCP
 ICH- GCP este un standard interna ional de calitate, oferit de
ț
Conferinţa Internaţională privind Armonizare (ICH)
 Obiective:
- armonizarea procedurilor tehnice i standarde;
ș
- îmbunătă irea calită ii;
ț ț
- accelerarea timpului de intrare pe pia ă
ț
 În 1997, FDA a aprobat ghidurile GCP propuse de ICH
 Orientările ICH au fost adoptate prin lege în unele ări, dar
ț sunt
utilizate ca îndrumări ale FDA în GCP

34. PRINCIPIILE ICH-GCP ( 13)
1) Studiile clinice trebuie efectuate în conformitate cu principiile etice care î i au
ș
originea în Declara ia de la Helsinki
ț i care sunt în concordan ă cu GCP i cu cerin ele
ș ț ș ț
de reglementare aplicabile.
2) Înainte de a începe un studiu, riscurile i inconvenientele previzibile trebuie
ș
cântărite în raport cu beneficiul anticipat pentru subiectul individual al studiului i
ș
societate.
Un studiu trebuie ini iat i continuat numai dacă beneficiile anticipate justifică riscurile.
ț ș
3) Drepturile, siguran a i bunăstarea subiec ilor
ț ș ț studiului sunt cele mai importante
considera ii i ar trebui să prevaleze asupra intereselor tiin ei i societă ii.
ț ș ș ț ș ț
4) Informa iile nonclinice i clinice
ț ș disponibile despre un produs experimental ar trebui
să fie adecvate pentru a sprijini studiul clinic propus. ​

35. PRINCIPIILE ICH-GCP ( 13)
5) Testele clinice trebuie să fie solide din punct de vedere tiin ific i
ș ț ș descrise într-un protocol clar i
ș
detaliat.
6) Un trial ar trebui să se desfă oare în conformitate cu protocolul care a primit anterior
ș o
aprobare/aviz favorabil din partea consiliului de revizuire institu ional
ț (IRB) / comitet de etică
independent (IEC)
7) Îngrijirea medicală acordată subiec ilor i deciziile medicale luate în numele subiec ilor ar trebui
ț ș ț
să fie întotdeauna responsabilitatea unui medic calificat sau, dacă este cazul, a unui dentist calificat.
8) Fiecare persoană implicată în desfă urarea unui studiu ar trebui
ș să fie calificată prin educa ie,
ț
pregătire i experien ă pentru a- i îndeplini sarcinile respective.
ș ț ș
9) Consim ământul liber informat
ț ( CI) trebuie ob inut de la fiecare subiect înainte de participarea la
ț
studiile clinice.

36. PRINCIPIILE ICH-GCP ( 13)
10) Toate informa iile
ț despre studiile clinice trebuie înregistrate, manipulate i
ș
stocate într-un mod care să permită raportarea, interpretarea i verificarea
ș corectă
a acestora.
11) Confiden ialitatea
ț înregistrărilor care ar putea identifica subiec ii ar trebui
ț
protejată, respectând regulile de confiden ialitate i confiden ialitate în
ț ș ț
conformitate cu cerin ele de reglementare aplicabile.
ț
12) Produsele de cercetare trebuie să fie fabricate, manipulate i depozitate
ș în
conformitate cu bunele practici de fabrica ie
ț (GMP) aplicabile. Acestea trebuie
utilizate în conformitate cu protocolul aprobat.
13) Trebui implementate sisteme cu proceduri care sa asigure calitatea fiecărui
aspect al studiului.

37. CERCETARILE CARE IMPLICA
SUBIECTI UMANI, INCLUD:
 Studii ale unui proces fiziologic, biochimic sau patologic sau ale
răspunsului la o interven ie specifică
ț ( fizică, chimică sau psihologică) la
subiec i sau pacien i sănăto i;
ț ț ș
 Studii controlate de măsuri diagnostice, preventive sau terapeutice pe
grupuri mai mari de persoane, concepute pentru a demonstra un
răspuns generalizabil specific la aceste măsuri pe un fundal de varia ie
ț
biologică individuală;
 Studii menite să determine consecin ele pentru indivizi i comunită i ale
ț ș ț
măsurilor preventive sau terapeutice specifice;
 Studii privind comportamentul legat de sănătatea umană într-o varietate
de circumstan e i medii.
ț ș

38. PRINCIPII DE ETICĂ ÎN
CERCETAREA MEDICALĂ
PRINCIPII DE ESENTIALITATE :
se referă la faptul ca cercetarea este considerată a fi absolut esen ială
ț
după o luare în considerare în mod corespunzător a cuno tin elor
ș ț
tiin ifice existente în domeniul de cercetare propus
ș ț .
acest lucru ar trebui analizat de către un organism independent i
ș
responsabil de persoane care, după o analiză atentă, ajung la concluzia
că cercetarea este susceptibilă de a aduce beneficii umanită ii sau
ț
mediului.

39. PRINCIPII DE ETICĂ ÎN
CERCETAREA MEDICALĂ
PRINCIPIILE VOLUNTARIATULUI , CONSIMTAMANTULUI INFORMAT
SI ACORDULUI COMUNITAR
Participan ii la cercetare ar trebui să fie pe deplin informa i despre
ț ț
cercetare i despre riscurile i beneficiile asociate.
ș ș
Participan ii ar trebui să fie informa i cu privire la dreptul de a se ab ine
ț ț ț
de la cercetare sau de a- i retrage consim ământul în orice moment.
ș ț
Acolo unde cercetarea implică tratarea oricărei comunită i, principiile
ț
voluntarită ii i consim ământului informat se aplică comunită ii în
ț ș ț ț
ansamblu i fiecărui membru în parte.
ș
În cazul în care o persoană nu este capabilă să dea consim ământul, un
ț
tutore legal acceptabil ar trebui să dea consim ământul informat.
ț

40. PRINCIPII DE ETICĂ ÎN
CERCETAREA MEDICALĂ
PRINCIPIILE NEEXPLOATARII
Participan ii trebuie să fie pe deplin la curent cu toate pericolele posibile
ț
care pot apărea în timpul cercetării, astfel încât să poată aprecia toate
riscurile fizice i psihologice.
ș
Fiecare cercetare ar trebui să includă un mecanism încorporat de
compensare pentru participan ii umani, fie prin acoperire de asigurare, fie
ț
prin orice alte mijloace adecvate pentru a acoperi riscurile previzibile i
ș
imprevizibile i să ofere măsuri de remediere i îngrijire ulterioară
ș ș
completă.
PRINCIPIILE CONFIDENTIALITATII SI CONFINDENTIALTATII
Identitatea i eviden ele participan ilor sunt păstrate pe cât posibil
ș ț ț
confiden iale (cu excep ia cazului în care este necesar din motive legale).
ț ț
Acest lucru este pentru a evita orice formă de dificultă i, discriminare sau
ț
stigmatizare ca urmare a participării la cercetare.

41. PRINCIPII DE ETICĂ ÎN
CERCETAREA MEDICALĂ
PRINCIPII DE PRECAUTIE SI MINIMIZARE A RISCURILOR
 Trebuie avute grijă i pruden ă cuvenită în toate etapele cercetării i
ș ț ș
experimentului pentru a se asigura că participantul la cercetare i cei
ș
afecta i de aceasta, inclusiv comunitatea, sunt expu i la un risc minim,
ț ș
nu suferă de efecte adverse ireversibile cunoscute i, în general,
ș
beneficiază de cercetare sau experiment.
 Ar trebui să existe un plan pentru evaluările intermediare pentru a
detecta dacă vreo componentă de interven ie (activă sau de control)
ț
este asociată cu riscuri crescute, astfel încât daunele nejustificate să fie
evitate prin oprirea cercetării.

42. PRINCIPII DE ETICĂ ÎN
CERCETAREA MEDICALĂ
PRINCIPIILE COMPETENTEI
 Cercetarea ar trebui să fie efectuată de persoane competente i
ș
calificate care sa ac ione
ț ze cu integritate i impar ialitate deplină i care
ș ț ș
sa fie informate cu privire la considerentele etice care trebuie avute în
vedere în ceea ce prive te o astfel de cercetare sau experiment.
ș
PRINCIPII DE RESPONSABILITATE SI TRANSPARENTA
 Cercetarea sau experimentul trebuie desfă urat într-o manieră
ș
echitabilă, onestă, impar ială i transparentă
ț ș .
 Înregistrările complete ale cercetării trebuie păstrate pentru o perioadă
rezonabilă care poate fi prescrisă sau considerată necesară în scopul
monitorizării post-cercetare si daca este necesar unui control de către
autoritatea juridică i administrativă corespunzătoare
ș .

43. PRINCIPII DE ETICĂ ÎN
CERCETAREA MEDICALĂ
PRINCIPIILE MAXIMIZARII INTERESULUI PUBLIC SI ALE JUSTITIEI
DISTRIBUTIVE
 Cercetarea sau experimentul i aplicarea sa ulterioară ar trebui să fie
ș
efectuate i utilizate în beneficiul întregii na iuni umane ( i nu doar celor
ș ț ș
care sunt mai bine din punct de vedere social)
PRINCIPIILE DOMENIULUI PUBLIC
 Rezultatele cercetării ar trebui aduse în domeniul public, astfel încât
rezultatele acesteia să fie în general făcute cunoscute prin publica ii
ț
tiin ifice i de altă natură.
ș ț ș
 Acest lucru ar ajuta la consolidarea bazei de cuno tin e tiin ifice a
ș ț ș ț
domeniului studiat i ar preveni replicarea nejustificată a studiilor
ș .

44. PRINCIPII DE ETICĂ ÎN
CERCETAREA MEDICALĂ
PRINCIPIILE RESPONSABILITATII
 Trebuie respectată responsabilitatea profesională i morală, pentru
ș
respectarea cuvenită a tuturor principiilor, îndrumărilor sau prescrip iilor
ț
celor care au legătură direct sau indirect cu cercetarea medicală.
 Aceasta se extinde la institutele în care se desfă oară această
ș
cercetare, precum i la sponsorii cercetării.
ș
 Cercetarea ar trebui monitorizată în mod corespunzător i supusă în
ș
mod constant revizuirii i ac iunilor de remediere în toate etapele.
ș ț

45. FAZELE UNUI STUDIU CLINIC
In ceea ce priveste etapizarea implementarii unei solutii medicale noi,
pasii parcursi sunt urmatorii (National Health Service, 2015):

46. FAZELE UNUI STUDIU CLINIC
STUDIUL PRECLINIC :
- studiul pe animale sau studiile in vitro pe culturi de celule sau tesuturi.
- se obtin informatii despre eficacitatea unui produs, toxicitatea si
metabolismul diferitelor substante.
- aceasta etapa determina daca cercetarea merita continuata sau nu.
STUDIILE DE FAZA 0 SAU DE MICRODOZAJ :
- folosesc maxim 10-15 subiecti umani carora li se administreza doze
subterapeutice .
- se obtin mai multe informatii despre farmacocinetica si farmacodinamica
substantei.

47. FAZELE UNUI STUDIU CLINIC
STUDIILE DE FAZA UNU :
- o substanta este administrata la mai multe persoane, de regula voluntari
sanatosi , eventual prin cresterea treptata a dozei in situatia in care nu
apar efecte adverse.
STUDIILE DE FAZA DOI :
- un numar mai mare de pacienti ( aproximativ 100-200) care sufera de
afectiunea de interes sunt inclusi in studiu.
- se determina eficacitatea si siguranta medicamentului ( substantei) pe
termen scurt .

48. FAZELE UNUI STUDIU CLINIC
STUDIILE DE FAZA TREI :
- medicamentul sau tratamentul este dat unui mare de pacienti ( de ordinul
miilor) pentru a-i confirma eficacitatea , a monitoriza efectele secundare ,
a-l compara cu tratamentele utilizate in mod obisnuit sau cu placebo
- colecteaza informatii care sa permita utilizare in siguranta a medicamentului
STUDIILE DE FAZA PATRU :
- se culeg date dupa cemedicametul sau tratamentul a fost scos pe piata.
- se afla mai multe despre efectele generale ale tratamentului , functionarea
sa pe mai multe categorii de persoane dar si efectele secundare adminstarii
pe termen lung.

49. CE INFORMATII AR TREBUI INCLUSE
INTR-UN PROTOCOL DE STUDIU?
 Informa ii generale;
ț
 Descrierea obiectivelor i scopului pro
ș iectului;
 Descrierea design-ului studiului
 Criterii de includere, excludere i retragere a subiec ilor d
ș ț in studiu;
 Informa ii despre tratament;
ț
 Metode i calendare pentru evaluarea, înregistrarea i analiza datelor
ș ș
colectate de la produsul/subiectul investigat;

50. CE INFORMATII AR TREBUI INCLUSE
INTR-UN PROTOCOL DE STUDIU?
 Metode de ob inere a informa iilor de siguran ă, inclusiv planuri de
ț ț ț
monitorizare a siguran ei;
ț
 Descrierea metodelor statistice care vor fi utilizate;
 Descrierea considerentelor etice legate de trial;
 O declara ie referitoare la autorizarea monitorizării, auditurilor, i
ț ș
inspec ie de către sponsor, IEC/IRB i autorită i de reglementare,
ț ș ț
inclusiv acces direct la date/documente sursă;
 Mijloace pentru ob inerea consim ământului informat i comunicarea
ț ț ș
informa iilor către poten ialii subiec i.
ț ț ț

51. CE INSEAMNA “RANDOMIZARE”?
 Randomizarea este procesul de atribuire a subiec ilor din studiu
ț
la un anumit tratament sau grupuri de control prin folosirea unui
element de ansă
ș , reducand astfel o eventuala părtinire.
 Randomizarea este metoda de alocare a subiec ilor
ț in diferite
bra e ale studiului clinic
ț .
 În plus, repartizarea pe bra ele de tratament prin randomizare
ț
oferă avantajul de a uniformiza pentru toti subiec i
ț i - beneficiile i
ș
riscurile previzibile in participarea la trial.

52. RANDOMIZAREA
Repartizarea pe loturi de studiu se face aleator, computerizat, astfel
incat factori subiectivi sa nu influenteze rezultatele studiului.
Din punct de vedere al randomizarii putem avea:
 Experiment deschis (open label) – atat subiectul cat si
investigatorul cunosc ce tratament se administreaza fiecarui
subiect
 Experiment simplu-orb – unul din participanti (de obicei
subiectul) nu cunoaste produsul administrat
 Experiment dublu-orb – doi participanti (subiectul si
observatorul)
nu cunosc produsul administrat
 Experiment triplu-orb – subiectul, observatorul si persoana
responsabila de administrarea produsului nu cunosc produsul
administrat

53. PLAGIATUL
DEX
PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invenţiile cuiva şi a
le prezenta drept creaţii proprii; a publica pe numele său fragmente
din lucrarea altuia ; a comite un furt literar.
[Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].
Cuvântul „plagiat“ vine, din latinescul „plagium“, care se traduce
prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului“.
Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este,
din punct de vedere semantic, sinonim cu furt.

54. PLAGIATUL
Definitie :
Însu irea integrală sau par ială a unui con inut i prezentarea acestuia
ș ț ț ș
drept crea ie proprie se nume te plagiat .
ț ș
Incalcă prevederile Ordonan ei de Urgen ă numărul 28 din 2011(pentru
ț ț
modificarea i completarea Legii numărul 206/2004) privind buna
ș
conduită în cercetarea tiin ifică.
ș ț
În mediul academic, această ac iune se nume te plagiat i este foarte
ț ș ș
răspândită. În prezent, mediile academice utilizează diferite softuri pentru
detec ia gradului de similitudine între textul propus i texte deja publicate.
ț ș
Lucrarea poate fi excep ională, poate să con ină elemente de
ț ț
originalitate, dar dacă procentul de similitudine a depă it limita impusă de
ș
mediul academic, atunci ea nu mai are nicio valoare.

55. Plagiatul i autoplagiatul au fost i sunt constant
ș ș
interzise, atunci când nu sunt considerate chiar
fapte de natură penală !!!!
Art. 310 din Legea educa iei na ionale 1/2011
ț ț :
Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi
activitatea universitară :
a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori ;
b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive.
Art. 4 din Legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
tehnologică şi inovare 206/2004 :
(1) În sensul prezentei legi, următorii termeni sunt definiţi după cum urmează :
d) plagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte,
expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale ;
e) autoplagiatul – expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor
texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele
originale.

56. TIPURI DE PLAGIAT
 Incorporarea in materialul propriu a unei idei auzite (de ex. intr-o
conferinta) fara citare;
Nota: In cazuri ca acesta, poate fi uneori dificil sa fie identificata sursa primara a
unei idei. Se accepta citarea celui de la care s-a preluat/auzit ideea, sau, daca
acest lucru nu este posibil (de ex., intr-un workshop cu multipli interlocutori), se
poate cita evenimentul oficial in care a fost dezbatut subiectul.
 Plagiatul complet: copy-paste 100%.
Nota: Este acel scenariu extrem in care un autor/cercetator preia integral munca
unui alt autor/cercetator si doar il semneaza. I se mai spune“plagiatul Coca-Cola”,
cu referire la celebra gluma in care americanii si-au asumat intaietatea asupra
lunii, gasind-o deja vopsita in rosu de sovietici, scriind pe ea numele racoritorului.

57. TIPURI DE PLAGIAT
 Autoplagiatul (numit si reciclare) este reprezentat de copierea
unor materiale proprii, publicate anterior, pe post de idee noua,
fara citare;
• Nota 1: Acesta este in mod particular un subiect delicat. De ce? Pot exista cercetatori care
toata viata urmaresc o anumita idee si, prin urmare, vor publica toata viata lucruri legate de
acea idee. In plus, pe masura ce studiaza o tema, un cercetator poate aprofunda o aceeasi
tema sau isi poate schimba opinia. Ca principiu general, este important ca autorul sa
precizeze de la inceput daca prezentul material este o continuare/detaliere/repunere in
opera a unui material anterior, caz in care o eventuala acuzatie de reciclare devine ridicola.
•
Nota 2: Un caz special de reciclare este acela in care autorul principal preia parti dintr-un
articol anterior propriu, dar cu co-autori diferiti, fara citarea acestora. Intr-o astfel de situatie
plagiatul pare mai evident, pentru ca s-a folosit munca unor specialisti fara ca acestia sa fie
recunoscuti/recompensati prin citare. Natural, lucrurile se pot complica si mai mult, din
punct de vedere etic, daca autorul principal este – in fapt – autorul unic al ambelor articole,
co-autorii neavand nici o contributie, fiind mentionati din “curtoazie”.

58. TIPURI DE PLAGIAT
 Lucratul “cu negri” : plata sau oferirea unor tipuri de beneficii unor
contributori, fara mentionarea acestora;
 Traducerea unui text fara citarea sursei;
 Publicarea dubla: este publicarea aceluiasi material, eventual cu
titlu usor schimbat, in reviste diferite, in scopul “ingrosarii” CV-ului.
Nota: A nu se confunda cu republicarea. Republicarea unui material, in general din
motive didactice, cu indicarea clara a locului primei aparitii, NU este plagiat. In CV,
insa, se va consemna doar prima aparitie.

59. TIPURI DE PLAGIAT
 Surse incorecte/inexistente si/sau falsificarea datelor ;
Nota: Pot fi rezultatul unor simple erori ale autorului, sau superficialitate in culegerea
datelor si redactarea materialului. In anumite cazuri, insa, poate ascunde intentia de a
largi bibliografia sau chiar de a ascunde erori in cursul cercetarii – devenind, astfel,
un material extrem de toxic.
 Replicarea: apare in cazul in care autorul trimite un articol simultan
la mai multe redactii, iar acestea publica simultan materialul;
Nota: Nu este – propriu-zis – un plagiat, ci, mai degraba, intra in sfera eticii: un autor
nu poate (teoretic) remite acelasi articol unei a 2-a reviste, pana nu primeste
scrisoarea de refuz din partea primei reviste. Dupa aceasta, insa, autorul poate
trimite articolul (cu modificari sau fara) catre alta revista, iar aceasta, in functie de
standardele proprii, poate decide publicarea.

60. CAND NU ESTE SI CAND ESTE
PLAGIAT ?
Nu se consideră plagiat dacă:
ideile/cuvintele sunt comune sau nu există o modalitate anume pentru a le exprima;
a i scris o lucrare fără să fi citit un material publicat sau nepublicat;
ț
ideea descrisă este rodul propriei cercetări sau analize;
a i sintetizat ideile altora pentru a ajunge la propriile concluzii i a i citat sursele consultate.
ț ș ț
Nu este suficient să indica i sursele de informare doar în bibliografia de la
ț
finalul lucrării!
Fie că reproduce i, parafraza i sau rezuma i cuvintele/propozi iile sau frazele din lucrarea
ț ț ț ț
altei persoane, este necesar să recunoa te i acest lucru, prin introducerea
ș ț citărilor în text.

61. CAND NU ESTE SI CAND ESTE
PLAGIAT ?
Se consideră plagiat dacă:
folosi i ac iunile cut-paste sau copy-paste la idei, paragrafe, imagini fără a men iona
ț ț ț
sursa originală i fără a utiliza ghilimelele sau alte tehnici acceptabile legate de
ș
referin e;
ț
refolosi i un material mai vechi, chiar dacă vă apar ine, fără a face referire la acesta;
ț ț
plăti i pe cineva să vă scrie lucrarea;
ț
copia i de la colegii vo tri i nu men iona i acest lucru;
ț ș ș ț ț
nu introduce i citări în text, chiar dacă a i indicat lucrările în bibliografie (cel care vă
ț ț
verifică lucrarea nu poate face diferen a între ideile proprii i cele împrumutate);
ț ș
schimba i ordinea cuvintelor dar ideea originală este aceea i i nu a i citat sursa
ț ș ș ț
originală;
a i citat din discursul sau coresponden a cuiva i nu a i men ionat acest lucru.
ț ț ș ț ț

62. CINCI REGULI SIMPLE PENTRU
EVITAREA PLAGIATULUI
1) In cazul citatelor directe, adica atunci cand redati cuvant cu cuvand
ceea ce a scris sau a spus o alta persoana , va trebui sa puneti
fragmentul intre ghilimele si sa specificati printr-o referinta sursa citatului.
Regula de politete in stiinta este respectarea acestei recomandari chiar si
in cazul in reproducerii fidele a expresiilor, sintagmelor sau formularilor
compuse din cel putin trei cuvinte.
2) Reformularea cu cuvinte proprii a unei exprimari sau a unui text ce
apartine unei alte persoane se numeste parafraza. Referinta cuvenita
trebuie adaugata si in aceste cazuri.
3) Reformularea si/sau rezumarea ideilor mai detaliate ce aoartin altor
autori este o practica frecventa si necesita de asemenea obligatoriu
adaugarea sursei.

63. CINCI REGULI SIMPLE PENTRU
EVITAREA PLAGIATULUI
4) Sursele faptelor si /sau a datelor – descrierea unor
evenimente, cifre, tabele, statistici, grafice, figuri - preluare din
alte texte , trebuie de asemenea precizate.
5) Citatele si referinta pot fi omise doar daca se redau informatii
arhicunoscute. (in aceste cazuri omiterea referintei e chiar
recomandabila, deoarece nu este nevoie sa se acorde cuiva
credit stiintific).
Plagiatul este în primul rând o infrac iune morală, de aceea
ț
sentimentul responsabilită ii ine de atitudinea morală a fiecăruia.
ț ț

64. When you walk into the hospital, behave ethically!