Merceologia este știința mărfurilor care se ocupă cu aspectele tehnico-economice ale comerțului, inclusiv proprietățile, calitatea și parametrii mărfurilor. Aceasta include conexiuni cu alte științe și se concentrează pe caracteristicile tehnice, economice și sociale ale produselor. Indicatorii tehnico-economici sunt utilizați pentru a evalua eficiența proceselor, consumul de resurse și gradul de mecanizare în producție.

1. Noţiuni fundamentale
Merceologia - ştiinţa mărfurilor, oferă soluţii pentru factorii
implicaţi în realizarea, comercializarea şi consumul mărfurilor.
Asigură cunoştinţe pluridisciplinare, dominant tehnico-
economice, referitoare la obiectul comerţului-marfa.
Conexiunile merceologiei cu alte ştiinţe (fizica, chimia,
ecologia, estetica, psihologia, matematica, statistica, dreptul)
Conceptele de bază în merceologie

2. Noţiuni fundamentale
Marfa=produs al muncii care satisface o nevoie şi e destinat
schimbului prin vânzare-cumpărare.
sinonime pentru marfă
În accepţiunea standardului ISO 9000:2000, produsul este
rezultatul unor activităţi sau procese, putând fi material sau
imaterial.

3. Noţiuni fundamentale
Proprietăţile reprezintă trăsături, însuşiri, atribute ale unui
bun
Caracteristicile
Caracteristicile tehnice
Caracteristicile economice
Caracteristicile sociale
Caracteristicile psihosenzoriale

4. Noţiuni fundamentale
Calitatea este o notiune dinamică
Calitatea unui produs se obţine în trei etape succesive:
În etapa de proiectare
În etapa de fabricaţie
În etapa de exploatare

5. Noţiuni fundamentale
Parametrii
Se folosesc pentru exprimarea caracteristicilor
tehnico-funcţionale sub formă de date numerice
(consumuri, duritate, grad de igienă, turaţie etc.).
Calitatea unei mărfi este determinata de:
parametrii tehnici
 parametrii economici
 parametrii estetici

6. Noţiuni fundamentale
Uzura
Uzura fizică
Uzura morală

7. Noţiuni fundamentale
Indicatorii
se calculează pentru determinarea eficienţei unor procese
tehnologice.
Valorificarea superioară şi utilizarea raţională a resurselor
materiale, umane, tehnice, se urmăreşte cu ajutorul
indicatorilor tehnico-economici.
Indicatorii tehnico-economici:
a. Indicatori de consum
b. Indicatori de utilizare
c. Indicatori de calitate
d. Indicatori de mecanizare

8. Indicatori de consum
exprimă cantităţile de materii prime, materiale, combustibili şi
energie, necesare pentru obţinerea unei unităţi de produs finit
într-un proces tehnologic.
Consumurile specifice (de materii prime, materiale auxiliare, de
energie, de utilităţi).
Randamentul arată gradul de utilizare a materiei prime.
Noţiuni fundamentale

9. INDICATORI DE MECANIZARE
 gradul de mecanizare: raport între cantitatea de lucrări
executate mecanic şi cantitatea totală de lucrări executate.
Gradul de mecanizarea muncii creşte pe măsura introducerii
progresului tehnic, cu consecinţe favorabile asupra eficienţei
economice.
Noţiuni fundamentale

10. Proprietăţile generale ale produselor
Proprietăţile mărfurilor sunt însuşiri, atribute ale
mărfurilor care dau o anumită utilitate şi au menirea să
satisfacă o nevoie.
După ramura ştiinţifică care se ocupă cu studiul diferitelor
proprietăţi, distingem:
Proprietăţi fizice
Proprietăţi chimice
Proprietăţi organoleptice

11. Proprietăţile generale ale produselor
Proprietăţile fizice
- masa, densitatea, compactitatea, porozitatea, higroscopicitatea
- proprietăţile termice, electrice, optice, chimice, senzoriale etc.
Ex: Importanţa determinărilor fizice (determinarea densităţii
relative a laptelui, determinarea culorii fructelor şi legumelor
proaspete , determinarea masei hectolitrice a cerealelor )