Thomas Kuhn a criticat falsificabilitatea pentru că a caracterizat "întreaga întreprindere științifică în termeni care se aplică doar părților revoluționare ocazionale". Potrivit lui Kuhn, modul în care știința funcționează în astfel de ocazii nu poate fi folosit pentru a caracteriza întreaga întreprindere științifică. În opinia lui Kuhn, un criteriu de delimitare trebuie să se refere la funcționarea științei normale. Kuhn obiectează împotriva întregii teorii a lui Popper și exclude orice posibilitate de reconstrucție rațională a dezvoltării științei. În opinia lui Kuhn, nu poate exista logică, ci doar psihologia descoperirii.
DOI: 10.13140/RG.2.2.16061.92641
Susțineri ale falsificabilității lui Karl PopperNicolae Sfetcu
Suporterii lui Popper au susținut că cele mai multe critici se bazează pe o interpretare neînțeleasă a ideilor sale. Ei afirmă că Popper nu ar trebui interpretat în sensul că falsificabilitatea este o condiție suficientă pentru delimitarea științei. Unele pasaje par să sugereze că el o consideră doar o condiție necesară. Alte pasaje ar sugera că, pentru ca o teorie să fie științifică, Popper impune (pe lângă falsificabilitate) și alte teste, și că rezultatele negative ale testelor sunt acceptate.
DOI: 10.13140/RG.2.2.22639.79521
Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-științăNicolae Sfetcu
Karl Popper, ca raționalist critic, a fost un oponent al tuturor formelor de scepticism, convenționalism și relativism în știință. Multe dintre argumentele sale sunt îndreptate împotriva membrilor "Cercului Vienez". Popper este de acord cu aceștia cu privire la aspectele generale ale metodologiei științifice și neîncrederea lor în metodologia filosofică tradițională, dar soluțiile sale au fost semnificativ diferite. A contribuit semnificativ la dezbaterile privind metodologia științifică generală, demarcarea științei de pseudoștiință, natura probabilității și metodologia științelor sociale.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27356.85127/1
Imre Lakatos despre falsificaționismul dogmatic Nicolae Sfetcu
Falsificaționismul dogmatic admite falsificabilitatea tuturor teoriilor științifice fără calificare, dar păstrează un fel de bază empirică infailibilă. Este strict empiricist fără a fi inductivist: neagă faptul că certitudinea bazei empirice poate fi transmisă teoriilor. Astfel, falsificabilitatea dogmatică este cea mai slabă marcă a justificării. Semnul distinctiv al falsificării dogmatice este recunoașterea faptului că toate teoriile sunt la fel de conjecturale. Știința nu poate dovedi nicio teorie, dar le poate respinge. Onestitatea științifică constă astfel în aceea de a specifica un experiment în așa fel încât, dacă rezultatul contrazice teoria, trebuie să renunțăm la teorie.
DOI: 10.13140/RG.2.2.15335.70561
Teoria cauzală a referinței a lui Saul KripkeNicolae Sfetcu
În Numire și necesitate Kripke a propus o teorie cauzală a referinței, conform căreia un nume se referă la un obiect prin virtutea unei conexiuni cauzale cu obiectul, mediată de comunitățile vorbitorilor. El afirmă, de asemenea, că numele proprii, spre deosebire de majoritatea descrierilor, sunt desemnări rigide (numele propriu se referă la obiectul numit în orice lume posibilă în care obiectul există). Ideile din Numire și necesitate au evoluat în timp, dezvoltându-se pe baza cercetărilor formale anterioare în teoria modelelor pentru logica modală, pe baza principiului leibnizian al indiscernabilității identicilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.16140.56968
Rolul euristicii în metodologia programelor de cercetare a lui Imre LakatosNicolae Sfetcu
Euristica este un concept central al filosofiei lui Lakatos. În timp ce euristica în Proofs and Refutations a fost un set de reguli care să ghideze rezolvarea problemelor pentru omul de știință individual, The methodology of scientific research programmes nu oferă niciun sfat euristic oamenilor de știință individuali, dar oferă recomandări pentru comunitatea științifică rațională asupra modului în care ar trebui să acționeze.
DOI: 10.13140/RG.2.2.31140.63369
Karl Popper a propus falsificabilitatea ca un criteriu important în diferențierea dintre știință și pseudoștiință. El susține că verificarea și confirmarea nu pot juca niciun rol în formularea unui criteriu satisfăcător de delimitare. În schimb, propune ca teoriile științifice să se deosebească de teoriile ne-științifice prin pretenții testabile pe care viitoarele observații le-ar putea dezvălui a fi false. Popper atrage atenția asupra faptului că teoriile științifice sunt caracterizate prin existența unor falsificatori potențiali - declarații care ar putea fi descoperite ca fiind false.
DOI: 10.13140/RG.2.2.25228.67202
Teoriile descriptiviste au încercat să elimine anumite contradicții logice dacă numele erau considerate descrieri definite. Kripke a respins valabilitatea acestor teoriile descriptiviste argumentând că nu este nevoie de o descriere unică a identității, se pot utiliza descrieri identificatoare chiar dacă referința nu a fost identificată corect, și o descriere (spre deosebire de un nume) nu poate funcționa ca indicator rigid. Ulterior, teoriile descriptiviste au extins această idee a descrierii definite la un set de descrieri sau o medie ponderată a acestor descrieri.
DOI: 10.13140/RG.2.2.25776.00009
Susțineri ale falsificabilității lui Karl PopperNicolae Sfetcu
Suporterii lui Popper au susținut că cele mai multe critici se bazează pe o interpretare neînțeleasă a ideilor sale. Ei afirmă că Popper nu ar trebui interpretat în sensul că falsificabilitatea este o condiție suficientă pentru delimitarea științei. Unele pasaje par să sugereze că el o consideră doar o condiție necesară. Alte pasaje ar sugera că, pentru ca o teorie să fie științifică, Popper impune (pe lângă falsificabilitate) și alte teste, și că rezultatele negative ale testelor sunt acceptate.
DOI: 10.13140/RG.2.2.22639.79521
Karl Popper și problema demarcației între știință și ne-științăNicolae Sfetcu
Karl Popper, ca raționalist critic, a fost un oponent al tuturor formelor de scepticism, convenționalism și relativism în știință. Multe dintre argumentele sale sunt îndreptate împotriva membrilor "Cercului Vienez". Popper este de acord cu aceștia cu privire la aspectele generale ale metodologiei științifice și neîncrederea lor în metodologia filosofică tradițională, dar soluțiile sale au fost semnificativ diferite. A contribuit semnificativ la dezbaterile privind metodologia științifică generală, demarcarea științei de pseudoștiință, natura probabilității și metodologia științelor sociale.
DOI: 10.13140/RG.2.2.27356.85127/1
Imre Lakatos despre falsificaționismul dogmatic Nicolae Sfetcu
Falsificaționismul dogmatic admite falsificabilitatea tuturor teoriilor științifice fără calificare, dar păstrează un fel de bază empirică infailibilă. Este strict empiricist fără a fi inductivist: neagă faptul că certitudinea bazei empirice poate fi transmisă teoriilor. Astfel, falsificabilitatea dogmatică este cea mai slabă marcă a justificării. Semnul distinctiv al falsificării dogmatice este recunoașterea faptului că toate teoriile sunt la fel de conjecturale. Știința nu poate dovedi nicio teorie, dar le poate respinge. Onestitatea științifică constă astfel în aceea de a specifica un experiment în așa fel încât, dacă rezultatul contrazice teoria, trebuie să renunțăm la teorie.
DOI: 10.13140/RG.2.2.15335.70561
Teoria cauzală a referinței a lui Saul KripkeNicolae Sfetcu
În Numire și necesitate Kripke a propus o teorie cauzală a referinței, conform căreia un nume se referă la un obiect prin virtutea unei conexiuni cauzale cu obiectul, mediată de comunitățile vorbitorilor. El afirmă, de asemenea, că numele proprii, spre deosebire de majoritatea descrierilor, sunt desemnări rigide (numele propriu se referă la obiectul numit în orice lume posibilă în care obiectul există). Ideile din Numire și necesitate au evoluat în timp, dezvoltându-se pe baza cercetărilor formale anterioare în teoria modelelor pentru logica modală, pe baza principiului leibnizian al indiscernabilității identicilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.16140.56968
Rolul euristicii în metodologia programelor de cercetare a lui Imre LakatosNicolae Sfetcu
Euristica este un concept central al filosofiei lui Lakatos. În timp ce euristica în Proofs and Refutations a fost un set de reguli care să ghideze rezolvarea problemelor pentru omul de știință individual, The methodology of scientific research programmes nu oferă niciun sfat euristic oamenilor de știință individuali, dar oferă recomandări pentru comunitatea științifică rațională asupra modului în care ar trebui să acționeze.
DOI: 10.13140/RG.2.2.31140.63369
Karl Popper a propus falsificabilitatea ca un criteriu important în diferențierea dintre știință și pseudoștiință. El susține că verificarea și confirmarea nu pot juca niciun rol în formularea unui criteriu satisfăcător de delimitare. În schimb, propune ca teoriile științifice să se deosebească de teoriile ne-științifice prin pretenții testabile pe care viitoarele observații le-ar putea dezvălui a fi false. Popper atrage atenția asupra faptului că teoriile științifice sunt caracterizate prin existența unor falsificatori potențiali - declarații care ar putea fi descoperite ca fiind false.
DOI: 10.13140/RG.2.2.25228.67202
Teoriile descriptiviste au încercat să elimine anumite contradicții logice dacă numele erau considerate descrieri definite. Kripke a respins valabilitatea acestor teoriile descriptiviste argumentând că nu este nevoie de o descriere unică a identității, se pot utiliza descrieri identificatoare chiar dacă referința nu a fost identificată corect, și o descriere (spre deosebire de un nume) nu poate funcționa ca indicator rigid. Ulterior, teoriile descriptiviste au extins această idee a descrierii definite la un set de descrieri sau o medie ponderată a acestor descrieri.
DOI: 10.13140/RG.2.2.25776.00009
Falsificaționismul metodologic este o marcă a convenționalismului. Există o delimitare importantă între teoriile "pasiviste" și "activiste" ale cunoașterii. "Pasiviștii susțin că adevărata cunoaștere este amprenta naturii pe o minte perfect inertă: activitatea mentală poate duce numai la părtinire și distorsiune. Cea mai influentă școală pasivistă este empirismul clasic. "Activiștii" susțin că nu putem citi cartea naturii fără activitate mentală, fără a o interpreta în lumina așteptărilor sau a teoriilor noastre. "Activiștii" conservatori susțin că suntem născuți cu așteptările noastre de bază; cu ele transformăm lumea în "lumea noastră", dar trebuie să trăim pentru totdeauna în închisoarea lumii noastre. Activiștii revoluționari consideră că aceste cadre conceptuale ale noastre pot fi dezvoltate și înlocuite de altele noi și mai bune; noi suntem cei care ne creen "închisorile" și putem, de asemenea, să le demolăm.
DOI: 10.13140/RG.2.2.36731.05920
Un domeniu, practică, sau set de cunoştinţe, ar putea în mod rezonabil să fie numit pseudoştiinţă atunci când este prezentat ca fiind în conformitate cu normele de cercetare ştiinţifică, dar din punctul de vedere al demonstraţiei nu respectă aceste norme.
Karl Popper a declarat că nu este suficient să se facă distincţia între ştiinţă şi pseudoştiinţă, sau metafizică, prin criteriul de aderare riguroasă la metoda empirică, care este în esenţă inductivă, bazată pe observare sau experimentare. El a propus o metodă de a distinge între metode empirice autentic, nonempirice sau chiar pseudoempirice.
Delimitarea dintre știință și pseudoștiință face parte din sarcina mai generală de a determina care credințe sunt justificate epistemic. Știința poate fi descrisă ca fiind parțial descriptivă, parțial normativă. O definiție a științei se poate concentra pe conținutul descriptiv și specifică modul în care termenul este utilizat efectiv, sau, se poate concentra asupra elementului normativ și poate clarifica sensul mai fundamental al termenului.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13182.74569
Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetareNicolae Sfetcu
Recenzie: Imre Lakatos, The Methodology of Scientific Research Programmes, Philosophical papers, volumul I, editată de John Worrall și Gregory Currie, Cambridge University Press, 1995, ISBN 0-521-28031-1, paperback
Metodologia programelor de cercetare științifică este o colecție de lucrări publicate de-a lungul timpului, în care Imre Lakatos exprimă o revizuire radicală a criteriului de demarcație al lui Popper între știință și neștiință, conducând la o teorie nouă a raționalității științifice.
Cele mai multe experimente au confirmat relativitatea generală cu ajutorul tehnologiilor nou dezvoltate. S-a creat o bază tehnologică pentru astronomia undelor gravitaționale. S-au construit antene barogene criogenice și antene interferometrice laser performante, asociate cu analiza teoretică a experimentelor cu masele de testare, rezultând că sensibilitatea experimentelor depinde de izolarea termică, dacă dispozitivul înregistrează continuu coordonatele sensibilitatea antenei este limitată, și se poate crește sensibilitatea dacă se folosesc proceduri cuantice. Antenele pot ajuta în observarea radiației gravitaționale de fond și testarea relativității generale în cazul ultra-nelinar.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34549.63200
Lakatos a propus o modificare a criteriului lui Popper pe care l-a numit falsificaționism sofisticat (metodologic). Din această perspectivă, criteriul de delimitare ar trebui să se aplice nu unei ipoteze sau unei teorii izolate, ci mai degrabă unui întreg program de cercetare. În lucrările sale timpurii, Lakatos pare să accepte că după un punct de saturație: respingem teoria, pentru ca ulterior să afirme că, dimpotrivă, nu există un astfel de lucru ca punctul de saturație natural pentru un program de cercetare. Standardele sale de evaluare nu stabilesc, practic, nicio limită de timp pentru evaluarea finală a progresivității sau a degenerării empirice a unui program.
DOI: 10.13140/RG.2.2.12567.21921
Sir Francis Galton a sistematizat aceste idei și practici despre eugenie, influențat de cartea Originea Speciilor a vărului lui, Charles Darwin, prin care mecanismele de selecție naturală au fost potențial zădărnicite de civilizația umană. El a afirmat că societatea umană, protejând pe cei defavorizați și slabi, era în contradicție cu selecția naturală , și numai prin schimbarea acestor politici sociale ar putea fi salvată societatea de la o „revenirea spre mediocritate”, frază transformată de el ulterior în „regresia spre mediocritatea.” Charles Davenport, un om de știință din Statele Unite, a inițiat o mișcare eugenică mondială implementată în multe țări.
Principiul esențial de coordonare în teoria generală a relativității este principiul echivalenței, incluzând o euristică negativă în conformitate cu metodologia programelor științifice de cercetare a lui Imre Lakatos. Argumentul ”nu este acela că toate cadrele de referință sunt echivalente, ci că coordonarea clasică a mișcării uniforme în linie dreaptă cu căile particulelor fără forță aplicată nu poate fi realizată fără nicio ambiguitate sau inconssistență.” Principiul echivalenței afirmă că descompunerea mișcării gravitaționale într-o mișcare uniformă și o accelerație gravitațională nu poate fi unică, deoarece căderea liberă nu se distinge la nivel local de mișcarea uniformă.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26839.62884
Prima ediție a Principia lui Newton conține doar două comentarii suplimentare despre metodologie: notificarea că scopul lucrării este de a explica "cum să determinăm mișcările adevărate din cauzele lor, efectele și diferențele aparente și, dimpotrivă, cum să determinăm din ipoteze dacă sunt adevărate sau aparente, cauzele și efectele lor"; și, în Scholiul de la sfârșitul Cărții 1, Secțiunea 11, Newton afirmă că abordarea sa distinctivă face posibilă argumentarea mai sigură în filosofia naturală. În a doua ediție (1713) Newton introduce secțiuni separate pentru fenomene și reguli implicate în determinarea gravitației universale, iar la sfârșitul Scholiului General din cea de-a treia ediție, 1726, include cea mai faimoasă declarație metodologică.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34012.54403
Filosofia călătoriei în timp – Paradoxul bunicului Nicolae Sfetcu
Newton a susținut ideea timpului absolut, spre deosebire de Leibniz pentru care timpul este doar o relație între evenimente și nu poate fi exprimat în mod independent, afirmație în concordanță ci relativitatea spațiu-timpului. Eternismul susține că trecutul și viitorul există într-un sens real, mergându-se până la ideea că timpul este o dimensiune similară cu dimensiunile spațiale, că evenimentele viitoare și trecute sunt "prezente" pe axa timpului, dar această opinie este contestată. Cel mai cunoscut exemplu de imposibilitate a călătoriei în timp este paradoxul bunicului sau argumentul auto-infanticidului: o persoană care călătorește în trecut și își ucide propriul bunic, împiedicând astfel existența unuia din părinți, și deci propria sa existență.
DOI: 10.13140/RG.2.2.12629.47843
Cunoașterea tacită în activitatea de informațiiNicolae Sfetcu
Opinia lui Michael Polanyi despre știință poate contribui la înțelegerea procesului și a "produsului" analizei informațiilor. Argumentele lui Michael Polanyi privind activitățile oamenilor de știință sunt transferabile în domeniul analizei informațiilor, oferind o perspectivă nuanțată pentru perceperea provocărilor epistemologice și a problemelor cu care se confruntă analiștii. Conceptele lui Polanyi de "cunoaștere tacită" și "cunoaștere personală" contribuie la dezvoltarea unei înțelegeri mai eficiente din punct de vedere epistemologic a unor aspecte ale procesului și a produsului analizei informațiilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.21514.21442
Cunoașterea Științifică, Volumul 2, Numărul 2, Iunie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Cunoașterea științifică – Metodologii, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE NATURALE
Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Functioning and Shutting Down, de Nicolae Sfetcu
Pandemia: Women and Policewomen, de Albert Torma
ȘTIINȚE SOCIALE
Poziția statelor emergente în raport cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene, de Alexandru Cristian
Parohia în textul sfintelor canoane și în practică bisericească, de Dumitru Mazilu
Abandonul școlar în România, de Alexandra Mocanu
Despre calitatea de paroh-administrator în funcționarea unei unități parohiale moderne, de Dumitru Mazilu
Anime culture in Romania, de Alexandra Mocanu
ȘTIINȚE FORMALE
Identity and Artificial Intelligence in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu
FILOSOFIE
Teorii cauzale ale referinței, de Nicolae Sfetcu
RECENZII CĂRȚI
Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetare, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821– 8086 ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS33642
EAN 725657205461, Cod CS22 , ID 12230
Cunoașterea Științifică (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.cunoasterea.ro/revista/revista-cunoasterea-stiintifica-volumul-2-numarul-2-iunie-2023/
Orice teorie care ar permite călătoria în timp ar introduce probleme de cauzalitate. Aceste tipuri de paradoxuri temporale pot fi evitate prin principiul de consecvență Novikov sau printr-o variație a interpretării multor lumi cu lumi care interacționează. Argumentul clasic împotriva cauzalității înapoi este argumentul bilking, Dacă un eveniment A provoacă un eveniment anterior B, bilking recomandă o încercare de a decorela A și B, adică de a aduce A în cazurile în care B nu a avut loc și de a preveni A în cazurile în care a avut loc B.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13245.41448
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
Funcții PHP definite de utilizator în dezvoltarea WordPressNicolae Sfetcu
PHP definește o gamă largă de funcții ca blocuri reutilizabile de instrucțiuni în limbajul de bază, și multe sunt, de asemenea, disponibile în diferite extensii. Aceste funcții sunt bine documentate în documentația online PHP. Funcțiile personalizate pot fi definite de dezvoltator. O funcție nu se va executa automat când se încarcă o pagină, ea poate fi apelată de oriunde și oricând în cadrul programului. PHP acceptă declarații de tip privind parametrii funcției, care sunt aplicate în timpul execuției.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 37-40
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT37237
URL: https://www.internetmobile.ro/functii-php-definite-de-utilizator-in-dezvoltarea-wordpress/
Falsificaționismul metodologic este o marcă a convenționalismului. Există o delimitare importantă între teoriile "pasiviste" și "activiste" ale cunoașterii. "Pasiviștii susțin că adevărata cunoaștere este amprenta naturii pe o minte perfect inertă: activitatea mentală poate duce numai la părtinire și distorsiune. Cea mai influentă școală pasivistă este empirismul clasic. "Activiștii" susțin că nu putem citi cartea naturii fără activitate mentală, fără a o interpreta în lumina așteptărilor sau a teoriilor noastre. "Activiștii" conservatori susțin că suntem născuți cu așteptările noastre de bază; cu ele transformăm lumea în "lumea noastră", dar trebuie să trăim pentru totdeauna în închisoarea lumii noastre. Activiștii revoluționari consideră că aceste cadre conceptuale ale noastre pot fi dezvoltate și înlocuite de altele noi și mai bune; noi suntem cei care ne creen "închisorile" și putem, de asemenea, să le demolăm.
DOI: 10.13140/RG.2.2.36731.05920
Un domeniu, practică, sau set de cunoştinţe, ar putea în mod rezonabil să fie numit pseudoştiinţă atunci când este prezentat ca fiind în conformitate cu normele de cercetare ştiinţifică, dar din punctul de vedere al demonstraţiei nu respectă aceste norme.
Karl Popper a declarat că nu este suficient să se facă distincţia între ştiinţă şi pseudoştiinţă, sau metafizică, prin criteriul de aderare riguroasă la metoda empirică, care este în esenţă inductivă, bazată pe observare sau experimentare. El a propus o metodă de a distinge între metode empirice autentic, nonempirice sau chiar pseudoempirice.
Delimitarea dintre știință și pseudoștiință face parte din sarcina mai generală de a determina care credințe sunt justificate epistemic. Știința poate fi descrisă ca fiind parțial descriptivă, parțial normativă. O definiție a științei se poate concentra pe conținutul descriptiv și specifică modul în care termenul este utilizat efectiv, sau, se poate concentra asupra elementului normativ și poate clarifica sensul mai fundamental al termenului.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13182.74569
Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetareNicolae Sfetcu
Recenzie: Imre Lakatos, The Methodology of Scientific Research Programmes, Philosophical papers, volumul I, editată de John Worrall și Gregory Currie, Cambridge University Press, 1995, ISBN 0-521-28031-1, paperback
Metodologia programelor de cercetare științifică este o colecție de lucrări publicate de-a lungul timpului, în care Imre Lakatos exprimă o revizuire radicală a criteriului de demarcație al lui Popper între știință și neștiință, conducând la o teorie nouă a raționalității științifice.
Cele mai multe experimente au confirmat relativitatea generală cu ajutorul tehnologiilor nou dezvoltate. S-a creat o bază tehnologică pentru astronomia undelor gravitaționale. S-au construit antene barogene criogenice și antene interferometrice laser performante, asociate cu analiza teoretică a experimentelor cu masele de testare, rezultând că sensibilitatea experimentelor depinde de izolarea termică, dacă dispozitivul înregistrează continuu coordonatele sensibilitatea antenei este limitată, și se poate crește sensibilitatea dacă se folosesc proceduri cuantice. Antenele pot ajuta în observarea radiației gravitaționale de fond și testarea relativității generale în cazul ultra-nelinar.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34549.63200
Lakatos a propus o modificare a criteriului lui Popper pe care l-a numit falsificaționism sofisticat (metodologic). Din această perspectivă, criteriul de delimitare ar trebui să se aplice nu unei ipoteze sau unei teorii izolate, ci mai degrabă unui întreg program de cercetare. În lucrările sale timpurii, Lakatos pare să accepte că după un punct de saturație: respingem teoria, pentru ca ulterior să afirme că, dimpotrivă, nu există un astfel de lucru ca punctul de saturație natural pentru un program de cercetare. Standardele sale de evaluare nu stabilesc, practic, nicio limită de timp pentru evaluarea finală a progresivității sau a degenerării empirice a unui program.
DOI: 10.13140/RG.2.2.12567.21921
Sir Francis Galton a sistematizat aceste idei și practici despre eugenie, influențat de cartea Originea Speciilor a vărului lui, Charles Darwin, prin care mecanismele de selecție naturală au fost potențial zădărnicite de civilizația umană. El a afirmat că societatea umană, protejând pe cei defavorizați și slabi, era în contradicție cu selecția naturală , și numai prin schimbarea acestor politici sociale ar putea fi salvată societatea de la o „revenirea spre mediocritate”, frază transformată de el ulterior în „regresia spre mediocritatea.” Charles Davenport, un om de știință din Statele Unite, a inițiat o mișcare eugenică mondială implementată în multe țări.
Principiul esențial de coordonare în teoria generală a relativității este principiul echivalenței, incluzând o euristică negativă în conformitate cu metodologia programelor științifice de cercetare a lui Imre Lakatos. Argumentul ”nu este acela că toate cadrele de referință sunt echivalente, ci că coordonarea clasică a mișcării uniforme în linie dreaptă cu căile particulelor fără forță aplicată nu poate fi realizată fără nicio ambiguitate sau inconssistență.” Principiul echivalenței afirmă că descompunerea mișcării gravitaționale într-o mișcare uniformă și o accelerație gravitațională nu poate fi unică, deoarece căderea liberă nu se distinge la nivel local de mișcarea uniformă.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26839.62884
Prima ediție a Principia lui Newton conține doar două comentarii suplimentare despre metodologie: notificarea că scopul lucrării este de a explica "cum să determinăm mișcările adevărate din cauzele lor, efectele și diferențele aparente și, dimpotrivă, cum să determinăm din ipoteze dacă sunt adevărate sau aparente, cauzele și efectele lor"; și, în Scholiul de la sfârșitul Cărții 1, Secțiunea 11, Newton afirmă că abordarea sa distinctivă face posibilă argumentarea mai sigură în filosofia naturală. În a doua ediție (1713) Newton introduce secțiuni separate pentru fenomene și reguli implicate în determinarea gravitației universale, iar la sfârșitul Scholiului General din cea de-a treia ediție, 1726, include cea mai faimoasă declarație metodologică.
DOI: 10.13140/RG.2.2.34012.54403
Filosofia călătoriei în timp – Paradoxul bunicului Nicolae Sfetcu
Newton a susținut ideea timpului absolut, spre deosebire de Leibniz pentru care timpul este doar o relație între evenimente și nu poate fi exprimat în mod independent, afirmație în concordanță ci relativitatea spațiu-timpului. Eternismul susține că trecutul și viitorul există într-un sens real, mergându-se până la ideea că timpul este o dimensiune similară cu dimensiunile spațiale, că evenimentele viitoare și trecute sunt "prezente" pe axa timpului, dar această opinie este contestată. Cel mai cunoscut exemplu de imposibilitate a călătoriei în timp este paradoxul bunicului sau argumentul auto-infanticidului: o persoană care călătorește în trecut și își ucide propriul bunic, împiedicând astfel existența unuia din părinți, și deci propria sa existență.
DOI: 10.13140/RG.2.2.12629.47843
Cunoașterea tacită în activitatea de informațiiNicolae Sfetcu
Opinia lui Michael Polanyi despre știință poate contribui la înțelegerea procesului și a "produsului" analizei informațiilor. Argumentele lui Michael Polanyi privind activitățile oamenilor de știință sunt transferabile în domeniul analizei informațiilor, oferind o perspectivă nuanțată pentru perceperea provocărilor epistemologice și a problemelor cu care se confruntă analiștii. Conceptele lui Polanyi de "cunoaștere tacită" și "cunoaștere personală" contribuie la dezvoltarea unei înțelegeri mai eficiente din punct de vedere epistemologic a unor aspecte ale procesului și a produsului analizei informațiilor.
DOI: 10.13140/RG.2.2.21514.21442
Cunoașterea Științifică, Volumul 2, Numărul 2, Iunie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Cunoașterea științifică – Metodologii, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE NATURALE
Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: Functioning and Shutting Down, de Nicolae Sfetcu
Pandemia: Women and Policewomen, de Albert Torma
ȘTIINȚE SOCIALE
Poziția statelor emergente în raport cu politica externă şi de securitate comună a Uniunii Europene, de Alexandru Cristian
Parohia în textul sfintelor canoane și în practică bisericească, de Dumitru Mazilu
Abandonul școlar în România, de Alexandra Mocanu
Despre calitatea de paroh-administrator în funcționarea unei unități parohiale moderne, de Dumitru Mazilu
Anime culture in Romania, de Alexandra Mocanu
ȘTIINȚE FORMALE
Identity and Artificial Intelligence in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu
FILOSOFIE
Teorii cauzale ale referinței, de Nicolae Sfetcu
RECENZII CĂRȚI
Reconstrucția rațională a științei prin programe de cercetare, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821– 8086 ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS33642
EAN 725657205461, Cod CS22 , ID 12230
Cunoașterea Științifică (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.cunoasterea.ro/revista/revista-cunoasterea-stiintifica-volumul-2-numarul-2-iunie-2023/
Orice teorie care ar permite călătoria în timp ar introduce probleme de cauzalitate. Aceste tipuri de paradoxuri temporale pot fi evitate prin principiul de consecvență Novikov sau printr-o variație a interpretării multor lumi cu lumi care interacționează. Argumentul clasic împotriva cauzalității înapoi este argumentul bilking, Dacă un eveniment A provoacă un eveniment anterior B, bilking recomandă o încercare de a decorela A și B, adică de a aduce A în cazurile în care B nu a avut loc și de a preveni A în cazurile în care a avut loc B.
DOI: 10.13140/RG.2.2.13245.41448
Riscuri și provocări în inteligența artificială: Cutii negre și actorii de am...Nicolae Sfetcu
Inteligența artificială a creat oportunități fără precedent, dar și noi riscuri. Creșterea exponențială a capabilităților modelelor de inteligența artificială permite atingerea unor niveluri de valoare și generalizare neatinse până acum. Cu toate acestea, opacitatea acestor modele a crescut, de asemenea, iar natura lor de cutie neagră face dificilă, chiar și pentru experți, explicarea justificării concluziilor lor. Acest lucru poate reprezenta un punct critic din punct de vedere tehnologic și social, deoarece riscul este real, după cum demonstrează episoadele recente, ale sistemelor de antrenament care sunt compromise de părtiniri și prejudecăți de discriminare, care au învățat din datele de instruire. Prin urmare, este posibil ca învățarea din urmele digitale ale deciziilor trecute să poată duce la încorporarea prejudecăților invizibile existente în modelele rezultate, perpetuându-le.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 41-47
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT21269
URL: https://www.internetmobile.ro/riscuri-si-provocari-in-inteligenta-artificiala-cutii-negre-si-actorii-de-amenintare/
EU Clear English Tips for Translators - eBookNicolae Sfetcu
Here are some tips to help translators avoid copying structure and wording from other languages that would be awkward in English.
They should be useful to non-native speakers, but may serve as handy reminders for native speakers too.
Funcții PHP definite de utilizator în dezvoltarea WordPressNicolae Sfetcu
PHP definește o gamă largă de funcții ca blocuri reutilizabile de instrucțiuni în limbajul de bază, și multe sunt, de asemenea, disponibile în diferite extensii. Aceste funcții sunt bine documentate în documentația online PHP. Funcțiile personalizate pot fi definite de dezvoltator. O funcție nu se va executa automat când se încarcă o pagină, ea poate fi apelată de oriunde și oricând în cadrul programului. PHP acceptă declarații de tip privind parametrii funcției, care sunt aplicate în timpul execuției.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 37-40
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT37237
URL: https://www.internetmobile.ro/functii-php-definite-de-utilizator-in-dezvoltarea-wordpress/
Practici comune pentru limbajul de programare în CNicolae Sfetcu
Odată cu utilizarea pe scară largă, o serie de practici și convenții comune au evoluat pentru a ajuta la evitarea erorilor în programele C. Acestea sunt simultan o demonstrație a aplicării bunelor principii de inginerie software într-un limbaj, și o indicație a limitărilor C. Deși puține sunt utilizate universal, iar unele sunt controversate, fiecare dintre acestea se bucură de o utilizare largă.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 30-36
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT80750
URL: https://www.internetmobile.ro/practici-comune-pentru-programarea-in-c/
IT & C, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023 - RezumateNicolae Sfetcu
Revista IT & C este o publicație trimestrială din domeniile tehnologiei informației și comunicații, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Provocări în inteligența artificială
TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
Blockchain Design and Modelling
TELECOMUNICAȚII
Arhitectura de bază a rețelelor 5G
INTERNET
Big Data Ethics in Education and Research
SOFTWARE
Tableau Software: Vizualizarea și analiza datelor
PROGRAMARE
Rezumarea automată în inteligența artificială prin învățare nesupravegheată: TextRank
DEZVOLTARE WEB
Argumentele funcțiilor PHP – Transmiterea argumentelor prin referință
SECURITATE CIBERNETICĂ
Criptomonede și criptosecurități – Contracte inteligente
ISSN 2821– 8469 ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT55267
EAN , Cod IT23 , ID 32330
IT & C (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.internetmobile.ro/revista/revista-it-c-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Vizualizarea datelor cu aplicațiile Tableau SoftwareNicolae Sfetcu
Tableau este un instrument de analiză și vizualizare a datelor care se poate conecta cu multe surse de date, creând tablouri de bord interactive. Tableau utilizează inovații de integrare a aplicațiilor, cum ar fi API-urile JavaScript și aplicația de conectare unică, pentru a include în mod constant analiza Tableau în aplicațiile de afaceri de bază. Tableau interoghează baze de date relaționale, cuburi de procesare analitică online, baze de date în cloud și foi de calcul pentru a genera vizualizări de date de tip grafic. De asemenea, software-ul poate extrage, stoca și prelua date dintr-un motor de date în memorie.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 23-29
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT10117
URL: https://www.internetmobile.ro/vizualizarea-datelor-cu-aplicatiile-tableau-software/
La revendication de Hooke sur la loi de la gravitéNicolae Sfetcu
Dans une note intitulée « Un état vrai de l'affaire et la controverse entre Sr Isaak Newton et le Dr Robert Hooke comme priorité de cette noble hypothèse du mouvement des planètes autour du Soleil en tant que leurs centres » non publié au cours de sa vie, Hooke a décrit sa théorie de la gravité. Pour soutenir sa « priorité », Hooke cite ses conférences sur les mouvements planétaires du 23 mai 1666, « Une tentative de prouver le mouvement de la Terre à partir d'observations » publiées en 1674 et la correspondance avec Isaac Newton en 1679.
DOI: 10.13140/RG.2.2.26375.24485
Procesarea Big Data cu instrumente avansateNicolae Sfetcu
Datele trebuie procesate cu instrumente avansate de colectare și analiză, pe baza unor algoritmi prestabiliți, pentru a putea obține informații relevante. Algoritmii trebuie să ia în considerare și aspecte invizibile pentru percepțiile directe. Big Data în procesele guvernamentale cresc eficiența costurilor, productivitatea și inovația. Registrele civile sunt o sursă pentru Big Data. Datele prelucrate ajută în domenii critice de dezvoltare, cum ar fi îngrijirea sănătății, ocuparea forței de muncă, productivitatea economică, criminalitatea, securitatea și gestionarea dezastrelor naturale și a resurselor.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 18-22
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT91785
URL: https://www.internetmobile.ro/procesarea-big-data/
Corupţia, Globalizarea și NeocolonialismulNicolae Sfetcu
O introducere în conceptele interdependente despre corupţie, globalizare prin instituţiile financiare internaţionale, şi neocolonialism înţeles ca exploatarea resurselor şi materiilor prime a ţărilor sărace şi în curs de dezvoltare de unele mari corporaţii multinaţionale.
Corupţia este atât o cauză majoră cât şi un rezultat al sărăciei în întreaga lume. Ea apare la toate nivelurile societăţii, de la autorităţile locale şi naţionale, la societatea civilă, sistemul judiciar, întreprinderile mari şi mici, unităţile militare, etc. Corupţie sistemică (sau corupţia endemică) este corupţia, care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizaţii sau proces. Aceasta poate fi contrastată la funcţionarii sau agenţii individuali corupţi din cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupţia sistemică includ stimulente contradictorii, puteri discreţionare, puteri de monopol, lipsa de transparenţă, salarii mici, şi o cultură a impunităţii. printre actele specifice de corupţie se numără luarea de mită, şantaj, şi deturnarea de fonduri, într-un sistem în care corupţia devine regula mai degrabă decât excepţia.
Neocolonialismului este practica de utilizare a capitalismului, globalizării, şi a forţelor culturale, pentru a controla o ţară, în locul unui control direct militar sau politic. Un astfel de control poate fi economic, cultural, sau lingvistic. Societăţile corporative care aparţin culturii impuse pot pătrunde mult mai uşor pe pieţele din aceste ţări. Astfel, neocolonialismului este rezultatul final al unor interese de afaceri sau geopolitice se obţine prin deformarea culturii ţărilor colonizate.
În urma unei ideologii cunoscut sub numele de neoliberalism, şi răspândită de instituţii financiare similare, cunoscută sub numele de "Consensul de la Washington", au fost impuse politici de ajustare structurală pentru a se asigura de rambursarea datoriilor şi restructurarea economică. Dar, în realitate s-a cerut ţărilor sărace să-şi reducă cheltuielile cu sănătatea, educaţia şi dezvoltarea, făcându-se o prioritate din rambursarea datoriilor şi a altor politici economice favorizante pentru ţările dezvoltate.Practic, FMI şi Banca Mondială au cerut ţărilor sărace să reducă nivelul de trai al populaţiei.
Corupţia, crimele de stat corporativ, şi crima organizată, sunt oricum considerate atât crime internaţionale cât şi crime de stat la nivel naţional. În cele mai multe cazuri crima de stat este considerată ca aplicabilă atunci când statul se implică direct în secretomania excesivă şi acoperirea unor activităţi ilegale, dezinformarea, şi o evidenţă financiară superficială sau chiar incorectă (care încurajează evaziunea fiscală în cazul unora din oficialii guvernamentali), reflectănd adesea interesele doar a anumitor clase sociale şi interese de grup, şi încălcând astfel drepturile omului.
Corupţia presupune cel puţin o persoană care corupe, una coruptă, şi o masă mare de păgubiţi inerţi. Vina este a tuturor!
Performanța și standardele rețelelor de telecomunicații 5GNicolae Sfetcu
Pentru măsurarea precisă a performanței 5G se utilizează simulatoare și teste specifice. Inițial, termenul a fost asociat cu standardul IMT-2020 al Uniunii Internaționale de Telecomunicații, care necesita o viteză maximă teoretică de descărcare de 20 gigabiți pe secundă și 10 gigabiți pe secundă viteza de încărcare, împreună cu alte cerințe. Apoi, grupul de standarde industriale 3GPP a ales standardul 5G NR (New Radio) împreună cu LTE ca propunere pentru transmitere la standardul IMT-2020.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 13-17
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT52354
URL: https://www.internetmobile.ro/performanta-si-standardele-retelelor-de-telecomunicatii-5g/
Intelligence Info, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Rolul serviciilor de informații în război, de Nicolae Sfetcu
INTELLIGENCE
Intelligence Analysis, de Nicolae Sfetcu
ISTORIA
Reformele serviciilor secrete de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu, între inovație și decadență, de Rodica Liseanu
Take Ionescu – O biografie vectorială în istoria partidelor politice și în semantica diplomației, de Rodica Liseanu
GEOPOLITICA
Apusul universalismului european, de Lisa-Maria Achimescu
Chinese Hegemony in the Production of Rare Earths, de Emilian M. Dobrescu
România. Între ‘gura de rai’ geografică şi răspântia geopolitică, de Radu Carp
SECURITATE
Schimbarea paradigmelor în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Adevăr și dezinformare în fenomenul OZN, de Dan D. Farcaș
ȘTIINȚA INFORMAȚIEI
Utilizarea analiticii rețelelor sociale în intelligence, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8159 ISSN-L 2821-8159, DOI: 10.58679/II30199
EAN , Cod II23 , ID 22330
Intelligence Info (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.intelligenceinfo.org/revista/revista-intelligence-info-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Ontologii narative în tehnologia blockchainNicolae Sfetcu
Paul Ricoeur a examinat o serie de forme diferite de discurs extins, începând cu discursul metaforic. Discursul narativ este una din formele investigate, configurând concepte eterogene care identifică acțiunile într-un moment în care un lucru se întâmplă nu numai după altceva, ci și din cauza altui lucru dintr-o poveste sau istorie care poate fi urmată. Reformează evenimentele fizice ca evenimente narative, care au sens deoarece spun ceea ce se întâmplă într-o poveste sau într-o istorie. Narațiunile sunt întotdeauna o sinteză a conceptelor eterogene care configurează episoadele povestirii.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 7-12
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT70323
URL: https://www.internetmobile.ro/ontologii-narative-in-tehnologia-blockchain/
Philosophy of Blockchain Technology - OntologiesNicolae Sfetcu
About the necessity and usefulness of developing a philosophy specific to the blockchain technology, emphasizing on the ontological aspects. After an Introduction that highlights the main philosophical directions for this emerging technology, in Blockchain Technology I explain the way the blockchain works, discussing ontological development directions of this technology in Designing and Modeling. The next section is dedicated to the main application of blockchain technology, Bitcoin, with the social implications of this cryptocurrency. There follows a section of Philosophy in which I identify the blockchain technology with the concept of heterotopia developed by Michel Foucault and I interpret it in the light of the notational technology developed by Nelson Goodman as a notational system. In the Ontology section, I present two developmental paths that I consider important: Narrative Ontology, based on the idea of order and structure of history transmitted through Paul Ricoeur's narrative history, and the Enterprise Ontology system based on concepts and models of an enterprise, specific to the semantic web, and which I consider to be the most well developed and which will probably become the formal ontological system, at least in terms of the economic and legal aspects of blockchain technology. In Conclusions I am talking about the future directions of developing the blockchain technology philosophy in general as an explanatory and robust theory from a phenomenologically consistent point of view, which allows testability and ontologies in particular, arguing for the need of a global adoption of an ontological system for develop cross-cutting solutions and to make this technology profitable.
Inteligența artificială, o provocare esențialăNicolae Sfetcu
Inteligența artificială a progresat până la punctul în care este o componentă esențială în aproape toate sectoarele economiei moderne actuale, cu un impact semnificativ asupra vieții noastre private, sociale și politice. Ea a fost întemeiată pe presupunerea că inteligența umană poate fi descrisă atât de precis încât să poată fi făcută o mașină să o simuleze. Acest lucru ridică argumente filozofice despre minte și etica creării de ființe artificiale înzestrate cu inteligență asemănătoare omului. Inteligența artificială sunt o sursă a unui set complet nou de probleme de explicabilitate, responsabilitate și încredere.
IT & C, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 3-6
ISSN 2821 – 8469, ISSN – L 2821 – 8469, DOI: 10.58679/IT30677
URL: https://www.internetmobile.ro/inteligenta-artificiala-o-provocare-esentiala/
Ghidul de faţă se bazează în general pe ghidul în limba engleză „How to write clearly”, aducând o serie de recomandări specifi ce redactării textelor în limba română.
https://www.telework.ro/ro/e-books/ghid-ue-pentru-traduceri/
Activitatea de intelligence – Ciclul intelligenceNicolae Sfetcu
David Singer afirmă că, în prezent, amenințarea constituie principalul obiectiv al agențiilor de informații. Activitatea de informații poate fi considerată ca fiind procesul prin care anumite tipuri de informații sunt solicitate, colectate, analizate și diseminate, și modul în care sunt concepute și desfășurate anumite tipuri de acțiuni secrete. Ciclul intelligence reprezintă un set de procese utilizate pentru a furniza informații utile în luarea deciziilor. Ciclul constă din mai multe procese. Domeniul conex al contrainformațiilor este însărcinat cu împiedicarea eforturilor informative ale altora.
INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 34-40
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II18551
URL: https://www.intelligenceinfo.org/activitatea-de-intelligence-ciclul-intelligence/
Cunoașterea Științifică, Volumul 2, Numărul 3, Septembrie 2023Nicolae Sfetcu
Revista Cunoașterea Științifică este o publicație trimestrială din domeniile științei și filosofiei, și domenii conexe de studiu și practică.
Cuprins:
EDITORIAL
Știința schimbărilor climatice, de Nicolae Sfetcu
ȘTIINȚE NATURALE
Interactions between the brain, the biofields, and the physical, de Adrian Klein și Robert Neil Boyd
The Psycho-Neural Connectivity, de Adrian Klein
ȘTIINȚE SOCIALE
School dropout rate in Romania, de Alexandra Mocanu
Ipoteza hipercivilizațiilor, de Dan D. Farcas
The Importance of the Rare Earths for the World Economy, de Emilian M. Dobrescu
Puteri emergente şi noile paradigme în mediul internațional de securitate, de Alexandru Cristian
Models of Emotional Intelligence in Research and Education, de Nicolae Sfetcu
Cultura anime în România, de Alexandra Mocanu
ȘTIINȚE FORMALE
Etica în inteligența artificială: provocări și perspective, de Sebastian Bidașcă
FILOSOFIE
Portretul biblic al unicornilor și paranoia fără fundamente privind seria „My Little Pony”, de Valentina-Andrada Minea
Materialism şi realitatea esteticii: Argumente şi contraargumente la scrisorile lui Friedrich Schiller privind educaţia estetică a omului (1/3), de Petru Ababii
Unele aspecte ale filosofiei lui Albert Einstein și Henri Bergson, timpul şi paradoxul lui Zenon în viziune critică nonsofisticată, de Petru Ababii
RECENZII CĂRȚI
Humanism, Becoming and the Demiurge in The Adventures of Pinocchio, de Nicolae Sfetcu
ISSN 2821-8086 ISSN-L 2821-8086, DOI: 10.58679/CS90773
EAN 725657205492, Cod CS23P , ID 12330
Cunoașterea Științifică (PDF, EPUB, MOBI pentru Kindle) https://www.cunoasterea.ro/revista/revista-cunoasterea-stiintifica-volumul-2-numarul-3-septembrie-2023/
Manual pentru începători pentru întreţinerea şi depanarea calculatoarelor, cu o introducere în noţiuni de calculatoare, hardware, software (inclusiv sisteme de operare) şi securitatea pe Internet.
Un calculator de uz general are patru componente principale: unitatea logică aritmetică (ALU), unitatea de control, memoria, şi dispozitive de intrare şi ieşire (denumite colectiv I/O). Aceste piese sunt interconectate prin bus-uri, de multe ori făcut din grupuri de fire.
Caracteristica definitorie a computerelor moderne, care le distinge de toate celelalte maşini, este că acestea pot fi programate. Asta presupune că un anumit tip de instrucţiuni (program) poate fi implementat în calculator, care le va procesa. Calculatoare moderne, bazate pe arhitectura von Neumann, au adesea codul maşină în forma unui limbaj de programare imperativ.
Drobeta Turnu Severin Heavy Water Plant: ConstructionNicolae Sfetcu
The heavy water plant was established under the name of Combinatul Chimic Drobeta, by Decree 400/16.11.1979, under the Inorganic Products Industrial Center (CIPA) Râmnicu Vâlcea. The thermo-electric plant for supplying the heavy water factory with steam was decided to be located in Halânga village, three kilometers from the factory. The process water required for the factory was brought from the Danube, and the hydrogen sulphide used in the process was produced in the plant, through a specific technology, and then compressed, liquefied and stored in special tanks. The works on the heavy water factory at Drobeta Turnu Severin started in 1979, based on a derogatory HCM. The equipment for the heavy water plant was purchased through the Industrial Center for Chemical and Refinery Equipment (CIUTCR). All equipment and facilities that transported hydrogen sulphide had to meet strict quality assurance conditions.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 39-44
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96723
URL: https://www.cunoasterea.ro/drobeta-turnu-severin-heavy-water-plant-construction/
Din punct de vedere metodologic, atât Newton cât și Einstein, și ulterior Dirac, au susținut fără rezerve principiul simplității matematice în descoperirea noilor legi fizice ale naturii. Lor li s-au alăturat și Poincaré și Weyl. Eduard Prugovecki afirmă că gravitația cuantică a impus luarea în considerare a unor întrebări epistemologice fundamentale, care pot fi identificate în filosofie cu problema minții-corp și cu problema liberului arbitru. Aceste întrebări au influențat epistemologia mecanicii cuantice sub forma “paralelismului psiho-fizic” al lui von Neumann și analiza ulterioară a tezei de către Wigner că “colapsul pachetului de unde” are loc în mintea “observatorului”.
CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 20-38
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086, DOI: 10.58679/CS96800
URL: https://www.cunoasterea.ro/epistemologia-gravitatiei-cuantice/
1. Critici ale falsificabilității
Nicolae Sfetcu
18.06.2019
Sfetcu, Nicolae, "Critici ale falsificabilității", SetThings (18 iunie 2019), URL =
https://www.setthings.com/ro/critici-ale-falsificabilitatii/
Email: nicolae@sfetcu.com
Acest articol este licențiat sub Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0
International. Pentru a vedea o copie a acestei licențe, vizitați
http://creativecommons.org/licenses/by-nd/4.0/.
Extras din:
Sfetcu, Nicolae, "Distincția dintre falsificare și respingere în problema demarcației la Karl
Popper", SetThings (3 iunie 2018), MultiMedia (ed.), DOI: 10.13140/RG.2.2.10444.72329,
ISBN 978-606-033-139-1, URL = https://www.setthings.com/ro/e-books/distinctia-dintre-
falsificare-si-respingere-in-problema-demarcatiei-la-karl-popper/
Thomas Kuhn a criticat falsificabilitatea pentru că a caracterizat "întreaga întreprindere
științifică în termeni care se aplică doar părților revoluționare ocazionale" (Kuhn 1970). Potrivit
lui Kuhn, modul în care știința funcționează în astfel de ocazii nu poate fi folosit pentru a
caracteriza întreaga întreprindere științifică. În opinia lui Kuhn, un criteriu de delimitare trebuie să
se refere la funcționarea științei normale (Kuhn 1970, 802). Dar Kuhn a ignorat falsificarea
sofisticată a lui Popper și programul de cercetare pe care l-a inițiat.
Kuhn obiectează împotriva întregii teorii a lui Popper și exclude orice posibilitate de
reconstrucție rațională a dezvoltării științei. În opinia lui Kuhn, nu poate exista logică, ci doar
psihologia descoperirii.
2. Într-o comparație succintă a lui Hume, a lui Carnap și a lui Popper, Watkins subliniază că
dezvoltarea științei este inductivă și irațională conform lui Hume, inductivă și irațională conform
lui Carnap, neinductivă și rațională după Popper. (Watkins 1968) Extinzând această comparare,
se poate adăuga că dezvoltarea științei este neinductivă și irațională conform lui Kuhn.
Popper a criticat criteriul de demarcație al lui Kuhn, afirmând că criteriul lui Kuhn conduce
la un "dezastru major ... înlocuirea unui criteriu rațional al științei cu cel sociologic.". (Hansson
2017)
Stephen Toulmin afirmă că T.S. Kuhn a expus practic trei teorii succesive ale schimbării
științifice, depărtându-se de teoria originală a "revoluțiilor științifice". Kuhn interpretează
contrastul între schimbarea "normală" și "revoluționară" în două moduri alternative: uneori ca o
analiză filosofică, uneori ca o ipoteză sociologică, astfel încât "paradigma" este în mod
corespunzător ambiguă. (Toulmin 1967)
Paul Feyerabend, au susținut că nu este nici posibil, nici de dorit, o distincție între știință
și non-știință. (Feyerabend 2010) El a respins și argumentul lui Lakatos pentru ipotezele ad-hoc,
argumentând că știința nu ar fi progresat fără a folosi toate metodele disponibile pentru a susține
noile teorii. Pentru Feyerabend, un statut special al științei poate deriva doar din valoarea socială
și fizică a rezultatelor sale, și nu din metoda sa.
Imre Lakatos afirmă că, prin falsificabilitate, Popper a realizat o deconectare între jocul
științei (falsificabilitatea) și scopul științei (dezvoltarea unor teorii adevărate). Pentru a restabili
legătura dintre joc și scopul său, Lakatos afirmă că Popper a introdus în joc o "adiere de
"inductivism"." 1
1
”un principiu inductiv care corelează metafizica realistă cu aprecieri metodologice, verosimilitudinea cu
coroborarea, care reinterpretează regulile "jocului științific" ca o teorie conjecturală despre semnele creșterii
cunoașterii, adică despre semnele verosimilitudinii crescânde a teoriile noastre științifice.” (Champion 1985, 156)
3. De reținut că această critică a lui Lakatos împotriva lui Popper, este la fel de valabilă și
împotriva lui însuși. (Musgrave and Pigden 2016)
Falsificabilitatea lui Popper a fost criticată atât pentru excluderea științei legitime (Hansson
2006), cât și pentru acordarea statutului științific unor pseudo-științe (Agassi 1991) (Mahner 2007,
518–19). Conform lui Larry Laudan (Laudan 1983, 121), "are consecința nefericită de a considera
drept "științific" orice revendicare care face afirmații false concludente".
W. W. Bartley în 1978 a susținut, (Bartley 1976) că Popper a distrus dialogul. ”Distanța
dintre modul de a face filosofie al lui Popper și cea a majorității filozofilor profesioniști
contemporani este la fel de mare ca și cea dintre astronomie și astrologie". Rafe Champion afirmă
(Champion 1985) că ”teoria sa a cunoștințelor conjecturale nici măcar nu pretinde că oferă fundații
pozitive justificate.”
Putnam (Putnam, Gasper, and Trout 1974) susține că acceptarea inițială pe scară largă a
mecanicii newtonieni a avut puțin sau nimic de-a face cu predicții falsificabile, deoarece oamenii
de știință au acceptat mai degrabă succesul teoriei în explicarea fenomenelor stabilite anterior.
Hacking (Hacking 1983) afirmă că multe aspecte ale practicii științifice, inclusiv
experimente, nu pot fi interpretate ca încercări de falsificare sau coroborare.
Fizicienii Alan Sokal și Jean Bricmont au criticat falsificabilitatea că nu descrie cu
exactitate felul în care funcționează știința, (Sokal and Bricmont 1999) și că falsificabilitatea nu
poate face distincția între astrologie și astronomie.
Unii economiști, precum cei ai școlii austriece, consideră că macroeconomia este
nefalsificabilă din punct de vedere empiric. (Heath 2015) (von Mises 2014)
De asemenea, mulți filozofi afirmă că matematica nu este falsificabilă experimental, și deci
nu e o știință conform definiției lui Karl Popper. (Shasha and Lazere 1998)
4. Unii critică la Popper faptul că teoria lui nu oferă o alternativă legitimă față de propunerile
inductiviste pe care le critică. Jeffrey (Jeffrey 1975) susține că bayesianismul, cu accentul pus pe
gradul în care dovezile empirice susțin o ipoteză, este mult mai apropiat de practica științifică decât
falsificabilitatea lui Popper.
Una din marile provocări ale falsificabilității este teza Duhem-Quine. (Quine 1953)
Referitor la prima lege de mișcare a lui Newton, a inerției, se presupune că un corp nu se găsește
nici în repaus, nici în mișcare uniformă într-o linie dreaptă și, aparent, nu este acționat de o forță
externă. Această observație pare să respingă legea lui Newton, dar în realitate acest lucru nu este
neapărat adevărat. Newton însuși a constat că, de ex., orbitele eliptice ale planetelor, sunt acționate
de forțele gravitaționale. ”Fizicianul nu poate supune niciodată o ipoteză izolată testului
experimental, ci doar un întreg grup de ipoteze; atunci când experimentul este în dezacord cu
previziunile sale înseamnă că cel puțin una dintre ipotezele care constituie acest grup este
inacceptabilă și ar trebui să fie modificată, dar experimentul nu desemnează care dintre ele ar trebui
schimbată". (Ariew 2014) Deoarece prima lege este folosită împreună cu multe presupuneri, nu
este posibilă respingerea legii în cazul în care ceea ce legea prevede nu este realizat, deoarece
presupunerile sau ipotezele suplimentare ar putea fi de vină. Prin urmare, prima lege a lui Newton
este nefalsificabilă. (Mitra 2016) Popper a răspuns la problema menționată mai sus, utilizând un
model de trei niveluri de tipuri de declarații împărțite pe baza falsificabilității și confirmării lor.
D.C. Stove (Stove 1978) consideră că teoria lui Popper despre declarațiile științifice (non-
statistice) și neștiințifice sunt simple negări sau simple afirmații ale existenței sau existenței locale.
Ceea ce Stove consideră "simple afirmații ale existenței locale", Popper le numește "afirmații ale
existențiale singulare". Practic, spune el, "criteriul de falsificabilitate" al lui Popper cere ca o
declarație, pentru a fi empirică, să fie inconsistentă cu o anumită declarație de bază în sensul
5. precizat de Stove. Iar o ”simplă negare a existenței locale", Popper o numește "afirmație de non-
existență singulară", care, atunci când este empirice, este "declarație instanțială". Conform lui
Stove, o lege (non-statistică) sau teorie a științei empirice poate fi inconsecventă cu o alta, dar
filozofia lui Popper despre declarații științifice este incompatibilă cu acest fapt evident, pentru că
Popper identifică legi sau teorii cu simple negări ale existenței, și simpla negare a existenței nu
poate fi inconsecventă cu o alta. Mai mult, Stove afirmă că criteriul de falsificabilitate al lui Popper
exclude din știința empirică toate acele afirmații care, conform lui Popper însuși, constituie baza
de observație a științei.
A. O'Hear consideră că epistemologia lui Popper duce la un scepticism inacceptabil,
neputând evita un angajament față de procedurile inductive. Similar, W. Salmon (Salmon and
Hitchcock 2017) susține că ideea lui Popper de coroborare a teoriei presupune referirea la
procedurile inductive.
Mulți alți cercetători, precum Miller, Tichý și Grünbaum, au argumentat defectele
definițiilor oficiale ale teoriei lui Popper. Astfel, se consideră că verosimilitudinea este în mare
măsură importantă în sistemul lui Popper datorită aplicării sale la teorii despre care se știe că sunt
false. În acest sens, Popper scrisese:
”În cele din urmă, ideea de verosimilitudine este cea mai importantă în cazurile în care știm că
trebuie să lucrăm cu teorii care sunt cel mai bine aproximative - adică teorii despre care
știm că ele nu pot fi adevărate. (Acesta este adesea cazul în științele sociale). În aceste
cazuri, putem vorbi despre aproximări mai bune sau mai rele cu adevărul (și, prin urmare,
nu avem nevoie să interpretăm aceste cazuri într-un sens instrumentalist).” (K. Popper
1963, 235)
Deficiențele descoperite de critici în definițiile formale ale lui Popper au fost văzute ca
fiind importante, pentru că au fost legate de nivelurile de veridicitate ale teoriilor false. În 1974,
Miller și Tichý au demonstrat că condițiile de verosimilitudine specificate de Popper pentru
compararea conținutului teoriilor cu conținut de adevăr și falsitate pot fi satisfăcute numai atunci
6. când teoriile sunt adevărate. În cazul crucial important al teoriilor false, definițiile lui Popper sunt
oficial defecte. (Thornton 2017) Prin urmare, condițiile lui Popper de a compara nivele de
verosimilitate nu pot fi îndeplinite niciodată.
După eșecul definițiilor lui Popper în 1974, unii critici au ajuns să considere că întregul
edificiu al falsificabilității a fost subminat. Popper a recunoscut deficiențele ("eroarea mea
principală a fost că nu am văzut imediat că ... dacă conținutul unei declarații false a depășește
valoarea unei afirmații b, atunci conținutul de adevăr al lui a depășește conținutul adevărului b, și
aceleași aspecte ale conținutului lor de falsitate ", (K. R. Popper 1979, 371) dar a susținut că "cred
că nu ar trebui să concluzionăm din eșecul încercărilor mele de a rezolva problema [de definire a
verosimilitudinii] că problema nu poate fi rezolvată." (K. R. Popper 1979, 372) El a mutat sarcina
de a defini în mod formal conceptul din stadiul central în filosofia sa a științei, afirmând că nu a
intenționat niciodată să sublinieze că "gradele de verosimilitudine ... pot fi determinate valoric, cu
excepția anumitor cazuri limitate", (K. R. Popper 1979, 59) și susținând în schimb că valoarea
principală a conceptului este euristică și intuitivă, în care absența unei definiții formale adecvate
nu este un impediment insurmontabil al utilizării sale în evaluarea reală a teoriilor relativizate la
probleme în care avem un interes. Efortul acestei strategii pare să reflecte cu adevărat semnificația
conceptului de verosimilitudine în sistemul lui Popper, dar nu a satisfăcut pe toți criticii lui.
(Thornton 2017)
Bibliografie
Agassi, Joseph. 1991. “Popper’s Demarcation of Science Refuted.” Methodology and Science 24.
Ariew, Roger. 2014. “Pierre Duhem.” In The Stanford Encyclopedia of Philosophy, edited by
Edward N. Zalta, Fall 2014. Metaphysics Research Lab, Stanford University.
https://plato.stanford.edu/archives/fall2014/entries/duhem/.
Bartley, W. W. 1976. “III: Biology – Evolutionary Epistemology.” Philosophia 6.
Champion, Rafe. 1985. “Agreeing to Disagree: Bartley’s Critique of Reason.” 1985.
http://www.the-rathouse.com/bartagree.html.
Feyerabend, Paul K. 2010. Against Method. 4th edition. London ; New York: Verso.
7. Hacking, Ian. 1983. Representing and Intervening: Introductory Topics in the Philosophy of
Natural Science. Cambridge University Press.
Hansson, Sven Ove. 2006. “Falsificationism Falsified.” Foundations of Science 11 (3): 275–86.
https://doi.org/10.1007/s10699-004-5922-1.
———. 2017. “Science and Pseudo-Science.” In The Stanford Encyclopedia of Philosophy,
edited by Edward N. Zalta, Summer 2017. Metaphysics Research Lab, Stanford
University. https://plato.stanford.edu/archives/sum2017/entries/pseudo-science/.
Heath, Joseph. 2015. “Methodological Individualism.” In The Stanford Encyclopedia of
Philosophy, edited by Edward N. Zalta, Spring 2015. Metaphysics Research Lab,
Stanford University. https://plato.stanford.edu/archives/spr2015/entries/methodological-
individualism/.
Jeffrey, Richard C. 1975. “Probability and Falsification: Critique of the Popper Program.”
Synthese 30 (1–2): 95–117.
Kuhn, Thomas. 1970. “Logic of Discovery or Psychology of Research?” Criticism and the
Growth of Knowledge.
Laudan, Larry. 1983. “The Demise of the Demarcation Problem.” In Physics, Philosophy and
Psychoanalysis, 111–27. Boston Studies in the Philosophy of Science. Springer,
Dordrecht. https://doi.org/10.1007/978-94-009-7055-7_6.
Mahner, Martin. 2007. “Demarcating Science from Non-Science.” ResearchGate. 2007.
https://www.researchgate.net/publication/286895878_Demarcating_Science_from_Non-
Science.
Mises, Ludwig von. 2014. “Human Action.” Text. Mises Institute. 2014.
https://mises.org/library/human-action-0.
Mitra, Suddhachit. 2016. “What Constitutes Science: Falsifiability as a Criterion of
Demarcation.” ResearchGate. 2016.
https://www.researchgate.net/publication/304462826_What_Constitutes_Science_Falsifia
bility_as_a_Criterion_of_Demarcation.
Musgrave, Alan, and Charles Pigden. 2016. “Imre Lakatos.” In The Stanford Encyclopedia of
Philosophy, edited by Edward N. Zalta, Winter 2016. Metaphysics Research Lab,
Stanford University. https://plato.stanford.edu/archives/win2016/entries/lakatos/.
Popper, Karl. 1963. Conjecturi Și Infirmări.
Popper, Karl R. 1979. Objective Knowledge: An Evolutionary Approach. Oxford University
Press.
Putnam, Hilary, Philip Gasper, and J. D. Trout. 1974. The ‘Corroboration’ of Theories - In The
Philosophy of Science. Vol. The ‘corroboration’ of Theories. MIT Press.
Quine, W. V. O. 1953. “Two Dogmas of Empiricism.” In Wikipedia.
https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Two_Dogmas_of_Empiricism&oldid=840214
769.
Salmon, Wesley C., and Christopher Hitchcock. 2017. The Foundations of Scientific Inference:
50th Anniversary Edition. University of Pittsburgh Press.
https://muse.jhu.edu/book/52596.
Shasha, Dennis Elliot, and Cathy A. Lazere. 1998. “Out of Their Minds: The Lives and
Discoveries of 15 Great Computer Scientists.” 1998.
https://books.google.ro/books/about/Out_of_their_Minds.html?id=-0tDZX3z-
8UC&redir_esc=y.
8. Sokal, Alan, and Jean Bricmont. 1999. Fashionable Nonsense: Postmodern Intellectuals’ Abuse
of Science. 1st edition. New York: Picador.
Stove, D. C. 1978. “Popper on Scientific Statements.” Philosophy 53 (203): 81–88.
https://doi.org/10.1017/S0031819100016326.
Thornton, Stephen. 2017. “Karl Popper.” In The Stanford Encyclopedia of Philosophy, edited by
Edward N. Zalta, Summer 2017. Metaphysics Research Lab, Stanford University.
https://plato.stanford.edu/archives/sum2017/entries/popper/.
Toulmin, Stephen. 1967. “Conceptual Revolutions in Science.” Synthese 17 (1): 75–91.
http://www.jstor.org/stable/20114536.
Watkins, J. W. N. 1968. “Hume, Carnap and Popper.” The Problem of Inductive Logic.