Creierul uman este considerat cel mai performant 'computer' din lume, având o capacitate de funcționare superioară oricărui dispozitiv tehnologic creat. Anatomia și funcțiile creierului au fost studiate de-a lungul istoriei, de la primele disecții ale lui Alcmeon până la descoperirile moderne, care subliniază complexitatea comunicării neuronale și rolul celor două emisfere în activitățile cognitive. Selecția alternativă și armonioasă a utilizării ambelor emisfere ar putea îmbunătăți sănătatea mentală și creativitatea individului, reflectându-se și asupra progresului umanității.

1. Creierul, cel mai performant
„computer” din lume
publicat în Alte articoleMay 5, 2019Creierul, cel mai performant „computer” din lume2019-05-
06T08:54:30+00:00
Chiar daca exista un computer care poate sa invinga intr-o
partida de sah impotriva celui mai bun sahist al lumii, asta nu inseamna ca acel computer este
mai „destept” ca omul! De fapt, creierul uman a fost, este si – deocamdata – ramane cel mai
performant „computer” din lume.
Scurt istoric
Despre creier s-a vorbit din cele mai vechi timpuri, si anume, primele mentiuni dateaza din
anul 4000 i.Chr. in documente sumeriene antice. Egiptenii, la randul lor ne-au lasat un
document (sub denumirea moderna de Edwin Smith Surgical Papyrus) care continea si unele
notiuni despre creier. Despre prima operatie pe creier, trepanatia, se aduc drept marturii
descoperirile arheologice ale civilizatiei preincase. In anul 335 i.Chr. grecul Alcmeon face
primele disectii si demonstreaza ca nu inima este lacasul inteligentei, ci creierul; si Aristotel
vorbeste despre el, dar considera tot inima ca organ al gandurilor si senzatiilor; Herophilus si
Erasistratus din Alexandria anilor 300 i.Chr. fac prima descriere detaliata a structurii
creierului. Si asa mai departe, de-a lungul timpului, oamenii au fost preocupati de acest organ
al corpului omenesc, atat de interesant. Pana in zilele noastre cand au fost puse in valoare, dar
si in „cantar”, o serie de adevaruri cunoscute, dar si unele nestiute sau neglijate; au fost
daramate unele mituri, au fost scoase la iveala unele „secrete”, de cele mai multe ori, toate
acestea, cernute prin prisma gandirii proprii cercetatorilor diversi. In sfarsit, odata cu aplicarea
tehnologiei inaintate, au fost posibile experientele cele mai imposibile pana acum; mintea,
creierul, au fost trecute prin „ciur si darmon”.

2. Creierul – ca „obiect”
Creierul, organul gandirii si al constientei omului, este situat in cutia craniana si este compus
din: trunchiul cerebral, creierul mic si creierul mare, emisferele cerebrale; creierul mic este
situat in partea posterioara si inferioara a cutiei craniene, iar creierul mare este situat in partea
anterioara si superioara a cutiei craniene. Creierul functioneaza cu ajutorul unor circuite
neuronale, sau celule nervoase. Comunicarea intre neuroni este atat electrica, dar si chimica si
se face prin neurotransmitatori. Peste 10.000 milioane de celule „lucreaza” acolo, chiar si
cand dormim. Creierul este mai sofisticat decat cel mai performant computer.
Functiile creierului
Cele doua emisfere controleaza diversele activitati ale corpului uman, impartindu-si „frateste”
sfera lor de activitate. (Dar studiile arata ca si cele mai simple miscari au nevoie de intreaga
capacitate a creierului pentru a fi puse in aplicare). Inca Platon descoperise aceste emisfere si
activitatile lor, numindu-le, pe unul „logistikon”, partea rationala si „nous” partea imaginativa
a creierului. Noi le spunem simplu emisfera stanga si emisfera dreapta. Una – cea stanga, se
ocupa de „munca”, cealalta, cea dreapta, de ideile imaginative; multi oameni sunt dedicati
muncii si folosesc mai mult emisfera stanga, cum este cazul inginerilor; altii folosesc emisfera
dreapta mai mult si acestia sunt artistii, de exemplu. Ar fi ideal ca noi sa folosim in aceeasi
masura ambele emisfere; sa zicem ca lucram la un proiect, la planseta; ar fi excelent daca, din
cand in cand, ne-am opri si ne-am ocupa de alte lucruri care sa solicite si cealalta emisfera, de
ex. sa cantam la un instrument; astfel „rezerva” cerebrala ar fi echilibrata. In comparatie cu
indivizii cu rezerva cerebrala mica, cei cu rezerva cerebrala mare se expun unui risc cu 46 de
procente mai mic de a suferi de alienare mintala. Exista doua curente referitoare la felul in
care folosim capacitatile creierului: prima spune ca folosim doar 10%, iar clarvazatorii au
„gasit” modul optim de a-si folosi in masura mai mare partea neuronala; scanarea creierului a
infirmat teoria, dar s-a „impamantenit” si circula in continuare. Cea de a doua este a
cercetatorilor, care spun ca oamenii isi folosesc creierul in intregime; ba mai mult, ca el
functioneaza si in timpul somnului, ceea ce s-a dovedit a fi perfect adevarat.
„Artisti” si „tehnicieni”
Este recunoscut faptul ca ideile cele mai bune ne vin „in cap” de cate ori suntem relaxati; un
chestionar a numarat 97% din intervievati, care au raspuns ca cele mai multe si cele mai bune
idei le au cand sunt „la baie” si numai 3% din intervievati au raspuns: cand sunt la munca. Sa
vedem ce facem cu emisferele noastre cerebrale, ce responsabilitati au ele. Partea stanga a
creierului se „ocupa” de utilizarea logicii, detalii, fapte, cuvinte, limbaje, prezent si trecut,
matematica si stiinta, intelegere, cunoastere, ordine, perceptia modelelor, numarul obiectelor,
realitate, de tot ce este strategic, practic si sigur. Emisfera dreapta coordoneaza folosirea
sentimentelor, vederea de ansamblu, imaginatia, simboluri si imagini, prezent si viitor,

3. filosofie si religie, obtine diverse, creeaza, apreciaza, stie functia obiectelor, fantezie,
posibilitati, impetuozitatea si riscurile sunt „produse” de partea dreapta a creierului. Daca nu
avem capacitatea de a le utiliza pe amandoua in acelasi timp, trebuie sa alternam folosirea lor;
altfel degeaba credeti dvs. ca ziua se imparte in cei 3 x 8 ore ? Trebuie sa alternam folosirea
emisferei stangi – munca, a celei drepte – relaxarea si somnul. Se vorbeste si despre o anumita
timiditate a partii drepte a creierului, care trebuie sa fie atrasa spre activitate si, cum putem
face asta mai bine, decat indeplinind alte activitati si anume, cele pe care ea le controleaza.
Telepatic • Spiritual
Am aflat cateva lucruri despre creier, acum sa observam unele aspecte destul de interesante
ale folosirii creierului, pentru a ne opri putin asupra efectelor sale. S-a spus ca „secolul XXI
va fi religios sau nu va fi deloc”. Iata, noi traim deja in secolul XXI, el exista si, nu da semne
ca ar fi prea religios. Dar sa ne intoarcem numai un pic inapoi, la secolele al XIX-lea si al
XX-lea, sa vedem cum au fost ele. Se cunoaste ca secolul XIX a fost unul al „trezirii”, la o
realitate care n-a mai fost nici iluzorie, nici pierduta in idei mistice, presupuneri fantastice sau
adevaruri false; poezia, muzica, artele erau la un nivel ridicat, de unde mai era nevoie doar de
cativa pasi pentru a accede la un nivel superior (unii spun chiar ca „nu mai este loc” de „mai
bine” ! Poate da, poate nu.) Oricum emisfera dreapta a creierului a fost prolifica si, isi
facuse… datoria. Secolul al XX-lea a fost in schimb, al stiintei; secolul in care s-au facut cele
mai multe, originale, importante si folositoare inventii si descoperiri, tehnologie avansata;
secolul in care visul omenirii de a cuceri Cosmosul se implinise. S-a spus, de asemenea, ca
peste toate astea, n-ar mai fi mare lucru de descoperit (si, din nou spunem, poate da, poate
nu!). In cazul secolului XX, emisfera stanga a fost cea care a lucrat mai mult, a fost folosita
mai bine. Ce urmeaza? Desi nu putem sti cu siguranta, putem sa presupunem ca umanitatea va
incerca – dupa alternanta intrebuintarii celor doua emisfere – sa-si foloseasca ambele
emisfere, imbinandu-le capacitatile in mod armonios, in propriul folos. Exact ca la nivel de
individ, unde se foloseste mai mult una sau alta dintre emisfere, cand ar trebui sa le folosim pe
amandoua in mod egal si cat mai elevat, „miscandu-ne” lejer intre cele doua; este vorba
despre principiul natural al masurii. Ei bine, si la nivel de umanitate putem presupune ca se va
intampla astfel; omenirea a evoluat, artele s-au dezvoltat, stiinta a inaintat. De ce n-ar evolua
si spre folosirea egala, armonioasa si exploatarea integrala a capacitatilor materiei sale
cenusii? Daca nu putem presupune in ce masura umanitatea va adera la aceasta „metoda”, nici
nu subscriem 100% – privit prin prisma folosirii creierului, la ideea ca secolul XXI va fi
religios. Numai daca ne gandim la numeroasele ipoteze legate de anul 2012 (Cat de bine stiau
mayasii ce se va intampla in 2012? – aici), am putea vorbi despre o elevare spirituala, o
„trecere” catre alta constienta sau, chiar, la alt mod de comunicare decat vorbirea. In fond, de
ce sa nu credem ca vom putea sa comunicam telepatic!
Dar… nimeni nu cunoaste viitorul!