Acest articol de opinie abordeaza problematica muncitorilor detasati prin prisma asa-numitei Clauze Molière, care obliga muncitorii detasati la cunoasterea limbii franceze pe anumite santiere din Franta.

1. CLAUZA DE LIMBA
FRANCEZĂ ZISĂ
«MOLIÈRE» NU ESTE
DOAR O PROBLEMĂ
A FRANŢEI!
P
roblematica muncitorilor
detașați atârnă ca o piatră de
moară de gâtul UE şi al multor
guverne europene prinse între
interesul justificat de protejare
a forței de muncă interne şi respectarea
principiilor europene ale liberei circulaţii a
persoanelor şi liberei prestări de servicii
în cadrul uniunii.
In Franța, dezbaterea pe aceasta temă
a cunoscut în ultima vreme, o amploare
fără precedent, pe fondul apropiatelor
alegeri prezidențiale şi legislative din
acest an. Şomajul, imigrația, muncitorii
detașați, ca simbol al dumpingului social,
sunt teme deosebit de sensibile în toate
țările europene, în actualul context
economico-social şi hrănesc mai mult
ca niciodată discursul populiştilor şi al
naţionaliştilor.
Nu doar prin amploarea dezbaterii,
cât mai ales prin efectul direct asupra
pieței muncii şi circulației serviciilor,
acest subiect trebuie privit cu atenție de
România şi de restul țărilor răsăritene din
UE.
CE ESTE CLAUZA MOLIÈRE ?
Clauza limbii franceze sau « clauza
Molière » este o măsură care impune
cunoașterea limbii franceze de către
toți lucrătorii prezenți pe șantierele din
Franța. Inițiativa a fost lansată în 2016 de
deputatul francez Yannick Moreau, sub
forma unui amendament de modificare
a legii muncii franceze, amendament
care nu a fost însă adoptat de Senatul
Francez. Cu toate acestea, clauza a fost
preluată la scurt timp de numeroase
consilii regionale, inclusiv cel din regiunea
pariziană, care au introdus în caietele
de sarcini pentru lucrările publice, unde
autoritate contractantă este consiliul
regional, cunoașterea limbii franceze de
către lucrătorii firmelor care se prezintă
la licitații. In cazul în care o firmă are
lucrători care nu cunosc limba franceză,
ele sunt obligate să le asigure traducători
autorizați.
Susținătorii acestei clauze se justifică
afirmând că măsura ar fi necesară din
motive de securitatea muncii. In realitate,
problemele cel mai des invocate sunt
şomajul ridicat din Franţa, existenţa
unor condiţii fiscale avantajoase pentru
lucrătorii detașați în raport cu lucrătorii
naționali (de exemplu, scutirea de la plata
impozitului în ţara de destinație în cazul
unui contract de muncă mai mic de 6
luni), munca nedeclarată.
Pe de altă parte, opozanții acestei
măsuri denunță încălcarea drepturilor
omului şi mai ales a Directivei din 1996
privind lucrătorii detașați, deși admit că
normele europene trebuie îmbunătățite.
Marianne Thyssen, comisarul european
pentru ocuparea forței de munca, a
declarat recent, într-un interviu pentru
presa franceză, că problemele legate
de piața muncii nu pot fi rezolvate prin
protecționism, iar clauza Molière este,
în plan juridic, o discriminare contrară
legislației europene.
DE UNDE NEMULȚUMIREA PRIVIND
DETAȘAREA TRANSNAȚIONALĂ A
SALARIAȚILOR ...
Detașarea transnațională a salariaților
este reglementată la nivel european prin
Directiva 96/71/CE privind detaşarea
lucrătorilor în cadrul prestării de servicii,
care fixează un set de norme privind
condiţiile de încadrare în muncă aplicabile
lucrătorilor detaşaţi, precum şi prin
Directiva 2014/67/UE a PE şi a Consiliului
din 15 mai 2014 privind asigurarea
respectării aplicării Directivei 96/71/CE.
In dreptul românesc, aceste norme
sunt transpuse prin Legea 344/2006, prin
Instrucţiunile CNPAS din 2009 cu privire la
securitatea socială şi prin Codul Muncii.
În ciuda faptului că domeniul
lucrătorilor detașați este reglementat,
atât la nivel european, cât şi național,
o serie de ţări precum Franţa, Olanda,
Germania sau Austria doresc în
continuare modificarea reglementărilor
într-un sens mai restrictiv. Clauza Molière
este din acest punct de vedere expresia
acestei poziții afișate de țările amintite.
Pe de altă parte, alte state, în special din
Europa de Est, printre care şi România, se
opun modificării directivelor, susținând
că cel puţin principiul remuneraţiei
egale pentru aceeaşi muncă ar putea fi
incompatibil cu piaţa unică, deoarece
diferenţele de salarizare constituie un
element legitim al avantajului competitiv
pe care îl au prestatorii de servicii.
Furnizorii de servicii transfrontaliere
invocă, totodată, că principiul
remunerației egale pentru aceeași muncă
ar fi cu atât mai dezavantajos pentru ei
cu cât aceștia au chiar o situație mai
oneroasă decât furnizorii locali. Ei sunt
nevoiți să suporte costuri suplimentare
(plata, în afara salariilor a impozitelor şi
contribuţiilor de asigurări, a cheltuielilor
de transport, cazare, diurnă, cheltuielile
cu serviciile de consultanţă pentru
parcurgerea procedurilor necesare
cu personalul detaşat transfrontalier,
respectiv obţinerea documentului portabil
A1, etc.).
«Fenomenul» lucrătorilor detașați, în
special, în construcții şi lucrări publice a
explodat în ultimii 20 de ani. De exemplu,
potrivit unor statistici oficiale în Franța
lucrau în urmă cu un an 285.000 de
muncitori detaşaţi. Spre comparație, în
anul 2000 nu erau decât 7.500.
În aceste condiții, de modul în care
va fi tranșată această problemă delicată
a lucrătorilor detașați la nivel european
depinde inclusiv liniștea socială a fiecărui
stat membru.
OPINIASPECIALISTULUI
de Dana GRUIA DUFAUT
managing partner,
Cabinet de Avocat GRUIA DUFAUT