Bunica naratoarei este descrisă ca fiind tăcută și contemplativă, concentrându-se adesea pe torcerea lânii. Spre dimineață, ea arată iubire și afecțiune, încurajând-o pe naratoare să se trezească. Această imagine transmite o atmosferă de liniște și îngrijire familială.

1. Bunica mea
Era tacuta,
Cu privirea pierduta,
Ea torcea lana din caier
Si uneori avea un aer
Ce parca-mi spunea
Ca viata nu e grea.
Cand ma trezea in zori de zi
Si ma privea cu duiosie
Ma alinta spunandu-mi:
-Trezeste-te copile!