Revista interdisciplinara a Liceului Teoretic "Nicolae Balcescu" Medgidia, jud. Constanta.

1. Revistă interdisciplinară
Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu”
Medgidia – judeƫul Constanƫa
Numărul 2, mai 2016

2. CUPRINS:
Cuvânt ȋnainte …………………..………………………………..……………………..1
Celebrităƫi ale biologiei ...………………….……...…………………………………. 2
Chimişti români celebri ………………………………………………………………. 3
Conexiuni ale chimiei cu literature şi arta ………………………………………... 4
Conexiuni ale chimiei cu religia ……………………………………………………. 5
Pledoarie pentru sãnãtate …………………………………………………………… 6
Un gând, apoi un vis şi în cele din urmã … realitate …………………………… 8
Gândim ecologic, trãim sãnãtos! …………………………………………………... 9
Bicarbonatul de sodiu – un remediu universal ………………………………….10
Vitamina C, un medicament miraculous ………………………………………… 11
Apa – anomalii care au permis viaţa …………………………………………...…12
Comoara sulfuroasã de la malul Dunãrii …………………………………………13
Descoperiri accidentale ……………………………………………………………. 14
Secretul succesului ……………………………………………………………….... 15
În vizitã la CRH – Medgidia ………………………………………………………… 17
Realitãţile triste ale produselor alimentare …………………………………...… 18
Talente culinare ………………………………………………………………………. 19
Curiozitãţi bio… chimice ………………………………………………………...…. 20
Cele mai scumpe substanţe din lume ………………………………………… 21
Ştiaţi cã…? ……………………………………………………………………………. 22
Vã invitãm sã rezolvaţi! ……………………………………………………………. 23
Caleidoscop umoristic ……………………………………………………………. 24

3. Apariţia unui nou numãr al revistei BIOCHIM
este un bun prilej pentru noi de a împărtăşi bucuria
lucrului bine făcut şi de a contura perspective ce vor
deveni, printr-o muncã de echipă, realități pe care ni
le dorim. Prin această revistă ne-am propus să
deschidem o poartă imaginară spre domeniul
ştiinţelor chimie şi biologie. Am adunat lucruri
interesante într-un mănunchi de articole ce se
doresc a fi un magnet pentru cititorii de vârstă
şcolară şi nu numai.
Trăim într-o epocă de evoluţie ştiinţifică fără
precedent care solicită intens creativitatea şi
implicarea intelectuală, conştiinţa socială şi grija faţă
de mediu. Ca urmare, subiectele prezentate în
paginile revistei sunt în concordanţã cu cele
afirmate anterior şi au fost alese din dorinţa de a
cultiva interesul pentru ştiinţã şi pentru a învăţa ce
înseamnă un comportament prietenos faţă de
natură.
Şi pentru cã o condiţie esenţială pentru a face faţă
provocărilor actuale şi de a ne alinia la standardele
civilizaţiei universale este INFORMAŢIA (vastă,
multidisciplinară, adaptabilă şi în continuă
dezvoltare) sperãm ca această revistă să răspundă,
într-o măsură cât mai mare, întrebărilor,
curiozităţilor, cerinţelor de cunoaştere şi de
informare.
Fără pretenţii de originalitate, revista se vrea
un tărâm în care fiecare va găsi un refugiu pentru
câteva minute, iar după citirea ei, este posibil ca
unele semne de întrebare purtate discret,
să dispară.
Lecturã placutã!
Echipa de redacţie
”Nimic nu se face întâmplãtor, ci totul dintr-o cauzã şi în mod necesar.’’
(DEMOCRIT)

4. 2
(Dumitrescu Anda - Ioana)
„Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20
de ani, înseamnă să fii optimist, să te simţi bine,
să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe
care să îl cucereşti!” afirma Ana Aslan, cea care
a pus bazele geriatriei româneşti şi a inventat
produse revoluţionare pentru tratarea afecţiunilor
specifice bătrânilor. Linia de cosmetice lansată de
ea încă se bucură de un succes internaţional, la fel
şi tratamentele medicale.
La început Ana visa să ajungă pilot şi chiar a
zburat cu un mic avion, tip Bristol-Coandã, însă
ulterior a decis să devină doctor, în ciuda
împotrivirii mamei sale. Că să-i arate cât era de
hotarâtă în alegerea acestei cariere, tânăra Ana a
intrat în greva foamei, până când mama sa a
renunţat să se mai opună.
S-a înscris la Facultatea de Medicină, pe care
a terminat-o in 1922. În timpul Primului Război
Mondial a îngrijit soldaţii răniţi pe front, iar în 1919
a lucrat alături de neurologul Gheorghe Marinescu.
În 1949 a devenit şefa secţiei de Fiziologie a
Institutului de Endocrinologie din Bucureşti,
moment decisiv în viitoarea sa carieră de
gerontolog.
A început să experimenteze
efectele procainei (un cunoscut anestezic local)
asupra reumatismului în cazul unui tânăr care
suferea de artroză. După doi ani, Ana Aslan a
început un experiment de lungă durată pe animale,
asociat cu un studiu clinic pe 25 de pacienţi
vârstnici, bazat pe procaina injectabilă. Printre
exemplele care au demonstrat ulterior eficienţa
tratamentului se afla şi cel al unui pacient in vârstă
de 110 ani. După patru ani de tratament,
tremurăturile mâinilor şi ale capului aproape
încetaseră, putea să meargă singur, avea pofta de
mâncare, pãrul alb se repigmenta, iar depresia era
înlocuită de o stare psihică bună.
Rezultatele satisfăcatoare au determinat-o să
caute o compoziţie care potenţa efectele benefice
ale procainei şi a continuat cercetările împreună cu
farmacista Elena Polovrãgeanu. În final, în 1952,
ele au ajuns la un compus format din procaină 2%,
acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10%,
fosfat disodic 0,01%. Ingredienţii adăugaţi procainei
erau agenţi antioxidanţi şi stabilizatori, iar
menţiunea H3 adãugată denumirii produsului -
Gerovital - indică acţiunea de tip vitaminic a
medicamentului.
Evaluarea clinică a Gerovitalului pe 7.600 de
pacienţi a determinat omologarea sa în anul 1957
şi trecerea la producţia de serie sub formă de fiole,
iar cinci ani mai târziu şi sub formă de drajeuri,
cremă terapeutică şi loţiune capilară.
În următorii ani mii de persoane au testat
acest produs şi au observat că procesul de
îmbătrânire este încetinit cu aproximativ 40%.
Printre personalitãţile care au beneficiat de
acest tratament se numãrã: Mao Zedong, Charles
de Gaulle, Pablo Picasso, Sir Winston Churchill,
Charlie Chaplin, Marlene Dietrich, Konrad
Adenauer, Aristotle Onassis, John F. Kennedy.
„Tratamentul meu cu Gerovital H3 este o
soluţie, dar nu numai. Este, în acelaşi timp,
o filosofie de viaţă şi speranţă.” (Ana Aslan)
Cum să trăieşti mult
mâncând după dieta Anei Aslan
Inegalabila doamnă Ana Aslan a trăit aproape
92 de ani. A fost o longevivă, conform definiţiilor
ştiinţifice. Metoda de tratament Ana Aslan, bazată
pe invenţia sa, Gerovitalul, şi un regim de viaţă
sănătos duce la o bătrâneţe sănătoasă şi demnă.
Ana Aslan avea sânge boieresc. Mama sa
era din Bucovina iar tatăl său din Brăila. Era
învăţată să mănânce corect, la ore fixe, sănătos.
Mâncare bună “ca a ţăranului român”, spune
doamna dr. farmacist Speranţa Prada, preşedintele
Fundaţiei “Ana Aslan”. Medic fiind, Ana Aslan a
adus această bună cuviinţă a hrănirii şi în dieta
pacienţilor săi.
“Totul trebuie să fie cât mai natural, trebuie
evitate alimentele din conservă. Alimentaţia trebuie
să aducă în mod natural ceea ce are nevoie
organismul. Fără substanţe inutile.” Multe legume,
multe fructe şi, bineînţeles, multă mişcare.
La capitolul carne avea un fel de podium: carnea
de vacă, peştele, pasărea, miel/oaie, porc.
Dar porcul nu prea îl recomanda. Apoi recomanda
ficatul, limba, în general carne de la animalele care
se hrănesc, la rândul lor, mai curat. Şi, atenţie,
toate rasol! Câteodată, merg şi făcute le cuptor.
Recomanda legumele. În stare naturală sau
sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouăle. Fără
prăjeli, fără grăsimi. Ce mânca Ana Aslan? Avea şi
mâncăruri preferate: supă de vită clară, cu
crutoane, pătrunjel şi piper, crap pe varză murată,
pană de somn, rasol de şalău cu lămâie, sărmăluţe
fără orez, pilaf de pasăre, curcan, ciuperci cu
caşcaval la cuptor. Şi avea şi o slăbiciune dulce: îi
plăcea tortul “Buturugă”, făcut în casă.
Dacă primea vreun tort de cofetărie... îl făcea
cadou, nu îl mânca.
După reţetele ei de viaţă sănătoasă
(în combinaţie cu tratamentul “Ana Aslan”) au fost
întineriţi mulţi pacienţi, români dar şi străini, săraci,
bogaţi, anonimi, celebri.

5. 3
Nicolae Teclu (1839-1918) este primul
specialist român în industria chimică.
Este recunoscut ca un inventator de
aparatură chimică. El a descoperit
becul cu gaz care-i poartă numele.
Ca o recunoaştere a meritelor sale,
Nicolae Teclu a fost ales membru al
Academiei Române.
Petru Poni (1841 -1925) este unul
dintre fondatorii şcolii româneşti de
chimie. A elaborat primele manuale de
fizică şi chimie, bazate pe teoria
atomică. A înfiinţat la laşi, cu multe
dificultăţi, primul laborator pentru lucrări
practice.
Constantin Istrati (1850-1918) poate fi
socotit fondatorul şcolii româneşti de
chimie organică. Cartea sa “Curs
elementar de chimie”, tradusă în mai
multe limbi, este apreciată de marile
personalităţi din domeniu pe plan
mondial. Constantin Istrati a descoperit o clasă
nouă de coloranţi organici. Tot el a pus bazele
analizei organice.
Lazăr Edeleanu (1861-1941) un alt
chemist român, s-a remarcat
prin cercetări în domeniul chimiei
petrolului. Cunoscută şi aplicată şi astăzi
în multe state, metoda de purificare a
petrolului lampant cu dioxid de sulf
poartă numele său.
G. G. Longinescu (1869-1939) este
cunoscut ca un desăvârşit pedagog,
deşi în ultima perioadă a carierei sale
didactice a fost orb. El a adus contribuţii
substanţiale în domeniul chimiei
organice şi mai ales în analiza chimică
gravimetrică.
Gheorghe Spacu (1883-1955) este
creatorul şcolii româneşti de chimie a
combinaţiilor complexe.
Eminent profesor şi cercetător,
elaborează sinteze noi de combinaţii
complexe, metode noi de analiză
cantitativă, trecute în normativele
internaţionale.
Radu Cernătescu (1894-1958) primul
profesor ieşean de chimie analitică,
promovează metodele fizico-chimice de
cercetare.
Raluca Ripan (1894-1975) s-a
bucurat de preţuire în activitate şi
viaţă ca profesor, prin vocaţie şi
educator. A susţinut o intensă
activitate ştinţifică şi didactică, printre
cărţile sale numărându-se „Chimia
metalelor” şi „Tratat de chimie
analitică”.
Eugen Angelescu (1896-1968)
Personalitate marcantă a
învăţământului şi cercetării din
domeniile chimiei organice, a
introdus metodele fizice în
cercetarea compuşilor organici.
A obţinut rezultate valoroase,
unanim recunoscute, în domeniul chimiei coloidale.
Costin D. Neniţescu (1902-
1970) personalitate marcantă a
chimiei româneşti, a adus valoroase
contribuţii la dezvoltarea chimiei
organice, recunoscute pe plan
mondial. Studiile sale din domeniul
chimiei hidrocarburilor, sintezei unor
cicluri, polimerizării, reacţiilor
catalitice, mecanismelor de reacţie,
sunt apreciate în mod deosebit şi au impus şcoala
de chimie organică românească.
Eugen Macovschi (1906–1985) a
fost un biochimist și biolog român,
membru titular (1948) al Academiei
Române. A adus contribuții în
domeniul chimiei organice
(mecanismul formării azoxiderivaților,
transpoziția moloeculară a sintezelor
stilbenilor etc.) și al biochimiei
(constituția, activitatea și permeabilitatea
membranelor vii). Studiile sale au deschis noi
perspective în domeniul cancerogenezei,
farmacologiei și ecologiei.
Cristofor I. Simionescu (1920 -
2007) inginer chimist român, membru
titular (1963) al Academiei Române,
membru de onoare al Academiei de
Științe a Moldovei. Specialist în
domeniul chimiei macromoleculare, a
efectuat studii în domeniul
chimiei lemnului și celulozei, a polimerilor și a
copolimerilor grefați. Simionescu are contribuții
științifice și în domeniul tehnologiei chimice a
celulozei, hârtiei și fibrelor artificiale.
Este autor a numeroase lucrări științifice.
(Budeanu Ionel - Daniel)

6. 4
„Mi-a plăcut să privesc lumea din unghiurile
instrumentelor ştiinţifice, examinând problemele
tehnicii cu ochii unui om al literaturii şi literatura cu
ochii unui tehnician”. Cu aceste cuvinte, Primo Levi
descrie paradoxul central al vieţii sale.
Născut în Torino, Italia, în 1919, a urmat
studiile pentru a deveni chimist. În 1944 a fost
arestat, fiind membru al Mişcării Italiene de
Rezistenţă Antifascistă şi trimis în lagărul de
concentrare de la Auschwitz, Polonia.
Acolo, cunoştinţele sale de chimie au jucat un
rol vital în păstrarea corpului său intact
asemenea sufletului aşa cum a descris în memoriile
sale, „Supravieţuitor în Auschwitz” şi „Deşteptarea”.
După război, Levi a continuat să scrie până când a
murit, la Torino, în Aprilie 1987. Într-un eseu „Limba
Chimiei”, Levi reflectă asupra multor căi prin care
chimia reprezintă realitatea. El urmăreşte istoria
benzenului de la o răşină veche până la
descoperirea formulei structurale. Într-o manieră
proprie, Levi face cititorul să conştientizeze modul
în care chimia foloseşte atât cuvintele cât şi
simbolurile pentru a descrie un material.
Fiecare eseu din memoriile sale, „Tabelul
periodic”, poartă numele unui element chimic.
Unele elemente reamintesc evenimente
autobiografice, altele îl fac pe autor să reflecte
asupra naturii omului şi a lumii naturale.
„Hidrogen” este o amintire a zilelor sale ca şi
student; Levi explorează proprietăţile explosive
ale elementului şi ale tinereţii.
În eseul de final, intitulat „Carbon”, Levi găseşte un
element care concentrează în el toate lucrurile vii.
El urmăreşte un atom de Carbon în călătoria sa
printre pietre, frunze, vin, lapte, sânge şi în final
muşchi, unde atomul îi permite autorului să îşi
încheie povestea.
UTILIZAREA SUBSTANŢELOR CHIMICE ÎN
RESTAURAREA OPERELOR DE ARTĂ
Restaurarea operelor de artă combină arta şi
chimia. Substanţele chimice au fost folosite de
artişti din cele mai vechi timpuri, începând cu
pigmenţii naturali pe care-i întâlnim în picturile
preistorice. Astăzi, substanţele chimice
moderne precum solvenţii, răşinile, fungicidele
şi siliconii, joacă un rol esenţial în conservarea
patrimoniului artistic şi cultural al umanităţii.
Chimia şi fizica au un aport fundamental în alegerea
celei mai adecvate metode de restaurare a
picturilor, sculpturilor, materialelor textile şi chiar a
monumentelor vechi. Produsele chimice sofisticate
permit restaurarea, conservarea şi protejarea unei
întregi palete de opere de artă, de la sculpturile şi
frescele lui Michelangelo la soldaţii de teracotă ai lui
Qin Shi Huangdi sau Statuia Libertăţii.
În tehnicile de restaurare se folosesc între 120 şi
140 substanţe sau combinaţii de substanţe!
Din acest motiv, un restaurator de opere de artă
trebuie să aibă un bagaj ştiinţific solid.
Procesul de restaurare începe cu evaluarea
generală a operei de artă. Restauratorul, în strânsă
colaborare cu specialistul în istoria artei,
delimitează contextul şi perioada în care a fost
creată opera, studiază tehnicile şi materialele
disponibile în acea epocă, precum şi mecanismele
de îmbătrânire. Apoi, trebuie să identifice
componentele operei de artă (pigmenţi, culori,
aditivi, lacuri etc.) înainte de a le cerceta
proprietăţile şi comportamentul chimic.
Pe lângă daunele provocate de om, operetele de
artă suferă şi de pe urma efectelor razelor solare, a
umidităţii şi a lucrărilor de întreţinere defectuoase,
efectuare cu produse nerecomandate.
Chimia ne ajută să înţelegem de ce se deteriorează
o operă de artă, cum are loc acest proces în timp şi
cum poate fi împiedicat.
De asemenea, restauratorii de opere de artă trebuie
să identifice cele mai bune tehnici şi materiale cu
care să protejeze operele de artă expuse în lumea
întreagă. Ei trebuie să aibă în vedere orice aspect
de conservare preventivă (condiţii de mediu,
temperatură şi condiţii de iluminare în timpul
transportului), cele mai adecvate echipamente de
manipulare a operelor şi condiţiile de conservare a
colecţiei.
Să luăm drept exemplu straturile de protecţie pe
bază de solvenţi folosite la protejarea patrimoniului
cultural mondial, a castelelor, bisericilor şi
monumentelor vechi şi a minunilor arhitecturale
moderne. În Sankt Petersburg, Rusia, variaţiile
climaterice extreme şi agenţii poluanţi generaţi de
mediul urban au condus la degradarea gravă a
faţadelor renumitului Palat de Iarnă. După cercetări
aprofundate, restaurarea s-a realizat cu ajutorul
unui strat protector pe bază de solvenţi, care nu
este doar impermeabil şi rezistent, ci se curăţă şi
singur.
(Sursa: http://www.xperimania.net/)
(Voiculescu Lavinia Andreea)

7. Premiu Nobel pentru chimie și fizică (2010)
a fost atribuit cercetărilor cu privire la atomul de
carbon. Premiul Nobel pentru chimie a plecat la
trei oamenii de știință pentru dezvoltarea unui
chit pentru manipularea atomilor de carbon, în
timp ce premiul pentru fizică a plecat către doi
cercetători născuți în Rusia pentru studiul pro-
prietăților remarcabile ale grafenului, o formă
ultrafină de carbon. În timpul anunțului
premiului Nobel, Academia Regală Suedeză de
Știință a declarat “Carbonul, baza tuturor
formelor cunoscute de viață pe pământ, ne-a
surprins încă o dată .”
Existã un val de îngrijorare în cercurile
ştiinţifice cu privire la descoperirea influenţei
Soarelui asupra dezintegrãrii elementelor
radioactive pe Pãmânt. S-a constatat cã un anumit
tip de emisii ciudate ale Soarelui cauzeazã mutaţii
pe Pãmânt. Influenţa sa asupra ratelor de
dezintegrare ale unor elemente cum ar fi
Carbon-14, a fost deosebit de îngrijorãtoare şi
neaşteptatã. Atomii de carbon, dupã cum s-a
declarat anterior, sunt componenta de bazã a vieţii,
aşa cum o ştim, iar Carbon-12 este forma cea mai
abundentã de carbon pentru aproximativ 99% dintre
toate formele cunoscute de carbon. Aceasta este
izotopul de carbon, care constã din 6 protoni, 6
electroni şi 6 neutroni, deci 6-6-6. Vã sunã familiar?
Dupã oxigen, al doilea element cel mai
abundent din corpul uman este Carbon-12.
Prin incinerare corpul uman se întoarce în starea
sa, de Carbon-12. Dupã hidrogen, heliu şi oxigen,
care sunt toate gaze, Carbon-12 este cel mai
abundent element din Univers. Carbon-12 este,
de asemenea, unul dintre cele 5 elemente care
compun ADN-ul uman. Astfel, Carbon-12 este
într-adevar, elementul cel mai important în ceea ce
priveşte viaţa, asa cum o ştim astãzi. Aceasta este,
probabil, ceea ce se scria în Apocalipsã cu privire la
numãrul 666, care era numãr de om (sau numãrul
fiarei). Acesta este numãrul lui Carbon-12 care este
baza corpului fizic al omului în legãturã cu Universul
fizic. Acest lucru este deosebit de semnificativ dacã
înţelegem ce se asteaptã prin aceasta transmutaţie
de Carbon-12, care va conferi omului puteri
supranaturale şi care va aduce un progres
tehnologic.
Izotopul de Carbon-7, nedescoperit pânã în
prezent, are 6 electroni, 6 protoni şi doar 1 neutron.
Este un element echivalent al sistemului energiei
Kundalini, precum şi cubului lui Metatron.
Ca si elementul fier, care are capacitatea de a
susţine un camp magnetic în jurul lui, Carbon-7 are
capacitatea stranie de a crea câmpuri
hiperdimensionale, cum ar fi câmpurile mentale.
Astfel, se pot amplifica gândurile, multidimensional,
la fel cum fierul si cuprul pot amplifica într-un
transformator câmpurile magnetice. Firesc, acest
lucru se formeazã şi în creierul adepţilor spirituali
atunci când aceştia au experienţe în afara corpului
sau în timpul realizarii altor fenomene
supranaturale, cum ar fi bilocaţia, materializarea,
etc. În timp se formeazã o strãlucire, un halou
(nimb de luminã) în jurul fiinţelor extrem de
evoluate, iar aceasta se datoreazã producerii în
exces de neutroni, atunci cãnd Carbon-12 se
transmutã în Carbon-7, în interiorul creierului lor.
Cu toate acestea, Carbon-7 se descompune foarte
rapid în alte forme de materie; prin urmare este
aproape imposibil de detectat acest element
Carbon-7, direct în corpul uman. Istoria şi Religia
ne-au oferit mai multe indicii cu privire la identitatea
acestui minunat element, prin notaţii criptice,
simboluri şi texte enigmatice:
- În sistemul Kundalini, aceastã configuraţie 6-6-1
este reprezentatã de partenerii de sex masculin şi
feminin, prin cele 6 chakre inferioare plus a 7-a
chakra, Sahasrara, care este neutrã.
- În iudaism, Metatron, care este considerat a fi
mediator a lui Dumnezeu, este adesea reprezentat
printr-un cub format din 13 cercuri, din care 1 cerc
central, înconjurat de 6 interioare şi 6 exterioare.
- În creştinism, Da Vinci, în ”Cina cea de Tainã”,
înfãţişeazã un moment înainte de rãstignirea lui
Hristos şi, ulterior Învierea şi Înãlţarea, înfãţişatã de
o reprezentare simbolicã a configuraţiei 6-6-1, adicã
cei 6 apostoli aşezaţi de fiecare parte a lui
Isus Hristos.
(Sursa: https://transformarea.wordpress.com)
5

8. 6
(Dumitrescu Anda - Ioana)
Ce este TUBERCULOZA?
TUBERCULOZA - este o boala gravã, cauzatã de
infecţia cu Mycobacterium tuberculosis - (bacilul
tuberculos).
Cum se transmite TUBERCULOZA?
Tuberculoza se transmite pe cale aerianã de la o
persoanã la alta. Bacilii
tuberculozei sunt eliminaţi în aer de omul bolnav în
timpul tusei, strãnutului sau vorbitului.
Când o persoanã inspirã bacilii, aceştia ajung în
plãmâni, unde încep sã se înmulţeascã.
De aici pot ajunge, pe cale sanguinã şi la alte
organe: rinichi, coloanã vertebralã, creier.
Cum se manifestã TUBERCULOZA?
 tuse severã, care dureazã douã sau mai multe
sãptãmâni;
 dureri toracice (în piept);
 sputã sanguinolentã (flegmã roşiaticã la
culoare, din interiorul plãmânilor);
 obosealã;
 scãdere în greutate;
 lipsa poftei de mâncare;
 febra (mai ales spre searã);
 risoane;
 transpiraţii nocturne.
Cum vã puteţi controla pentru a afla dacã aveţi
tuberculozã?
Se recomandã intradermoreacţia (testul IDR) la
tuberculinã dacã:
• aţi petrecut mai mult timp în preajma unei
persoane bolnave de T.B.C;
• aveţi boli care afecteazã sistemul imunitar (diabet
zaharat, infecţie cu H.I.V, cancer,etc.);
• credeţi cã aţi putea avea aceastã boalã;
• locuiţi într-o zonã în care aceastã boalã are o
incidenţã crescutã;
Testul IDR îl puteţi face în unitãţi sanitare de profil
sau la cabinetul medicului de familie. În cazul unei
reacţii pozitive a testului IDR va fi nevoie sã
efectuaţi şi alte investigaţii pentru a verifica
prezenţa bolii: radiografie pulmonarã şi examenul
sputei.
Cum se trateazã TUBERCULOZA?
Tuberculoza este o boalã care poate fi vindecatã
prin tratament.
Tuberculoza se vindecã doar dacã pacientul
urmeazã întocmai recomandãrile medicului
specialist !
Tratamentul tuberculozei este GRATUIT!
Deşi are o mare capacitate de regenerare,
ficatul se îmbolnãveşte uneori, iar celulele
sale se distrug iremediabil. Acele folosite
incorect, sexul neprotejat şi nerespectarea
regulilor elementare de igienã sunt doar
câţiva dintre duşmanii de temut ai acestui
organ protector. Aflã cum stai cu sanatatea
ficatului şi tine-l la adãpost de una dintre cele
mai frecvente afecţiuni ale sale - hepatita!
Indiferent de tipul ei, hepatita duce la inflamarea
ficatului, cele mai importante cauze, fiind pe
lângã abuzul de alcool sau medicamente,
virusurile hepatice.Trei tipuri sunt frecvente:
hepatita viralã A, hepatita viralã B şi hepatita
viralã C (cea mai periculoasã). Mai rare sunt
hepatita viralã D (care apare sub forma de
coinfecţie cu hepatita acutã B sau ca
suprainfecţie peste hepatita cronicã B), hepatita
viralã E şi hepatita viralã G.
Hepatita A
Se mai numeşte boala mâinilor murdare, pentru
cã exact aşa te poţi infecta cu acest virus, prin
neglijarea igienei personale.
Este cel mai puţin periculoasã dintre hepatite.
Nu duce la infectarea cronicã a ficatului şi rareori
pune viaţa în pericol. Totuşi, nu este de neglijat.
Virusul hepatitei A se transmite prin mâini
nespalate înainte de masã sau dupã folosirea
toaletei, dar şi prin consumul apei şi alimentelor
contaminate, folosirea tacâmurilor şi a veselei în
comun cu o persoanã contaminatã. Sângele şi
secreţiile pot fi şi ele contagioase.
Simptomele nu apar imediat
Dupã o perioadã de incubaţie de 14-45 de zile,
resimţi o stare de greaţã, vãrsaturi, dureri
abdominale, slãbiciune, obosealã nejustificatã.
Pot sã aparã erupţii pe piele, îngãlbenirea
ochilor sau dureri articulare.
Tratament
De cele mai multe ori, boala se vindecã de la
sine, în 2-9 luni. Medicul îţi va recomanda un
regim care sã calmeze simptomele şi sã
grãbeascã însãnãtoşirea, iar odihna este absolut
necesarã. Odatã ce te-ai contaminat cu acest
virus, dezvolţi anticorpi care te ajutã sã nu mai
faci infecţia pe viitor; în schimb, nu dobândeşti
imunitate faţã de virusurile B şi C.
Ai grija in vacanţã!
Infectarea apare mai des în perioada vacanţelor,
când punem mai puţin preţ pe igienã. Ai grijã sã
te speli pe mâini şi când eşti la iarbã verde sau
pe plajã, dupã ce foloseşti toaleta şi înainte sã
mãnânci!

9. 7
(Aptula Camer)
Cum acţioneazã drogurile? Pe lângã faptul cã
dau dependenţã, care sunt exact consecinţele
lor asupra organismului uman? Şi e adevãrat
cã distrug iremediabil neuronii? Iatã cum
funcţioneazã şi unde te poate duce cãutarea
plãcerii artificiale.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii, sunt
substanţe psihoactive toate cele care, atunci
când sunt consumate, sunt capabile sã
modifice echilibrul psiho-fizic al unui individ.
Aceste substanţe acţioneazã în creier asupra
mecanismelor care în mod normal regleazã
comportamentul, gândirea şi motivaţia. ”Sunt cinci
substanţe naturale din care provin toate celelalte:
alcoolul, cocaina, morfina/heroina, cannabisul şi
nicotina" a explicat într-un articol apãrut în revista
italianã Focus, profesorul Gian Luigi Gessa,
specialist în neuro-psiho-farmacologie şi profesor
la Universitatea Cagliari. Prin urmare, toate
celelalte droguri, numite şi droguri de sintezã (sau
de autor), se limiteazã la imitarea efectelor şi
caracteristicilor acestora. Aşa sunt de exemplu
benzodiazepinele, utilizate în anumite
medicamente antidepresive: imitã acţiunea
alcoolului asupra creierului fãrã a produce şi
efectele pe care abuzul de alcool le exercitã
asupra ficatului.
“Toate substanţele psihoactive acţioneazã la
nivel cerebral servindu-se de complicatul
mecanism al plãcerii, care regleazã activitãţi
precum aceea de a mânca sau a face
sex. Numai ca plãcerea, atunci când devine un
scop în sine, obsesivã, nu face bine, şi de aceea
natura a ales s-o regleze printr-un circuit de con-
trol”, a precizat specialistul. Când comportamentul
care provoacã plãcere este repetat, nivelurile de
satisfacţie se diminueazã: dupa patru porţii, chiar şi
mâncarea noastrã favoritã devine indigestã; ceea
ce nu se întâmplã însã şi cu substanţele psi-
hotrope, pentru care dorinţa (o ştiu bine alcoolicii şi
fumãtorii) nu se diminueazã niciodatã. Şi sfârseşte
prin a deveni obsesie şi dependenţã.
Un drog ca oricare altul
Creierul nostru produce "droguri" indispensabile
funcţionãrii lui: când îi furnizãm altele diferite de
cele naturale, îl scurt-circuitãm. "Dependenţa de
substanţe psihoactive este o boalã neurologicã în
toata puterea cuvântului, la fel ca Parkinson sau
Alzheimer, care afecteazã sistemul motivaţional al
creierului", considerã Gessa. Drogurile reuşesc sã
se substituie anumitor substanţe chimice produse
în mod natural de organismul uman, aşa-numitele
substanţe endogene, indispensabile pentru
reglarea mecanismelor de supravieţuire precum
alimentaţia sau reproducerea; într-un creier
sãnãtos, percepţia obiectului dorinţei - fie ca acesta
este o farfurie de mâncare sau un potenţial
partener de sex, activeazã o secvenţã specificã,
reglatã tocmai de aceste substanţe endogene.
Marijuana
De la euforie la panicã, de la o stare de bine la
anxietate: abuzul de cannabis produce mai multe
daune decât cred unii. Şi cu siguranţã mai multe
decât tutunul. Principiul activ conţinut de cannabis
poate induce o senzaţie de relaxare şi de
amplificare a percepţiei.
Efecte pe termen scurt: utilizarea ocazionalã a
unor doze mici produce dereglãri de atenţie şi
coordonare motorie, şi modificã modul în care
creierul elaboreazã informaţiile.
Efecte pe termen lung: abuzul duce la dereglãri
fizice (infecţii respiratorii frecvente, accelerarea
bãtãii cardiace) şi psihice (dereglãri de memorie,
dificultãţi de învãţare, anxietate, atacuri de panicã).
La fel ca majoritatea drogurilor, atunci cand intrã
"în circuit", produce o stare de euforie şi de bine
întrucât stimuleazã o descãrcare de dopaminã.
Trecutã starea de euforie, se pot manifesta stãri de
anxietate, fricã, neîncredere faţã de cei din jur şi
panicã. De asemenea, THC-ul se leagã şi de alţi
receptori care regleazã coordonarea motorie,
echilibrul, postura şi mişcarea.
Utilizarea regulatã de haşis sau marijuana
accelereazã distrugerea neuronilor din aria
cerebralã responsabilã cu memoria pe termen
scurt, accelerând ceea ce survine în procesul
normal de îmbãtrânire (la fel ca persoanele în
vârstã, drogaţii ajung sã-şi aminteascã numai ceea
ce s-a întâmplat cu mult timp înainte, dar nu şi
ce-au mâncat ieri).
Mai rãu ca tutunul
Efectele unui aşa-numit "joint" dureazã între 2
şi 3 ore. Imediat dupã inhalarea fumului, inima
îşi accelereazã bãtãile de cele 70/80 normale la
100/130 şi chiar mai mult, ochii se înroşesc din
cauza dilatãrii vaselor sanguine, iar cãile respirato-
rii se relaxeazã. Pe lângã efectele neurologice, fu-
matul marijuanei provoacã organismului mult mai
multe daune decât consumul de tutun: clasicelor
simptome corelate inhalãrii fumului în general
(iritarea gâtului, tusea, sensibilitatea la boli respira-
torii şi infecţii pulmonare), li se asociazã şi o
creştere a riscului de cancer la plãmâni, întrucât
fumul de marijuana conţine cu între 50 si 70% mai
multe hidrocarburi cancerigene decât cel de tutun.
(Surse:
www.contraboli.ro;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drog)

10. (Dumitrescu Anda - Ioana
Memiş Elif)
8
Profesia de doctor ginecolog este una
indispensabilă oricărei societăți, întrucât cel mai
comun și frumos lucru care se poate întâmpla
unei familii, este să aibă un copil. Nașterea, însă,
este pe cât de deosebită, pe atât de complexă și
trebuie supravegheată și coordonată de
adevărați specialiști în domeniu, care-și iubesc
profesia cu adevărat. Un astfel de medic este
doamna dr. Daniela Bãlaşa, medic primar
obstreticã – ginecologie, care a activat 16 ani în
maternitatea Spitalului Municipal Medgidia, iar în
prezent îşi desfãşoarã activitatea în sistem
privat, și care a avut amabilitatea sã ne
raspundã la câteva intrebãri.
R: Doamna doctor, ce sau cine v-a determinat sã
alegeţi aceastã profesie?
- Mama mea, care își iubea mult meseria și o
practica cu multă pricepere și dăruire, a reuşit
sã mã facã sã vãd frumuseţea acestei profesii şi
sã trãiesc satisfacţiile ei. A fost un gând, un vis
al ei şi al meu, devenit mai apoi realitate.
R: Aţi lucrat mulţi ani la maternitatea
Spitalulului Municipal din Medgidia unde
împreunã cu soţul dv. Eduart Bãlaşa, tot medic
ginecolog, aţi reuşit modernizarea acestei secţii,
şi totuşi aţi pãrãsit sistemul de stat pentru unul
privat. Care v-au fost motivele acestei
schimbãri?
- Spitalele de stat nu mai mai oferã de mult timp
cadrelor medicale condiţii propice derulãrii
activitãţii. Sistemul de stat a ajuns într-un punct
sensibil şi nu mai poate susţine un act medical
la standardele dorite. Ne dorim ca rezultatele
muncii noastre sã fie optime, însã din pãcate
sistemul de stat este subfinanţat şi nu poate
oferi servicii optime.
R: Care sunt cele mai mari obstacole pe care
tinerii medici ginecologi le întâmpinã în drumul
cãtre aceastã profesie?
- Ca în orice ramură chirurgicală trebuie să
înveţi foarte mult, să vezi operații noi făcute de
cei mai buni chirurgi în tehnica respectivă.
De la toți ai ce învăța. Asta înseamnă enorm de
mult timp dedicat studiului, nopți de nesomn…
Trebuie să știi, însă, ce vrei și unde vrei să
ajungi și în rest, toate trec!
R: Ce sentiment aveţi, atunci când luaţi în braţe
un copilaş abia nãscut?
- Un sentiment de realizare absolut deosebit.
Nu poate fi descris în cuvinte…
R: Ce părere aveți despre învățământul medical
românesc?
- Învățământul medical românesc a avut renume
mondial, îi suntem recunoscători cei din
generația mea, dar, din păcate, este în cădere
liberă, cred eu. Multe cadre universitare
valoroase au plecat din facultăți datorită
salariilor mici, preferând să lucreze în sistemul
privat.
R: Cum credeţi cã ar trebui susținuți tinerii
medici în exercitarea profesiei?
 Tinerii medici ar trebui remunerați cum se
cuvine, în așa fel încât să-și poată permite să
facă specializarea dorită. Ar trebui ajutați în
obținerea surselor de informație – manuale,
cursuri on-line, abonamente la site-uri
medicale de prestigiu, etc.
R: Sunteți de acord cu introducerea orelor de
educație sexuală în școli?
- Orele de educație sexuală ar fi extrem de
folositoare în școli. Mai ales dacă ar insista pe
informații despre bolile cu transmitere sexuală,
metodele de prevenire a acestora și pe
contracepție. Tinerii ar înțelege importanța
protecției în timpul actului sexual și urmările
grave pe care le-ar putea avea o sarcină
nedorită.
R: După atâţia ani de practică mai aveţi,
ca medic, emoţii atunci când sunteţi solicitatã să
asistaţi o naştere?
- Fiecare naştere este unică, iar emoţiile sunt
aceleaşi şi la prima, şi la a mia naştere, pentru
că şi răspunderea este aceeaşi. Fiecare naştere
este o provocare, iar emoţiile sunt întotdeauna
aceleaşi.
R: Care este cea mai des întâlnită complicaţie la
naştere, cu care vă confruntaţi?
Naşterea nu trebuie sã aibã complicaţii.
Complicaţiile în expulzie presupun moartea
fãtului sau a mamei şi trebuie rezolvate în
secunde folosind anumite instrumente pentru o
scoatere rapidã.
R: Ce vă doriţi cel mai mult, pe plan profesional?
- Îmi doresc să avem condiţii bune de lucru, ca
să putem ajuta gravidele să nască bine şi
sănătos.
R: Şi acum la final, le puteţi da câteva sfaturi
tinerilor care doresc sã profeseze în acest
domeniu?
- Sã practice aceastã meserie doar dacã le place
şi simt cã li se potriveşte! Sã persevereze pânã
ajung cei mai buni!

11. 9
Știm cu toții că avem drepturi precum cel la
viată, la libertate, la educație și e clar ce înseamnă
și ce importanţă au. Dar câtă lume știe că în
Constituție există și dreptul la un “mediu
înconjurător sănătos și echilibrat ecologic ”? Ei bine,
chiar dacă nu este evident, de condiția în care se
află mediul înconjurător depind mult viața,
sănătatea și pe termen lung chiar bunăstarea
noastră și mai ales a urmașilor noștri.
Problemele asupra cărora ar trebui să reflectăm și
să încercam să găsim soluții sunt: încălzirea
globală, contaminarea solului, aerului și a apei cu
diferite substanțe, defrișările în masă și
suprapopularea. Toate aceste probleme sunt
cauzate de către om și distrug echilibrul primordial
al Terrei. Deși susținem că suntem ființele
superioare ale acestei planete, nu dăm dovadă
decât de indiferenţă, imaturitate și ipocrizie.
Ar trebui să realizăm că “Pãmântul nu ne aparține,
noi îi aparținem lui”.
Un aspect interesant e că lumea lovește din
plin cele mai mari rezervoare de oxigen ale planetei:
pădurile (prin defrișări) și oceanele. Poate că vă
întrebați de ce au oceanele vreun rol în creșterea
cantitãţii de oxigen din atmosferă? În oceane trăiesc
niște microorganisme numite Plancton. Acestea
produc o mare parte din cantitatea de oxigen a
Terrei prin procesul de fotosinteză. Planctonul
susține și viața marină, reprezantand o sursă de
hrană. Datorită emisie masive de CO2 și alte gaze
ce produc efect de seră, apa oceanelor se
încălzește treptat și va duce la perturbarea
procesului de fotosinteză a fitoplanctonului (parte a
planctonului), rezultând și o scădere a cantității de
oxigen. În plus, se pare că în oceane se află o
cantitate mai mare de deșeuri decât pe uscat
(majoritatea din plastic).
Sună “mãreţ” ca noi, “oamenii de rand”, să găsim și
să aplicăm anumite soluții pentru rezolvarea
problemelor enumerate mai sus, atâta timp cât încă
aruncăm ambalajele diferitelor produse pe jos, chiar
dacă coșul de gunoi este la un metru depărtare.
Există cazuri în care
resturile menajere sunt
aruncate chiar de la
balcon. Casa să fie
curatã, că strada nu ne
aparține! La fel se
întâmplă și cu sortarea
gunoiului în coșurile de
colectare selectivă…
Un grad de dificultate
prea ridicat pentru noi!
Dar știind că oamenii sunt egoiști și se gândesc
doar la propria persoană și la câţiva apropriați, sin-
gura modalitate de ai convinge este că indiferenţa
de care dau dovadă în privința acestor probleme le-
ar putea afecta sănătatea. Numeroase boli sunt
produse de factorii poluanți din apă, aer și alimente.
O boală legată de condiţiile de mediu nu este
necesar să apară ca o acţiune a unei expuneri
recente, ci poate fi legată de o expunere cu cinci,
zece ani în urmă. Unele manifestari pot fi: dureri de
cap, greaţă, vărsături, oboseală, ameţeală și alte
simptome respiratorii.
Tindem să credem că celelalte vietăți "urâte", "rele"
sau "nefolositoare" sunt de umpluturã.
Însă, interesant este că fiecare “ciudãţenie de pe
pãmânt” joacă un rol important în stabilitatea
acestuia, iar stabilitatea Pãmântului ne menține pe
noi în viață. Datorită supraexploatãrii, multe specii
de animale au dispărut și multe sunt pe cale de
dispariție. Din România au dispărut: bourul, zimbrul,
tarpanul, antilopa de stepã și capra de munte.
Pe cale de dispariție sunt: râsul, capra neagră,
vulturul alb și dropia.
Decât să recunoaștem că greșim și să încercăm să
ne schimbăm comportamentul, mai bine dăm vina
pe oamenii ce mătura străzile, căci ei nu fac curat
unde noi facem mizerie.
Cu toate acestea, să nu uităm că totul în viată se
învaţă. La fel și comportamentul eco. Educarea
celor din jur (copii, tineri, bătrâni) în spiritul protejării
mediului și transmiterea mesajelor eco către cei cu
care interacţionăm sunt lucruri fundamentale de
care ne facem responsabili ca și cetăţeni.
Cu toții suntem înconjurați de mesaje eco și am
auzit de nenumărate ori ce trebuie să facem pentru
a proteja mediul înconjurător. Însă câți dintre noi
chiar au răspuns acestui apel?
Credem cã a sosit timpul să gândim global și să
acționam local! (Budeanu Ionel-Daniel &
Voiculescu Andreea-Lavinia)
(În imagine: ECO-Voluntarii LTNB)
“Un nou mod de gândire este necesar dacă oamenii vor să supravieţuiască.“ (Albert Einstein)

12. Bicarbonatul de sodiu este un
produs ce se gãseşte în multe
case, folosit atât pentru gãtit
cât şi la curãţenie. Ştiaţi cã
existã o mulţime de utilizãri
medicinale ale bicarbonatului,
cum ar fi înlãturarea fãrã probleme a aşchiilor
intrate în degete, sau periajul dinţilor?
Este extrem de bine cotat alãturi de peroxidul
de hidrogen (apa oxigenatã) ca unul dintre cele
mai puţin costisitoare şi sigure instrumente în
scopul pãstrãrii sãnãtãţii (puteţi cumpãra un
kilogram pentru circa 7 lei), aşa cã are sens sã
aflaţi despre multiplele sale utilizãri citind cele
inserate mai jos.
Poate fi folosit ca antiacid - calmează arsurile
stomacale şi balonările. O linguriţă de bicarbonat
de sodiu se amestecă cu un pahar de apă.
Albeşte dinţii. Este recomandat ca o dată pe
săptămână să ne spălăm pe dinţi cu bicarbonat -
elimină bacteriile din gură, previne apariţia cariilor,
curăţă dinţii pătaţi. Poate fi folosit la curățarea
protezelor dentare.
Gargara cu o jumătate de linguriţă de bicarbonat
de sodiu în apă împrospătează respiraţia, dar şi
previne apariţia aftelor bucale şi ajută la vindecarea
lor.
Ajută la desfundarea căilor nazale, dacă se pune o
linguriţă de bicarbonat de sodiu în picăturile de nas.
Florile din vază se păstrează proaspete mai mult
timp dacă se adaugă în apa de udat o linguriţă de
bicarbonat de sodiu.
Înlatură mirosurile neplăcute. Poate fi presărat în
litiera pisicii, în scrumieră, în adidași sau pe șosete
mirositoare. Înlătură mirosul de pește de pe mâini.
Presărat pe la colţurile casei, pereţi, alungă
furnicile, gândacii şi alte insecte nedorite.
O linguriţă de bicarbonat adăugat în apa în care
fierbe puiul sau găina va grăbi procesul de
frăgezire al cărnii.
Pentru a fi mai digerabile, boabele de fasole se
pot fierbe în apă cu bicarbonat de sodiu.
Omleta va ieşi mai pufoasă dacă se adaugă
jumătate de linguriţă de bicarbonat de sodiu la
fiecare trei ouă folosite.
Adaugaţi o ceaşcă de bicarbonat de sodiu în
vasul de toaletă, lasaţi să acţioneze o oră, apoi
clătiţi. Totodată va elimina şi mirosurile neplăcute.
Foloseşte-l la curăţarea chiuvetei, dușului, căzii,
obiectelor plastice sau de porţelan.
Amestecat cu apă îl poţi pulveriza pe geamuri şi
oglinzi, pentru a le curăţa.
Bicarbonatul de sodiu înlătură grăsimile de pe
farfurii, oale, etc.
Curăţă covoarele - presaraţi bicarbonat, freacaţi
uşor, apoi lasaţi să acţioneze o oră sau peste
noapte. La sfârşit folosiţi aspiratorul pentru a curăţa
locul.
Puneţi puţin bicarbonat şi în maşina de spălat rufe.
Veţi avea rufe mai curate.
Înlătură zgârieturile sau urmele de creion de pe
pereţi.
Pasta de bicarbonat curăţă suprafeţele care au
corodat. Curăţă bine bijuteriile.
Este un remediu pentru picioare umflate (la un litru
de apă se adaugă 2 lingurițe bicarbonat de sodiu si
1 linguriță de sare).
Este eficient contra tusei. La un pahar de lapte se
pune 1 linguriță de bicarbonat de sodiu si se bea
înainte de culcare.
Luptă împotriva durerilor de gât. Se face gargară
de 5 ori pe zi cu 2 lingurițe de bicarbonat de sodiu
dizolvat intr-un pahar de apă.
Contra guturaiului, soluția de bicarbonat de sodiu
se folosește sub forma de picături pentru nas de
2-3 ori pe zi.
Poate fi folosit drept leac împotriva ulcerului mulți
ani. Atenție! Folosirea lui prea des da un efect
invers.
În medicină se folosește ca substanță
antiaritmică. Un atac de cord se poate opri
administrând 1/2 linguriță de bicarbonat de sodiu.
Bicarbonatul de sodiu este și substanță cosmetică.
Dați săpunul prin răzătoare și amestecati-l cu
bicarbonat. Spălați față cu un tampon de vată
înmuiat în amestec, de 2 ori pe săptămână. Curăță
pielea de acnee si de celulele moarte, deschizand
porii. O altă mască de față se prepară cu
bicarbonat, miere si apă.
90% din bacterii si pesticide rămân pe legumele și
fructele spălate cu apa de la robinet. Dacă în apă
se adaugă bicarbonat de sodiu sau suc de lămâie,
legumele si fructele se spală mult mai bine.
Dacă aveți negi, trebuie sa-i ungeți cu pastă din
bicarbonat cu ulei de ricin de 2-3 ori pe zi și să
aplicați un pansament.
 Tratează infecțiile urinare prin combaterea
infecției si reducerea acidității urinei.
Luptă împotriva febrei musculare.Febra musculară
înseamnă acumularea de acid lactic în mușchi.
Bicarbonatul reduce aciditatea și durerea resimțită
după exerciții intense. Secretul este să beți apă cu
bicarbonat de sodiu în timpul exercițiilor sau
imediat după.
(Surse: www.știri.apropotv.ro, www.naturiști.ro,
www.unica.ro, www.ideipentruviață.wordpress.com)
(Rotaru Mihaela)
10

13. (Coslogeanu Gerogiana)
Trebuie să spun că mi-a fost foarte dificil să
mă hotărăsc asupra unui singur subiect, având in
vedere faptul că există atât de multe substanțe
care au rol foarte important in organismul uman și
nu numai. Dar într-un final m-am decis să scriu
despre un supliment nutritiv, care a fost preferatul
meu încă din copilarie, și anume Vitamina C sau
acidul ascorbic. Dacă ar trebui să definesc
Vitamina C în câteva cuvinte, aș spune că este de
cele mai multe ori prezentă ca o pastilă albă, cu
un gust acrișor, care are efecte foarte benefice
pentru organism.
Vitamina C se mai numește și
L-enantiomerul acidului ascorbic (numele de
„ascorbic" vine de la proprietatea sa de a preveni
și vindeca scorbutul). Primatele (incluzând
oamenii) și câteva alte specii din regnul animal,
și-au pierdut proprietatea de a sintetiza vitamina C
și trebuie să o obțină din alimentație. Vitamina C
este un nutrient esențial vieții, solubil în apă,
implicat în producția de glucocorticosteroizi și de
anumiți neurotransmițători (substanțe care permit
transmisia influxului nervos), în metabolismul
glucozei, al colagenului, al acidului folic și al
anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor
liberi și a nitrozaminelor, în reacții imunologice,
care facilitează absorbția fierului la nivelul tubului
digestiv. Acidul ascorbic e necesar pentru
creşterea si repararea ţesuturilor din tot corpul.
E necesar pentru formarea colagenului, proteinã
ce intrã în alcãtuirea pielii, tendoanelor,
ligamentelor, vaselor de sânge. Colagenul e
implicat în formarea ţesutului cicatricial. În urma
intervenţiilor chirurgicale masive, unii medici
obişnuiesc sã administreze postoperator pe lângã
antibiotice şi vitamina C, pentru o cicatrizare mai
rapidã a plãgii.
Vitamina C are şi un rol anti-infecţios.
Ea activeazã sistemul imun prin creşterea
producţiei de leucocite, de imunoglobuline şi
interferon, substanţe implicate în apãrarea
anti-infecţioasã. Prin efectul antioxidant, celulele
sistemului imun sunt protejate de stresul oxidativ.
Vitamina C are rol protector cardiovascular prin
vasodilataţie, scãderea tensiunii arteriale şi
scãderea procesului aterosclerotic. Se pare cã
scade şi nivelul acidului uric din sânge, de aceea i
se atribuie şi un rol în prevenţia gutei.
Poate cea mai importantã indicaţie de utilizare a
vitaminei C este prevenţia şi tratamentul
scorbutului. În vreme ce vitamina C a fost
descoperitã la începutul secolului al XX-lea,
despre manifestãrile scorbutului se ştia încã de pe
vremea lui Hipocrate. Boala a devenit foarte
cunoscutã în Evul Mediu, apãrând frecvent la
membrii expediţiilor îndelungate pe mare, care nu
aveau destule fructe şi legume proaspete de
consumat. De aici şi denumirea de "boala
marinarilor". Ei au gãsit şi un mod de prevenţie:
se aprovizionau cu butoaie mari de limonadã.
Abia câteva secole mai târziu s-a demonstrat
legãtura între o structurã chimicã din sucul de
lãmâie şi scorbut. Hipovitaminoza C se manifestã
prin: obosealã, fragilitate capilarã, echimoze,
hemoragii gingivale, purpurã cutanatã,
paradontozã (uneori mergând pânã la pierderea
dinţilor), dureri osoase, oboseala muscularã,
umflarea încheieturilor. Toate acestea se explicã
prin alterarea sintezei colagenului, structura care
intrã în constituirea oaselor, a peretelui vascular, a
dinţilor, a ţesutului cicatricial. În prezent scorbutul
e o afecţiune rarã, care se întâlneşte predominant
la alcoolici, malnutriţi sau vârstnici.
Chiar dacã unele proprietãţi miraculoase ale
acidului ascorbic, cum ar fi prevenţia cancerului,
nu au fost cercetate în studii ample, e suficient sã
ştim cã vitamina C scurteazã durata rãcelii,
vindecã astenia de primãvarã, îmbunãtãţeşte
oxigenarea celularã la fumãtori, e un bun tonifiant,
face pielea mai suplã şi vasele mai rezistente.
Şi, ca sã parafrazez o veche zicalã, "o portocalã
pe zi ţine scorbutul la distanţã."
Unde găsim Vitamina C? Aceasta se găsește
în toate fructele și legumele acrișoare, cea mai
bună sursa de Vitamina C rămânând lămâia
verde. Fructele citrice (lămâie verde, lămâie, por-
tocală, grepfruit), tomatele și cartofii sunt surse
comune și foarte bune de vitamina C. Alte alimen-
te bogate în vitamina C sunt: papaya, broccoli,
varză de Bruxelles, coacăze, căpșuni, conopidă,
spanac, pepene galben și kiwi, merișoarele și ar-
deii iuți .
ATENȚIE! În cantități mari, vitamina C poate
cauza leziuni sau boli ale sistemului digestiv,
provocând chiar și gastrită.
Ştiaţi că…
… Vitamina C este produsă din glucoză?
Glucoza introdusă în organism se transformă
într-un procent de aproximativ 60% în vitamina C?
… În 1934, compania farmaceutică elvețiană
Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs
sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de
marcă Redoxon?
(SURSE: www.maxfruit.infoaliment.ro;
www.wikipedia.org; www.tratamente-naturiste.ro)
11

14. Atât de obişnuitã, de cotidianã şi de
familiarã, apa este totuşi un lichid uluitor: are o
serie de anomalii. Pentru apã parcã n-ar exista
legi; este “ceva altfel” în lumea substanţelor.
În naturã şi în experimente ea nu se comportã la fel
ca alte substanţe. Dar, datoritã capriciilor ei, viaţa a
putut sã se dezvolte şi sã existe în apã.
Prima anomalie: dacã ţinem seama de structura
ei chimicã şi de categoria de substanţe din care
face parte, apa ar trebui sã se topeascã şi sã fiarbã
la temperaturi mai scãzute, care nu existã pe
Pãmânt. N-ar exista deci pe Pãmânt nici apã
lichidã, nici solidã, ci doar sub forma de vapori.
A doua anomalie: cãldura sa specificã ridicatã.
La apã, aceasta este de zece ori mai mare decât la
fier. Apa se încãlzeşte de cinci ori mai încet decât
nisipul, dar şi procesul de rãcire este lent.
Datoritã capacitãţii excepţionale a apei de a absorbi
cãldura, vietãţile marine nu sunt niciodatã
ameninţate nici de o puternicã supraîncãlzire,
nici de o rãcire excesivã.
A treia şi a patra anomalie sunt strâns legate de
prima: apa are cãldura latentã de vaporizare şi
cãldura latentã de topire foarte mari.
Pentru a evapora apa dintr-un ceainic va fi nevoie
de 5,5 ori mai multã cãldurã decât pentru a o fierbe.
Dacã nu ar exista aceasta proprietate, multe lacuri
şi râuri ar seca repede pânã la fund şi flora şi fauna
din ele ar pieri.
A cincea anomalie: îngheţând, apa se dilatã cu
9% faţã de volumul iniţial. De aceea gheaţa este
mai uşoarã decât apa şi se ridicã la suprafaţã;
rar un bazin de apã îngheaţã pânã la fund.
Gheaţa care-l acoperã este un bun izolator termic,
cãci conductibilitea termicã a gheţii, ca şi a apei
este foarte micã. Sub un asemenea “cojoc” chiar şi
iarna, în Antarctica, animalele marine nu suferã
prea mult de frig.
A sasea anomalie se referã la faptul cã atunci
când sunt încãlzite, toate substanţele se dilatã, iar
la rãcire se contractã. Şi apa se contractã datoritã
frigului. Dar… în acest “dar” se aflã totul.
Se contractã mereu când scade temperatura,
dar la +4°C se atinge limita. De aici înainte, apa
începe sã se dilate din nou, cu toate cã
temperatura scade. De aceea apa are densitatea
cea mai mare la +4°C. Ca urmare, iarna,
rãcindu-se pânã la +4°C, ea coboarã la fund şi aici
se pãstreazã în decursul întregului sezon rece
(în bazinele cu apã dulce, cãci sãrurile marine
complicã tabloul circulaţiei apei).
Aceastã anomalie salveazã viaţa tuturor
vieţuitoarelor care ierneazã în râuri, lacuri şi
heleştee.
A şaptea anomalie: dintre toate lichidele, în
afara de mercur, apa are cea mai mare tensiune
superficialã. De aceea picãtura de apã tinde
sã se face “ghem”. Picãtura de apã
este strânsã ca într-un ambalaj în pelicula sa
superficialã. Aşadar, suprafaţa apei este
întotdeauna acoperitã cu o peliculã foarte subţire
de molecule. Pentru a o rupe este necesarã
aplicarea de forţã şi încã una destul de mare.
Pe acesta peliculã ”aleargã” insectele de apã,
se agaţã larvele de ţânţari şi se târãsc melcii cu
cochiliile lor lor masive. Fizicienii au calculat ce
halterã ar trebui atârnatã de o coloanã de apã de 3
cm pentru a o rupe. Ei bine, aceastã halterã ar
cântãri peste o sutã de tone! Aceasta numai în
cazul în care apa ar fi perfect purã. Însã în naturã,
nu existã o astfel de apã.
Substantele strãine rup verigile din lanţul solid al
moleculelor de apã, iar forţele de coeziune dintre
ele se micşoreazã mult. Tot forţele de coeziune
ridicã apa în sus în tuburile capilare şi fisuri fine.
Pe acest principiu se bazeazã hrãnirea plantelor şi
circulaţia sângelui prin capilarele noastre.
A opta anomalie se referã la faptul cã apa este
cel mai bun solvent din lume. Ea dizolvã foarte
multe substanţe fãrã sã se modifice sub acţiunea
substanţelor pe care le dizolvã.
Datoritã acestei proprietãţi apa a putut deveni
purtãtoarea vieţii. Toate soluţiile din organismele vii
sunt preparate pe bazã de apã. Ele se modificã
prea puţin în soluţie şi chiar însuşi solventul – apa –
poate fi utilizat în repetate rânduri.
ATENŢIE LA LIPSA APEI DIN ORGANISM!!
 În caz de o lipsã de apã de 6-10%: ameţealã,
dureri de cap, respiraţie grea, amorţeala
picioarelor şi a mâinilor; densitate ridicatã a
sângelui, tulburãri de vorbire, producţie redusã
de salivã
 În caz de o lipsã de apã de 1-5%: senzaţie de
sete, nerãbdare, lipsã de apetit, pielea se
înroşeşte, creşte pulsul, senzaţie de greaţã.
 În caz de o lipsã de apã de 11-20%: spasme
musculare, tulburãri de vedere, înghiţire greoaie,
tulburãri de auz, urinare cu dureri, pilele cu riduri.
(Coslogeanu Georgiana)
“Apei, i-a fost datã puterea magicã de a deveni seva vieţii pe Pãmânt”.
(Leonardo Da Vinci)
12

15. (Aptula Camer)
Hârşova are ape termale cu proprietăţi
curative peste cele din staţiunile de
renume. Calităţile apelor sulfuroase i-au
făcut pe oameni să se urce în maşini şi să
meargă cu rulotele sau corturile pe malul
Dunării pentru a se trata de reumatism.
Un avantaj în plus este că la Hârşova nu
plătesc niciun ban.
Că Dobrogea reprezintă un teritoriu unic nu
mai este cazul să o spunem. Tărâm al
contrastelor, al mozaicului cultural, petecul de
uscat ce se întinde între Dunăre şi Marea Neagră
este binecuvântat cu locuri unice. De la cei mai
vechi munţi ai Europei, la Delta pe care o
formează Dunărea la vărsare, plaje sălbatice,
păduri şi peşteri unice, recifi jurasici şi chiar
izvoare cu ape termale cu proprietăţi
excepţionale. Dobrogea se poate lăuda că a
muşcat câte puţin din fiecare minunăţie a naturii.
Situat pe malul drept al Dunării, în nord-vestul
judeţului Constanţa, oraşul Hârşova este un
vechi leagăn al umanităţii, dăinuind de peste
şapte milenii, numindu-se în vremuri străvechi
Carsium. Dunãrea aduce oraşului multe beneficii,
printre ele înscriindu-se si izvoarele termale,
o comoară care se dezgroapă singură din
adâncuri, dar de care oamenii nu pot profita la
justa ei valoare.
Apele curg la vest de oraş, pe malul Dunării,
unde există un canal care în vechime se numea
„Puturosul“ sau „Puturoasa“, denumire dată de la
mirosul persistent de sulf. Accesul la izvoare se
face pe drumul spre Vadu Oii, pe un drum ros de
camioane şi căruţe, printr-o pădure deasă care
se termină pe malul fluviului. Punctul de reper
este o instalaţie de pompat apa din Dunăre,
folosită la o orezărie din apropiere.
Două bazine din beton făcute de oamenii locului
în 1978 reprezintă toată instalaţia prin care se
valorifică apele termale. În ele sunt ancorate
două ţevi, pe alocuri cârpite, prin care curge apa.
Încă de acum câţiva ani, autorităţile publice
locale au purtat discuţii pentru amenajarea unei
staţiuni balneare la Hârşova. După îndelungi
frământări, s-a găsit o soluţie salvatoare pentru
valorificarea apelor binefăcătoare care ţâşnesc
singure din măruntaiele pământului.
În prezent, apa termală de la Hârşova, care iese
singură din pământ, este captată în câteva
bazine din beton improvizate, amplasate pe malul
Dunării. Apa, care atinge temperaturi de 43 de
grade Celsius, este autopompată la suprafaţă,
fără intervenţie mecanică, cu un debit de 45 m3
/
orã într-un bazin de beton - ca amenajare minimă
pentru utilizarea la băi terapeutice.
De 40 de ani, în condiţii improvizate, oamenii vin
din toată ţara, în
perioada verii, pe
malul Dunării, cu
corturi şi rulote
pentru pescuit dar
şi pentru tratament
cu aceste ape
termale.
Apele termominerale de aici sunt
omologate asemănător cu cele de la Băile
Herculane, putând fi utilizate pentru cura
balneară în bazele termale.
Dar de unde şi până unde această
comoară termală a Dobrogei la Hârşova?
Izvoarele de la Hârşova sunt legate de depozitele
sedimentelor din aluviunile Dunării. Sunt depozite
dintr-un acvifer cuaternar. Prin 1970, s-au făcut
foraje şi au fost identificate aceste izvoare
sulfuroase şi iodobromurate, care au certe calităţi
terapeutice. De asemenea, nivelul de bacterii din
aceste ape este extrem de scăzut, ceea ce
înseamnă că aceste ape sunt foarte bune pentru
îmbăiere şi chiar pentru consum. Studii mai vechi
demonstrează calităţiile acestor ape, un nivel
mare de clor şi hidrogen sulfurat. Aceste valori
justifică chiar construirea unui complex de
sănătate pentru tratamente terapeutice.
Astfel de izvoare termale sunt prezente în mai
multe locuri de pe întinderea teritorială a judeţului
Constanţa: la Topalu, la Ghindăreşi, tot pe cursul
Dunării. De asemenea, sunt izvoare termale şi la
Marea Neagră, unele exploatate foarte bine, cum
sunt cele de la Mangalia sau de la Saturn.
Aşadar, Dunărea şi Marea Neagră fac, încă o
dată, daruri nepreţuite teritoriului dobrogean,
daruri încă insuficient valorificate.
(Surse: www.adevarul.ro; www.ziuaconstanta.ro
www.digi24.ro)
13

16. În general invențiile sunt rezultatul unei
îndelungate perioade de studii şi testãri, însă
există multe cazuri în care acestea au fost
făcute din greșeală sau în timp ce se încerca
descoperirea altor lucruri.
În acest articol vã prezentãm câteva dintre
descoperirile accidentale care au jucat un rol
important în evoluția științei și a lumii moderne.
PENICILINA - a apărut în anul 1928, în timp ce in-
ventatorul său, bacteriologul scoțian Alexander
Fleming, se afla în vacanță. Fleming a uitat să-și
curețe instalația de lucru înainte de a pleca în
vacanță și când s-a întors a observat o ciupercă
ciudată pe câteva din culturile sale de bacterii.
În plus, a observat că bacteriile pe care se afla acea
ciupercă nu se mai dezvoltau.
Penicilina este și astăzi unul dintre cele mai utilizate
antibiotice la nivel mondial.
WARFARINA - este un anticoagulant utilizat
pentru subțierea sângelui. Acest compus a fost
descoperit de Karl Paul Link dupa ce un fermier l-a
contactat în legătură cu hemoragia violentă a
bovinelor pe care le deținea. Karl a bănuit că
hemoragia are legatură cu alimentația bovinelor și
astfel a testat furajele cu care erau hrănite acestea.
În urma testelor a descoperit în fânul administrat
animalelor o substanță anticoagulantă pe care a
numit-o Warfarină.
Această substanță a fost utilizată inițial ca otravă
pentru șoareci, iar mai târziu, după mai multe
cercetări, a fost utilizată pentru prevenirea formării
cheagurilor de sânge. Este utilizată și în present
pentru prevenirea trombozei și tromboemboliei.
COCA - COLA - a fost inventată de farmacistul
John Pemberton, în timp ce încerca să prepare un
remediu pentru durerile de cap. Pemberton a
amestecat mai multe ingrediente, care sunt păstrate
secrete și acum, și așa a rezultat cea mai
celebră băutură răcoritoare.
Cola a fost comercializată timp de opt ani în
farmacii, ca medicament, înainte de a deveni
suficient de populară pentru a fi vândută în sticle.
TEFLONUL - este o substanță ce a fost
descoperită accidental de Roy Plunkett în 1938.
În timp ce încerca să obțină un nou refrigerant, Roy
a stocat un gaz numit TFE în cilindri presurizați.
Atunci când a dorit să utilizeze gazul a observat că
acesta se transformase în fulgi albi cu o textură
ceroasă. Această substanță era foarte alunecoasă,
stabilă, rezistentă la caldură, apă, acid și la aproape
orice altceva. Abia în 1954, inginerul francez Marc
Grégoire a descoperit cum poate îmbrăca aluminiul
în această substanță și astfel au aparut primele tigăi
acoperite cu teflon sub marca Tefal.
Teflonul este o substanță inertă față de toate
substanțele chimice și este considerat a fi al treilea
dintre cele mai alunecoase materiale existente.
CIPSURILE DE CARTOFI
Spre deosebire de celelalte invenții prezentate în
acest articol cipsurile de cartofi nu au fost
descoperite din greșeală, ci datorită unei farse.
Legenda spune că pentru a face o farsă unui client
nemulțumit de grosimea cartofilor prăjiti, George
Crum (bucătar) a tăiat cartofii cât a putut de subțire,
i-a prăjit până au devenit crocanți și apoi a pus
peste ei foarte multă sare în speranța că aceștia vor
deveni necomestibili. Surpriza a fost că aceștia au
fost apreciați de clientul nemulțumit care a mai
comandat o porție. Aceștia au devenit specialitatea
casei și au primit numele de Saratoga chips.
Totuși, aceasta este o legendă, iar cercetările arată
că existau rețete similare înainte ca George Crum
să fi descoperit chipsurile.
BOTOX
Alastair și Jean Carruthers nu au descoperit botoxul
ci efectele acestuia asupra ridurilor. Acest lucru s-a
întamplat în 1987 în timpul unor experimente în
care aceștia utilizau doze mici de botox pentru a
combate anumite afecțiuni ale ochilor pe parcursul
cărora au observat că injectarea acestei toxine
produce dispariția ridurilor.
ZAHARINA a fost descoperită din greșeală de
Constantine Fahlberg în 1879 în încercarea de a
sintetiza alte substanțe. În timp ce mânca acasă
acesta a observat că pâinea era dulce deși nu
adăugase zahăr. Fahlberg a realizat că pâinea era
dulce datorită substanțelor pe care încerca să le
sintetizeze în laborator, care au ajuns și pe mâinile
sale. În prezent această substanță este prezentă în
foarte multe produse, în special în cele dedicate
diabeticilor.
PLASTICUL - a fost descoperit, din greșeală, de
chimistul Leo Hendrik Baekeland. El încerca să
obțină o alternativă mai ieftină pentru bachelită
(o rășină sintetică, utilizată ca materie plastică
pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de
uz casnic). În timpul experimentelor sale, Baekeland
obținut un amestec maleabil care putea să reziste la
temperaturi ridicate fără a se distorsiona. De atunci,
plasticul, este folosit la scară largă.
(Sursa: http://science.discovery.com)
(Dumitrescu Anda - Ioana)
14

17. Olimpiada de biologie sau chimie reprezintă
bucuria descoperirii și înțelegerii unor științe
fascinante și momentul, pentru mulţi dintre
participanți, al alegerii viitoarei profesii.
Și mai înseamnă ceva: legarea de statornice
prietenii care, peste ani și de multe ori,
se transformă în fructuoase colaborări
științifice.
La ediţiile din acest an liceul nostru a fost
reprezentat la biologie de cãtre eleva Paraschiv
Maria Irina (XI A), iar la chimie de cãtre elevul
Chiriac Ciprian (X A).
Colegii noştri, bine pregătiţi şi dornici de afirmare au
obţinut calificarea la faza naţionalã în urma unei
munci stăruitoare, iar acum ne împărtăşesc din
experienţa lor.
R: Începem prin a vã mulțumi pentru bunăvoința
de a accepta acest interviu! Vã apreciem pentru
rezultatele obținute și considerãm că povestea
voastrã merită promovată și apreciată.
Aşadar, o primã întrebare fireascã: de unde
pasiunea pentru biologie / chimie?
P.M. Pot spune că am început să îmi placă
biologia din şcoală generală, mai precis din clasa a
VII-a când am studiat pentru prima dată anatomia
corpului uman.
C.C. Pasiunea pentru chimie o am încă din
copilărie, atunci când, copil fiind, mă uitam la un
post de desene animate în care doi vrăjitori
amestecau tot felul de ingrediente pentru a crea noi
poţiuni ce ajutau la salvarea lumii. Apoi eu copiam
reţetele cu tot felul de lucruri găste prin casă (oţet,
ulei, sare, condimente, petale de flori etc.) şi
desigur, le testam pe animale (de obicei câinii
nefericiţi din faţa blocului). Crescând, am început
să fac exerimente în clasele primare după cartea
de ştiinţe ale naturii şi prn clasa a IV-a am aflat că
acea magie care ajutã oamenii se numeşte chimie,
iar studierea ei se face începând cu clasa a VII-a.
De atunci visam la momentul în care noi vom
începe să facem chimie iar din acel moment nu
există o zi în care să nu mă gândesc la un
mecanism, o reacţie alambicată şi la cât de
frumoasă este această materie.
R: Vã așteptaţi să obțineţi calificarea la faza
națională? Cum aţi reacţionat atunci când aţi aflat?
P.M. Îmi doream să mă calific, dar nu eram sigură,
deoarece sunt mulţi elevi buni care participã. Faptul
că m-am calificat a fost o bucurie enormă, deoarece
a fost o confirmare a cunoştinţelor mele.
C.C.Sincer să fiu, eu am avut tot timpul încredere în
mine, iar încă din clasa a VIII-a am sperat de
fiecare dată că voi ajunge la faza naţională, iar în
momentul în care am aflat, eram lângă bunica mea
şi am luat-o în braţe, am început să sar de bucurie
şi am sunat-o imediat pe doamna profesoară să-i
zic rezultatul.
R: Cum a fost la Olimpiada Naţionalã? Câte
probe aţi avut de trecut? Descrieti un pic atmosfera
de concurs.
P.M. Olimpiada naţională s-a desfăşurat în Satu
Mare şi a constat în două probe, una practică, ce a
avut loc luni şi una teoretică, următoarea zi.
Atmosfera de concurs o pot descrie că fiind
încărcată de emoţii, cel puţin aşa a fost pentru
mine.Toţi elevii ce au ajuns acolo au fost cel puţin la
fel de motivaţi şi emotionati ca mine. Îmi doream
mult să iau un premiu sau o menţiune, însă după ce
am aflat punctajul de la proba practică în număr de
70 de puncte din 100, am ştiut că deşi nu e chiar
aşa puţin, nu e îndeajuns cât să iau ceva.
Deşi m-am simţit un pic descurajată la început
mi-am zis că trebuie să iau a două zi un punctaj mai
mare, chiar dacă nu iau menţiune, dar să îmi arăt
mie că pot mai mult. A două zi, la proba teoretică,
am luat 85 de puncte, fapt ce mi-a ridicat moralul.
C.C. A fost foarte frumos, un vis devenit realitate,
cea mai frumoasă experienţă avută până acum.
La acest concurs, am avut de trecut două probe:
una teoretică (unde ni s-au evaluat cunoştinţele
teoretice, în mecanisme şi reacţii) şi una practică.
15

18. (Aptula Camer
Constantin Andra Denisa)
16
R: Cum vi s-au pãrut elevii din celelalte judeţe ale
ţãrii? Aţi legat prietenii?
P.M. Nu pot descrie într-un cuvânt elevii din
celelalte judeţe, mai ales că nu am avut când să îi
cunosc pe toţi, dar din ce am văzut pot spune că
sunt elevii că toţi ceilalţi, unii mai vorbăreţi, alţii mai
interiorizaţi, unii mai ambiţioşi, alţii mai relaxaţi,etc.
M-am înţeles bine cu câţiva, timpul a fost însă prea
scurt pentru a lega o prietenie, dar mai ţin legătură
cu ei.
C.C. Au fost unii foarte buni, alţii mediocri, unii
foarte ciudaţi, alţii foarte sociabili, m-am împrietenit
cu elevii de la Iaşi şi Bucureşti, dar o prietenie
strânsă am legat, cum era firesc, cu cei din lotul
nostru.
R: Ce înseamnă pentru voi participarea la olimpi-
ada naţionalã? Sunteţi acum mai motivaţi pentru a
pãşi cu mai multã încredere pe drumul perfor-
manţei?
P.M. Participarea la olimpiada naţională mi-a dat
mai multă încredere în mine, dar indifferent dacă m
-aş fi calificat sau nu consider că aş fi rămas la fel
de motivată.
C.C. Participarea la olimpiadă a însemnat foarte
mult pentru mine, mi-a demonstrat că dacă eşti
perseverent şi faci foarte multe sacrificii, iubeşti
ceea ce faci şi mai ales îţi doreşti foarte mult acel
lucru, îl vei obţine. Pot spune cã acum sunt mult mai
motivat şi doresc sã ajung chiar la următoarea
etapă, cea internaţională.
R: Ce credeţi cã v-a lipsit pentru ca să fi obţinut un
rezultat mai bun? Cât a contat ajutorul venit din
partea profesorului?
P.M. Cred că ar fi trebuit să fiu mai atentă şi mai
calmă, să îmi stăpânesc mai bine emoţiile. Ajutorul
din partea doamnei profesoare a fost foarte
important, deoarece dumneaei mi-a arătat ce am de
învăţat şi mi-a explicat ce nu înţelegeam.
C.C. Ceea ce mi-a lipsit a fost atenţia în momentul
probelor. Ajutorul profesorului a contat în proporţie
de 70% pentru mine, deoarece doamna profesoară
m-a ajutat enorm în această etapă, mi-a răspuns la
întrebările pe care le aveam, mi-a arătat cum se
rezolvă problemele, cum să lucrez corect un
experiment, am petrecut zeci de ore poate chiar
sute din timpul nostru liber încercând să desluşim
tainele chimiei şi mai presus de toate m-a susţinut
din punct de vedere moral şi m-a încurajat până şi
în momentul în care credeam că totul e în zadar.
Într-un cuvânt mi-a fost ca o mamă şi pentru asta îi
voi mulţumi veşnic.
R: Ce planuri de viitor aveţi? Vã gândiţi sã
alegeţi Medicina sau un domeniu care are legãturã
cu disciplinele chimie / biologie?
P.M. Doresc să urmez facultatea de Medicină
generală din Bucureşti.
C.C. Am vrut să aplic pentru facultatea de
Medicină, dar când am aflat cât de mult depinde
această ştiinţă de chimie şi fără ea milioane de
oameni ar muri deoarece nu ar exista
medicamentele, anestezicele, dezinfectanţi,
diferenţiere a celulelor etc., am ales să urmez
facultatea de chimie, deoarece este singurul mod
prin care putem să facem cu adevărat bine omenirii.
Aşadar, planul meu este să urmez facultatea de
chimie (de preferat în străinătate) şi apoi să intru
într-o echipă de cercetare pentru noi medicamente
şi astfel să pun capăt suferinţei oamenilor.
R: Foarte frumos visul tãu! Îţi dorim sã ţi-l
îndeplineşti! În afară de biologie / chimie, ce alte
hobby-uri mai aveţi? Ce faceţi în timpul vostru liber?
P.M. Ce fac în timpul liber? Ce face orice licean.
Ies cu prietenii, încerc să fac sport zilnic...
C.C. În timpul meu liber tot chimia ocupă 90% dn
activităţile relaxante, iar 10% sunt fie temele pentru
liceu, fie lucruri normale (filme, ieşit în oraş etc.).
R: Ce înseamnã pentru voi un elev de succes şi
care este preţul plãtit pentru a fi un elev de succes?
P.M. Nu consider că am avut de plătit un preţ.
Ce am învăţat am învăţat din placere şi am avut
mereu grijă să îmi găsesc timp pentru mine şi
pentru prieteni. Aşa cã nu am simţit că a trebuit sã
mă abţin de la ceva pentru a mă califică.
C.C.Preţul plătit înseamnă foarte mult timp liber
sacrificat, toate vacanţele, cea de varã, cele interse-
mestriale, sărbătorile, fiecare weekend şi înseamnă
să spui nu de foarte multe ori somnului, ieşirilor cu
prietenii în oraş etc.
R: Dacă ar fi să alegeţi o melodie, un cuvânt sau
un vers care să vă caracterizeze, ce aţi alege?
P.M. Optimism.
C.C. “ Cine vrea să răspândească lumină, trebuie
să reziste arderii.”
Vã felicitãm pentru toate rezultatele voastre şi vã
dorim sã continuaţi pe acest drum al
performanței, cu noi şi noi succese!

19. “Prietenia este singurul ciment care
va ține lumea împreună”
17

20. Crenvurştii au preţ relativ mic şi
sunt şi gustoşi. Ne păcăleşte şi plăcuţa
din galantar: crenvurşti din carne de
porc sau din piept de pui. Dacă citiţi
atent ce scrie pe etichetă, o să
descoperiţi un conţinut de carne de
maximum 40 la sută. Restul este
slănină, amidon, multe chimicale şi sare.
Tocmai de aceea, spun medicii nutriţionişti,
crenvurştii nu sunt varianta corectă de mic dejun.
Teoretic, crenvurştii ar trebui să conţină carne de
calitate. Cu un pic de muştar şi o chiflă, în 5 minute
am putea avea micul dejun sau cina pe masă.
Copiii sunt primii care îi preferă, mai ales că
producătorii au conceput variante speciale pentru
ei.
Ce îi face periculoşi pentru sănătate? Crenvurştii
sunt tocătură din resturi de carne, tendoane, şoric,
slănină, cu totul, până la 40 la sută grăsime, la care
se pune şi carne dezosată mecanic sau carne
MDM, o tocătură din resturi precum tendoanele.
Grăsimea din crenvurşti ne îngraşă şi creşte nivelul
colesterolului. Crenvurştii mai conţin şi nitrit dar şi
nitratul de sodiu, E250 şi E251, care împiedică
dezvoltarea bacilului botulinic şi dau mezelurilor o
culoare rozalie, apetisantă. Totodată, conţin şi
monoglutamat de sodiu, sau E621, substanţă care
face mâncarea gustoasă.
Deşi par dietetici, crenvurştii au o
calitate îndoielică şi sunt bogaţi în
grăsimi şi aditivi. Pe lângă restul
aditivilor periculoşi au şi adaos mare
de sodiu, deloc bun pentru sănătate.
Medicii nutriţionişti spun cã mezelurile
ar trebui excluse total, mai ales din
alimentaţia copiilor, pentru că le pun în pericol
sănătatea şi procesul de creştere. Sfatul lor este să
consumam alimente care ne aduc beneficii sănătăţii
(vitamine, minerale, etc., nu alimente fără nici o
calitate nutriţională, care nu doar că nu aduc nici un
beneficiu, dar ne şi fac rău. Există variante de
mezeluri mai puţin nocive, dar acestea sunt mai
scumpe. Sau mai avem varianta în care mezelurile
se pregătesc în casă. Dacă ne place atât de mult
ideea de mezel putem încerca să ni le facem noi
acasă din carne proaspată, de bună calitate,
adaugând doar condimente. Sau putem încerca
diferite tipuri de ruladă de carne coaptă în cuptor.
Tot medicii spun că în România 6 din 10 români
mor din cauza bolilor cardiovasculare. Iar carnea
procesată, printre care şi preferaţii românilor, cren-
vurştii, conţin sare, dar şi acei nitriţi şi nitraţi, sub-
stanţe extrem de dăunătoare pentru inimă.
(sursa: http://adevarul.ro/)
(Veseliu Cristina)
„Alimentul tău să fie medicamentul tău, şi medicamentul tău să fie alimentul tău.” (Hipocrate)
MARGARINA - grãsime vegetalã,
dieteticã, uşoarã...
Sunt proprietãţi care i se atribuie
margarinei sau grãsimilor vegetale
hidrogenate. Aceste idei sunt însã
total greşite. Nutriţioniştii ne avertizeazã cã
margarina este mai periculoasã decât grãsimile
naturale animale – untura de porc, untul. Pe termen
lung, margarina determinã apariţia bolilor
cardiovasculare, a bolilor neurodegenerative.
Atunci când sunt asimilate de cãtre organism,
aceste grãsimi afecteazã sistemul imunitar,
determinã o sensibilitate mai mare la infecţii, la
intoxicaţii şi chiar la cancer. Margarina poate
dezvolta şi rezistenţa la insulinã, în cazul
diabeticilor.
Margarinele sunt grãsimi vegetale, produse
asemãnãtoare untului, care devin solide la tempera-
tura camerei şi tartinabile. Ironia este însã cã nişte
grãsimi de origine vegetalã, sãnãtoase la început,
sunt transformate în grãsimi saturate artificiale.
Aceste grãsimi sunt asemãnatoare celor animale,
dar sunt periculoase pentru sãnatate.
Se gãsesc în numeroase produse alimentare.
Pentru a vã convinge de acest lucru, faceţi un
test: mergeţi într-un supermarket şi citiţi etichetele
alimentelor! Veţi vedea cã margarina sau
grãsimile vegetale hidrogenate se ascund în
foarte multe produse. Începând de la maioneze şi
pânã la unele sortimente de pâine, biscuiţi,
produse de patiserie, bomboane, ciocolatã,
snacksuri, chipsuri sau pop-corn, toate conţin
grãsimi vegetale hidrogenate sau parţial
hidrogenate. Existã persoane care ţin cure de
slãbire şi mãnâncã margarinã, în ideea cã aceasta
conţine mai puţine calorii. Acesta nu este decât un
mit, lansat de reclamele care spun cã margarina
este dieteticã. În realitate, cei care vor sã slãbeascã
cu margarinã nu pierd în greutate, pentru cã
margarina are valoare energeticã mare.
Şi margarina, şi untul au acelaşi numãr de calorii –
750 de calorii /100 g. Însã avantajul este de partea
untului care este un produs natural, pe când mar-
garina – unul artificial. Margarina este chiar mai
periculoasã decât untul care are 250 mg
colesterol /100 g sau slãnina de porc care are 70
mg cholesterol /100 g.
(Memiş Elif & Constantin Andra Denisa)
18

21. Ingrediente: un piept de pui;
caşcaval; 2 roşii mari;
3 castraveţi; o salată medie;
2 ouă; sare; piper; busuioc; boia
de ardei dulce; oţet; ulei de
măsline.
Mod de preparare:
Pasul 1: Se taie pieptul de pui în bucăţi potrivite şi
se condimentează cu sare, piper, busuioc şi boia de
ardei dulce.
Pasul 2: Se pune puiul într-o tigaie tip grătar fără
ulei, dar cu un sfert de cană de apă. Se lasă ochiul la
foc mic şi se acoperă tigaia cu un capac pentru ca
puiul să se facă bine pe interior şi aşa apa şi aburul
rezultat îi va da frăgezime cărnii, iar condimentele se
vor amesteca.
Pasul 3: Focul se lasă mic până când carnea se
face pe interior, capătă o culoare albicioasă, apoi se
dă capacul la o parte şi se dă ochiul mediu pentru a
se evapora apa rămasă. Carnea este gata când
devine puţin crocantă deasupra.
Pasul 4: Se spală legumele. Roşiile se taie în cu-
buleţe sau în felii, nu foarte mari, la fel şi castraveţii.
Salata se taie fin, în fâşii subţiri.
Pasul 5: Între timp se fierb cele două ouă, până
devin tari, dar nu foarte mult fiindcă gălbenuşul va
căpăta o culoare verzuie deasupra şi va strica aspec-
tul salatei. Apoi, după ce se fierb ouăle, se taie în felii.
Pasul 6: Se adaugă în salată două linguri de ulei
de măsline, sre piper şi oţet după gust, apoi se
amestecă.
Pasul 7: Se taie caşcavalul şi carnea de pui în
cubuleţe mici.
Pasul 8: Se aşează în farfurie salata rezultată şi se
presară deasupra caşcaval şi pui, iar feliile de ou se
pun pe marginea farfuriei. Puteţi aşeza cum vreţi voi
caşcavalul, puiul şi oul, dar să nu le amestecaţi
fiindcă oul se va fărâmiţa şi salata va avea apoi un
aspect inestetic.
INGREDIENTE: spaghete, caşcaval, caşcaval
feliat, brânzã topitã, boia iute, piper negru, cimbru
şi piept de pui.
MOD DE PREPARARE:
 se fierb spaghetele timp de
10 minute;
 se fierb la foc mic pieptul de
pui împreunã cu bulionul;
 se adaugã caşcavalul,
brânza topitã şi se fierb pânã
când caşcavalul
se topeşte;
 se condimenteazã dupã gust
cu sare, piper, cimbru şi boia
iute.
 compoziţia se adaugã peste
spaghete.
Poftã bunã!
(Memiş Elif)
Constantin Andra Denisa
Curiozitãţi culinare
Prima supã din lume
Cercetãtorii spun cã prima supã a fost produsã în
jurul anului 6000 înaintea erei noastre.
Ingredientul principal? Carnea de hipopotam.
Cel mai mare fel de mâncare
Mergi la restaurant şi ţi-e o foame de lup?
Orice ţi-ai comanda, nu îi vei întrece pe beduini.
Aceştia servesc la nunţi un fel de mâncare
oarecum ciudat: cãmila umplutã cu oaie, oaia
fiind umplutã cu pui, care la rândul lor sunt
umpluţi cu peşti, iar în peşti sunt introduse ouã.
Ce zici, ai reuşi sã îţi termini porţia?
Intestine de peşte
În Filipine se consumã o mâncarea foarte ciudatã
pentru noi, preparate din excremente şi intestine
de peşte. Aceasta mâncare se serveşte crudã şi
este asezonatã cu ou fiert, felii de ceapã şi
condimente, fiind consideratã o delicatesã.
19

22. Sub acest generic ne-am gândit sã vã
prezentãm mai multe informaţii pe care sperãm
sã le gãsiţi distractive şi chiar interesante.
Cercetările arată că ţânţarii sunt mult mai atraşi de
persoanele care tocmai au mâncat banane?
Sughiţul trece dacă ţineţi mâinile în apă foarte
rece sau dacă vă zgâriaţi lobul urechilor cu unghia?
O pisică în casă înseamnă scăderea tensiunii
arteriale şi, ca urmare, a riscurilor unei boli
cardiace?
O persoană este cu circa 6mm mai înaltă pe timp
de noapte?
Primă măsură de contracepţie cunoscută în
istorie a fost folosirea excrementelor de crocodil de
către egipteni în anul 2000 i.Hr?
Creierul omului de Neanderthal era mai mare
decât al nostru?
Plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel
stâng?
Este imposibil să strănuţi cu ochii deschişi?
Un strănut are o viteză de peste 965 km/h?
Un bărbat obişnuit mănâncă în jur de 50 de tone
de alimente de-a lungul vieţii pentru a menţine o
greutate de 80 de kg?
Pentru a putea citi hărţi, trebuie să ai ceea ce se
numeşte "abilitate spaţială", pe care majoritatea
bărbaţilor o au bine dezvoltată, spre deosebire de
femei?
70% din oameni se tem mai mult de păianjeni
decât de moarte?
Celulele moarte ale pielii constituie aproape 60%
din praful pe care îl ştergem de pe mobile?
Prima femeie din Europa care a fumat a fost
regina Caterina de Medicis, pentru că a fost
convinsă de astrologi şi prezicători că tutunul îi va
revigora tenul?
Unele paste de dinţi conţin antigel şi majoritatea
sunt toxice, de aceea se recomandă să nu înghiţiţi?
Şerveţelele nazale au fost iniţial folosite ca
bandaje în Primul Război Mondial?
În anul 2020, bolile mintale vor reprezenta a doua
cauză de deces, se arăta într-un raport al OMS, din
cauza poluării, alimentaţiei chimizate şi mutaţiilor
genetice ale plantelor?
Fiecare persoană are o amprentă unică a limbii,
aşa cum sunt şi cele ale degetelor?
Feniletilamina produce o uşoară stare de visare şi
este produsă de către creier în momentul în care
doi oameni sunt îndrăgostiţi, iar aceeaşi substanţă
se găseşte şi în ciocolată?
Durata de viaţă a unei papile gustative este de 10
zile?
Creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de
15 ani?
Întâmplările cele mai frecvente în vise sunt:
căderile; eşecurile repetate în desfăşurarea unor
acţiuni; activităţi legate de locul de muncă sau de
şcoală; experienţele sexuale; persoana care
doarme se visează că fiind urmărită sau atacată de
cineva?
Sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări
pentru apariţia unui rid permanent deasupra
sprâncenelor?
Usturoiul este cunoscut ca fiind un aliment
benefic cu un puternic caracter antibacterian şi
antiviral. Deşi usturoiul nu produce daune dacă
este ingerat, acesta poate produce leziuni grave ale
pielii dacă este aplicat direct pe ea. Aplicarea direct
pe piele, ca urmare a unor “leacuri băbeşti” poate
duce chiar şi la grefe de piele. Multe “leacuri” de
acest gen sunt folosite pentru a elimina aluniţele şi
coşurile.
Porcii sunt foarte asemănători oamenilor din punct
de vedere al ADN-ului. Aproximativ 94% din ADN-ul
unui porc este similar ADN-ului uman. Totodată,
porcul este apropiat de om și din punct de vedere
anatomic și fiziologic și este deja utilizat pentru în-
grijirea medicală a oamenilor, cum ar fi chirurgia
cardiacă. Această apropiere recomandă porcul ca
pe un bun candidat pentru grefa de organe.
În acest sens, o echipă de cercetători din Polonia a
reușit modificarea genetică a patru porci, astfel
încât aceștia posedă acum o combinație de două
gene ce îi face să fie mai apropiați din punct de
vedere genetic de oameni decât alți porci. Această
reușită înseamnă că sunt șanse mai mici ca
sistemul imunitar al pacienților umani să respingă
organele transplantate de la porci.
(Budeanu Ionel - Daniel)
20

23. 21
Atunci când vorbim de substanțe scumpe,
primul lucru care ne vine în minte este aurul.
Într-adevăr, aurul este un metal scump, dar
prețul său este incomparabil mai mic decât
multe alte substanțe existente pe Pământ.
Cei de la Business Insider au realizat un top al
celor mai scumpe substanțe existente în prezent
pe Pământ:
20. Trufele
Poate să coste până la 2000 de dolari pentru un
kilogram. Este un tip de ciuperci ce se folosesc la
prepararea diferitor rețete de paste, carne sau orez.
19. Șofranul
Costă peste 11 dolari per gram sau 5.040 de dolari
per kilogram. Şofranul este o plantă mediteraneană,
din care se poate extrage condimentul şofran,
considerat cel mai scump condiment din lume,
uleiuri aromatice, precum şi numeroase alte
substanţe cu utilizări în medicină şi alimentaţie.
18. Caviarul de beluga iranian
Costă minimum 35 de dolari un gram.
Este considerat drept unul dintre cele mai gustoase
aperitive, consumat pe biscuiți sărați.
17. Aurul
Prețul în prezent este de aproximativ 40 de dolari
pentru un gram, dar e în continuă creștere.
16. Rodiul
Acest metal, extrem de rar, costă minimum 45 de
dolari per gram. Datorită durităţii sale, este utilizat în
catalizatoarele autovehiculelor pentru a reduce
emisiile de carbon.
15. Platina
Costă de la 48 de dolar per gram. Fiind extrem de
rezistent la coroziune, se folosește confecţionarea
bijuteriilor, în echipamente de laborator, în medicina
dentară, pentru realizarea unor contacte electrice şi
mai ales în catalizatoarele autovehiculelor.
14. Cornul de rinocer
Costă ce puțin 55 de dolari per gram și este folosit
mai mult în medicina netradițională.
13. Creme de la Mer
Această cremă costă peste 70 de dolari per gram.
Deși nu este demonstrat științific, se vorbește că ar
întineri încă de la prima utilizare.
12. Heroina
Este o substanță extrem de periculoasă pentru
sănătate și unul dintre cele mai căutate droguri de
către dependenți, ajungând ca un gram să coste
peste 100 de dolari.
11. Metamfetamina
Numit și „cristal”, acest drog chimic poate ajunge să
coste și 120 de dolari pentru un gram. Este extrem
de periculos, provocând stări de euforie.
10. Cocaina crack
E un tip de cocaină mai puternic, care costă peste
600 de dolari pentru un gram.
9. LSD
3000 de dolari poate să ajungă să coste un gram
din acest drog halucinogen.
8. Plutoniul
Substanță deosebit de radioactivă, folosită în
special drept combustibil pentru reactoarele
nucleare sau la fabricarea armelor nucleare.
7. Taaffeite
Poate ajunge să coste și 20 de mii de dolari pentru
un gram. Taaffeite este un mineral mov considerat
de un milion de ori mai rar decât diamantul.
Totuşi, este foarte dur, astfel încât poate fi prelucrat
greu pentru bijuterii.
6. Tritiul
Costă 30 de mii de dolari pentru un gram și este
folosit în sursele de lumină, precum în cazul
inscripțiilor EXIT. Doar în SUA sunt 2 milioane de
astfel de inscripții.
5. Diamantul
Ajunge și la 65 de mii de dolari pentru un gram, fiind
utilizat în industria bijuteriilor.
4.Painite
Ajunge și la 300 de mii de dolari pentru un gram,
fiind considerat drept cel mai rar mineral.
Este utilizat la terapiile cu cristale sau doar ca
mineral ornamental.
3. Californiul 252
Un gram costă 27 de milioane de dolari. Californiul
este un metal radioactiv, un produs chimic sintetic,
care poate fi folosit ca sursă de neutroni pentru
reactoare nucleare.
2. Antimateria
Antimateria costă 100 de trilioane de dolari pentru
un gram, iar pe viitor ar putea alimenta navele
spațiale care ar explora spațiul cosmic.
1. Soliris - cel mai scump medicament din lume
Considerat cel mai scump medicament din lume,
Soliris este produs de compania Alexion
Pharmaceutical. Soliris îi ajută pe cei care suferă de
o boală foarte rară a sistemului imunitar, denumită
„parozysymal nocturnal hemogloginuria”: atunci
când omul doarme, globulele roşii din sângele său
sunt distruse. Tratamentul anual cu această
substanță depășește 500 de mii de dolari.
(Sursa: http://www.wall-street.ro/)
(Voiculescu Lavinia Andreea)

24. …chinezii sunt cei care au inventat cerneala, cu
2500 de ani i. Hr.? Aceasta era fabricatã din
funingine, lipici şi diferite substanţe aromatice?
…aparatul care distruge în proporţie de 99% virusul
gripei aviare şi bacteriile de tipul Salmonella sau
Ecoli, a fost creat de o companie scoţianã?
Funcţionând cu raze de luminã ultraviolete,
aparatul dezinfecteazã biroul, suzeta copilului
sau capacul toaletei în doar 5 secunde.
…ozonul este un gaz cu miros caracteristic şi se
foloseşte ca dezinfectant la purificarea aerului, apei
alimentare, la finisarea şi albirea fibrelor textile,
animale, vegetale şi artificiale şi la decolorarea
pastei de hârtie igienicã? Distrugerea insectelor,
tratarea bolilor, tutunului, fermentarea gunoiului,
îmbãtrânirea vinului, alcoolului, coniacului se fac
folosind ozon.
…consumul de fructe şi legume poate ajuta corpul
sã producã aspirina proprie? “Journal of Agriculture
and Chemestry” a demonstrat în urma unui studiu
cu participanţi umani cãrora li s-a dat acid benzoic,
o substanţã naturalã întâlnitã în fructe şi legume, cã
propriul lor corp produce acid salicilic, componenta
–cheie în compoziţia aspirinei, cu proprietãţi
anti-inflamatorii şi de calmare a durerii.
...apa regalã este unul din puţinii reactivi care pot
dizolva aurul şi platina şi cã ea consta dintr-un
amestec de acid clorhidric şi acid azotic?
…un strãnut genereazã un current cu viteza de
166 km/h, iar un tuşit 100 km/h?
…exersãm cel puţin 30 de muşchi atunci când
zâmbim?
…forma creierului se schimbã la adolescenţã?
…nasul funcţioneazã ca un aparat de aer
condiţionat: încãlzeşte aerul rece, rãceşte aerul cald
şi reprezintã un filtru pentru impuritãţi?
…o persoanã respirã, în medie, pe parcursul vieţii,
aproximativ 18 kg de praf?
… cel mai puternic muşchi din corpul uman este cel
al limbii?
… cea mai mare celulã a corpului uman este ovulul,
iar cea mai mica spermatozoidul?
… pentru a face un singur pas, un om foloseşte 200
de muşchi din corp?
… mâncarea are nevoie de 7 secunde pentru a
ajunge din cavitatea bucalã în stomac?
…o celulã intestinalã trãieşte, în medie, 11 ore, în
timp ce una nervoasã poate atinge venerabila
vârstã de 60 de ani?
…un fir de pãr poate susţine o greutate de 3 kg?
…numărul de fire de păr pe care le are o persoană,
în medie, pe cap, este între 90.000 și 150.000,
potrivit Harvard.edu?
Persoanele blonde au cele mai multe fire de păr, în
medie, având părul cel mai des, pe când cele
roșcate au cele mai puține fire de păr, având părul
mai rar.
…la naştere un copil are 300 de oase; la maturitate,
cu 20% mai puţine?
…pielea unei personae câtãreşte, în medie, de
douã ori mai mult decât creierul?
…unghiile de la degetele mâinilor au o vitezã de
creştere de 4 ori mai mare decât cele ale degetelor
de la picioare?
…dreptacii au o viaţã mai lungã cu 9 ani decât
stângacii?
…femeile rostesc aproximativ 7 000 de cuvinte pe
zi, pe când bãrbaţii doar 2 000?
…în medie o persoană adultă adoarme în 7 minute.
Dacă s-ar pune cap la cap numărul total de ore
dormite, o persoană doarme aproximativ 25 de ani
în întreaga viață (o treime de viață), doar 50 de ani
petrecându-i în mod activ.
…dacã cineva cască în prezenţa ta, vei începe şi tu
să faci acelaşi lucru?
Chiar şi dacă doar îţi imaginezi o persoană
cascând, sau doar citeşti despre căscat, sau doar
vorbeşti despre asta, vei începe să caşti şi tu.
Se pare că acest reflex funcţionează nu doar la
oameni, ci şi la animale. Dacă un câine dintr-un
grup cască, aunci şi ceilalţi e posibil să o facă.
…persoanele cu număr mai mare de aluniţe (pistrui)
au tendinţa de a trăi mai mult decât persoanele cu
un număr mai mic de alunite? Deşi mai predispuse
spre o formă de cancer de piele, îmbătrânesc mai
încet decât cele care au mai puţini pistrui pe corp.
(Floarea Marius Cătălin
Coslogeanu Georgiana )
22

25. I. Dintr-o soluție de azotat de potasiu cu volumul de
3 dm³ și concentrația 2 M, se evaporă apă până
când volumul soluției scade la jumătate.
Care este concentrația procentuală a soluției finale
știind că densitatea ei este 1,25g/ml?
II. Clorura de alil se obține prin clorurarea
propenei la temperatura de 500°C. După separarea
acidului clorhidric se obține un amestec care conține
în procente de masa: 71,4% propenă nereactionată,
22,95% clorura de alil și 5,65% 1,2-dicloro-propan
(rezultat prin adiția clorului la propenă).
Considerând că nu rămâne clor nereactionat, să se
calculeze:
a) raportul molar dintre propenă și clor la începutul
reacției;
b) volumul de propenã în condiții normale, necesar
pentru a obține 12 kmoli de clorurã de alil;
c) conversia propenei în clorură de alil
precum și randamentul procesului.
III. Să se determine volumul de dioxid de carbon
care se obține prin descompunerea termică a 500 g
bicarbonat de sodiu de puritate 80%, la temperatura
de 50°C și presiunea de 4 atm.
IV. În urma exploziei unui amestec de azotat de
potasiu și grafit se formează azot, dioxid de carbon
si azotat de potasiu. Calculați volumul la presiunea
de 1 atm și temperatura de 17°C a gazelor rezultate
prin explozia a 93,8 g amestec de azotat de potasiu
și grafit.
V. Într-o picătură de apã, la microscop s-au
identificat 300 Chlamydomonas, 10 Euglena Veridis,
2 zoospori se Saprolegnia, 2 Chlorella.
Stabiliți numărul total de microbuli periferici din
organitele utilizate în locomoţia organismelor
observate.
VI. La un spital ajung doi frați accidentați care
au nevoie de transfuzie cu o cantitate mică de
sânge. Cei doi frați au grupe de sânge diferite, atât
între ei cât și față de părinții lor.
Știind că nici grupele sanguine ale părinților nu sunt
identice, stabiliți dacă vreunul dintre părinți poate
dona sânge vreunuia dintre cei doi copii.
VII. La un bolnav cu o afecţiune pulmonarã
severã, medicul a fost obligat să extirpe chirurgical
lobul inferior al plămânului drept.
Știind cã, acesta reprezintă 22% din suprafața totală
alveolarã, egală cu 100 de m³, iar o alveolã
pulmonarã are o suprafață de 0,3 mm³, calculați
numărul total de alveole rămase funcționale ale
bolnavului.
VIII. Presupunem că pe suprafața unui virus se
găsesc 300.000 de determinanți antigenici din
3 clase. Dacă în clasa A sunt de 2 ori mai mulți
determinanți decât în clasa B și egali cu cei din
clasa C, stabiliți numărul maxim posibil de anticorpi
care s-ar putea ataşa pe un virus, pentru
neutralizarea determinanţilor antigenici din clasa B.
(Rotaru Mihaela)
1. Cel mai scump medicament din lume ce combate boala numitã
PAROZYSYMAL NOCTURNAL HEMOGLOGINIRIA.
1. Denumirea medicamentului creat de Ana Aslan.
2. Substanţã care are formula NaHCO3 şi ajutã la albirea dinţilor.
3. Pentru Primo Levi chimia reprezintã ……………………………….
4. Substanţa din tutun care provoacã dependenţã.
5. Toxina ce duce la dispariţia ridurilor prin injectare.
6. Margarina produce boli ………………………………..
1
2
3
4
5
6
7
(Puşcaşu Alexandra Cristina
Aptula Camer)
Dacã aţi citit revista… vă invităm să rezolvaţi rebusul!
23

26. (Băncilă Nicoleta Lavinia
Roşu Lucian Daniel)
Optimistul vede un pahar pe jumătate plin.
Pesimistul vede un pahar pe jumătate gol.
Chimistul vede un pahar complet plin: jumătate din
el cu un lichid și jumătate cu gaz și vapori.
- Care e sucul tău preferat?
- Gastric, nu pot trăi fără el!
La ora de biologie, profesorul:
– Nu pupați animalele, se pot transmite boli
periculoase!
– Da, așa e, zice Bulă. Mătușa mea tot pupa
papagalul!
– Și ce s-a întâmplat?
– A murit papagalul!
Azi am picat examenul la biologie. La întrebarea:
”Ce întâlnim cel mai des în celule?” se pare că
“infractori” nu a fost răspunsul corect.
Un chimist intrã într-o farmacie şi întreabã:
"Aveţi cumva acid acetil salicilic?"
"Adicã aspirinã?", întreabã farmacistul.
"A, da, niciodatã nu reuşesc sã reţin cuvântul ãsta!",
rãspunde chimistul.
Un profesor de chimie, cam înaintat în vârstã,
îşi ceartã elevii pentru cã n-au învãţat Tabelul
Periodic al elementelor:
- Când eram eu de vârsta voastrã, spune el nervos,
ştiam toate elementele chimice şi masele lor
atomice!
Unul dintre copii rãspunde:
- Da domnu' profesor, dar pe vremea aia se
cunoşteau mult mai puţine..."
Trei elevi, unul foarte bine pregãtit, unul cu un nivel
mediu de cunostinte si unul foarte slab, se înteleg
asupra ordinii de intrare pentru a susţine o probã
oralã a examenului de bacalaureat.
Cel cu nivel mediu, intrã primul. La iesirea din
examen, ceilalţi îl întreabã:
- Cum a fost?
- Ca o discutie normalã de la profesor la elev!
Intrã cel foarte bine pregatit. La iesire, primeşte
aceeasi întrebare la care rãspunde:
- Ca o discutie de la profesor la profesor!Când în
sfârsit intrã si cel "tãmâie", stã înãuntru o orã. Când
iese, ceilalti îl întreabã:
- Cum a fost dacã ai stat atâta?
- Ca o discutie de la preot la preot!
- Cum asa?
- Pãi el întreba... eu îmi faceam cruce.
Eu rãspundeam, el îsi fãcea cruce!
La facultatea de medicinã începe examenul de
biochimie. Dupã cinci minute cineva bate la usã:
- Dddddoooommmmmmnnulle pppprofessor,
primiti un studdent beat la examen?
- Du-te mai tinere, nu vezi în ce hal arãti, vino
cu altã grupã sau te mai pregãtesti si vii în toamnã.
Studentul pleacã. Dupã alte cinci minute din nou
bate cineva la usã:
- Dddddoooommmmmmnnulle pppprofessor,
primiți un studdent beat la examen?
- Iar ai venit mãi, ți-am spus cã nu, uitã-te la
tine cum arãti, vii în toamnã.
Studentul pleacã din nou. Dupã alte cinci minute
revine:
- Dddddoooommmmmmnnulle pppprofessor,
primiti un studdent beat la examen?
- Bine mãi, uite, te primesc, haide.
Studentul iese din clasa si strigã:
- AAAAAAdddduuuuceti-l bbbãieeti!!!
Un profesor trãznit efectueazã un experiment si
apoi le spune elevilor:
- Dupã cum vedeţi, nu vedeţi nimic. De ce nu
vedeţi nimic?! Ei bine, asta veţi vedea îndatã!
CHIMIE ÎN DOUĂ VERSURI … UMORISTICE
Diabetul e de vină
Că te face dependent de C254H377N65 (insulină).
Ca să par energic în poză,
Mănânc o tabletă de C6H12O6 (glucoză).
Prietenul meu a devenit cinic,
De când consumă suplimente cu
HOOC-(CH2)2-COOH (acid succinic).
Acneea, de pe fața fină
O îndepărtai cu C6H6O2 (rezorcină).
După ce consum o băutură fină,
Ȋmi regenerez ficatul cu C25H22O10 (silimarină).
Bună-i berea, frățioare,
Când pe masă ai și NaCl (sare)
Când nu mai consum C2H5-OH (alcool),
Mănânc bomboane cu C10H20O (mentol)
La petreceri sunt mare econom,
Vinu-l beau doar cu H2CO3 (sifon)
Pe vremea lui Țepeș Vodă
Rufele nu se spălau cu Na2CO3 (sodă)
Gândul, la sfârșit de prier,
Se lasă purtat spre R-O-R` (eter)
24

27. Elevi ai clasei a XII-a D - profil real
specializarea ŞTIINȚELE NATURII
Budeanu Ionel - Daniel - redactor-şef
Dumitrescu Anda - Ioana - redactor-şef – adjunct
REDACTORI:
Constantin Andra - Denisa
Aptula Camer
Voiculescu Andreea - Lavinia
Coslogeanu Georgiana
Puşcaşu Alexandra Cristina
Rotaru Mihaela
TEHNOREDACTORI:
Memiş Elif
Aptula Camer
Coordonatori:
Emilia Ciocan - profesor de chimie
Nicoleta Nicolau - profesor de biologie
Adresa redacţiei:
Str. Str. Scarlat Vârnav, Nr. 2
tel./fax: 0241/811 195
e-mail: biochim2015@yahoo.com

28. “SÃ FII VEŞNIC TÂNÃR ÎNSEAMNÃ
SÃ FII OPTIMIST,
SÃ TE SIMŢI BINE,
SÃ AI UN IDEAL PENTRU CARE
SÃ LUPŢI ŞI PE CARE
SÃ ÎL CUCEREŞTI.”
(PROF. DR. ANA ASLAN)