-

1. Istoria Banatului(inclusiv cea eclesială) rămâne în vizorul istoricului ca și ,,un
domeniu incitant,ce oferă posibilităţi nebănuite celui care se apleacă asupra studierii
sale. ‘’1
Studierea trecutului acestei regiuni a marcat o modalitate ,, de a legitima la nivel
politic drepturile uneia sau alteia dintre etniile/ confesiunile prezente în spaţiul de la
sud de Mureş.’’2
Problema cu privire la documentele istoriei spațiului eclesial din Banat pare să fie
una dintre cele mai complexe.Studiul privind viața religioasă în Banat necesită
jertfirea a unei bune părți din timpul propriu(acest fapt datorându-se puținelor
documente rămase,venite din cadrul sferei confesionale ci și o coroborare,și o
analizare,a izvoarelor cunoscute de la acea vreme).În marea majoritate a cazurilor
acest lucru a implicat depistarea acestor documente în diverse locaţii, interne sau
externe.
Din cadrul celor 10 regiuni ale patriei noastre strămoșești,Banatul a avut de suferit
destul de mult datorită conservării arhivelor sale.
Cauzele care au dus la acest fapt au fost multiple:,,conflicte medievale, impactul
otoman’’3
.Unele acte care au supraviețuit (însă destul de puțin la număr) au fost
păstrate în:fondurile familiale ale unor nobili proveniți de la sud de Mureș;unele
instituții eclesiastice;conservate în arhivele locurilor specifice.
I.Izvoarele diplomatice;
1
Adrian Magina,De la excludere la coabitare.Biserici tradiționale,reformă și islam în Banat(1500-
1700),Cluj-Napoca,Ed.Academia Română:Centrul de Studii Transilvane,2011,p.11.
2
Op.cit. .
3
Idem.

2. 1.Fonduri familiale;
Această categorie de fonduri au conservat o bună parte a unor documente
privitoare la istoria mediului bănățean din cadrul perioadei medievale și
premoderne.Cu toate acestea numai câteva arhive,din partea elitelor nobiliare,au reușit
să ajungă până în zilele noastre.
Bethlen de Ictar,se zice că a reușit să-și adătuie un fond documentar aproape
integral;totuși acest fond cuprindea documente privitoare asupra spațiului
transilvănean.
Cert este faptul că o bună parte din cadrul informațiilor din cadrul documentelor
familiale ne dezvăluie o lume a unei clase socilae cam de ceva timp apusă,fiecare
având politicul diferendul legat de proprietate.
În cadrul unora este specificat aproape clar ,de pildă,despre regiunea banatului
din timpul așa numitei administrații militare.
Prințul Eugeniu de Savoya,de îndată ce a stăpânire pe naceastă regiune,l-a pus la
cârmă pe generlul conte C.Florimund Mercy.În acest timp,austriecii(până să aplice o
anumită reformă) au analizat cu o foarte bună precizie starea noii provincii
incorporate.
Într-una din scrieri apare următoare aafirmație:,,Stările din provincia Banatului
erau desolate.O stare mai miseră și vrednică de plâns abia ne putem imagina.’’4
Robia otomană dar și mentalitatea ostilă(care s-a împământenit și în mentalul
tineretului de la acea vreme) a făcut ca această zonă să fie una plină de locuitori storși
de putere și lipsiți de pământ(cum se spune în popor săraci lipiți pământului).Pe
lângă aceasta,în zona de câmpie popuația era destul de rară(semn al conflictelor cu
imperiul austric,încă din perioda de dominație otomană).
Se preconizează faptul că o bună parte din populație s-a retras în zonă
muntoasă,cu scopul de a se proteja de furia și prigoana venită din partea
turcilor.Restul care au rămas în ținutul de baștină(și se aflau sub protecția imperiului
austriac) se aflau într-o stare destul de jalnică.
Nivelul de bunăstare și de cultură erau aproape unexistente în viața de zi cu zi
în viața acestor indivizi.
Contele Mercy trebuia să ia urgent unele măsuri pentru a reglementa cît mai
repede unele probleme legate de:administrație,finanțe,școală și viața eclesială.
L-a numit comandant al cetății pe contele Wallis.Din acel moment în cetatea
Timișoarei a fost primiți numai germanide rit catolic(pe lângă o așa numită miliție ).
4
Dr.theol. George Popoviciu,Istoria românilor bănățeni ,Lugoj,Ed.Autorului,1904,p.300(pdf).

3. Celelalte naționalități aveau voie să stea numai în suburbii.Printre aceste minorități
se numără și populația evreiască.Aceștia,după spusele lui Wallis erau destul de întăriți
datorită faptului că ,, locuiau în trei case care erau propritățile lor și că li se acordase
dreptul de a-și continua acolo existența.’’5
5
Dr.Nicolae Sacara et ali,Analele Banatului:serie nouă istorie,vol.IV,Timișoara,Ed.Muzeul Banatului
Timișoara,1996,p.58.