2. Definiţii:
Dimensiuni:
Dimensiune:
• mici aştri care gravitează
în jurul Soarelui.
• corpuri cereşti mai mici
decât planetele, dar mai
mari
decât
meteoriţii
(care pot avea diametrul
de până la circa 10 metri),
şi nu sunt comete.
de la câteva sute de
kilometri în diametru pâna
la roci de numai câteva
zeci de metri
3. Compoziţie:
unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un
conţinut metalic mai mic sau mai mare, în timp ce
alţii constau într-un conglomerat de roci, format
datorită forţei gravitaţiei.
Formă:
câţiva dintre cei mai mari au formă sferică şi se
aseamănă cu planete în miniatură.
majoritatea asteroizilor sunt mult mai mici decât o
planetă şi au o formă neregulată.
4. Poziţi
e:
Majoritatea asteroizilor pot fi găsiţi orbitând Soarele în
spaţiul dintre planetele Marte şi Jupiter. Regiunea
aceasta, numită şi Centura de Asteroizi, conţine milioane
de asteroizi de diferite mărimi, cel mai mare fiind Ceres,
cu diametrul de 940 km, până la corpuri mai mici de 1
km. Există mai bine de 536.000 de asteroizi număraţi
până în prezent.
5. Gravitaţia lui Jupiter şi uneori şi cea a lui Marte pot
schimba orbita asteroizilor, aceştia fiind aruncaţi în
spaţiu şi până la urmă atraşi de planete, devenind
astfel sateliţi.
De exemplu, sateliţii
lui Marte, Phobos şi
Deimos, ar putea fi
asteroizi capturaţi
6. Asteroizii-pericol pentru
Terra?
În cazul unei intersecţii cu traiectoria
Pământului, asteroizii mai mici de 25 m ard
complet sau aproape complet încă înainte de
impact, prin frecarea cu aerul din atmosfera
noastră.
Circa 2 000 de asteroizi mari (de 1 km sau mai
mult) se apropie sau intersectează orbita
terestră.
7. Pentru asteroizii mari un impact cu Pământul ar
putea dezvolta forţe de zeci de mii de ori mai mari
decît bomba atomică de la Hiroşima
Efectele produse ar fi identice cu ale iernii nucleare:
din cauza deflagraţiei, atmosfera s-ar umple cu nori
denşi de praf; în câteva luni, temperatura globală ar
scădea cu 30-40 de grade Celsius; vegetaţia şi
majoritatea animalelor ar pieri; omenirea însă n-ar
dispărea, deşi, după 10 ani de la dezastru, populaţia
Terrei s-ar reduce la cateva sute de mii de indivizi.
8. Cum s-ar produce impactul?
În spaţiu, asteroizii circulă
în grupuri, numite familii.
Familiile se nasc din
ciocnirea unui asteroid
gigantic cu o planetă sau
cu alte corpuri cereşti.
Dacă asteroidul - parinte se ciocneşte de Jupiter,
copiii săi, numiţi geoasteroizi, vor bombarda Luna şi
Terra în circa 2 milioane de ani. Ultima dată, acest
fenomen a avut loc în urmă cu 3 miliarde de ani, iar
în urma sa au ramas craterele selenare de astăzi.
9. Willy Benz şi Derek Richardson - au elaborat
simulări complete ale unei coliziuni, luând în calcul
fragmentarea familiilor de asteroizi şi interacţiunea
gravitaţională care are loc între fragmente.
Metoda constă în
utilizarea unei formule
pentru calcularea
procentului de
fragmentare a unui
asteroid în funcţie de
interacţiunea
gravitaţională cu planeta
noastră.
10. Formula s-a aplicat celor mai periculoase
familii de asteroizi cu care Pamantul ar
putea intra in contact: Eunomia, Flora şi
Koronis.
Simularea pe o reţea de calculatoare a
aratat ca impactul cu orice asteroid din
aceste familii ar fi catastrofal pentru
ecosistemul terestru.
S-a demonstrat că, după impactul cu un
corp-parinte cu diametrul de 1.000 de
metri, cu cat fragmentele asteroidului ar fi
mai mici, cu atat distrugerile ar fi mai
mari.
11. Cea mai recenta apropiere a
unui asteroid
• Un asteroid în formă de trabuc, botezat
GP59, a trecut la 3.356.000 de km de
Pamânt în aprilie 2011.
• Asteroidul de 50 m lungime, având forţa a
15 bombe atomice, şi-a continuat
nestingherit drumul prin spaţiu.
• El are, potrivit specialiştilor, o perioadă de
rotaţie de şapte minute şi jumătate, ceea ce
face ca luminozitatea lui să se schimbe o
dată la patru minute.
12. Masuri de anihilare a
asteroizilor
• Racheta antiasteroid
• Miniproiectilele distructive
• Exterminarea explozivă
• Oglinda distrugătoare de asteroizi
