2. ARGENTINA
1.Pozitia geografica
Argentina este o republică
federală ce se învecinează la
nord cu Bolivia şi Paraguay,
la est cu Brazilia, Uruguay
şi Oceanul Atlantic, la sud
cu Oceanul Atlantic şi Chile,
iar la vest cu Chile. Cea mai
mare parte din sudul
Americii de Sud este ocupara
de Argentina, tara ce are
forma unui triunghi cu baza
la nord şi vârful la Punta
Dungeness, extremitatea
sudică a continentului.
2. Relieful
Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munți, podișuri și câmpii.
MUNTII ANZII
Munti în vestul Americii de Sud, ce se întind de-a
lungul meridianului pe o lungime de 7 500 km si a
caror suprafata este de cca 2 000 000 km2. Reprezinta
a 9-a parte din suprafata totala a Americii de Sud.
Anzii strabat sapte state : Venezuela, Columbia,
Ecuador, Peru, Bolivia, SV Argentinei. Culmile sînt
paralele cu tarmul Odeanului Pacific, iar latimea lor
3. variaza între 150 km în nord si 650 km în sud. Înaltimea medie a muntilor
depaseste 3 000 m (57 vîrfuri au peste 5 300 m altitudine). În Anzii de Sud se afla
vîrful Aconcagua, cel mai înalt vulcan stins din lume - 6 959 m.
Originea numelui Anzi este nesigura si dificil de stabilit cu exactitate. Au fost
propuse unele etimologii : ar deriva de la numele unui trib Antis, care locuia pe
platourile înalte ale muntilor situate la est de Cuzco; de la cuvântul Anti, care în
limba quechua înseamna "est", sau de la Antasuyo, care înseamna "zona metalelor"
din termenul quechua Anta ce are sensul de "cupru".
VARFUL ACONCAGUA
Aconcagua, în original în spaniolă, Cerro
Aconcagua, se găsește în Argentina și este
simultan cel mai înalt munte din ambele Americi,
din emisfera sudică, precum și cel mai înalt
munte din afara Asiei și unul din Cele șapte
vârfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele
fiind cel mai înalt al continentului sau al sub-
continentului din care face parte. Originea
numelui însuși este contestată, existând păreri
care susțin că ar proveni din limba Quechua, fiind
o adaptare a expresiei Ackon Cahuak, care ar
însemna "Santinela de piatră", sau că ar proveni din limba Arauca, fiind o
transformare a expresiei Aconca-Hue, numele de atunci al râului Aconcagua, care în
varianta din Chile ar însemna "Vine pe partea cealaltă", din moment ce populațiile
native credeau că râul izvora de pe versantul vestic al muntelui.
CAMPIA PAMPAS
Pampas are doua zone mari,
“Pampahumeda” si “Pampa Seca”,
aceasta din urma fiind mult mai mare si
acopera partea de sud-vest. Acolo unde
este Pama Seca este un sol mult mai
fertil decat in celelalte zone din cauza
schimbarilor climaterice din ultimele
decenii. Cu toate acestea unul dintre cele
mai fertile locuri dinPampase afla in
nord-est la Pergamino.
Din punct de vedere istoric acest loc era
un loc unde se purtau razboaie intre
fortele coloniale si mai tarziu federale se
4. confruntau cu indienii nativi. Se pare ca conchistadorii au descoperit aici alte doua
grupuri de localnici, “pampas”.
CAMPIA GRAN CHACO
Gran Chaco (în spaniolă Chaco sau El Chaco) este o câmpie aluvionară situată în
partea centrală-sudică a Americii de Sud. Este o zonă joasă, aridă, mărginită de
Anzi la vest de fluviile Paraguay şi Parana la est; extremităţile de nord şi sud, mai
puţin definite, sunt o zonă mlăştinoasă din Bolivia şi Rio Salado din Argentina. Are
aproximativ 725.000 kmp.
Principala zonă a regiunii, aflată între fluviile
Paraguay şi Pilcomayo, a generat conflicte între
Bolivia şi Paraguay, ajungându-se la războiul
numit Războiul Chaco, din 1932-1935. Printr-un
tratat semnat în 1938, partea de est, mai mare, a
fost acordată Paraguayului, iar partea mai mică,
situată în sud, a revenit Boliviei. Chaco are o
faună abundentă şi cuprinde peste 60 de specii
cunoscute de şerpi. Creşterea vitelor este o
importantă activitate economică. Zona rămâne izolată şi este puţin populată.
3. Clima
În emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate, dar clima variază în funcție de
latitudine și altitudine.
Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a țării, exceptând o zonă mică în
partea de nord unde este de tip tropical și în Gran Chaco unde este de tip
subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute.
Clima Argentinei este variata de la nord la sudul tarii. Lantul muntos inalt al
Anzilor previne patrunderea in tara a influentelor Pacificului si in sud Patagonia
este semiarida si secetoasa spre deosebire de sudul statului Chile de cealalta parte
a muntilor.
In Pampas si Entre Rios precipitatiile dinspre est ating 100 cm pe coasta si scad
treptat spre interior la jumatate la poalele Anzilor.
4. Ape
Fluviul Parana
Fluviul Parana este al 17-lea cel mai lung din lume, cu
cei 3.999 de kilometri ai sai. Cea mai mare parte a lui
se afla pe teritoriul Braziliei, dar traverseaza si
Argentina si Paraguayul. In partea de sud a fluviului
apar frecvent inundatii. La un moment dat se uneste
cu Rio Uruguay si formeaza Rio de la Plata, care se
varsa in Oceanul Atlantic.
5. Fluviul Uruguay
Uruguay este un fluviu cu lungimea de 1790 km situat în Brazilia, Argentina,
Uruguay, (America de Sud). El are izvorul în Serra Geral (Brazilia) la altitudinea de
1800 m deasupra n.m., având suprafața bazinului de colectare 297.199 km²,
afluentul principal al lui fiind Rio Negro, Uruguay. Este navigabil până la
Paysandú împreună cu Rio Parana formează fluviul Río de la Plata.
Lacul Ojos del Salado
Lacul Ojos del Salado este un lac vulcanic situat în
muntele Ojos del Salado în partea care se află în
Argentina.
Lacul are aproximativ 100 de metri în diametru și este
situat la o altitudine de 6390 m pe partea de est a Ojos del
Salado. Această altitudine face ca lacul să fie lacul situat
la cea mai mare altitudine de pe Pământ.
Lago General Carrera
Lago General Carrera sau Lago Buenos Aires este un
lac situat în Provincia Santa Cruz, Argentina și
Regiunea Aisén, Chile, la granița dintre Argentina și
Chile. Lacul se află la altitudinea de 217 m deasupra
n.m. și se întinde pe o suprafață de 1850 km² (din care
881 km² în Argentina și 970 km² în Chile). El are
adâncimea maximă de 590 m. Clima în regiunea
sudică a lacului este o climă rece polară. Importanța
economică a lacului este turismul, sursa de pește și
sursa de lemn forestier exploatat de pe malurile sale.
6. 5. Vegetatia
Vegetatia Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-
galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense
de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar puțină tundră.
Ținuturile înverzite: pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când
în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită monte) de arbuști
pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenți la
secetă ca eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco,
ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși.
Pădurile-galerii și zonele umede: râurile nordice (în special Paraná) au sute de
kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt
guayobo colorado, o plantă înrudită cu mirtul, și ceibo, a cărui floare este unul
dintre simbolurile naționale ale Argentinei.
Pădurile subtropicale — Aflată aproape în totalitate sub Tropicul Capricornului,
Argentina nu are păduri tropicale propiu-zise, dar selva subtropicală se găsește în
provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre care și ceibo
și lapacho (face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú.
Pădurile de foioase și conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniței
chiliene), pădurile veșnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create majoritar din
anumite specii de Nothofagus (fag sudic). Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar.
Stepa patagoneză — ca și puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă
intercalate cu arbuști spinoși, cum ar fi calafate, care da fructe comestibile. Văile
râurilor sunt, în schimb, acoperite de pășuni abundente.
6. Fauna
Pasari
cormorani barza tucan baltan
Mamifere
8. 7. Orase
CORDOBA
Córdoba (pronunția spaniolă: [korðoβa] ) este un oraș
situat în centrul geografic al Argentinei , la poalele
Sierras Chicas pe râul Suquía , aproximativ 700 km
(435 km) nord-vest de Buenos Aires . Este capitala
provinciei Córdoba , iar al doilea oras ca marime din
Argentina , după orașul autonom de Buenos Aires , cu
aproximativ 1,3 milioane de locuitori, conform
recensământului din 2001. Orașul este situat în Câmpia
de Pampa umede , la est de cablul oriental din Córdoba
Hills sau Sierras Chicas, de asemenea, cunoscut sub
numele de Sierra Cordobesas, care are o înălțime medie
de 550 m. [4] Se intinde la poalele de montare, pe ambele
maluri ale râului Suquía, și se varsă în San Roque
rezervor , de acolo, râul Primero merge spre est în
câmpiile din jurul orașului de Córdoba. Clima orașului
Córdoba, ca de cele mai multe din provincie, este umed subtropicale (CWA, conform
clasificării climatice Köppen ), moderat de vanturile pampas, vânturile reci care bat
din partea sud-vestică, își are originea în Antarctica .
Cele mai mari grupuri etnice din Córdoba sunt italieni și spanioli .
Sistemul de transport public Córdoba include autobuze, troleibuze , taxiuri și Remis
Córdoba are multe monumente istorice rămase din epoca colonială. În centru, în
apropiere de Plaza San Martín pătrat, este iezuit Catedrala , a cărei altar este din
piatră și argint din Potosí . Fiecare ornament interior este realizat din aur și
acoperișul este tot pictate cu diverse imagini din Biblie. O altă clădire istorică
importantă este Cabildo (casa de guvernul colonial), situat lângă biserică. Iezuit
Block, Școala Monserrat, Universitatea și biserica a Societății lui Isus sunt de
asemenea situate în Córdoba.
ROSARIO
Rosario este cel mai mare oraș din provincia Santa Fe,
Argentina. Acesta este situat la 300 km (187 mile) nord-
vest de Buenos Aires , pe malul vestic al râului Paraná.
Acesta este al treilea cel mai mare oras din Argentina de
către populație.
9. MAR DEL PLATA
Mar del Plata este un argentinian oras situat pe coasta
Oceanului Atlantic, la 400 km (249 km) la sud de
Buenos Aires . Mar del Plata este al doilea cel mai mare
oras din provincia Buenos Aires . Numele de "Mar del
Plata" are sensul de "mare al regiunii Farfurie "sau"
mare adiacente la zona plăcii (River) ". [1] Mar del Plata
este unul dintre porturile de pescuit și cea mai mare
stațiune balneară plajă în Argentina. Cu o populație de
614,350 ca pe 2010 recensământului [ INDEC ], acesta
este al 7-lea cel mai mare oras din Argentina . Ca parte
a coastei de agrement argentinian, turismul este
principala activitate economică Mar del Plata are o
infrastructură turistică sofisticat, cu numeroase
hoteluri, restaurante, cazinouri, teatre și alte atracții
turistice. Mar del Plata este, de asemenea, un important
centru de sport cu un multi-scop olimpic stil stadion (în primul rând folosit pentru
Cupa Mondială 1978 și ulterior modernizate pentru 1995 Jocurile Pan-Americane),
cinci terenuri de golf și multe alte facilități.
Mar del Plata este cea mai populara destinatie pentru convenții, în Argentina, după
Buenos Aires . Mar del Plata are o gama larga de servicii din acest sector. Sezonul
de vara găzduiește peste cincizeci de piese de teatru.
Mar del Plata are o mare varietate de cluburi situate de cartier: zona strazii Alem și
Irigoyen (cunoscut pentru cantitatea de pub-uri și cluburi de noapte) și de coastă și
Constituția Avenue.
Mar del Plata are un climat oceanic, cu veri umede și moderate și ierni relativ reci,
deși polare masele de aer din Antarctica sunt frecvente. Temperaturile medii pentru
lunile ianuarie ajung la 20 ° C (68 ° F) și 8 ° C (46 ° F) pentru luna iulie. Vânturile
vest-sud-vest reduc temperatura sub 0 ° C (32 ° F), în timp ce cele de Sud-Est (așa-
numitul Sudestada ) sunt mai puternice, producătoare de dușuri de coastă și marea
agitată, precum și rafale puternice, dar rece este mult mai puțin intensă.
10. PATAGONIA
Patagonia este o regiune situată în sudul Americii de Sud pe teritoriul statelor
Chile și Argentina, ce include munții Anzi la vest și sud precum și o zonă de podiș și
câmpie la est. Patagonia este în marea sa
parte o regiune vastă de stepă, cu
suprafață de peste 900.000 km pătrați,
formată din 3 zone geografice:
Anzii Patagoniei, situați în vestul
regiunii, cu vîrfuri acoperite de zăpadă, de
3000-4000 m înălțime (cel mai înalt vîrf:
San Valentin – 4058 m)
Podișul Patagoniei in centru si est,
ce pierde din înălțime dinspre vest spre est,
până ajunge la țărmurile abrupte si
stincoase ale Oceanului Atlantic
Țara de Foc, zonă insulară din sudul
Patagoniei, despărțită de continent prin
strâmtoarea Magellan.
Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi,
pietrișul lasă loc porfirului, granitului și bazaltului, flora și fauna sunt mai
abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în
vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la
mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele
mai mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica.
Panta estică a Anzilor este mai călduroasă decât cea vestică, în special vara,
când o ramură a unui curent sudic ecuatorial spală coasta vestică, în timp ce pe
coasta de vest ajunge un curent rece. La Puerto Montt temperatura medie
anuală este 11 °C, cu valori medii ale extremelor între 25,5 °C și −1.5 °C. La
Bahia Blanca, în apropierea coastei Atlanticului, în nordul regiunii, temperatura
medie anuală este de 15 °C și variază într-o plajă mai mare de temperaturi.
Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe
tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei
vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente
11. predomină pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc
păduri de foioase.
Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu
precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepă predomină păiușul și tufe
rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvara și vara, iarba este
întrepătrunsă de plante acoperite cu flori.
Animale: lama guanaco, puma, zorro sau vulpea braziliană, zorrino (un tip de
sconcs) și tuco-tuco, rhea
Pasari: caracho, papagali verzi cu coada lunga, colibri, flamingo, gaste , rate
Fauna marina: balene, pinguinul regal, orca, foca elefant
Populația :1.740.000 locuitori (2001). Densitatea populației: 1,93 loc/km².
TARA DE FOC
Țara de Foc (spaniolă Tierra del Fuego) este o grupă de insule la capătul cel mai
sudic al Americii de Sud, fiind despărțită de continentul american prin strâmtoarea
Magellan. Insulele Țării de Foc au în total o suprafață de 73.746 km², având cca.
251.000 de locuitori (2006), din care insula principală are o întindere de 47.000 km².
În partea estică a insulelor trăiesc cca. 151.000 de argentinieni pe când în vest sunt
cca. 100.000 de chilieni. În anul 1881 Țara de Foc este împărțită între Argentina și
Chile granița fiind pe linia meridianului vestic de 68°36'.
Țara de Foc este situată în zona de climă rece în emisfera de sud a globului,
caracterizată prin diferențe mari de la o regiune la alta. Astfel în vest cantitatea
precipitațiilor atinge 6.000 mm/an, pe când în est fiind mult mai reduse (cca. 250
mm/an), ceea ce prin comparație ar fi ca și raportul dintre precipitațiile bogate din
zona pădurilor ecuatoriale cu zona aridă de semideșert. Temperaturile medii sunt
scăzute atingând valoare de cca. 7°, fiind sub valoarea temperaturii medii din
12. Europa centrală. Vânturile din regiune sunt vânturi intense ce bat tot timpul
anului atingând uneori amploarea unor furtuni puternice.
In partea de nord vest a regiunii, sunt
pășuni întinse, ceea ce a favorizat
creșterea ovinelor, aceasta se practică
nestânjenit după aplanarea în anul 1881 a
confictelor de graniță dintre Argentina și
Chile. Comerțul principal făcându-se cu
carne și lână, creșterea ovinelor fiind tot
mai mult monopolizat în detrimentul
populației bășinașe.
Localitățile mai importante sunt:
1. Ushuaia (ca. 65.000 loc.)
2. Río Grande (ca. 60.000 loc.)
3. Porvenir (ca. 5.000 loc.)
4. Puerto Williams (ca. 2.000 loc.)
8. Turismul
Turismul în Argentina este favorizat de condițiile naturale și de cultura bogată a
țării. Principalele atractii fiind:
- Orasul Buenos-Aires
- Litoralul Estuarului la Plata ( cu renumite statiuni balneo maritime intre
care Mar del Plata )
- Peisaje montane deosebite ( cascada Iguazu)
13. BUENOS AIRES
Buenos Aires sau Ciudad de Buenos Aires este capitala si
cel mai mare oraș din Argentina și a doua cea mai mare
zonă metropolitană din America de Sud, după Sao Paulo.
Este localizat pe malul vestic al estuarului Rio de la Plata,
pe coasta de sud-est a continentului Sud-American. Marea
aglomeratie urbană Buenos Aires, care include si câteva
provincii ale orasului, constituie a treia cea mai mare
aglomeratie urbană din America latină, cu o populație de
aproape 12 milioane de oameni. Populația sa este formată
în general de argentinieni de descendență spaniolă sau
italiană, însă există și comunități importante de arabi,
evrei, armeni și coreeni. O mică parte din locuitori au
origini indigene. Majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici, cu limba maternă
spaniola.
Buenos Aires este un oras port, situat in zona Rio de la Plata, zona care este de fapt
un imens estuar format la varsarea raurilor Parana si Uruguay. Din cauza acestui
estuar zona are o clima temperata cu veri mai racoroase si ierni mai caldute decat
alte locatii aflate la aceeasi latitudine cu orasul. Primavara, rareori temperaturile
scad sub 0 grade iar in secolul 20 a nins o singura data.
In centrul orasului Buenos Aires se afla Capitala Federala, capitala propriu-zisa a
tarii. Majoritatea locuitorilor lucreaza in centrul orasului si locuiesc in zona
cartierelor. Capitala Federala se intinde pe o suprafata de aprox. 200 de kilometri
patrati si are o densitate mare de locuitori pe kilometrul patrat in orele de varf.
Cladirea Guvernului, institutiile culturale, parcurile cat si principalele firme sunt
situate in Capitala Federala.
Piata de Mayo, situata in apropierea tarmului in partea de est a orasului, a
fost locul de pornire a constructiei orasului. Deoarece orasul s-a dezvoltat in forma
de semicerc aceasta piata continua sa ramana principala zona urbana. In aceasta
14. piata se afla Casa Rosada care este cladirea prezidentiala, cladire in care se afla
biroul presedintelui Argentinei. Tot in piata este si Cabildo care este turnul vechii
biserici coloniale, acum muzeu. In apropiere se afla teatrul Colon, una dintre cele
mai frumoase cladiri din
lume.
De asemenea acest oras este
renumit pentru bulevardele
sale imense cum ar fi Avenida
9 de Julio si Avenida de Mayo,
care se intind din Piata de
Mayo pana la Plaza de
Congreso locul unde se afla si
cladirea Parlamentului.
Cele mai faimoase cartiere de
resedinte si centre comerciale
incep la 2 – 3 km de Piata de
Mayo. In partea de sud a
Pietei de Mayo se afla
cartierul La Boca, un loc plin de culoare. Majoritatea oamenilor care locuiesc aici
sunt urmasi ai emigrantilor Genovezi din Italia. Acest cartier este de asemenea o
zona industriala si o zona care apartine clasei muncitoare. Este un cartier plin de
culoare datorita cladirilor viu colorate. In partea de nord se afla majoritatea
parcurilor din oras, doua piste de curse de masini si multe din cartierele claselor
mijlocii si mari cum sunt Recoleta si Retiro. In total, intreaga suprafata a Marelui
Buenos Aires-ului este de 3885 de kilometri patrati si e alcatuit din 19 sectoare ca si
Capitala Federala. Regiunea are sectoare rezidentiale, comerciale si industriale cat
si foarte multe zone verzi. Industrializarile cele mai considerabile s-au facut de-a
lungul principalelor rute de transport care se intind din interiorul orasului prin
toata tara. Deoarece orasul continua sa se extinda, se estimeaza ca suprafetele
dintre aceste sosele, care acum sunt doar niste spatii libere, vor continua sa se
umple marind astfel orasul.
Limba spaniola este limba oficiala si dominanta in Buenos Aires, iar datorita
acestui amestec de populatie exista si o varietate de limbi vorbite in oras. De
traditie este si limba franceza care este invatata in scoli ca limba secundara, la fel
fiind mai nou limba engleza..
Religia predominanta este religia romano - catolica, atat in Buenos Aires cat
si in intreaga Argentina, deoarece 85% din populatie este de religie catolica. Religia
protestanta a cunoscut o perioada de
crestere in anii ’50. Exista numeroase
singogi care servesc comunitatea evreiasca
din oras.
O economie diversificata caracterizeaza
regiunea metropoli Buenos Aires. In
vechime orasul a servit ca centrul cel mai
15. important pentru comert acesta fiind un important port al intregi Americi Latine,
iar comertul continua sa joace un rol important in economia regiunii pana in zilele
noastre. Majoritatea exporturilor din agricultura continua sa treaca prin portul
Buenos Aires, aici incluzandu-se carnea, textilele, produsele din piele si lana. De
asemenea majoritatea importurilor acestei tari trec prin portul acestui oras.
Buenos Aires este nodul de transport cel mai important al Argentinei. Orasul
are doua aeroporturi, unul fiind aeroportul international numit Ezeiza care este
localizat la 35 de kilometri de sudul orasului, si aeroportul national Jorge Newbery
care se afla la cativa kilometri in nordul orasului.
CASCADA IGUAZU
Cascadele sau cataractele râului Iguazu
constituie cea mai întinsă cădere de ape din
lume. Dacă cascada Victoria din Africa
aruncă neîncetat cel mai mare volum de
apă curgătoare, iar cascada Angel din
Venezuela deţine recordul celei mai înalte,
aici, la Iguazu, putem admira cea mai
"largă" şi mai diversificată cascadă de pe
Terra. Aceasta deoarece sistemul de cascade
Iguazu, situat la graniţa dintre Brazilia şi
Argentina, este compus din nu mai puţin de 275 de cascade independente unele de
celelalte, răspândite pe o suprafaţă totală de peste 2,7 kilometri pătraţi, căderea de
ape de la Iguazu fiind mai lată chiar decât cascada Victoria.
În unele momente, depinde de poziţia în care se află, privitorii se simt aproape
înconjuraţi de cascade: rotindu-şi privirea, pot "prinde" în câmpul vizual numai
căderi de apă, pe o "întindere" de 260 de grade.
Cea mai spectaculoasă porţiune a cascadei este aşa numita "Garganta del Diablo",
cum o numesc argentinienii, sau "Garganta do Diabo", în varianta brazilienilor.
Este vorba de o formaţiune geologică în forma literei "U", înaltă de 83 metri în
punctul maxim, lungă de 700 metri şi lată de 150 metri.
Numele sub care este cunoscută astăzi, Iguazu, vine din dialectele indigene Tupi-
Guarani, din termenii Y- care înseamnă apă - şi Uasu, adică mare, grandios, imens.
Miturile locale au grefat şi o legendă despre un preaputernic zeu care s-a
îndrăgostit de o frumoasă femeie, pe numele ei Naipi. Aceasta a rămas insensibilă
la avansurile zeului, inima sa fiind dăruită unui muritor asemenea ei, pe nume
Taroba.
Cei doi îndrăgostiţi au încercat să fugă din calea zeului mânios, urcându-se într-o
canoe cu care au navigat pe apele râului Iguazu. În culmea furiei, zeul a sfâşiat
albia râului creând astfel cataractele imense de astăzi şi condamnându-i astfel pe
cei doi îndrăgostiţi la chinul căderii veşnice în hăurile de apă.
16. Revenind la fapte concrete, primul european care a descoperit complexul de cascade
de la Iguazu a fost un conchistador spaniol, pe numele său Alvaro Nunez Cabeza de
Vaca, care, în anul 1541, a ajuns în faţa marilor căderi de apă. Însă cascadele au
fost explorate şi descrise pentru lumea ştiinţifică de abia în secolul al XIX-lea.
Situate chiar pe graniţă, cascadele sunt
împărţite între cele mai mari state sud-
americane: două treimi se află pe teritoriul
argentinian, iar cealaltă treime este
dincolo de graniţa imaginară cu Brazilia.
Un aspect observat imediat de turişti este
schimbarea peisajului la fiecare pas. Cele
mai bune privelişti depind, astfel, exclusiv
de viziunea personală a turistului şi mai
ales de poziţia pe care acesta o are faţă de
căderile de apă. Ghidurile de vizitare
recomandă, pe bună dreptate, ca turiştii
să petreacă cel puţin o zi şi jumătate
pentru a explora împrejurimile, atât pe
partea argentiniană, cât şi pe cea
braziliană.
Porţiunea argentiniană oferă privelişti
panoramice, precum şi posibilitatea de a
admira căderile de apă dintr-un punct
situat deasupra lor. Pe de altă parte,
vizitatorii de pe partea braziliană
beneficiază de cele mai clare şi mai
detaliate imagini.
Localnicii spun că malul argentinian este mai potrivit pentru explorarea şi
experimentarea senzaţiilor apărute în imediata apropiere a cascadelor, pe când
partea braziliana este mai potrivită pentru fotografii şi filmari, oferind ipostaze mai
bune în această direcţie.
Evident, odată aflat(ă) în imediata apropiere a acestui gigant urlător care
prăvăleşte apele tumultuoase până dincolo de linia orizontului, apare întrebarea
evidentă "Oare mă voi uda din cap până în picioare?"
Răspunsul este unul pentru cutezători şi iniţiaţi, deoarece nu doar că "norii" de apă
din zona te vor uda, ci vei fi de-a dreptul inundat, ud leoarcă, aproape înecat...
Din acest motiv, turiştii care vor să se apropie cât mai mult de grandiosul spectacol
trebuie să fie echipaţi corespunzător cu salopete, pelerine, umbrele şi, mai ales,
încălţăminte impermeabilă şi etanşă.
17. Pentru privilegiaţii sorţii care au norocul să viziteze acest magnific Monument al
Naturii, trebuie ştiut că, din fericire, Iguazu poate fi vizitat fără probleme în orice
perioadă a anului. La această longitudine şi latitudine, clima şi temperatura
aerului sunt relativ constante în intervalul celor 365 de zile.
Cu toate acestea, cel mai bun sezon de vizitare este cel cuprins între lunile mai şi
iulie şi, deoarece în acest interval de timp apele râului Iguazu ating cele mai înalte
cote din întregul an, cantitatea de apă care se prăvăleşte în genunile de ceaţă este
sporită de ploile sezoniere. Dacă fugi de mulţimea de turişti, alege lunile septembrie
şi octombrie, perioadă în care, spun statisticile, se înregistrează cei mai puţini
turişti.
Dacă vrei să obţii cele mai bune cadre fotografice pentru Beregata Diavolului, cele
mai reuşite poze sunt cele efectuate după amiaza, când poziţia soarelui este cea mai
prietenoasă pentru actul fotografic.
Reţine că ai nevoie neapărată de huse speciale, care să îţi protejeze de apă aparatul
şi teleobiectivele foto.
Complexul de cascade de la Iguazu poate fi atins la fel de uşor de pe partea
argentiniană, cât şi de pe cea braziliană. Ambele oraşe din apropiere, Foz do Iguaçu
din Brazilia şi Puerto Iguazú, din ţara vecină, beneficiază de aeroporturi. Trecerea
graniţei dintre cele două ţări, în dreptul cascadelor, este relativ uşoară pentru
turişti.
Cascadele de la Iguazu sunt situate într-o zonă nelocuită, unde jungla, terenul
dificil şi râurile acoperă împrejurimile, prin urmare nu se recomandă o expediţie pe
cont propriu, fără compania unui ghid autorizat.
