Primăvara a sosit, iar albințele au început să se trezească din somnul de iarnă, observând mugurii și frunzele care răsar. În căutarea hranei, au întâlnit un visin care le-a spus că nu are flori, dar au descoperit o violeta cu nectar delicios sub un tufis. Fericite și sătule, albințele au zburat spre casă, marcând începutul sezonului de muncă.

1. ALBINUTA
Sosise primavara, soarele alungase zapada de pe campii. Prin iarba
ingalnebita ramasa de anul trecut isi faceau loc firicele tinere de un
verde crud. Pe crengile copacilor plesneau mugurii si se desfaceau
frunzulitele gingase. Iata ca, dupa somnul lung de iarna, s-a trezit
si albinuta. Si-a spalat ochisorii cu labutele catifelate, pufoase, si-a
sculat prietenele si s-au uitat pe fereastra sa afle: Oare s-a dus
zapada si gheata si vantul de miazanoapte ?
Vad albinutele ca afara straluceste soarele, isi iau cosuletele si
pornesc la treaba.
In drumul lor au intalnit un visin.
- Draga visinule, n-ai cumva o floricica pentru niste albinute
flamande?
- Treceti maine pe aici, dragutelor, le raspunde visinul, astazi n-
am nici o floare desfacuta.
S-au indreptat albinutele spre lalea, s-au uitat inauntrul cupei ei
pestrite, dar n-au gasit inauntru nectar.
Triste si flamande, albinutele se pregateau sa se intoarca acasa,
cand deodata, au gasit sub un tufis o floricica sfioasa, de un
albastru inchis. Era o violeta care si-a desfacut pentru ele cupa-i
plina de mireasma dulce.
Au baut, au mancat pe saturate si apoi vesele si zglobii,si-au luat
zborul spre casa
Era doar inceputul.