Apocrifa pastorul lui herma

1. INTRODUCERE
Pastorul lui Herma este o carte apocrifa cu referire la Noul Testament. In ea se
imagineaza biserica Domnului ca un turn. Turnul acesta, ca si toate turnurile de
altfel, era construit din pietre. Este vorba despre acele pietre care suportau o
astfel de activitate si puteau fi folosite la o asemenea constructie. Apoi se ia
fiecare tip de piatra si se explica de ce a fost sau nu fost folosita la
constructia turnului. Cartea poate fi interesanta mai ales in ceea ce priveste
explicatia cu privire la pietrele folosite pentru acesta zidire. Explica de ce
sunt unele pietre ciuntite, crapate, fisurate, rotunde, patrate, si aplica
acestea la viata crestinului. Insa pentru ca este o carte apocrifa, cel care o
citeste trebuie sa stie sa discearna si sa deosebeasca lucrurile bune (daca sunt
) de cele care sunt mai putin bune.
Cartea I - Vedeniile
Vedenia I
1 - Cel ce m-a crescut ma vanduse unei oarecare Rode in Roma. Dupa
multi ani am cunoscut-o iarasi si am inceput sa o iubesc ca pe
o sora. Dupa catva timp am vazut-o scaldandu-se in raul Tibru, i-am dat
mana si am scos-a din rau. Vazand frumusetea ei, mi-am zis in inima : " Ce
fericit as fi daca as avea o astfel de femeie, atat ca frumusete cat
si ca purtare". Numai atat am gandit, iar nimic altceva . Dupa
catva timp, pe cand ma duceam spre Cumae si slaveam pe cale fapturile lui
Dumnezeu, cat sunt de mari, de insemnate si de puternice, am adormit
mergand si un duh m-a luat si m-a dus pe un drum anevoie de
umblat, pe care nici un om nu putea merge, caci era un loc
prapastios si rupt de ape. Trecand deci raul acela am ajuns la un loc
ses si ingenunchind am inceput sa ma rog Domnului si sa imi marturisesc
pacatele. Pe cand ma rugam se deschise cerul si vazui pe femeia
aceea pe care o poftisem, salutandu-ma din cer zicandu-mi: “Bucura-
te Hermo!" Uitandu-ma spre ea, ii zisei :“ Doamna, ce faci acolo ?“ Ea imi
raspunse : "Am fost ridicata aici, ca sa arat Domnului pacatele
tale". Zic ei: " Tu esti acum acuzatoarea mea ?" "Nu", zise, "dar asculta
cuvintele pe care ti le voi spune. Dumnezeu care locuieste in
ceruri si a facut din nimic lucrurile ce sunt, si le-a
inmultit si le-a facut sa creasca pentru biserica Sa cea sfanta este
suparat pe tine pentru ca ai pacatuit catre mine ". Raspunzand ii
zisei: " Pacatuit-am catre tine? In ce fel ? sau ti-am grait vreodata
cuvant nerusinat ? Nu te-am socotit intotdeauna ca pe o zeita ? Nu te-
am respectat in toata vremea ca pe o sora femeie ?, pentru ce sustii
impotriva mea pe nedrept aceste fapte rele si necurate ? Ea razand imi
zise " In inima ta s-a suit pofta de ceva rau, oare nu ti se pare ca pentru
un barbat drept este o fapta rea, daca se suie in inima lui pofta rea?
Este, da , pacat si inca mare, imi zise, caci barbatul drept doreste
numai lucruri drepte. Cand doreste deci lucruri drepte slava lui
este bine asigurata in ceruri si Domnul se arata milostiv in orice
imprejurare. Dimpotriva, cei ce se gandesc in inimile lor la rau isi
atrag moartea si robia si mai ales aceia care cauta sa castige lumea
aceasta, care iubesc bogatia si nu tin la bunurile viitoare. Se vor cai
sufletele lor pentru ca nu au nadejde ci s-au nesocotit pe ei si viata lor. Tu
insa roaga-te lui Dumnezeu si El va ierta pacatele tale si ale casei
tale intregi si ale tuturor sfintilor.
2. Dupa ce vorbi ea cuvintele acestea, se inchisera cerurile iar eu eram cu
totul cuprins de teama, groaza si intristare, caci ziceam in mine, " Daca si
pacatul acesta mi se scrie in cartea judecatii cum ma voi mai putea mantui? Sau

2. cum voi imblanzi pe Dumnezeu pentru pacatele mele savarsite cu fapta.
Si cu ce cuvinte voi rug ape Domnul ca sa imi fie milostiv?“ . Pe cand cugetam
si socoteam acestea in inima mea, vad inaintea mea un fotoliu mere si alb
ca zapada. Si veni o femeie batrana imbracata in vesmant foarte stralucitor, cu
o carte in maini, se aseza singura si ma salute cu cuvintele :
“Bucura-te Hermo “ iar eu plin de intristare ii zisei plangand : “ Doamna
bucura-te“. Ea imi zise : “ Pentru ce esti asa trist Hermo ? erai
rabdator anevoie de suparat si in toata vremea razand, pentru ce esti acum
atat de posomorat la fata si nu vessel?“ . Iar eu ii raspunsei: “ Din
pricina unei femei nobile care zice ca am pacatuit catre ea“. Si ea zise “
Nicidecum nu este asupra robului lui Dumnezeu lucrul acesta, dar in
inima ta s-a suit pofta rea. Un astfel de gand poate insa sa aduca pacat
asupra robilor lui Dumnezeu caci este un gand rau si inspaimantator pentru un
suflet cu totul cinstit si dovedit ca bun, daca doreste o fapta rea si mai
ales pentru tine Hermo care esti infranat si te abtii de la orice pofta rea
fiind plin de toata nevinovatia se de mare curatie.
3. Dar nu pentru aceasta este Dumnezeu suparat pe tine ci pentru ca sa
intorci pe copii tai care au pacatuit catre Domnul si catre voi parintii
lor, caci in iubire oarba catre copiii tai nu ai povatuit casa ta ci ai lasat-
o sa se strice ingrozitor. Pentru aceasta este Domnul suparat pe tine.
Totusi va tamadui toate relele savarsite mai inainte in casa ta, caci pentru
pacatele si nelegiuirile lor ai pierdut in afacerile tale negustoresti. Dar
milostivirea cea bogata a Domnului s-a plecat spre tine, si casa ta
se va intari e se va restabili in slava Lui, numai san u fi usuratic, ci cu
inima buna, si intareste casa ta caci precum fierarul ciocanind lucrul sau
face ce voieste tot asa si sfatul cel drept repetat zilnic stapaneste
toata rautatea. Nu inceta sa sfatuiesti pe copiii tai, Caci stiu ca daca se
vor pocai din toata inima, vor fi scrisi impreuna cu sfintii in cartile
vietii“. Dupa ce se sfarsira vorbele acestea al ei, ma intreba: “ Voiesti
sa asculti sa iti citesc ceva ?“ Voiesc Doamna ! citeste-mi . “ Fi dar
ascultator, imi spuse ea, si ia seama la maririle lui Dumnezeu“. Atunci
in chip maret si minunat am auzit lucruri de care nu pot sa imi aduc aminte,
caci toate cuvintele erau ingrozitoare, asa ca nu poate cineva sa le poarte.
Numai vorbele de pe urma mi le amintesc caci erau folositoare si blande :“
Iata Dumnezeul puterilor care a creat lumea cu putere nevazuta si
neintrecuta si cu mare intelepciune si a imbracat zidirea cu frumusete
prin slavita Lui vointa si cu Cuvantul cel puternic a intarit cerul
si a intemeiat pamantul pe ape si cu a Sa intelepciune si
pronie a zidit biserica Sa cea sfanta pe care a si
binecuvantat-o. Iata aceasta va schimba cerurile,muntii, dealurile si marile
si toate se fac netede pentru cei alesi ai sai ca sa le implineasca fagaduinta
pe care le-a facut-o cu multa slava si bucurie, daca vor tine
legile lui Dumnezeu pe care le-au primit cu credinta mare“.
4. Cand termina de citit se scula de pe fotoliu, venira patru tineri
ridicara fotoliul si se dusera cu el spre rasarit. Iar ea ma chema la sine, se
atinse de pieptul meu si imi zise: “ Ti-a placut citirea mea ? “ ii raspunsei :
“ Acestea de la urma imi plac, Doamna dar cele de mai inainte sunt grele si
aspre“. Ea imi zise: “ Acestea de la urma sunt pentru cei drepti, iar cele de
mai inainte pentru pagani si pentru cei ce s-au lepadat de credinta“. Pe cand
vorbea ea cu mine, se arata doi barbate, o ridicara pe brate si plecara
spre rasarit unde fusese dus si fotoliul. Vesela pleca si departandu-se imi zise
:“ Fii cu curaj Hermo“.

3. Vedenia II
1. Mergand spre Cumae, pe aceasi vreme ca si anul trecut, mi-am adus
aminte pe cale de vedenia de dinainte si iarasi ma adpuca Duhul si ma
duse in acelasi loc unde ma dusese si anul trecut. Ajungand deci in locul
acela plecai genunchii si incepui sa ma rog Domnului sis a slavesc numele Lui,
ca ma socotit vrednic sa mi-a facut cunoscute pacatele mai inainte. Dup
ace ma ridicai de la rugaciune, vazui inaintea mea pe batrana pe care o vazusem
si anul trecut, plimbandu-se incoace si in colo si citind cu glas tare pe
o carte. “ Poti tu, imi zise ea, sa vestesti acestea alesilor lui
Dumnezeu ?“ , raspunsei, “ Doamna, atatea nu pot tine minte, da-mi insa
cartea ca sa o copiez“. “ Ia-o, imi zise, si sa mi-o dai inapoi“. O
luai si retragandu-ma intr-un loc de pe camp, am copiat-o litera cu litera,
caci nu aflam silabele. Sfarsind de copiat cartea deodata imi fu smulsa
cartea din mana, de cine nu am vazut.
2. Dupa ce postii cinsprezece zile si ma rugai mult catre Domnul, mi se
descoperi intelegerea acestei scrieri. Cele scrise erau :“ Copii tai Hermo au
pacatuit catre Dumnezeu, au defaimat pe Domnul si cu mare rautate au
tredat pe parintii lor. S-au facut tradatori de parinti dar folos nu au avut
de tradarea lor ci au adaugat la pacatele lor desfranari si tot felul de
rautati si astfel s-a umplut masura faradelegilor lor. Fa cunoscut insa aceste
cuvinte tuturor copiilor tai si sotiei tale care pe viitor iti va fi ca o
sora, caci nici ea nu isi pazeste limba cu care pacatuieste, dar auzind
cuvintele acestea si-o va pazi si va afla mila. Dupa ce le vei face cunoscut
cuvintele acestea pe care mi le-a poruncit Stapanul ca sa ti le descopar
atunci se vor ierta lor toate pacatele pe care le-au savarsit mai inainte si
tuturor sfintilor care au pacatuit pana in ziua aceasta, daca se vor pocai
din toata inima lor si vor indeparta din inimile lor indoiala, Caci pe
slava Sa a jurat Stapanul cu privire la alesii sai ca daca si dupa
aceasta zi hotarata se va mai pacatui, nu se vor mai mantui, caci pentru
cei drepti pocainta are sfarsit. Zilele pocaintei s-au implinit pentru sfinti
iar pentru pagani este pocainta pana in ziua de apoi. Sa spui deci
capeteniilor bisericii ca sa isi indrepte caile pentru dreptate pentru
ca sa primeasca din plin si cu multa slava fagaduintele. Fiti deci
statornici cei care savarsiti dreptatea si nu va indoiti pentru trecerea
voastra in viata cealalta impreuna cu sfintii ingeri. Fericiti sunteti toti
care rabdati marea asuprire viitoare si cati nu vor tagadui viata lor, caci sa
jurat Domnul catre Fiul Sau ca cei ce au tagaduit pe Domnul lor s-au lipsit de
viata vesnici. Adica cei ce iL vor tagadui in zilele viitoare, caci celor ce
L-au tagaduit mai inainte le-a fost milostiv pentru multa Sa
indurare.
3. Iar tu Hermo, sa nu pastrezi ura copiilor tai nici sa parasesti pe sora
ta pentru ca sa fie curatiti de pacatele lor de mai inainte, caci vor fi
povatuiti cu povata dreapta daca nu le vei pastra ura. Ura neimpacata duce la
moarte, tu insa Hermo ai avut mari suparari personale din pricina calcarilor de
lege savarsite in casa ta, pentru ca nu ai avut grije de ei, ci dimpotriva ai
trecut cu vederea si te-ai indeletnicit cu afacerile tale cele rele, totusi iti
aduce mantuirea faptul ca nu te-ai departat de Dumnezeul cel viu precum si
curatia si multa infranare. Acestea te-au mantuit, daca ramai statornic in ele
si mantuiesc pe toti care fac unele ca acestea si petrec in nevinovatie si
simplitate. Acestia vor birui toata rautatea si vor fi statornici pana la viata
vesnica. Fericiti toti care savarsesc dreptatea ! Nu vor pieri in veac. Sa spui
lui Maxim: Iata vine o stramtorare, daca ti se pare ca este bine iaras
tagaduieste. Aproape este Dom,nul de cei ce se intorc catre El precum este scris
la Eldad si Modat, care au proorocit poporului in pustie. Un tanar foarte frumos
mi-a facut in somn urmatoare marturisire zicandu-mi: Cine crezi ca este batrana

4. de la care ai primit cartea ? - Sibila. am zis eu - Te inseli, nu este ea, imi
zise el - Dar cine ? intreb eu - Biserica, imi raspunse el. L-am intrebat apoi:
Pentru ce arata oare batrana ? - Pentru ca ea a fost creata inainte de toate, fu
raspunsul sau, pentru aceasta este batrana si pentru ea a fost imtocmita lumea.
Dupa aceea avui o vedenie in casa mea. A venit batrana si m-a intrebat daca am
dat presbiterilor cartea. Am spus ca nu am dat-o. "Bine ai facut ,zise, caci am
sa mai adaug cateva cuvinte. Cand voi sfarsi toate cuvintele, prin tine vor fi
duse la cunostinta tuturor alesilor. Sa scri deci doua carti si sa trimiti una
lui Clement si una Graptei. Clement sa o trimita apoi cetatilor din afara, caci
lui i s-a incredintat aceasta; Grapte sa invete din ea vaduvele si orfanii, iar
tu insuti sa o citesti in aceasta cetate, impreuna cu prezbiterii care stau in
fruntea biserici".
Vedenia III
1. Postind de multe ori si rugand pe Domnul ca sa imi arate descoperirea pe
care o fagaduise sa mi-o arate prin batrana, chiar in acea noapte mi se arata
batrana si imi zise: Pentru ca te rogi atat de mult si ai asa de mare ravna sa
cunosti toate, vino la campul unde semeni alac, si pe la ceasul al cincilea iti
voi aparea si iti voi arata cele ce trebuie sa vezi. O intrebai zicand: Doamna,
in ce loc al campului ? - unde vrei tu - fu raspunsul ei. Mi-am ales in gand un
loc frumos si retras. Mai inainte insa de a-i vorbi si a-i spune locul imi
zise : Voi veni acolo unde doresti. Asa dar fratilor m-am dus la camp, am
socotit exact ceasurile si am ajuns la locul unde hotarasem sa vin. Acolo vazui
o sofa de fildes, pe sofa era asezata o perna de in si pe deasupra intinsa o
panza foarte fina de in. Cand vazui aceste lucruri asezate inaintea mea si nu
zari pe nimeni in locul acela, ramasei incremenit, groaza ma lua, parul mi se
zburli si ma cuprinsera oarecum fiorii, pentru ca eram singur. Cand imi venii
apoi in fire si imi adusei aminte de marirea lui Dumnezeu si prinsei curaj, imi
plecai genunchii si incepui a marturisi iarasi pacatele mele ca si mai inainte.
Doamna veni impreuna cu cei 6 tineri pe care ii vazusem si mai inainte, se
aseza putin in urma mea si asculta la mine, cum ma rugam si imi marturiseam
Domnului pacatele. Apoi se atinse de mine si imi zise: Hermo inceteaza a te ruga
intruna pentru pacatele tale, roaga-te si pentru dreptate, ca sa primesti parte
din ea pentru casa ta. Ma ridica de mana ma duse la sofa si zise tinerilor:
Duceti-va si ziditi. Dupa ce se retrasera tinerii si ramasesem noi singuri imi
zise: Sezi aici - raspunsei Doamna sa se aseze intai cei mai in varsta - Sezi
zise, cand iti spun. Voind deci sa ma asez in partea dreapta, nu ma lasa ci imi
facu semn sa ma asez in partea stanga. Pe cand ma gandeam in mintea mea si eram
trist pentru ca nu ma lasase sa ma asez in partea dreapta imi zise: Esti suparat
Hermo ? Locul din partea dreapta se cuvine altora care au bine placut lui
Dumnezeu si au patimit pentru numele Lui. Tie iti lipsesc multe pentru ca sa
poti sedea impreuna cu ei. Dar precum starui in curatie staruie si de aici
inainte si vei sedea impreuna cu ei ca si toti care fac faptele lor si rabda
cele ce au rabdat ei.
2. Ce au rabdat ei ? , intrerupsei eu - Asculta, imi zise, lovoturi de bici,
inchisori, stramtorari mari, crucea, fiare salbatice, pentru Numele lui
Dumnezeu. Pentru aceasta isi au locul in partea dreapta a altarului ca si
oricine patimeste pentru Numele Lui Dumnezeu, iar celorlalti li se cuvine
partea stanga. Dar si unii si altii, si cei ce stau la stanga si cei ce stau la
dreapta, au aceleasi fagaduinte si daruri numai ca cei din dreapta au o oarecare
cinste deosebita. Tu esti doritor foarte a sedea de-a dreapta impreuna cu ei,
dar lipsurile tale sunt multe. Vei fi insa curatit de lipsurile tale si toti
care nu se indoesc vor fi curatiti de toate pacatele pe care le-au savarsit pana
in ziua aceasta. Dupa ce rosti aceste cuvinte voi sa plece. Eu insa cazui la
picioarele ei si o rugai in numele Domnului sa imi arate vedenia pe care mi-o
fagaduise. Atunci ma apuca iarasi de mana ma ridica sus si ma aseza pe sofa in
partea stanga iar ea sezu im partea dreapta si ridicand in sus un toiag
stralucitor, ma intreba: Vezi ceva mare? - raspunsei : Doamna nu vad nimic -

5. Iarasi imi zise: Iata nu vezi in fata ta un turn mare, zidindu-se pe ape
stralucitoare cu cate patru unghiuri ? - Intradevar, se zidea turnul in patru
unghiuri de cei sase tineri care venisera impreuna cu ea. Alte zeci de mii de
oameni aduceau pietre, unii din adanc, iar altii de pe pamant si le dadeau celor
sase tineri, aceia le luau si zideau cu ele si toate pietrele scoase din adanc
le zideau asa precum erau caci erau potrivite si se uneau la inchietura cu
celelalte pietre. Si asa de bine se imbinau unele cu altele incat nu se observa
incheietura lor iar zidirea turnului parea a fi facuta dintr-o singura piatra.
Din celelalte pietre insa care erau aduse de pe uscat, pe unele le puneau la o
parte,pe altele le intrebuintau la zidit, iar pe altele le taiau in bucati si le
aruncau departe de turn. Multe alte pietre stau inca imprejurul turnului si nu
le intrebuintau la zidire, caci unele din ele aveau crapaturi, altele erau
ciuntite, iar altele erau albe si rotunde si nu se potriveau la zidire. Vedeam
apoi alte pietre care erau aruncate de turn si mergeau rostogolindu-se pe drum,
dar nu ramaneau pe drum ci se rostogoleau de pe drum intr-un loc anevoie de
umblat. Altele cadeau pe foc si ardeau, altele cadeau aproape de ape si nu
puteau sa se rostogoleasca, desi ar fi vrut sa se rostogoleasca mai departe si
sa se duca in apa.
3. Cum imi arata acestea voi sa plece. Ii zisei : Doamna, ce folos pentru mine
ca am vazut acestea si nu pricep insemnatatea lor ? - Iscodotor esti omule, imi
raspunse ea, de vrei sa cunosti cele privitoare la turn ! - Se poate Doamna,
zisei, dar vreau sa povestesc fratilor mei ca sa se bucure si ei auzindu-le si
sa cunoasca pe Domnul in multa slava. Te vor asculta intr-adevar multi, zise ea,
insa unii dintre cei ce te vor asculta, se vor bucura iar altii vor plange, dar
si acestia daca vor asculta si se vor pocai, se vor bucura. Asculta deci
asemanarile acestui turn, caci iti voi descoperi totul, dar nu-mi mai face
suparare cu rugaciunea ta pentru descopperire, caci descoperirile de tot felul
acesta isi au sfarsitul lor si acum sunt la sfarsit. Totusi tu nu vei inceta de
a cere descoperiri, caci esti nerusinat. Turnul pe care il vezi zidindu-se,
sunt eu, biserica care m-am aratat tie si acum si mai inainte. Intreaba acum in
privinta turnului, orice vrei si iti voi descoperi, pentru ca sa te bucuri
impreuna cu sfintii. Doamna, zisei eu, pentru ca m-ai socotit odata vrednic, ca
sa imi descoperi totul, descopera-mi ceea ce este cu putinta sa ti se descopere,
- ti se va descoperi, ma asigura ea, numai inima ta sa fie intoarsa catre
Dumnezeu si sa nu pui la indoiala ceea ce ai vazut. O intrebai : Doamna, pentru
ce turnul a fost zidit pe ape ? Ti-am spus de mai inainte, raspunse ea si totusi
cercetezi cu atata ravna. Cercetand deci vei afla adevarul. Asculta acum pentru
ce turnul a fost zidit pe ape: Pentru ca viata voastra prin apa sa mantuit si se
va mantui. Turnul insa este intemeiat pe cuvantul numelui celui Atotputernic si
slavit si este tinut prin puterea Domnului.
4. Doamna, exclamai eu, mare si minunat este lucrul acesta ! Dar cei sase
tineri, care zidesc cine sunt Doamna ? Acestia sunt sfintii ingeri ai lui
Dumnezeu cei care au fost creati mai intai si carora Domnul le-a incredintat
toata zidirea spre a o face sa creasca, a o zidi si a stapani peste faptura
intreaga, de acestia deci va fii terminata zidirea turnului. Dar ceilalti care
aduc pietrele cine sunt ? si ei sunt sfinti ai lui Dumnezeu : Dar cei sase de
mai inainte sunt mai presus decat ei. Zidirea turnului se va sfarsi si toti
impreuna se vor bucura imprejurul turnului si vor slavi pe Dumnezeu ca sa
sfarsit zidirea. Am mai intrebat-o apoi : Doamna as dori sa cunosc soarta
pietrelor si puterea lor ce fel este, mi-a raspuns: Nu ca ai fi mai vrednic
decat toti ceilalti, ca sa ti se descopere aceasta, caci sunt altii mai inaintea
ta si mai buni decat tine carora ar fi trebuit sa li se descopere vedeniile
acestea, dar ca sa se slaveasca numele lui Dumnezeu ti sa facut si ti se vor
face si de aici incolo descoperiri pentru cei nehotarati, cei care mereu
chibzuiesc in inimile lor, daca acestea sunt intr-adevar sau nu sunt. Spune-le
ca toate acestea sunt adevarate si nimic nu este afara de adevar, ci toate sunt
tari si sigure si bine intemeiate.
5. Asculta acum explicarea pietrelor care se duc spre zidire. Pietrele cele in
patru colturi, albe si potrivite la incheieturi sunt apostoli, episcopi,
invatatori sau diaconi care au vietuit dupa sfintenia lui Dumnezeu si au
indeplinit slujba de episcopi, invatatori si diaconi in curatie si sfintenie

6. fata de alesii lui Dumnezeu. Unii dintre ei au adormit deja, iar altii sunt inca
in viata. Ei intotdeauna au lucrat in unire unii cu altii, au avut pace intre ei
si au ascultat unii de altii. Pentru aceasta se potrivesc incheieturile lor la
zidirea turnului. Ce inseamna oare pietrele care sunt aduse din adanc si sunt
intrebuintate la zidire si se potrivesc la incheieturi cu celelalte pietre deja
zidite ? Acestia sunt cei ce au patimit pentru numele Domnului. As dori sa
cunosc celelalte pietre, care sunt aduse de pe uscat, ce insemneaza Doamna? Cele
ce merg la partea de jos a zidirii si nu sunt cioplite, pe acestea le-a dovedit
Domnul ca bune, pentru ca au umblat pe drumul cel drept al Domnului si au urmat
poruncile lui. Cele ce sunt aduse si se pun sus la zidire, cine sunt ? - Sunt
tineri in credinta si credinciosi obisnuiti. Ei sunt sfatuiti de ingeri ca sa
faca bine, deoarece s-a aflat in ei rautate. Pe cine infatiseaza apoi cele puse
la o parte si aruncate ? - Pe cei ce au pacatuit dar doresc sa se pocaiasca:
pentru aceasta nu au fost aruncate departe de turn, pentru ca vor fi
intrebuintati la zidire, daca se vor pocai. Cei ce se vor pocai deci, daca se
vor pocai cu adevarat vor fi tari in credinta, numai daca se vor pocai acum, cat
timp se zideste turnul. Iar daca se va sfarsi zidirea numai au loc ci vor fi
aruncati. Numai atat vor avea, ca vor sta langa turn.
6.Vrei sa cunosti si pe acelea care au fost taiate in bucati si au fost aruncate
departe de turn ? Acestia sunt fii nelegiuirii. Ei au crezut in chip fatarnic
si nu au fost straini de niciun pacat. De aceea nu dobandesc mantuirea, pentru
ca nu sunt buni de intrebuintat la zidire din pricina rautatiilor lor. Pentru
aceasta au fost sfaramate si aruncate departe, din pricina maniei Domnului
pentru ca l-au maniat. Celelalte pe care le-ai vazut stand in mare numar, fara a
fi aduse la zidire inchipuiesc cele aspre, pe aceia care au cunoscut adevarul
dar n-au ramas in el si nici nu sau unit cu cei sfinti, pentr aceea nu sunt bune
de intrebuintat. Cine sunt apoi cele care au crapaturi ? - Acestia sunt cei
care au vrasmasie unii impotriva altora in inimile lor si nu traiesc in pace
intre ei, care la vedere pastreaza pacea, iar cand sunt departe unii de altii
pastreaza rautatile in inima. Acestea sun crapaturile pe care le au pietrele.
Cele ciuntite inchipuiesc pe aceia care au primit in adevar credinta si au cea
mai mare parte la dreptate dar au si unele parti de nelegiuire. Pentru aceasta
sunt ciuntite si nu intregi. Cine sunt oare Doamna pietrele albe si rotunde
care nu se impotrivesc la zidire? - Acestia sunt cei ce au credinta dar au si
bogatia lumii acesteia. Cand vine o stramtoare pentru bogatia si afacerile lor
ei se leapada de Domnul. La acest raspuns ii mai pusei iarasi o intrebare :
Doamna cand vor fi ei oare buni de intrebuintat la zidire ? - Vor fi vrednici de
Dumnezeu imi zise, cand se va micsora bogatia lor, care ii amageste caci precum
piatra este rotunda, daca nu se ciopleste si nu isi va pierde ceva din ea, nu
poate fi in patru colturi, tot asa si cei bogati din lumea aceasta daca nu se
pierde din bogatia lor, nu pot fi vrednici de Domnul. Cunoaste aceasta mai intai
la tine insuti; cand erai bogat nu erai bun de nimic iar acum esti bun de
intrebuintat si folositor pentru viata. Fiti buni de intrebuintat pentru
Dumnezeu, caci si tu vei fi luat din aceste pietre.
7. Pietrele pe care le-ai vazut aruncate departe de turn cazand pe drum si
rostogolindu-se de pe drum in locuri anevoie de umblat, sunt cei ce cred dar in
urma indoelii parasesc calea cea adevarata socotind ca pot gasi o cale mai buna,
se ratacesc si patimesc umbland prin locuri neumblate. Iar cele ce cad in foc si
ard sunt aceia care sau departat pana la sfarsit de Dumnezeul cel viu si din
pricina poftelor lor de desfranare si rautatilor pe care le-au savarsit, nu le
trece prin minte sa se pocaiasca. Daca doresti sa stii cine sunt pietrele
acelea, care cad aproape de apa si nu pot sa se rostogoleasca in apa ? - Acestia
sunt cei ce asculta cuvantul si doresc sa se boteze in numele Domnului, dar cand
li se aduce aminte de curatia adevarata se rasgandesc si umbla iarasi dupa
poftele lor cele rele. Cu asta terminase lamuririle despre turn. Indrasnind o
intrebai daca toate pietrele acestea care sunt aruncate si nu se potrivesc la
zidirea turnului vor avea loc la turnul acesta si daca le este cu putinta
pocainta. - Pocainta le este cu putinta, imi raspunse ea, dar la turnul acesta
nu se mai pot potrivi. Pentru un alt loc mult mai neinsemnat se vor potrivi dar
si aceasta cand vor fi chinuiti si se vor implini zilele pacatelor lor. Si
pentru aceasta vor fi izbaviti pentru ca sau facut partasi cuvantului celui
drept. Si atu7nci vor izbuti sa se izbaveasca de chinuri daca vor pune la inima

7. faptele lor rele pe care le-au savarsit. Iar daca nu le vor pune la inima nu
vor fi mantuiti din cauza impietririi inimii lor.
8. Cand am incetat deci de a o intreba toate acestea, imi zise: Vrei sa vezi si
altceva? fiind foarte doritor de vedenii m-am bucurat mult ca voi vedea iarasi
ceva. Bagand de seama aceasta batrana zambi si imi zise : - Vezi sapte femei
imprejurul turnului - da Doamna, ii raspunsei eu si ea continua : Turnul este
purtat de ele dupa porunca Domnului. Asculta acum si felul lor de lucrare. Cea
dintai dintre ele cu maini puternice se numeste credinta prin ea se mantuiesc
alesii lui Dumnezeu. Cealalta care este incinsa in brau si are tinuta
barbateasca se numeste infranarea, ea este o fiica a credintei, cine ii urmeaza
este fericit in viata caci se va feri de toate faptele rele in credinta, ca va
mosteni viata de dincolo daca se tine departe de orice pofta rea. Dar celelalte
cine sunt Doamna ? Sunt fiice una alteia. Ele se numesc 1- simplitate, 2-
stiinta, 3- nevinovatie, 4-sfintenie, 5-dragoste. Daca faci deci toate faptele
mamei lor poto sa traiesti. As dori Doamna sa stiu ce putere are fiecare din
ele