Povestea spune despre Albă-ca-zăpada, o prințesă frumoasă care fu fugărită de mama sa vitregă din cauza invidiei. Ea găsește adăpost la cei șapte pitici, dar mama vitregă o înscrie cu un măr otrăvit, ducând-o într-un somn adânc. În cele din urmă, un prinț o sărută și o trezește, iar ei trăiesc fericiți, în timp ce mama vitregă moare de supărare.

2. A fost odată ca niciodată o prinţesă drăguţă, cu pielea
albă ca neaua, pe care o chema Albă-ca-Zăpada. Mama
sa vitrega avea o oglindă fermecată pe care o întreba
mereu cine este cea mai frumoasă din ţară. Odată,
oglinda îi răspunse: “Albă-ca-Zăpada este cea mai
frumoasă din ţară!” Invidioasă, i-a poruncit fără milă
unui vânător: - Du-o pe Albă-ca-Zăpada în pădure şi
omoar-o!

3. Vânătorul era un om bun la suflet şi, de cum
ajunseră în pădure, îi spuse fetiţei:
- Du-te micuţo! Şi nu te mai întoarce niciodată la
palatul tău.
Albă-ca-Zăpada, speriată, rătăci prin pădure până
ajunse la o căsuţă foarte micuţă şi primitoare.

4. Intră în căsuţă, dar nu era nimeni.
Toate lucrurile erau curate şi puse la
locul lor. În mijloc, găsi o măsuţă cu
şapte scăunele şi şapte farfurioare, iar
în dormitor erau şapte pătuţuri.
Flamândă, a gustat câte puţin din
fiecare farfurioară, apoi s-a întins pe
câteva pătuţuri şi a adormit.
Când stăpânii casei, Cei-Şapte-Pitici-
Cărunţi-din-Munţi, au sosit, au găsit-o
pe Albă-ca-Zăpada dormind.

5. Albă-ca-Zăpada le spuse povestea ei. Piticii au poftit-o să
locuiască în căsuţa lor. Erau foarte fericiţi că o puteau ajuta.
- O! Mulţumesc din suflet! spuse fetiţa. Vă promit că o să am grijă
de voi aşa cum oi şti eu mai bine.

6. A doua zi, de dimineaţa, piticii au plecat să muncească în pădure.
Ei au rugat-o pe Albă-ca-Zăpada să le promită că nu va deschide
uşa nimănui. Între timp, mama vitregă află cu ajutorul oglinzii
fermecate că Albă-ca-Zăpada încă trăieşte.

7. Mama vitregă se deghiză în bătrânică şi ciocăni la uşa Albei-ca-
Zăpada.
- Deschide uşa, fetiţo! Sunt doar o bătrână amărâtă care vinde
mere! spuse ea. Albei-ca-Zăpada i se făcu milă de săraca
bătrână, deschise uşa şi cumpără un măr roşu şi frumos.

8. Nici nu muşcă bine din măr şi căzu într-un somn
adânc.
Mama vitregă, fericită că acum era din nou cea mai
frumoasă femeie din împărăţie, se întoarse repede
la palat.

9. Când au venit acasă, piticii au crezut-o
moartă pe Albă-ca-Zăpada. Au pus-o într-un
frumos sicriu şi au început s-o plângă cu
durere. Nu după mult timp, trecu pe acolo un
tânăr prinţ. Piticii i-au spus povestea tristă a
fetei.

10. Prinţul, văzând cat era de frumoasă, îi sărută mâna. Spre uimirea
tuturor, ea se deşteptă din somnul cel adânc. Ce fericire! Piticii au
început să danseze de fericire!
Albă-ca-Zăpada şi prinţul s-au căsătorit şi au trăit fericiţi până la
adânci bătrâneţi, iar mama vitregă a murit de inimă rea.