190312213 150992655-jeffrey-a-kottler-jon-carlson-mumia-de-la-masa-din-sufragerie-cele-mai-neobisnuite-32-de-cazuri-de-psihoterapie

ATRer
Cele mai neobi~nuite 32 de cazuri
de psihoterapie
Jeffrey A. Kottler • Jon Carlson
Mumia
de la masa din sufragerie
'-Q.)
«>-
Q.)
'-4-4-
Q.)
---,
•
c:
oV>
'-eu
U
c:
o---,
cv
"i::
cv
C'
I'tJ
L-
-:::J
V)
C
"CI
I'tJ
V)
I'tJ
E
I'tJ
cv
"CI
I'tJ
E:::J
:E
1
www.edituratrei.1 ()
ISBN 973-8291-9
III IIII911789738 291911
1
Povestirile din aceasta carte sunt absolut uimitoare ~ilit'
obi~nuite. Cu toate acestea, ea nu este menita sa glorifice celt
mai bizare aspecte ale comportamentului uman. Ea este de fapl
o colectie de povestiri despre relatii psihoterapeutice care all
produs transformari majore ~i semnificative atat In viata tera
peutilor cat ~i a clientilor lor. Sunt povestiri despre compasiune
~i solicitudine, care demonstreaza tipul de angajament pe care II
presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este 0 carte carl'
~i-a propus in mod deliberat sa faca eroi ~i eroine din terapeu11
(de~i prezinta in multe dintre paginile ei strategiile creative ~I
absolut uimitoare ale unora dintre cei mai mari practicieni con
temporani). Mai degraba este 0 carte care omagiaza curajul unol
oameni care, confruntandu-se cu probleme majore, cu const'
cinte ~evastatoare asupra conditiei lor fizice ~i emotionale, all
reu~it In cele din urma sa Ie depa~eascar prin eforturi sustinute
~i prin Increderea permanenta aratata terapeutilor lor.

Jeffrey A.Kottler
Jon Carlson
MUITlia de la
lllasa din sufragerie
Terapeuli renurnili dezvaluie cele mai
neobi~nuite cazuripe care Ie-au avut ~i ce
ne invala ele despre comportarnentul
urnan
Traducere din limb a engleza de
Adina Avramescu
ATReI

Editori:
MARIUS CHIVU
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Redactor:
DANIELA ~TEFANESCU
Coperta colectiei:
DlNU DUMBRAVICIAN
Tehnoredactarea computerizata:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
KOTTLER, JEFFREY A.
Mumia de Ia masa din sufragerie : Terapeuti renumiti
dezvaluie cele mai neobi~nuite cazuri pecare Ie-au avut ~i
ce ne invata ele despre comportamentul uman / Jeffrey A.
Kottler, Jon Carlson; trad.: Adina Avramescu. - Bucure~ti :
Editura Trei, 2004
p. em.
(Psihologie)
ISBN 973-8291-91-7
l. Carlson, Jon
II Avrameseu,Adina (trad.)
821.111
Aceasta carte a fost tradusa dupa
THE MUMMY AT THE DINING ROOM TABLE,de Jeffrey A. Kottler ~i
Jon Carlson, Jossey-Bass, 2004, San Francisco, SUA
Copyright © 2003 by Jeffrey A. Kottler and Jon Carlson.
THE MUMMY ATTHE DINING ROOM TABLE
Copyright © Editura Trei, 2004
pentru ediria in limba mmana
c.P. 27-40, Bucure~ti
Tel./Fax: +4021 2245526, +4021 2244771
e-mail: offiee@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN 973-8291-91-7
lIiiiiiii
Cuprins
Introd ucere 9
Capitolul unu, Jeffrey A. Kottler
Omul care voia sa i se taie nasul 17
Capitolul doi, Jon Carlson
Mumia de la masa din sufragerie 36
Capitolul trei, Frank Pittman
Fixatia orala a albinei bazaitoare , , .51
Capitolul patru, Arnold Lazarus
o dilema oedipiana :.................................................•.69
Capitolul dnd, William Glasser
Nevoia de a manca din lada de gunoi 82
Capitolul ~ase, Domeena Renshaw
Penisul care avea nevoie de permisiunea bisericii ..........................•96
Capitolul ~apte, Violet Oaklander
Terapie eu un ~arpe TOzator ~i eu 0 ~oparHi eu corn 107
Capitolul opt, Harville Hendrix
Cum sa scapi de veehituri ..................................•...............................120
Capitolul noua, Scott Miller
Terminatorul s-a trezit Intr-o sectie de boli menta Ie 135
Capitolul zece, 1nsoo Kim Bag
Ei au Invatat sa traiasea cu fantomele ........•.....................................147
Capitolul unsprezece, Michael Yapko
Femeia care ar fi trebuitsa fie deprimata 160
Capitolul doisprezeee, Albert Ellis
Femeia care ura pe toata lumea 175
Capitolul treisprezeee, Bradford Keeney
Vraciul care nu a avut niciodata 0 viziune 188
Capitolul paisprezece, Susan Johnson
Femeia care s-a spanzurat pentru a vedea de cat timp
are nevoie sotul ei pentm a reactiona 202
Capitolul dndsprezece, Ernest Rossi
Doctorul hip-nas gase;;te biletele
pentm concertullui Michael Jackson 215

6 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Capitolul ~aisprezece, Arthur Freeman
Avocatul de co;;mar 226
Capitolul ~aptesprezece, Robert A. Neimeyer
Reconstruind puzzle-ul memoriei unui metrolog 241
Capitolul optsprezece, Pat Love
o hipnoza de urgenta pentru a rezolva infractiunea
de la Burger Joint 258
Capitolul nouasprezece, Samuel Gladding
Frumoasa ;;ibestia 268
Capitolul douazeci, Gay Hendricks
Minciuna care se ascundea in spatele lui : 280
Capitolul douazeci ~i unu, Howard Kirschenbaum
Clientul care voia ca terapeutullui sa fie altcineva 292
Capitolul douazeci ~i doi, Joel Bergman .
Mireasa purta frac, iar mirele trena ;..306
Capitolul douazeci ~i trei, David Scharff
Revenindu-~i din amintirile regasite 319
Capitolul douazeci~i patm, Howard Rosenthal
Atacuri de panid provocate de gratarele canalelor,
parcurile de distractie ~ipartidele de sex cu mini~tri 333
Capitolul douazeci ~i cinci, Jay Haley
Prostituata de optzeci ~i doi de ani ........•...........................................342
Capitolul douazeci ~i ~ase, Stephen Lankton
Salvat de 0 stafie ; 350
Capitolul douazeci ~i ~apte, James F.T. Bugental
El va ramane intotdeauna un negru 364
Capitolul douazeci ~i opt, Michael Mahoney
"Nu m-a~ supara sa fiu tipul acela din oglinda" 368
Capitolul douazeci ~i noua, Laura S. Brown
Alcoolica la trei ani ...............•..; ; 383
Capitolul treizeci, Donald Meichenbaum
Cel mai negru co~mar al fiecarui parinte 394
Capitolul treizeci ~i unu, Peggy Papp
A treia identitate sexuala ; 402
Capitolul treizeci ~i doi, Len Sperry
Colonelul "pasare" care s-a transformat intr-un elefant .416
Autorii ; , ; .428
Copiilor no?tri: Cary, Kirstin, Matt,
Karin, Ben ~i Kali, fn speranta ca au
asimilat Tectia pe care noi am fncercat
sa a traim pe viu, ~i anume, sa-ti recu-
no?ti gre~elile ~i sa fnvefi din de.

Introducere
d{uyeti recunoa~te nici unul dintre personajeledin aceasta carte (s-au facut ef.ortUri foar.temari pentru a Ie ascunde identitatea), dar cu
siguranta ca yeti avea ocazia sa remarcati aspecte ale persona-
litatii voastre reflectate in povestirile lor incredibile. Oamenii
care sunt prezentati in aceste cazuri au fost pu~i in fata unor
provocari grele ~ineobi~nuite, dar nu foarte diferite de cele pe
care poate ca le-ati intampinat voi in~iva in viata. Diferite sunt
doar modul in care ei au incercat sa se lupte cu demonii lor,
perseverentade care au dat dovada ~i norocul pe care I-au
avut de a ajunge in grija unui terapeut extraordinar.
Povestirile din aceasta carte sunt absolut uimitoare ~ineo-
bi~nuite. eu toate acestea, ea nu este menita sa glorifice cele
mai bizare aspecte ale comportamentului uman. Ea este de
fapt 0 colectie de povestiri despre relatii psihoterapeutice care
au produs transformari majore ~i semnificative atat in viata
terapeutilor dH ~ia clientilor lor. Sunt povestiri despre com-
pasiune ~isolicitudine, care demonstreaza tipul de angajament
pe care il presupune meseria de terapeut. Aceasta nu este 0
carte care ~i-a propus in mod deliberat sa faca eroi~i eroine
din terapeuti (de~i prezinta in muIte dintre paginile ei strate-
giile creative ~iabsolut uimitoare ale unora dintre cei mai mari
practicieni contemporani). Mai degraba este 0 carte care oma-
giaza curajul unor oameni care, confruntandu-se eu probleme

De ce aceste cazuri?
majore, cu consecinte devastatoare asupra conditiei lor fizice
~iemotionale, au reu~it m cele din urma sa Ie depa~easca, prin
eforturi sustinute ~i prin mcrederea permanenta aratata tera-
peutilor lor.
In domeniul comportamen~ului uman, am vazut mult mai
multe decat ceea ce oferim m aceasta carte m materie de ca-
zuri deosebit de neobi~nuite~i dificile. 0 buna parte dintre
acestea au contribuit la dezvoltarea psihoterapiei ~i au reu~it
totodata sa capteze atentia publicului. Cazul Annei 0., allui
Sigmund Freud, a stat la baza evolutiei ulterioare a psihana-
lizei. Era yorba de 0 tanara femeie a carei perceptie vizuala era
afectata, care avea dificuHati candmghitea, iar bratul ei drept
era paralizat. Toate aceste probleme nu aveau msa cauze fizi-
ceoFreud ~i colegul sau, Josef Breuer, s-au gas it nu numai m
situatia de a trata primul caz de isterie, dar s-au ~i indragos-
tit de particularitatile conditiei Annei (Breuer s-a indragostit
putjn ~i de Anna, dar asta este aHa poveste).
In vremurile mai recente, povestea lui Sybil, primul cazdo-
cumentat de tulburare personalitate multipla, a ajuns un
best-seller. $i nu numai profesioni~tii au fost interesati sa ci-
teasca despre aceasta femeie care avea ~aisprezece personali-
tati distincte ~i despre cum a reY:$itterapeutul ei sa faca fata
acestei provocari. La fel se poate spune ~idespre alte cai'ti care
au urmat in aceasta traditie menita sa prezinte publituluilarg
cazuri ciudate. Bifrbatul care a confundat-o pe sofia lui.cu 0 piflif-
rie a pus m mi~care 0 intreaga industrie de povestiri despre
oamenicu ciudate tulburari neurologice, psihologice sau de
comportament.
Ne-am intrebat adeseori de ce comportamentul straniu
exercita 0 fascinatie atat de puternica nu numai asupra pub li-
cului larg, dar ~iasupra membrilorprofesiei noastre. Din anu-
mite motive, ne reamintim unele cazuri chiar ~i dupa doua-
zeci sau treizeci de ani, iar pe altele Ie uitam pur ~i simplu. De
11Mumia de la masa din sufragerie
asemenea, este semnificativ faptul ca, din miile decazuri pe
care Ie-am avut in viata noastra, ale gem sadiscutam despre
unul anume. De ce ajungem oare sa consideram ca un pacient
este mai neobi~nuit sau mai special decat toti ceilalti?
In anumite cazuri, terapeutii au ales sa discute despre pa-
cientul care a fost "primul" mtr-o anumita serie - primul suc~
ces sau primul e~ec, primul cazalunei entitati de diagnostic
(tulburari schizofrenice sau de personalitate, de exemplu). Cel
mai adesea, cazurile selectate au fost acelea care se distingeau
prin gradullor de "noutate", ceea ce inseamna ca ele erau cu
totul~i cutotul diferite de toate cazurile pe care terapeutulle
avusese inainte sau dupa ele. De asemenea, fiecare caz pe care
barn ales spune tot atat de multe lucruri despre noi ca ~i de-
spre oamenii pe care Ii prezentam.
De ce ace17titerapeuli?
Trebuie sa avem m vedere ca terapeutii, ca grup profesio-
nal, au 0 capacitate de exprimare ~i de comunicare care ii de~
ta~eaza cu muit fata de celelalte grupuri profesionale. In aceas-
ta meserie noi suntem foarte bine pregatiti ~iavem 0 experien-
ta vasta m toate nuantele comunicarii, m problemele legate de
conceptualizare, precum ~icuprivire la relatiile interpersona-
Ie. Suntem buni vorbitori ~iexperti m a explicaideicomplexe
m termeni u~or de mteles. Munca noastra propriu-zisa consta
in esenta m a-i convinge pe oameni sa fadi ceea ce ei nu vor
sa faca ~i sa renunte la credintele sacre (dar autodistructive)
pe care Ie-au avut toata viata.
Mai departe trebuie sa ne gandim ca in cadrul acestei po-
pulatii de profesioni~ti, care sunt cei mai talentati vorbitori din
.tume, exista un subgrup - mai putin de unulla suta ~ care
este mca ~i mai fluent decat restul grupului. Ace~tia sunt cei
care scriu carti ~imanuale ce stau la baza practicii celorlalti te-
rapeuti. Ei sunt terapeutiipe care ii vedeti la emisiunile de la
televizor, des pre care cititi in ziare sau reviste sau pe care ii
auziti minterviuri laradio. Ei sunt cei mai buni ~icei mai stra-
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson10

12 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie 13
luciti membri ai unei profesii care s-a remarcat deja de mult
timp prin inteligenta, receptivitatea,sensibilitatea ~i comuni-
cativitatea celor care activeazain ca+.lrulei. Ace~tia sunt oame-
nii ale caror voci Ie veti auzi in aceasta carte.
Colectia noastra provine de la treizeci dintre cei mai renu-
miti ~imai apreciati terapeuti. Ei traiesdn regiuni diferite ale
lumii. Sunt specializati in diferite discipline ale psihologiei,
psihiatriei, consilierii, terapiei de familie ~iin asistenta socia-
la. Ei folosesc metode terapeutiee radical diferite: psihanaliti-
ce, cognitiv-behavioriste, constructiviste, feministe, umaniste,
sistemice ~i a~a maideparte. Despre multi dintre terapeutii
prezenti in aceasta carte s-ar putea spune nu atilt ca urmeaza
o orientare teoretiea anume, ci mai degraba ca au in'lJentat una.
Ei au scris majoritatea cartilor importante din domeniu, dupa
care se ghideaza in practica lor toti ceilalti terapeuti.
In aceasta carte veti avea ocazia sa-iauziti pe cei mai mari
teoreticieni ~ipracticieni contemporanidiscutand despre cele
mai ciudate cazuri ale lor. In fiecare povestire, veti avea privi-
legiul de a observa indeaproape modalitatile uniee in care unii
oameni au ales sa se adapteze la dificultatile prezente in via-
ta lor ~icum cele mai luminate minti alegeneratiei noastre au
reu~it sa abordeze situatiile complexe ale acestora intrcun mod
care sa duca la vindecarea lor. Ca niciodatapana.acum,yeti
afla despre £elul in care terapeutii lucreaza cu cei mai dificili
clienti ~i veti ajunge lao intelegere mai profunda a suferintei
umane.
De la neobisnuit la bizar,
Pe masura ce adunam aceste cazuri, ne-am dat seama ca
nu exista a metoda universala dupa care sa strucmram inter-
viurile sau capitolele care rezultau din ele. Am inceput cu un
chestiona,r pentru interviu - chiar am trimis din timp parti-
cipantilor 0 lista cu intrebarile posibile. Credeam ca intreba-
rea principala era destul de clara: povestiti-ne cel mai neobi~-
nuit caz pe care l-ati avut. Ne a~teptam sa auzim relatari de-
spre cele mai bizare variatii ale comportamentului uman ~i,
desiguri a~a s-a ~iintamplat. Dar unii dintre terapeutiau in-
terpretat aceasta cerinta intr-un mod diferit: in loc sa se con-
centreze asupra a ceea ce era cu adevarat ciudat la pacientii
lor, ei au ales sa discute despre aceste cazuri ~i din punct de
vedere al celor maineobi~nuite aspecte ale lor. In alte cazuri,
ei au considerat ca ceea ce era memorabilIa ele nu tinea atat
de comportamentul bizar al oamenilor, ci mai degraba de cir-
cumstantele neobi~nuitein care se aflau ei ~i care le-a cerut sa
actioneze in moduri uimitor de inventive.
Fiecare dintre conversatiile noastre a fost uniea, luand nu
numai directia pe care 0 stabilisem noi initial, dar ~i pe aceea
pe care 0 dorea maestrul terapeut cUcare discutam. Avand in
vedere faptul ca lucram cu persoane cu 0 vointa puterniea ~i
care stapaneau foarte bine arta conversatiei, nu ne-a fost u~or
sa pastram disc uti a pelinia previzibila pe care 0 stabilisem
initial. Aceasta inseamna ca fiecare capitol este diferit de cele-
lalte, nu numai in ceea ce prive~te varietatea materialului pre-
zen tat, dar ~i in alte aspecte legate de stilul ~i structura luL
Unii terapeutii au dat dovada de multa deschidere ~i flexibi-
litate fiind gata sa accepte oriee directie ar fi putut sa ia dis-
cutia noastra. Altii redactasera din timp cazullor ~iau vrut sa
ni-l citeasca inainte sa vorbim despre implicatiile luL Jar altii
au insist at sa ramanem la planul pe care ni~l facusem cu mult
timp inainte.
Am fost de asemenea surprin~i de faptul ca terapeutii pe
care i-am abordat au conceptualizat subiectul propus de noi
in feluri foarte diferite. Initial Ie-am explicat ca noi colectio-
nam povestiri despre cele mai "neobi~nuite" cazuri pe care ei
Ie-au avut. Acest cuvant nu a fost retinut de toti cei cu care am
vorbit. Uniiau preferat cuvantul memorabil pentru a descrie
cazullor; altora le-a pHkutnatura mult mai descriptiva a cu-
vantului bizar. In sfar~it, alti terapeuti au evitat ace~titermeni,
preferandin schimb expresii precum de neuitat, obsedant, inte-
resant sau ciudat. Inqiferent de cuvantul pe care-l foloseam
pentru a descrie ceea ce cautam, era aproape sigur ca terape-
utul caruia ne adresam il va inlocui cu un altul.

Toate cazurile au in comun Japtul ca eleau confruntat te~
rapeutul cu probleme clinicepentru care acesta nu era prega~
tit. Prin urmare, ele trebuie privite .nu numai ca ni~te relatari
ale evolutiei unor pacienti aflati in suferinta, ci ~ica experien-
te seminale pentru viata terapeutilor lor. Unele cazuri au stat
la baza elaborarii unor noi teorii in domeniu.
Un~le masuri de precaufie
Una dintre preocuparile majore legate de aceasta carte a
fost pastrarea confidentialitatii ~ia intimitatii persoanelor de-
scrise in aceasta carte. Unii dintre pacientii prezentati nu mai
sunt in viata. In alte situatii, terapeutii au primit din partea
pacientilor lor perrnisiunea de a vorbi despre cazurile lor. Dar
in toate cazurile, pumele ~i trasaturile care ar putea duce la
identificarea pacientilor au fost schimbate,la fel ca ~i unele
dintre caracteristicile ~i cadrelemcare au avut loc intalnirile
cu ei pentru a Ie deghiza identitatea. Ca ~iin cazul medicilor,
prima regula a practicii terapeutilor este sa nu se.actioneze in
defavoarea pacientuluL Daca ace~ti pacienti descopera t,otu~i
o asemanare intre ei ~icei descri~i in aceasta carte, speram ca
se vor simti mandri sa constCj.tecat de important a fostrolul
pe care I-au jucat in viata ~i in muncCl terapeutilor.
Speram de asemenea ca aceste povestiri au darul de a dez-
valui compasiunea ~ipreocuparea intensa pentru pacienti de
care au dat dovadaace~ti terapeuti. Daca inunele cazuri vo-
cile celor care au contribuit la Clceastacarte suna cinicsau cri-
tic sau chiar par sa rada pe socotealaaltora, neasumam in-
treaga responsabilitate in a fi impins lucrurile atat de depar-
te. De fapt, farmecul ~i profunzimea acestor conversatii sunt
asigurate tocmai de spiritulliber ~iinformal in care am incer-
cat sa Ie conducem.
Dumneavoastra, dragi cititori, 0 sa aveti impresia ca asis-
tati la cele mai intime conversatii private intre colegi de nadej-
de, dar 0 data cuacest privilegiu yeti avea oportunitatea unei
mai bune intelegeri a contextului in care ele au avut loc. Este
adevarat ca terapeutii vorbesc despre cele mai neobi~nuite ca-
zuri ale lor exact a~a cum instalatorii, contabilii sau chirurgii
discuta despre ale lor; este un mijloc important prin care pro-
fesioni~tii din orice domeniu i~i imbunatatescperformantele
-- invatam din fiecare varia tie care poate aparea ~i ne adap-
tam metodele pentru ca pe viitor sa se dovedeasca mult mai
flexibile ~imai potrivite.
Toate aceste povestiri sunt in intregime adevarate - oricat
deincredibile ar putea sa para. De~i in unele cazuri dialogul
a fost refacut pe alocuri, esenta cazurilor ~i invatamintele pe
care Ie au de transmis au fost pastrate.
Multumiri,
Ii suntem recunosdHori lui Alan Rinzler, al treilea "parte-
ner" la aceasta intreprindere, ale carui pricepere terapeutica
~i talente editoriale ne-au ajutat sa facem din aceste relatari
adevarate pove~ti despre puterea de transformare a oameni-
lor.
I se cuvin multumiri lui Jean Naggar, agentul nostru.
Ii suntem indatorati lui Laurie Johnson, care a transcris toa-
te interviurile ~is-a ocupat de corespondenta voluminoasa cu
participantii no~tri.
Le sun tern deosebit de recunoscatori celor care au con-
tribuit la aceasta carte - unii dintre cei mai buni terapeuti
~i teoreticieni din lume - pentru ca au acceptat sa-~i sacrifi-
ce 0 parte din timpullor spre a realiza aceste interviuri ~i a
revizui dupa aceea povestirile rezultate. In schimbul efortu-
rilor lor, ei nu au primit nimic in schimb, nici macar dreptu-
rile de autor. Singura rasp lata a fost placerea de a discuta cu
noi despre cele mai inedite aspecte ale muncii lor. Ei au par-
ticipat la acest proiect pentru ca au avut convingerea ferma
. ca ceilalti terapeuti pot invata foarte multe lucruri din cazu-
rile lor atat de neobi~nuite.
In cele din urma, suntem datori sa omagiem curajul incre-
dibil ~idevotamentul de care au dat dovada oamenii prezen-

tati m aceasta carte. Ei au cautat ajutor, au perseverat ?i de cele
mai multe ori au reu?it samvinga dificultati enormepentru
a-?i reveni de pe urma unor traumepe care Ie-au suferit m tre-
cut. Ei nu au Hicut numai dovada bogatiei ?i diversitatii uimi-
toare a comportamentului uman, dar ?i a flexibilitatii de care
este capabil fiecare dintre noi pentru a depa?i limitele noastre
prezente.
Jeffrey A. Kottler
Huntington Beach, California
Jon Carlson
Lake Geneva, Wisconsin
CAPITOLUL UNU
Jeffrey A. Kottler
Omul care voia
sa i se taie nasul
eabinetul de consultatii era gol, cu exceptia a doua sca-
une?i a unui birou. Intr-un colt seafla 0 chiuveta, ves-
. tigiu al vremurilor in care aceasta, parte a spitalului
era destinata mai degraba cazurilor medicale decat unei clinici
psihiatrice cu tratament ambulatoriu. Eram un doctorand plin
, de avant, pregatindu-se sa-?i mceapa prima zi de practica.
A?teptand sa-mi mtampin primul pacient, devenisem des-
tul de agitat. Cativa ani lucrasem m calitate de consultant psi-
hiatric, msa majoritatea clienWor mei proveneau din randuri-
Ie copiilor ?i studentilor. Acum eram pe punetul de a mcepe
sa lucrez cu adulti ale caror probleme erau mult mai serioase.
L-am auzit pe pacientul meu chiar mainte sa-?i faea apari-
tia, m timp ce era condus catre eabinetul de consultatii. Mer-
gand, fkea un zgomot zornaitor de parca ar fi fost legat cu
lanpri. In curand s-a dovedit ca,presupunerea mea nu era de-
parte deadevar: zeci de ?iruri de margele ?i lanpri aHlrnau la
gatul ?ila mcheieturile mainilor lui.
Am respirat adanc ?i m-am pregatit saascult povestea in-
taiului meu pacient. Acesta era debutulnoii mele cariere ?i
eram hQtarat sa fac tot eeea ce imi statea m putinta. Speram
doar<ca problema lui sa faea parte din categoria celor pe care
Ie puteam aborda. Nu-mi puteam imagina atunci ce disere-
pan,ta se va dovedi intre a?teptarile lui~i eapacitatile mele.

Halatul de medic din jur, strambandu-se, ~i apoi tragandu-lin piept cu mult
zgomot. Pentru ca era prima mea zi de munca, ma mtrebam
cum sa solicit ajutor in caz ca va le~ina. Mi-am adus aminte
din emisiunile de la televizor de ceva m legatura cu solicita-
rea procedurii de urgenta, dar probabil ca aceasta era valabi-
la doar pentru cazurile de stop cardiac.
- Spuneai ceva de 0 duoare, a, adica de 0 duhoare.
Invatasem bine lectia ... - cand nu ~tii ce sa spui nu tre-
buie decal sa repeti ceea ce tocmai ai auzit.
Omul din fata mea s-a multumit sa dea din cap, balanga-
nindu-~i ~uvitele de par pline de margele.
- Ce fel de miros? am sondat eu terenul.
Incepusem deja sa-l imit, adulmecand aerul din jur ~i tra-
gandu-l adanc m piept. Tot ceea ce am putut detecta a fost mi-
rosul de antiseptic din spital ~ipe cel al propriei mele transpi-
ratii, caci ma strad uisem pesemne prea tare sa ma descurc
onorabil cu primul meu pacient.
- Nu samti mirosul de vacadomle?
- Vacadomle?
Imi spargeam creierii, incercand sa-mi dau seama ce era
aia 0 vacadomle, fara sa-mi treaca prin minte di pe elll obse-
da de fapt mirosul de vaca ~iin acela~i timp mi se adresa mie
cu apelativul "dom'le"; acest miros 11preocupa atat de mult
mcat nu se mai putea gandi la nimic altceva.
Incercand sa adun cat mai multe informatii, am aflat ca
Manny traia impreuna cu familia sa la 0 ferma aflata destul
de departe de ora~. Nu parasea prea des ferma, dar m ultimul
timp se simtise atat de afectat incat nu prea mai reu~ise sa
munceasca.
- Prin urmare, I-am mtrerupt eu incercand sa aflu ce voia
de la mine,la ferma, simti mirosul de la vaci?
- 'inteles ca Ie samt mirosulla ferma. Doar acolo sta ele.
- Inteleg, am spus nemtelegand de fapt nimic. La ferma
sunt vaci.
Bine ca supervizorul meu nu era de fata, pentru ca intrea-
ga afacere devenise de-a dreptul penibila. Stateam de yorba cu
pacientul meu de aproape un sfert de ora ~i tot ceea ce afla-
- Ei bine, am mceput eu pe un ton cat se poate de bine-
voitor, cu ce pot sa-ti fiu de folos?
- Pai, dom'le doctor, ziceam ~ieu ca poate ma scapati de
mirosul asta!
- De miros? I-am intrebat pe acel individ foarte agitat, ne-
~tiind despre ce vorbe~te.
- PM da. Nu-l samtiti? 0 duoare!
-Duoare?
Am avut grija sa pronunt cuvantul exact cum 11rostise el.
- Duoare. Va zic, duhne~te.
- Aha, duhoare. Duhoare vrei sa spui?
Vocea lmidevenise mai vioaie deoarece intelesesem in cele
din urma ce voia sa spuna omul din fata mea. Nu faceam par-
te din personalul spitalului ~inici macar nu imi luasem inca
licenta in psihologie. Lucram pur ~i simplu ca intern. Cu toa-
te acestea, administratia spitalului ne recomandase sa purtam
aceste halate medicale albe care ne confereau un aer de res-
pectabilitate. Pe buzunarul halatului meu era inscris numele
unui doctor plecat de multa vreme, dar care fusese destul de
cumsecade ca sa-~i lase halatul aici. Trebuie sa recunosc ca lu-
crul asta ma facea sa ma simt oarecum mult mai familiar cu
locul. Totu~i eram destul de agitat, poate chiar mai mult de-
cat pacientul care statea in fata mea.
Omul avea tenulmchis ?i purta mai multe randuri diferi-
te de haine, fiecare m contrast evident cu celelalte. Cama~a cu
dungi. Pantaloni cadrilati. 0 vesta. $osete desperecheate. $i
peste toate astea, binemteles, lanturile ~i margelele. Arata de
parca ?i-ar fi ales dintr-o cutie, la intamplare, piesele tinutei
sale zilnice. $i poate chiar a?a ?i facuse.
De~i infati~area sa era izbitoare, mtr-un fel chiar grandioa-
sa, ceea ce mi-a atras atentiaerau ~uvitele lui de par impleti-
te. Parea sa fie african sau poate jamaican, de~i dupa accent
provenea in mod sigur din zona rurala a Virginiei. Acest lu-
cru nu era deloc surprinzator de vreme ce ne aflam chiar la
tara, in Virginia. Gudat era faptul ca adulmeca intruna aerulIi
Ii
~----~ ... --

20 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la mas a din sufragerie 21
sem era ca el simtea mirosul de vaci de la ferma la care locu-
ia. Faptul ca familia lui detinea la ferma 0 mica cireada de vaci
nu parea 0 descoperire deosebit de utila.
- Vacile este peste tot, a tinut sa explice Manny. Mirosul
lor este peste tot.
- $i tu poti sa simti ~i acum mirosul de vaca?
Manny m-a privit dezamagit ca ~icum ar fi vrut sa-mi ara-
te ca ii in~elasem a~teptarile. Sperase tot timpul ca ~i eu sim-
team mirosullor.
Acum era randul meu sa ma simt dezamagit. EI se plan-
gea de faptul ca percepe un miros imaginar cronic ~i supara-
tor de bovina. Aceasta parea sa fie 0 problema care tinea de
competenta unui specialist O.R.L. sau cel putin a unui neuro-
log. Oar se pare ca, din anumite motive, fusese trimis la clini-
ca no astra, probabil pentru ca nu fusese inca detectata nici 0
cauza fizica a afectiunii sale.
Am respirat inca 0 data adanc, atat pentru a ma calma cat
~i pentru a ma asigura ca nu exista nici un miros de vaca in
camera in care ne aflam.
- $i cum a~putea sa te ajut? I-am intrebat pe Manny, abor-
dand cel mai afectat ~i mai plin de solicitudine ton cu putin-
ta; cel putin la a~a ceva ma pricepeam destul de bine.
Manny s-a uitat la mine ca ~i cum a~ fi fost un idiot, iar
apoi a cli'itinat din cap, dezamagit de faptul ca intelegeam atat
de greu. _
- Pai, dom'le doctor, a spus el rostind cu grija cuvintele
pentru a se asigura ca il pot urmari, vreau ca dumneata sa-mi
tai nasul.
- Vrei ca eu sa-ti tai nasul?
Incepusem sa ma simt de-a dreptul exasperat ~iasta nu din
cauza a ceea ce discutam, ci pentru ca pur ~isimplu nu-mi da-
deam seama ce a~ fi putut sa mai spun sau sa mai fac spre a-I
ajuta pe acest biet om aflat in suferinta.
Manny s-a uitat la mine placid, dand din cap. Eram hip-
notizat de margelele care se leganau la capatul gaitanelor
lui lungi. Un timp nu am facut nimic altceva decat sa ne
masuram unul pe celalalt. Nu aveam nici cea mai mica idee
in legatura 'cu ceea ce se petrecea in mintea lui, dar incer-
cam sa ma concentrez asupra posibilitatilor pe care Ie
aveam pentru urmi'itoarea mi~care. Sa-l programez la chi-
rurgie ca sa-i taie nasul? Sa cer 0 consultatie neurologica?
Sau poate 0 evaluare psihiatrica? Mi-am amintit apoi ca eu
eram evaluatorul psihiatric. Eu eram cel care ar fi trebuit
sa-i evalueze starea mentala ~i sa stabilesc cumva un trata-
ment care sa-i aline simptomele suparatoare ale afectiunii.
Erau atatea lucruri pe care eram gata sa Ie fac pentru a-i aju-
ta pe oameni ~i in special pe primul meu pacient, insa taia-
tul nasurilor ma depa~ea. In plus, nu aveam voie sa fac
acest lucru chiar daca primisem un halat alb cu titlul de doc-
tor inscris pe el.
In mod cert, tulburarea cronica a mirosului de care sufe-
rea acest om avea 0 cauza psihologica. Daca nu exista nici 0
explicatie medicala pentru conditia sa, atunci inseamna ca
ea se datora unor probleme emotionale sau unei traume su-
ferite candva. Atat am putut sa deslu~esc de unul singur.
Cum sa dau insa de capatul acestei probleme in cele doar
cateva ~edinte care imi erau alocate pentru a-mi consulta pa-
cientul?
De~i aceste evenimente au avut loc acum mai bine de
douazeci ~i cinci de ani, inainte sa trecem la 0 "terapie scur-
tal' administram un fel de "bandaj" psihologic, dupa care
urma sa-i trimitem pe oameni inapoi la viata de zi cu zi. Taie-
rea nasului unui pacient nu era tocmai acest tip de tratament,
ci mai degraba unul radical ~idirect pentru care era nevoie de
aprobarea consiliului de medici al spitalului. Oar oricat de
atragatoare mi s-a parut in acel moment optiunea in cauza,
imi alesesem meseria pentru ca imi placea sa fac pe detectivul
~i sa merg pana la radacina problemei. Pe cand cei asemenea
lui Freud aveau la dispozitie luni daca nu chiar ani pentru a
rezolva diferite cazuri, eu trebuia sa 0 fac doar in cateva ~e-
dinte. Cel putin acestea din urma erau prevazute ca ;;edinte
dubIe, de nouazeci de minute, ;;i prin urmare aveam timp sa
explorez ceva mai adanc situatia.

22
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la masa din sufragerie 23
Secretul
- Poti sa-mi spui cate ceva despre felul in care iti petred
timpul?
Aceasta a fost 0 intrebare foarte buna, deschisa. Pentru
ca nu ~tiam cum sa procedez in continuare cu Manny, am
hotarat sa ma familiarizez cu - sa-i spunem - lumea lui
fenomenologica. Era clar ca aveam nevoie de mai muIte in-
formatii pentru a ajunge la sursa problemelor sale legate de
mHOS.
- Is de la 0 ferma, a inceput din nou Mam1Yin stilul sau
laconic.
In urmatoarea jumatate de ora i-am pus 0 serie de intre-
bari: uncle anume locuie~te, cu cine locuie~te, ce lucreaza ~i
cum i~i petrece timpulliber. Am aflat urmatoarele: de~i avea
douazeci ~iceva de ani (m-am uitat pe fi~alui pentru ca nu-mi
dadeam seama ce varsta avea numai dupa infati~are), Manny
tot mai locuia cu familia sa la ferma. I~i produceau ei in~i~i
hrana de zi cu zi, iar 0 parte din recoIta 0 vindeau. Aveau
gaini. ~i, bineinteles, aveau vaci sau, am banuit eu, vite. Deoa'-
rece eram baiat de ora~, nascut ~i crescut in Detroit, eram mai
muIt decat fascinat de viata de la tara, ne~tiind mai nimic de-
spre aceasta, in afara de ceea ce vazusem la televizor, la emi-
siunea "Pogoanele verzi".
Manny i~i petrecuse toata viata la ferma ~i parea a fi feri-
cit acolo, de~i fusese oarecum izolat (cel mai apropiat vecin
era la 0 distanta apn:ciabila). Sarcina lui era sa scoata vacile
(vitele?) la pascut ~i sa Ie aduca inapoi dupa ce i~i terminau
"cina". Intre timp, avea destula vreme sa hoinareasca ~isa faca
ce voia. Era putin cam evaziv in legatura cu acest din urma
lucru, a~a ca a trebuit sa-l indemn sa vorbeasca despre el mai
in amanunt.
- A~adar, Manny, ce aItceva mai faci ca sa te distrezi? Bi-
neinteles in afara de a-ti petrece timpul cu familia ta. Ai 0 prie-
tena sau ceva in genul asta?
Manny a ridicat din umeri ~i a privit in pam ant. Apoi a dat
din cap ca nu, ~i pret de un minut ~i-a ridicat privirea in di-
rectia mea, dupa care ~i-a coborat-o iar. Era acesta un semnal
ca puteam sa continuu discutia pe aceasta tema sau ca trebu-
ia sa 0 abandonez? Nu mi-am putut da seama. Cu toate aces-
tea, simteam in atitudinea lui ceva ce nu puteam deslu~i pe
moment.
De~i era imbracat excentric, Manny nu era un barbat res-
pingMor. De fapt, era chiar bine facut, cu 0 figura interesanta
~icum era in floarea varstei mi s-a parut rezonabil sa aflu mai
muIte lucruri despre viata lui amoroasa.
- Prin urmare, nu ai 0 prietena?
A clMinat din nou din cap, de data aceasta mai hotarat. Era
atat de fascinant sa prive~ti coditele lui impletite leganandu-se
muzical inainte ~iinapoi - ma gandeam eu in timp ce ii pu-
neam intrebarea pentru a treia oara doar pentru a mai urmari
speetacolul.
- Imi ascunzi ceva, Manny? m-am aventurat eu.
Pentru prima data de la inceputul conversatiei noastre pa-
rea ca se inchide in sine. Pana in acest punet fusese deschis la
orice in.trebare i-a~ fi adresat sau la orice cale pe care ne-am fi
aventurat, dar acum dadea inapoi. Simteam acest lucru. In ur-
matorul moment acesta a devenit evident pentru mine: ~i-ain-
colacit bratele lui lungi in jurul taliei ~is-a aplecat inainte spri-
jinindu-se pe genunchi de parca ar fi vrut sa se faca mic ~i sa
se ascunda de privirea mea iscoditoare.
- Iti zisei ca nu am pretina.
Pentru prima data Manny m-a surprins, ridicand tonul.
De~i parea destul de calm, m-am uitat precaut catre ie~irea din
cabinet.
- Am inteles, Manny, am spus bland. Vreau doar sa ~tii ca
putem discuta despre orice dore~ti tu.
Relatand acum aceste lucruri, ar putea parea ca ele s-au
desfa~urat intr-o maniera logica, ordonata, de parca a~ fi ur-
mat 0 procedura sistematica, menita sa scoata la iveala orice
secrete. De fapt, fiind un incepator in aceasta meserie, chiar
daca unul entuziast, nu faceam decat sa vorbesc vrute ~ine-
vrute, punand orice intrebare care imi trecea prin minte. Cu
putin no roc sau poate din cauza insistentei ~i a zelului meu,

am reu~it m final sa aud 0 versiune mai eompleta a eeea ee fa-
eea Manny zilnie. Am aflat de asemenea, ehiar mai mult de-
eM a~ fi vrut, despre motivele pentru care nu avea propriu-zis
o prietena. Dar eeea ee am invatat m final din aceasta ~edinta
a fost ca 0 data ce deschizi 0 u~a nu poti face alteeva deeM sa
intri. Intrueat insistasem sa mergem pana la surse - pana la
radacina, ca sa zic a~a - pentru a-i rezolva problemele - nu
ne ramasese altceva deeM sa urmam pana la s£ar~it aeeasta li-
nie a cercetarii.
Se parea ca Manny incercase 0 vreme sa se mtah1easca cu
fete. Facuse curte m eateva randuri unei vecine ~i ehiar se m-
tamise cu 0 fata de la ora~ pe care 0 cunoseuse cu ocazia dru-
murilor sale in aeelloc. Insa el gasise ca aceste intalniri erau
frustrante, daca nu cumva chiar nesatisfacatoare. Cand i-am
cerut sa-mi explice mai pe larg la ce se referea, Manny mi-a
raspuns ca m general fetele trebuie tratate foarte atent. Trebuie
sa spui cuvinte frumoase, sa Ie oferi cadouri, sa Ie scoti m ora~
~isa cheltuie~ti multi bani cu ele. ;;i m ciuda tuturor investiti-
ilor de timp ~ide bani, nu e~tiniciodata sigur ca 0 sa fii tu "no-
rocosul". Nu cred ca a folosit chiar expresia asta, dar cu sigu-
ranta ca a fost yorba de 0 alta bizarerie eufemistica pentru sex.
De~i eram casatorit de curand, eu ~i Manny eram cam de
aceea~i varsta, a~a ca ii intelegeam nemultumirea. Imi adu-
ceam mca aminte de ritualurile lungi ~iplictisitoare de dinain-
tea fieearei mtalniri pe care trebuia sa Ie suport pentru a reu~i
sa ma "apropii" de 0 femeie care imi placea. M-am gandit sa-i
spun ca-i mteleg frustrarea. Apoi i-a~ fi putut oferi un discurs
motivational despre necesitatea de a fi rabdator, de a-ti asu-
ma riscurile, de a te aventura m afara zonei de confort. Inva-
tasem deja terapia cognitiva ~i, prin urmare, eram gata sa
abordez temerile sale irationale legate de e~ec. Aveam totul
trasat m minte ~ieram fericit ca in sfar~it descoperisem ca pu-
team sa fac ceva pentruel. Cu toate acestea, ?timn ca imi sca-
pa ceva.
- Manny, spuneai ca acum nu te mai mtame~ti cu nimeni.
- Nu, renuntai la asta.
- Inteleg.
Am tacut amandoi. De data aceasta, eram hotarat sa nu fiu
eu cel care rupe primul tacerea. Oricat de mult a~ fi dorit sa
ma concentrez asupra refuzului sau de a se intalni eu fete ~i
sa-i atac convingerile sale disfunctionale, am decis sa-l ascult
m eontinuare. In ciuda lipsei mele de experienta, imi dadeam
seama ea Manny are ceva de spus ~i acum era mult mai im-
portant pentru mine sa ascult decat sa vorbese. Chiar ~i dupa
ahWa ani, inca pastrez convingerea ca de cele mai multe ori
aceasta este cea mai mare gre~eala pe care 0 facem noi, tera-
peutii: ne preeipitam sa rezolvam problemele din cauza pro-
priului nostru sentiment de neputinta.
Scara
Dupa 0 perioada de timp care parea sa fi ajuns la cateva
minute, dar care in realitate nu depa~ise mai mult de doua-
zeci sau treizeci de secunde, Manny mi-a spus cum i~i petre-
cea timpulliber ~ide ce nu fusese prea sincer atunei cand de-
clarase ca nu are 0 prietena. De fapt, Manny chiar avea 0 via-
ta sexuala foarte activa, de~i nu cred ca aceasta avea ceva in
comun eu ceea ce numim noi "iubire". Dar poate ca asta era
doar parerea mea pentru ca aveam de-a face cu 0 situatie care
depa~ea cu mult ceea ce imi imaginasem vreodata. Acum m-
teleg ca aceste situatii nu sunt atM de neobi~nuite la tara.
- Spuneai, Manny, ca nu te vezi cu prea multe femei.
- A~a-i, a recunoscut el, dand din cap.
Era ceva in neregula la capitolul asta. Expresia fetei lui de-
venise destul de transparenta; mtr-un fel, imi aducea aminte
de un copil care fuseseprins cu minciuna. De fapt, el se uita
in jos, m timp ee racaia linoleul cu varful ghetei lui eu ~ireturi
dezlegate.
- ;;i totu~i nu mi-ai spus tot, m-am aventurat eu cu grija;
nu voiam sa-l sperii, insistand prea mult.
- Da, dom'le doctor.
- ;;i nu ai vrea sa-mi poveste~ti?
- Nu. N-a~ prea vrea.

26
- Nici 0 problema, am incercat eu iar. Manny, mi-ai spus
ca vrei ca eu sa-ti tai nasul, dar inainte de a discuta despre asta
trebuie sa aflu mai multe lucruri despre ceea ce se intampla.
EI m-a privit suspicios, dupa care a continuat sa-~i frece
varful ghetei de podea. I-am lasat suficient timp pentru a se
decide daca are destula incredere in mine ca sa-mi spuna ce
nu era in regula.
- Pai, cum sa va spun? E yorba de aceasta vaca cu care
ma vad. 0 cheama Mertle.
Se vedea cu vaci la ferma? Ce tot vorbea? Tot ceea ce am
putut sa fac a fost sa repet ceea ce-mi spusese el.
- Oa, dom'le doctor, ii cea mai buna din lot. Avuram ~i
noi 0 aventura ..
- Ai fost impreuna cu vaca asta, cu... Mertle e numele ei,
nu-i a~a?
- A~a-i! a zambit el incantat ca mi-am adus aminte de nu-
mele ei.
Eram inca intr-o stare de confuzie, ca urmare a celor rela-
tate de el. Apoi, brusc, mi-am dat seama ce voia el sa spuna:
Manny facuse sex cu 0 vaca pe nume Mertle. ~i, mai mult de-
cat atat, fusese dragut cu ea.
- A~adar, Manny, vrei sa spui ca tu... a.., tu ... ai...
- A~a e. Eu ~icu Mertle. 0 facem de cate ori simt nevoia.
Vedea cum ma luptam cu aceasta situatie ~i, de~i se simtea
incurcat el insu~i, pard ii parea ~imai rau de mine. Totodata
el vazuse cat de mult ma straduisem sa-l ajut ~iparea ca apre-
ciaza foarte mult acest lucru.
- Inteleg, am spus, ~idin nefericire acum totul imi aparea
foarte claro
Oar imi veneau de asemenea in minte 0 multime de intre-
bari. Ma intrebam cum poate cineva sa fad sex cu 0 vaca? La
urma urmei, vacile sunt ni~te animale foarte mari in compa-
ratie cu oamenii. ;>ice I-a determinat pe Manny sa 0 aleaga pe
Mertle ca partenera a sa? ;>i,mai mult, cum a ajuns el sa se
apuce de asemenea lucruri.
In adolescenta, Manny a aflat despre sex privind vacile ~i
caii in perioada de imperechere. (Nu ~tiusem pana atunci d
ele au 0 asemenea perioada.) Se pare ca el statea ~ise uita cum
vreun armasar cu 0 erectie nefireasca se urca pe iapa pene-
trand-o intr-un abandon salbatic. ;>inu putea sa fad altceva
decat sa se gandeasca la ziua in care va avea 0 prietena cu care
sa faca sex. Cu toate aces tea, dupa ce a fost respins de mai
multe ori de catre doua fete pe care incercase sa Ie curteze,
Manny a renuntat ~i~i-a indreptat eforturile dtre cele pentru
care era nevoie de 0 persuasiune bovina.
;>inumai atitudinea mea calma, profesionalismul ~i sensi-
bilitatea mea superioara m-au impiedicat sa nu cad pe jos do-
borat de ras sau de ~oc. De~i nu prea credeam cele auzite, am
ramas stoic la locul meu, iar privirea standard de psihiatru
(obi~nuiam sa exersez in fata oglinzii) mi-a inghetat pe figu-
ra. Am dat din cap la fel de firesc de parca el tocmai mi-ar fi
spus ca ii plac ouale la micul dejun.
- A~adar, i-am raspuns lui Manny cu 0 voce care speram
sa para cat mai ferma, spui ca tu ~i aceasta vacL. vreau sa
spun, Mertle, va intalneati din cand in cand?
Manny s-a uitat direct in ochii mei, cercetandu-mi atent re-
actiile, apoi a incuviintat din cap.
Prin urmare, aceasta era sursa mirosului de vaca care 11in-
sotea pretutindeni. Aveam 0 pregatire temeinid in domeniul
teoriei psihodinamice a~a ca nu a fost mare lucru sa leg simp-
tomele lui de vina pe care 0 simtea in subcon~tient fata de
comportamentul mai degraba neobi~nuit in ce prive~te intal-
nirile sentimentale. Am considerat ca probabil nu ar fi cel mai
intelept lucru sa explorez sentimentele oedipiene pe care el
le-ar fi putut avea fata de mama lui, de vreme ce ar fi putut sa
se simta ofens at de implicatia ca mama lui semana cu 0 vaca.
In primul rand, aveam nevoie sa aflu mai mult despre ce se
petrecea de fapt.
Ei bine, venise timpul pentru confesiune. Muream de cu-
riozitate in legatura cu aceasta situatie. Cum poate cineva sa
fad sex cu 0 vaca? Adica, vreau sa spun, vacile sunt ni~te ani-
male foarte mari.
Eram hotarat sa obtin raspunsuri la unele dintre intrebari-
Ie mele. Oescoperisem ca unul dintre cele mai importante lu-

cruri legate de profesia de terapeut era ca ajungeai sa-i intrebi
pe oameni tot felul de lucruri foarte personale fara ca ei sa se
enerveze. Daca reu~e~ti mai mult timp sa pari indiferent, ca ~i
cfmd ai mai fi auzit aceste lucruri de nenumarate ori inainte,
oamenii iti vor spune cele mai profunde secrete. Ma bucuram
de aceasta putere ~iam decis sa aflu cat de departe puteam sa
merg. Ca sa fiu sincer, nu eram prea sigur daca in acest felimi
urmaream propria curiozitate sau imi ajutam pacientul.
- A~adar, Manny, am spus eu pe un ton firesc, cum xeu-
~eai sa ajungi pana la Mertle ca sa 0 fad cu ea?
- Pai, foloseam 0 scara. Aduceam 0 scara pe care 0 tineam
eu. Uneori 0 foloseam pentru a fixa stiUpii in gard ~ialte ches-
tii de astea.
- Bine, am raspuns. Nu aveam nid cea mai mica idee ce
sa fac mai departe. A~adar, te urcai pe scara ...
- Exact, a raspw1s Manny zambind timid. Parea ca se sim-
tea mai bine povestindu-mi despre acest rendez-vous secret.
Inca nu puteam sa-mi dau seama exact cum se petrecea
acest lucru. Cum 0 facea el pe nenorodta aia de vaca sa stea
nem~~cata? Trebuia oare sa-~i mute tot timpul scara in jurul ei?
Vadi ii place a acest lucru? Ma gilndeam chiar daca nu cumva
trebuie sa raportez activitatea lui Manny vreunei agentii gu-
vernamentale care activa impotriva cruzimii fata de animale.
$tiam ca eram obligat sa rap ortez cazuri suspecte sau confir-
mate de abuz sexualla adresa copiilor, dar cazul de fata facea
parte din cu totul ~i cu totul alta categorie pe care nu 0 intal-
nisem niciodata in timpul specializarii mele.
Mi-am dat seama ca in momentul acela depa~isem punc-
tulin care informatia pe care mi-o furniza Manny era utila
pentru cazul sau. Dar mai aveam totu~i inca 0 intrebare pen-
tru el: Cum 0 alesese el pe Mertle drept vaca lui favorita? Ce
anume il atragea la ea?
Ei bine, poate ca acest lucru este cu mult peste ceea ce do-
riti sa aflati despre aceasta poveste. Pentru mine, era ca ~icum
a~ fi trecut pe langa un accident de ma~ina sau m-a~ fi uitat la
un film de groaza. 0 parte din mine voia pur ~i simplu sa-mi
acopar ochii ca sa nu mai vad toata grozavia aceea, ~icu toa-
te aces tea, ceva aproape irezistibil ma impingea sa trag cu
ochiul printre degetele care-mi acopereau privirea. De9i vo-
iam foarte mult sa schimb subiectul ~i sa merg mai departe,
nu ma puteam abtine sa nu-mi pun in continuare 0 multime
de intrebari legate de mecanica imperecherii cu 0 vaca. Nu pu-
team sa cred ceea ce aflasem.
Relatilnd despre comportamentullui sexual, Manny oferi-
se 0 ratiune destul de plauzibila pentru faptul ca optiunile lui
in materie de "intalniri amoroase" erau preferabile altora. El
a explicat ca in felul acesta nu avea nevoie sa ca~tige afectiu-
nea vacilor sau sa cheltuiasca bani cu ele. Ele nu I-au respins
niciodata. Aveam totu~i cateva probleme legate de acest lucru,
cad ma intrebam daca ele ii acceptau, ca sa zicem a~a, compa-
nia ~i atunci cand nu erau in perioada de imperechere, dar
mi-am dat seama CEl deja mersesem mult mai departe cu aceas-
ta chestiune decat intentionasem. De fapt, in acel moment ma
intrebam cum naiba 0 sa scriu vreodata despre aceste lucruri
in insemnarile mele de cabinet. Ce aveam sa-i spun supervi-
zorului meu?
Ei bine, cel putin am gasit 0 explicatie plauzibila pentru lu-
crurile de care se plangea Manny. Se parea ca in cele din urma
nu era nevoie sa-i taiem nasul daca reugeam sa-l ajut sa se im-
pace cu comportamentullui.
Intrucat timpul alocat ~edintei expirase, i-am multumit
lui Manny pentru ca fusese atftt de deschis in privinta situa-
tiei lui ~i i-am promis ca yom continua in saptamana urma-
toare. In acest fel am incheiat prima noastra intalnire. Eu, bi-
neinteles, am ie~it imediat din cabinet pentru a Ie spune co-
legilor mei interni despre acea stranie prima ~edinta prin care
abia trecusem.
Parfumul
In urmatoarea saptamana, Manny m-a intihnpinat foarte
calduros, cu un zambet largo La ~edinta anterioara nu obser-
vasem dH de mult aur avea in gura. Acum puteam sa vad al-

bul din centrul fied'irui dinte care era imbn'icat in aur. Am ob-
servat de asemenea d'i era imbracat ceva mai potrivit decat
data trecuta -lucru pe care l-a~ fi considerat in mod optimist
drept un semn al progresului daca nu a~ fi simtit mirosul in-
tens de colonie ieftina.
Abia puteam sa respir in duhoarea aceea dulceaga ~i bol-
navicioasa de English Leather sau de altceva foarte comun.
Nu cred ca acest produs a fost creat pentru a fi folosit in ase-
menea cantitati, iar dupa mirosul insuportabil parea ca Man-
ny i~i turnase toata sticla pe el. Cu toate acestea, parea foarte
multumit de el.
La inceput, am crezut ca talentele clinice superioare de
care dadusem dovada la ~edinta anterioara i-au adus lui Man-
ny aceI nou zfunbet aurit. Trebuia sa fie yorba de acea legatu-
ra empatica pe care reu~isem sa 0 stabilesc cu noul meu pa-
cient. Sau poate ca era yorba de maniera profesionista in care
ma infati~asem, imbracat atat de corect in halatul meu de me-
dic.
- Vad d te simti mai bine, am inceput eu conversatia.
Asta ii permitea sa constate ca eram un observator perspi-
cace al conditiei sale interne.
Manny nu a £acut decat sa zambeasca ~i mai incantat. Lu-
minile fluorescente din tavan se reflectau in dintii lui auriti.
In acele vremuri, Ientile Ie de contact "permeabile la gaz" pe
care Ie purtam faceau ca ochii mei sa fie foarte sensibili la lu-
mina, motiv pentru care clipeam foarte des. Mi-era teama ca
dad inchid ochii mai mult timp a~ putea sa pierd ceva foarte
important.
-- Observ de asemenea ca azi te-ai dat cu foarte mult par-
fum.
- Este colonie.
- Exact. Colonie. E ceva destul de tare.
Spunand aceasta, am dat din umeri in semn de aparare ~i
mi-am mutat scaunul ceva mai departe ca sa pot respira. Ma
simteam putin ametit.
- La naiba, ai dreptate, a recunoscut Manny. Am folosit-o
pe toata pe care 0 aveam.
-Uuuh!
A~teptam ca Manny sa-mi explice de ce se daduse cu atat
de multa colonie, dar el parea ca avea mult mai multa rabda-
re decM mine. $i apoi, el nu trebuia sa dea socoteala unui su-
pervizor care dorise sa ~tie de ce nu stabilisem un diagnostic
pentru acel caz ~icu atat mai putin un plan pentru tratament.
Pledasem pentru faptul ca aveam nevoie de mai mult timp
spre a "aduna informatie". $tiam ca daca a~ fi recomandat am-
putarea nasului, acest lucru nu ar fi fost bine primit de catre
psihiatrii ~ipsihologii cu barbi a la Van Dyke, imbracati in hai-
ne de tweed ~i fumatori de pipa care stateau in jurul mesei la
conferintele noastre dedicate discutarii cazurilor pe care Ie
aveam.
- Spuneai ca ai folosit tot parfumul pe care l-ai avut, I-am
indemnat eu din nou.
- E colonie. T'am spus asta.
Acum zambeam ~i eu, dar proste~te. Aceasta situatie nu
ducea nicaieri. Am incercat din nou.
- Poate ca ai putea sa-mi explici de ce te-ai dat azi cu atat
de multa colonie.
- Mirosul ast' de vaca. Acum nu mai e. Manny parea foar-
te mandru de el.
- Vrei sa spui ca acum nu mai miro~i a vaca?
oincuviintare din cap.
- Asta inseamna ca dupa ultima no astra conversatie ai de-
cis sa, uf, sa nu mai continui cu... cu scara ta?
Pur ~isimplu nu puteam sa pomenesc cu voce tare de pro-
blema sexului cu vaca. Dar se parea ca primul meu contact te-
rapeutic fusese atat de puternic ca Manny nu mai prezenta
simptomele lui suparatoare. Doamne, eram a~a de bun sau ce?
Cand Manny s-a uitat la mine cu oarecare disconfort,
mi-am dat seama ca presupunerea mea era incorecta. De fapt,
Manny continuase sa faca sex cu vaca in saptamana care tre-
cuse de la ultima noastra ~edinta. Nu se schimbase nimic in
aceasta privinta.
Singurullucru diferit era ca Manny gasise 0 modalitate de
a camufla mirosul care 11deranja de atata timp. EI i~i rezolva-

se singur problema Hira sa aiba nevoie de interventie chirur-
gicala. Acum el i~iputea continua multumit afacerea lui bovi-
na far a sa mai simta vreo vina suparatoare sau mirosul de
vaca.
- A mai buna parte, doctore, mi-a spus el inainte sa-mi
stranga solemn mana ~isa iasa pe u~a pentru ultima oara, este
ca, la urma urmei, nu trebuie ca tu sa-mi mai tai nasul. $i pot
sa-ti spun ca de fapt nici nu ai vrut sa faci asta.
InvaH'imintele,
De~i au trecut multi ani de cand I-am vazut ultima data pe
Manny, inca mai sper ca in cele din urma el a reu~it sa faca
tranzitia la 0 relatie cu unul dintre semenii lui. Imi place sa
cred cat intr-o masura oarecare, faptul ca a vorbit cu mine ~i
~i-a dezvaluit secretull-a ajutat sa progreseze catre un nivel
mai potrivit al interacFunii umane. Cu toate acestea, pot sa
spun ca am fost sigur de un singur lucru, ~i anume ca nu-~i
putea permite in nici un caz cantitatea de colonie necesara
pentru a se da in fiecare zi acoperind astfel mirosul persistent.
Dupa cea de a doua ~edinta, Manny nu s-a mai intors nici-
odata la clinica, cel putin in perioada in care am lucrat eu aco-
10. Aceasta este povara meseriei me Ie de terapeut - foarte
adesea nu aflu finalul pove~tii. Clientii pleaca pur ~i simplu.
Pleaca ~i nu se mai intorc niciodata. Ei nu raspund la scrisori
sau la telefoane. $i in felul acesta suntem lasati sa ne imagi-
nam singuri ce s-a intamplat, uneori cu ajutorul teoriilor in-
ventive ale supervizorilor no~tri.
Cand am prezentat cazullui Manny grupului de psihiatri
~i psihologi de la conferintele noastre saptamanale destinate
discutarii cazurilor, bineinteles ca au avut 0 zi plina de discu-
tii· Era adunarea distinsa a un or membri proeminenti ai Fa-
cuItatii de Medicina, multi dintre ei imbracaF identic, nu in
halate medicale ci in costume cu vesta de parca ar fi fost clo-
nele lui Sigmund Freud. Chiar ~i singura psihiatra prezenta
purta un costum cu vesta (de~i nu avea ~ibarba necesara).
Acesta era un grup competitiv, a~a ca membrii ei au desfa-
~urat dezbateri cu privire la cea mai avantajoasa medicatie
pentru pacient ca ~i despre cazurile pe care Ie intalnisera in
practica 10l~cu mult mai interesante decM cel pe care il anali-
zam. Am incercat sa Ie spun ca Manny nu se va intoarce, ca in
loc de Clozaril, Prolixin, Fluanxol sau unul dintre medicamen-
tele lor favorite antihalucinogene, el preferase parfumul, dar
ei erau prea cufundati in discutia lor ca sa ma poata auzi. Pa-
reau dezamagiti, daca nu cumva chiar intrigati, de faptul ca
nu ma gandisem sa-l invit pe unul dintre ei sa cunoasca acest
caz curios pe care il avusesem.
Lenjeria intima
Ma intreb azi ce mo~tenire mi-a lasat Manny. In primul
rand, a~ vrea sa-mi alung din memorie imaginea prea vie a
lui Manny apropiindu-se de 0 vaca aratoasa cu 0 scara sub
brat. Cu siguranta ca am invatat ~i chiar ma pricep sa-mi tin
judecatile sub control. De fapt, cazul imediat urmator ce mi
s-a repartizat a fost acela al unui cadru universitar care avea
~i el un secret de marturisit. Supravietuisem deja primului
meu pacient in incercarile mele de a-mi pastra calmul, a~a ca
nu mi s-a parut foarte dificil sa raman netulburat in timp ce
instructorul marturisea di se imbraca cu lenjeria soFei lui
dupa care simte apoi 0 nevoie incontrolabila de a da fuga in
strada. In naivitatea mea, ~i pentru ca nu m-am putut gandi
la un alt lucru pe care sa i-I spun, i-am raspuns impulsiv.
-Inteleg. A~adar, spuneti-mi in ce problema ati dori sa va
ajut?
- Pardon? a spus el, sincer incurcat.
- Ei bine, am raspuns eu atent, dandu-mi seama acum ca ar
fi fost foarte bine sa gasesc 0 explicatie buna pentru raspunsul
meu neglijent. Spuneati ca aveti ni~te preferinte sexuale bizare.
La fel au foarte multi oameni. va place sa va imbracati cu lenje-
rie de dama. $i ce-i cu asta? Pur ~isimplu ma intrebam ce este in
neregula cu acest comportament ~ipe care doriti sa-l modificati?

Nu era yorba, bineinteles, de ce am spus ci de cum am spus
care i-a indicat tanarului profesor ea nu eram deloc oripilat de
confesiunea lui. Desigur, comportamentul era un pic cam ne-
obi~nuit, in special in ce privea fantasmele lui obsesive legate
de fuga prin vecini imbracat cu sutien ~ichiloti, dar, la naiba,
auzisem 0 gramada de lucruri mult mai ciudate stand intr-un
bar.
Profesorul m-a examinat foarte, foarte atent, cautand un
semn al dezgustului sau chiar al vreunei judecati critice. Dar
deja petrecusem ceva vreme cu Manny. Nu doar pretindeam
ca sunt neutru, dar chiar a~a ma simteam in sinea mea. Do-
bandisem deja unul dintre cele mai importante talente ale te-
rapeutilor: cum sa incetezi sa-i judeci pe ceilalti. Dupa tot ceea
ce auzisem pana atunci, oamenii puteau sa-mi spuna orice fara
sa obtina vreo reactie puternica din partea mea.
Cind I-am intalnit din nou pe acest instructor, in sapta-
mana urmatoare, mi-a spus ca fantasmele lui recurente ll,ce-
tasera. Teoria lui era ca faptul ca eu il acceptasem I-a facut sa
se simta atat de minunat incat ru~inea pe care 0 avusese ini-
tial s-a diminuat substantial. $i chiar m saptamana care a Uf-
mat primei noastre ~edinte el a dezvaluit unui prieten secre-
tullui, iar acesta a reaqionat aproape m acela~i fel ca ~imine.
De fapt, individul i-a imparta~it la randullui propriile sale
preferinte sexuale ciudate.
Cfmd ne-am mUilnit pentru ultima data, doua saptamani
mai tarziu, instructorul mi-a spus aproape cu regret ca nu mai
simtea nevoia sa se imbrace cu lenjeria sotiei lui. Intr-un fel,
acest lucru parea sa fie 0 pierdere pentru el, ca ~i dind ar fi
fost nevoit sa lase un anumit lucru m urma, de;:;iprobabil unul
nesanatos, pe care 11considera mea placut. El fusese "vinde-
cat" de problema sa in primul rand de catre puterea de accep-
tare din partea oamenilor. Pentru ca nu-l judecasem la modul
critic ~i nu reactionasem negativ fata de dezvaluirile lui, el a
mceput sa se accepte pe sine ca un om caruia uneori ii place
sa se imbrace cu lenjerie de dama, a;:;acum fac ;:;ialti barbati.
In acest caz, "vindecarea" nu a constat atat de mult in stopa-
rea comportamentului - de;:;ifrecventa lui s-a diminuat sub-
stantial - dit in acceptarea faptului ea el nu era 0 persoana
rea, dementa, doar pentru ca prefera 0 placere stimulativa care
nu dauna nimanui.
Nu am uitat niciodata aceasta lectie, cel putin atunci
cand e yorba de munca mea. Totu~i ceea ce ma macina m con-
tinuare este faptul ciiadeseori m viata mea personala nu prac-
tic ceea ce fac cu clientii mei, cel putin m ce prive~te aceasta
dimensiune. De indata ce 0 persoana intra m cabinetul meu,
pot sa ascult orice imi spune tara sa am aproape nici 0 reactie
negativa. La naiba, am intervievat criminali in serie ;:;iam as-
cultat marturisirile lor criminale fara sa am nici 0 reactie vizi-
bila (~i nid chiar interna) fata de ceea ce auzeam. Dar 0 data
ce ies din arena profesionala, pot sa fiu la fel de critic, de rau-
tacios ;:;ide ironic ca ~icei mai buni dintre ei. Dacii observ ca
cineva nu traie~te conform standardelor me Ie neobi~nuit de
ridicate, dau din cap dezaprobator. Daca cineva se mi~ea mai
mcet dedH cred eu ca trebuie sa se mi~te, atunci devin extrem
de nerabdator. Adevarul pe care eu nu vreau sa-l recunosc este
cii (mea) nu am invatat sa transfer total a mea aeceptare ~iju-
deeata necritiea fata de cei care vin la mine la cabinet asupra
celor din viata mea personaM care conteaza eel mai multo
Dupa cum sigur v-ati dat seama din aceasta confesiune,
sunt la fel de neiertator eu propriile mele slabiciuni ea ;:;ieu
scaparile celorlalti - cel putin ale celor care nu sunt clientii
mei. Dar unul dintre luerurile minunate legate de munca mea
este ca m permanenta reflectez la ceea ee fac, la cum fae ;:;ila
felul m care pot sa-mi traiesc viata mult mai functional. Totul
a ineeput eu Manny.

Mumia de la masa din sufragerie 37
CAPITOLUL DOl
Jon Carlson
Mumia de la masa
din sufragerie
A
£Intimp ce ma pregiiteam sa scriu contributia mea la
aceasta carte, am incercat sa calculez cate ~edinte de
terapie facusem in viata mea. Cred ca suma totala
se ridica la aproape cincizeci de mii de ore, de-a lungul a
peste treizeci de ani, pe care Ie-am petrecut cu familii, cupluri
~i persoane individuale. A fost destul de greu sa aleg doar
unul sau doua din toate aceste cazuri, cele mai neobi~nuite
sau mai bizare, dar Ulcele din urma a trebuit sa admit ca une-
Ie dintre ele ie~eau cu adevarat in evidenta. 0 sa incep cu ca-
teva cazuri mai scurte, dupa care am sa trec la evenimentul
principal.
Omu! care purta scutece
Gandindu-ma la cazurile me Ie cele mai remarcabile, imi
vine in minte un individ care era cu adevarat ie~it din comun.
Chiar a~a.
Li'l Ricky era un barbat la patruzeci ~i unu de ani care,
dupa propria sa declaratie, avea 0 dorinta compulsiva de a ie~i
in public imbracat in scutece. Nu trebuie sa se illteleaga ca Ie
purta pe sub haine. Pur ~i simplu eli~i dadea jos toate haine-
Ie ca sa se plimbe pe strada imbracat doar in scutece. Acest lu-
cru nu era prea u~or, avand in vedere di greutatea lui se ridi-
ca la mai bine de vreo doua sute de kilograme.
Cum era de a~teptat, familia lui era foarte alarmata de
aceasta situatie. Parintii erau muncitori intr-o fabrica. Erau ni~-
te oameni simpli, care nu avusesera niciodata 0 casa a lor. Li'l
Ricky era singura lor ruda. Erau foarte ingrijorati in ce prive~-
te viitorullor ~i se gandeau ca nu aveau cui sa-l lase in grija
pe fiullor. Li'l Ricky a venit pe lume cand cei doi soti trecu-
sera de patruzeci de ani ~i se consolasera deja cu ideea ca nu
vor avea niciodata un copil. Au fost incantati de aparitia co-
pilului, de~i ar fi preferat sa aiM 0 fetita.
Parintii lui Li'l Ricky erau de-a dreptul innebuniti de felul
in care ajunsese fiullor ciudat. Ei facusera tot ce Ie statuse in
putinta pentru a impiedica ie~irile lui ill scutece, dar se pare
ca nimic nu mergea. In final, s-au decis sa-l inchida pur ~isim-
plu in camera lui pe timpul noptii ca sa nu-i mai faca de ras
defiland pe strazi cu burta lui rotunda care se revarsa peste
scutece.
Pe masura ce discutam cu Li'l Ricky, devenea tot mai evi-
dent ca ceea ce i~i dorea cu adevarat era sa fie femeie. El con-
struia in secret 0 mica ghilotina cu care intentiona sa-~i taie pe-
nisululdeplinindu-~i astfel visul. 9i cum incepuse sa capete in-
credere ill mine, mi-a marturisit ca spera sa faca aceasta in bi-
roul meu. Singurullucru care mi-a trecut prin cap pentru a-I
face sa renunte la aceasta idee a fost sa-i atrag atentia ca secre-
tara mea va refuza sa curete mizeria care ar rezulta ill urma
acestei operatiuni. In cele din urma s-a aratat dispus sa accep-
te scuza ~i sa-~i amane planul cel putin pana in momentulul
care i~i va putea permite 0 operatie propriu-zisa de schimbare
a sexului. In s~mn de buna-credinta el mi-a adus ghilotina lui
pentru penis care era inca neterminata. Nu sunt specialist ill
asemenea probleme, dar mi s-a parut ca aparatul cu pricina ar
fi putut fi foarte operativ la astfel de treburi.
In mod cert, Li'l Ricky avea nevoie sa fie adus pe calea cea
buna. El trebuia sa fie ajutat sa depa~easca acest rol infantil ~i
sa-~i asume responsabilitatile unui om matur. Pentru a putea
face acest lucru, avea nevoie de ceva illdemanare ~i de 0 sluj-

ba. Intrucat parea sa aiba 0 inclinatie artistic a deosebita, do-
vedita de mica ghilotina pe care 0 construia, i-am sugerat sa
incerce sa caute un loc de munca unde sa-9i valorifice acest ta-
lent. El a acceptat sfatul meu 9i in cele din urma a gasit sa lu-
creze ca grafician. Mai mult dedH atat, a reu9it sa se duca in
fiecare zi la lucru fara sa poarte scutece - sau eel putin fara
ca acestea sa se vada. C'lnd I-am vazut ultima oara, locuia inca
cu parintii. Penisullui ramasese insa intact.
Dar nu acesta a fost cel mai ciudat caz pe care I-am avut.
Un non mod de a trimite pe cineva la medic
Cu cativa ani in urma am primit un telefon cam ciudat.
- Dr Carlson? a intrebat 0 voce impersonala.
Pentru un moment am crezut ca persoana respectiva pu-
sese telefonul pe speaker.
- Da. Cu ce va pot fi de folos?
- Sun de la sediul asociatiei de stat OZN.
Era vorba de 0 fraternitate sau de cine 9tie ce organizatie
profesionala la care ma asociasem uitand intre timp sa platesc
cotizatia? Fac parte din atat de multe asociatii indH imi este
greu sa tin evidenta fiecareia.
-OZN?
- Da, a raspuns'vocea cu 0 aroganta de parca a9 fi fost un
idiot care nu era in stare sa-~i dea seama cu cine vorbe9te. $titi,
OZN, obiecte zburatoare neidentificate. Noi monitorizam
aceste activiHiti in cadrul statului, tinem evidenta aparitiilor
9i oferim sprijin celor care au fost rapiti.
- Rapiti?
- Da. De fapt, v-am telefonat pentru ca ma intrebam daca
nu cumva lucrati cu oameni care au avut asemenea intalniri.
- Intalniri?
- Da, intalniri. Ne intrebam daca ati ajutat vreodata pe oa-
menii care au vazut extratere9tri sau care au fost rapiti de ei.
- Ah, nu, am spus eu. Nu am prea multa experienta in
acest domeniu.
- E in regula. Presupun ca nu sunt prea multi profesio-
ni9ti care au a9a ceva. Aceasta este 0 specialitate destul de
noua. Dar sunt sigur ca, pe masura ce aceste intalniri se vor
inmulti, yeti intalni tot mai des asemenea persoane. $i, dom-
nule doctor, credeti-ma, ele se vat inmulti.
- Banuiesc ca nu pot decat sa contez pe cuvantul dum-
neavoastra in aceasta privinta.
- A, hm. In fine, ne int~ebam daca nu vreti sa acordati
consultatii in acest domeniu.
- Bineinteles, am raspuns bucuros.
La naiba, voi consulta aproape orice persoana care imi tre-
ce pragul - in ce ma prive9te, cu cat este cineva mai ciudat
cu atat mai bine. Acesta este unul dintre aspectele care imi pla-
ce eel mai mult la munca mea.
La putin timp dupa aceasta convorbire, 9i-a facut aparitia in
biroul meu 0 femeie cu 0 infati~are destul de comlma. Nu 9tiu
la ce ma a9teptam din partea cuiva care s-a aflat pentru un timp
pe alte planete 9i de asemenea a cruatorit de la una la alta, dar
aceasta persoana era pU'lcuta9i, spre surprinderea mea, foarte
inteligenta. Ea i9i petrecuse aproape 9apte ani la colegiu, adu-
nand un credit de peste doua sute de ore, dar fara sa reugeasca
sa opteze pentru 0 specialitate principala sau sa absolve. Cred
ca problema ei era ca nu putea sa se concentreze. Dar motivul
pentru care venise sa ma vada nu era nici pe departe acesta.
Femeia avea doi copii, un baiat 9i 0 fata. Fiul spargea u~i-
Ie din casa. Ea 11trimitea in camera lui, iar el se enerva ~i do-
bora u9ile. Inainte sa aflu mai multe despre acest c'omporta-
ment ciudat, femeia m-a mai informat ca fata ei a paras it de
curand ora9ul in care tocmai se instalase circui. Se pare ca se
indragostise de un baiat care lucra la circ. Acesta i-a spus di
era trapezist de9i mai degraba arata ca unul dintre baietii care
montau instalatiile 9i aveau grija de ele.
E cum nu se poate mai bine, ma gandeam eu, incercand sa
dau de cap at tuturor acestor lucruri. Aceasta femeie se intaJ-
ne9te cu extratere9tri. Unul dintre copiii ei tocmai s-a alaturat
circului, iar celalalt adora sa puna u~ile la pamant. Dar era mai
mult decat atat.

Se pare ca faptul ca locuia cu sotul ei ?i cu un fiu furios nu
o impiedicase sa-?i invite iubitul sa se mute cu ei. Astfel, mar-
tea, miercurea ?i sambata urma sa-?i petreaca noaptea cu so-
tul ei, iar in zilele de luni, miercuri ?i vineri, cu prietenul ei.
Duminica ei ar fi procedat prin rotatie.
- Pare un aranjament echitabil, am observat eu, ne?tiind
ce altceva sa zic.
- A?a credem ?i noi, a raspuns ea. Dar nu ma aflu aici
pentru a discuta despre asta. Am venit pentru ca ei mi-au spus
ca trebuie sa discut cu cineva despre extratere?tri.
- Bine. Haide sa vedem despre ce este yorba.
$i astfel a inceput relatia noastra terapeutica. La ?edinte am
avut intr-adevar parte de descrieri foarte vii ale rapirilor ei.
Cu toate acestea, tratamentul s-a axat pe preocuparile ei mult
mai pamante?ti. In cele din urma ea a fost in stare sa puna or-
dine in familie. In primul rand a pus capat aventurii ei obli-
gandu-l pe prieten sa se mute de la ea. Apoi a hotarat ca fiul
ei sa urmeze un tratament medical. Cat despre fiica sa, nu i-a
permis sa revina acasa decat cu conditia sa-?i plateasca chiria
sau sa se intoarca la Hceu.
Eram destul de multumit de progresul ce-l il facusem. Sin-
gurullucru pe care se parea ca nu puteam sa-l rezolv erau pre-
tinsele ei contacte cu extratere?trii. Grice a? fi spus, ea insista
asupra faptului di nu putea controla aceste relatii extrateres-
tre. In cele din urma mi-am dat seama ca, in comparatie cu ce-
lelalte probleme pe care Ie avea, aceasta era de-a dreptul mi-
nora.
Dar nu acesta este exact cazul despre care doream sa va po-
vestesc. Mai am unul, mult mai bun, care se refera la 0 fami-
lie pe care cu siguranta nu 0 veti uita.
Piatra
Primullucru pe care I-am remarcat la Trina a fost nervo-
zitatea ei accentuata. Masura camera de la un capat la cela-
lalt, uitandu-se cand in dreapta cand in stanga ca ?i cum ar
fi cautat pe cineva care s-ar fi ascuns acolo. In afara de aceas-
ta nelini?te evident a - ?i, de altfel, trebuie sa recunoa?tem
ca majoritatea oamenilor care vin la mine sunt un pic tema-
tori - mi-a facut impresia unei persoane bine facute ?i atra-
gatoare, poate putin cam plinuta. Singurullucru in legatura
cu ea, care mi s-a parut cam nelalocullui, era tendinta de a-?i
legana intruna piciorul atunci cand vorbea. Intr-un fel, era
ca ?i cum mi?carile piciorului erau conectate la activitatea
creierului, reflecHind ceea ce gandea sau vorbea in acel mo-
ment.
Se pare ca nervozitatea Trinei se extindea ?i asupra felului
in care incerca sa-?i organizeze viata. Era deosebit de atenta
in ce prive?te punctualitatea. La ?edinte, venea intotdeauna
mai devreme. Indiferent de ora la care erau programate intal-
nirile noastre, 0 auzeam intrand in camera de a?teptare cu
zece, cincisprezece minute, uneori chiar cu 0 jumatate de ora
inainte de ora fixata. Astfel, am fost foarte surprins cand, in-
tr-o zi, nu a aparut la ora stabilita.
Tocmai incepusem sa ma uit pe 0 lucrare, cand Trina ?i-a
facut aparitia, cu aproape 0 jumatate de ora intarziere.
- Imi pare foarte rau, s-a scuzat ea. Imi pare foarte, foar-
te rau.
- Ei, nu-i nimic, am spus eu. Despre ce ai vrea sa vorbim
astazi?
- Pur ?i simplu nu am putut, a continuat sa se scuze in le-
gatura cu intarzierea ei neprevazuta.
Am observat ca in timp ce vorbea piciorul ei facea mi?cari
circulare foarte largi.
- Nu e nici 0 problema, am asigurat-o eu din nou.
- Am vazut 0 piatra in mijlocul drumului. Am trecut pe
langa ea cu ma?ina.
- A! am exclamat eu neavand nici cea mai mica idee de-
spre ce ar putea sa insemne asta.
- Pur ?i simplu nu am putut sa-mi scot din minte imagi-
nea acelei pietre a?ezate acolo. Aproape ca ajunsesem aici -
eram la cativa kilometri - cand mi-am dat seama ca trebuie
sa ma intorc ?i sa iau piatra.

- Ai faeut tot drumul inapoi pana aeasa daar ea sa eulegi
o piatra?
Speram ea intrigarea mea s~ nu razbata in tonul eu care ii
pusesem intrebarea. Nu voiam sa-I ranese sentimentele.
A dat din cap trista, dupa care a ineeput sa se eaute in bu-
zunar pentru a-mi arata dovada. Era 0 piatra pur ;>isimplu
obi;>nuita, eu diametrul de cativa eentimetri.
Fotografii de familie
o data ee am reu;>it sa treeem de piatra, pe care am a;>e-
zat-o eu grija pe biroul meu, a ineeput sa-mi povesteasea de-
spre familia ei. Era u;>orsa te pierzi in toata multimea aeeea
de detalii. Trina eredea ca mama ei era lesbiana. Iar tatal ei
era un alcoolie agresiv. Mi-a mai spus ea fratele ei era homo-
sexual, iar sora sa loeuia singura la a ferma izolata - eel mai
apropiat veein se afla la vreo zeee kilometri. Apoi, in mijlo-
cuI tuturor aeestor relatari despre familia, mi-a marturisit ca
daea ar slabi cateva kilograme s-ar putea intelege mai bme eu
sotul ei.
La ;>edinta urmatoare, Trina a venit impreuna eu sotul ei.
Era un individ inalt, matahalos, eu 0 tunsoare dezordonata;>i
care parea ;>imai nervos deeat sotia lui. Pe tot pareursul intal-
nirii ;>i-aframantat ineontinuu palmele, ea ;>icum s-ar fi spa-
lat. La un moment dat am simtit nevoia irezistibila de a-I oferi
un sapun.
- Ei bine, a ineeput el sa ma informeze, familia sotiei mele
este destul de ciudata, poate ehiar mai mult deeat a mea, de;>i
trebuie sa reeunose ca avem ;>inoi in;>ineciudateniile noastre.
- Nu prea inteleg ee vrei sa spui, I-am ineurajat eu.
Dupa mi;>earea mainilor lui la care era aeompaniat de pi-
eiorul saltaret al Trinei, mi.-am dat seama ea avea sa urmeze 0
poveste foarte interesanta.
- Vedeti, sora mea ...
-A, a...
- Vedeti, ea are fata asta.
- Adica nepoata ta, i-am venit eu in ajutor.
- Cored. Nepoata mea. In orice eaz, fata toemai s-a logo-
dit eu baiatul asta.
- Spune-i numele ei, Jake, a intervenit Trina. $i apoi, in-
torcfmdu-se eatre mine: Numele ei este Melba, ea ;>ibiscuitii.
A ras nervos seuturandu-;>i piciorul. Cu un nume ea asta, la ee
te poti a;>tepta.
- Tu vorbe;>ti,s-a rastit Jake la sotia lui, eu familia aia a tal
- Spuneai ca ai 0 nepoata care toemai s-a logodit, am spus
eu ineereand sa-l fae sa revina la povestea initiala.
- Cored, a raspuns Jake, spalandu-;>i mainile eu ;>imai
multa ravna. Eram eu totii in easa surorii mele cand ne-a
anuntat aeest lueru. Toata lumea a ramas surprinsa ;>i...
- Sigur ca da, I-a intrerupt Trina, pentru ca nimeni nu se
a;>tepta ea aeeasta fata sa se marite vreodata.
- Spuneam ..., a eontinuat Jake, aruncandu-i sotiei 0 privi-
re plina de repro;>.
Am fost de acord eu el, trebuia sa-l lase sa vorbeasea. In ee
ma prive;>te, voiam sa aflu unde dueeau toate aeeste lueruri.
$i de asemenea trebuia sa revin la istoria familiei Trinei.
- Unde ramasesem? a intrebat Jake.
- Toemai ii spuneai eeva despre biseuitele ala nebun de
Melba.
- Cored. Prin urmare, eram eu totii aeolo. Sora mea ne-a
intrebat daca vrem sa vedem 0 fotografie a prietenului. Bine-
inteles ea voiam, eu atat mai mult eu cat vedeam cat de inean-
tata era de faptul ea fiiea ei urma sa se marite. A seos imediat
poza din geanta. Se pare ca purta aiureala aia tot timpulla ea,
in eaz ea eineva ar fi vrut sa-l vada pe proaspatullogodnic al
Melbei.
- Spune-i odata, a sarit Trina nerabdatoare.
S-a uitat la mine eu un zambet larg pentru a ma asigura ca
urma eeva tare.
- Bine. BUle.Potole;>te-te.A;>a,deci m-am uitat la fotogra-
fie ;>i,trebuie sa reeunose, nu era un tip urat. Nu arata ea un
maneehin sau eeva de genul asta, dar avea 0 fata draguta.
- Spune-i ;>irestul, a zis Trina lovind eu pieiorul in aer.

- Ei bine, domnule, in fotografia aceea individul era eu
pantalonii in vine. ~i avea 0 erectie uria~a.
- 0 erectie? am intrebat eu nefiind sigur ca am auzit bine.
- Da, avea 0 scula imensa care statea in erectie. ~i nebu-
na de sora-mea era a~a de mandra ca fata ei se marita eu tipul
asta. Ea purta peste tot pe unde se ducea poza asta eu el ~ieu
eoco~elullui. Probabil ca 0 seotea din geanta cand se ducea la
piata ca sa 0 arate vanzatorului sau oricui era prin preajma.
- Ei bine, nimic nu se compara cu 0 soacra mandril, am
observat eu ne~tiind ce sa mai spun.
Matu~a de mult pierduta
- Jake, a spus sotia lui, de ce nu-i poveste~ti doctorului ~i
alte lucruri despre familia ta trasnita?
Lui Jake insa nu-i place a sa fie in centrul atentiei ~i ar fi
vrut ca eu sa ma intorc la Trina, de vreme ce ea era persoana
pe care trebuia sa 0 ajut. Desigur, aproape in toate cazurile, so-
tia e cea care este considerata drept pacient, ea este eea care
aduce euplulla terapie. Oar chiar daca in aceste probleme sunt
implicati de regula atM sotul cat ~isotia, am invatat sa nu pun
aceasta chestiune prea repede pe tapet, pentru ca sotul ar fi
evitat sa mai vina.
- Bine, Trina, am incurajat-o eu, spuneai ca, la randul tau,
provii dintr-o familie cu multe probleme.
- Nu uita sa-i spui doctorului despre fratele tau, despre
matu~a ta ~i despre toti ceilalti, a inghiontit-o Jake.
- El se refera la fratele meu care este un fel de homosexu-
al ~i la matu~a mea, 0 persoana timida in felul ei, a spus Tri-
na.
- Matu~a ta nu se simte foarte confortabil in prezenta altora?
Trina a ras nervos. Piciorul ei a inceput sa se legene atat de
tare inainte ~iinapoi incat am crezut ca i~i va pierde pan.toful.
- Da, s-ar putea spune ~i a~a. ~i a ras din nou nervos. Ea
~i cei din famila ei traiesc cam izolati. ~i apoi trebuie sa recu-
nosc ca ma vad foarte rar cu familia mea.
Marturisirea asta parea sa 0 intristeze.
- Vrei sa spui ca ei nu prea ies? am grabit eu lucrurile.
Nu eram prea sigur unde vrea sa ajunga dar, daca era sa
ma iau dupa barometrul piciorului ei, povestea aceasta avea
sa 0 depa~easca cu siguranta pe cea despre nepoata lui Jake ~i
logodnicul ei.
- Da, ei stau mai mult in casa. A~ putea spune ca toti din
familia asta sunt cam excentrici.
Spunand aceasta, Trina s-a oprit brusc ca ~icand nu ar mai
fi vrut sa mearga mai departe. L-a privit intrebator pe sotul ei
care de data aceasta nu a mai provocat-o in nici un fel.
Dupa acest incident, terapia a mers destul de bine. I-am
ajutat sa invete sa se asculte ~i sa nu se mai intrerupa unul pe
celalalt, astfel incat au ajuns sa aiba 0 comunicare mai buna.
Am observat ca ticurile lor nervoase pareau ca se diminueaza
in timp. Oar lucrul cel mai suparator pentru Trina era ca nu
reu~ea sa slabeasca indeajuns. In plus, am ajuns amandoi la
concluzia ca traia cam izolata. Avea doar cativa prieteni, iar
cu cei din familia ei se vedea foarte rar. Cu timpul, Trina a
ajuns sa inteleaga ca nu va face progrese daca nu va reu~i sa
comunice cu rudele ei ~i sa Ie inteleaga mai bine.
In primul rand, Trina a incercat sa vorbeasca cu fratele ei
homosexual. Acesta nu mai avea nici un fel de relatii cu fami-
lia. Nu se simtise niciodata acceptat cu adevarat de membrii
acesteia. De~i s-a bucurat sa 0 vada, el nu prea a avut ce sa-i
comunice despre restul familiei. Apoi Trina a sunat-o pe sora
ei, care i-a dat 0 multime de informatii, dar care nu erau nici
recente ~i nici utile la ceva. In cele din urma ea s-a gandit ca
ar fi bine sa incerce la singura ruda care mai era in viata in afa-
ra lor, matu~a ei, cea despre care imi spusese ca este timida.
Trina nu 0 vazuse ~i nici nu auzise nimic despre ea de foarte
mult timp. A sunat-o de mai multe ori acasa, dar nu a primit
vreun raspuns. In putinele ocazii cand cineva a ridicat recep-
torul, unul dintre copiii ei probabil, i-a spus ca aceasta este
ocupata ~ica nu poate veni la telefon. Se parea ca matu~a dis-
paruse, nefiind niciodata in preajma sotului sau a eopiilor ei.
Era foarte eiudat.

II
Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
Mumia de la mas a din sufragerie 47
In final, Trina a decis ci'iar trebui sa-i faci'imatu?ii sale 0 vi-
zita neanuntata. A luat legatura cu fratele ei pentru a 0 ajuta
?i, impreuna, au plecat cu ma?ina acasa la ruda lor pentru a
vedea cum stau lucrurile. Ajun?i acolo, au ciocanit la u?a. In-
tr-un final le-a deschis unchiullor care le-a spus pe un ton
ferm ca matu?a nu poate veni la u?a. Ei au continuat sa stri-
ge, dar de fiecare data unchiul ii alunga spunandu-Ie ci'ima-
tu?a efectiv nu era disponibila.
Misterul
Exasperata ?i ingrijorata, Trina a persistat in eforturile ei
de a intra in legatura cu matu?a de mult pierduta pentru ea.
- A~a ci'ine-am mai dus de cateva ori acolo, mi-a spus Tri-
na la 0 ~edinta la care eram numai noi doi.
De obicei, dlnd Jake nu era prezent, nu mai era atat de ner-
voasa ~i se arata mult mai cooperanta. De data aceasta insa,
observand felul in care i~i agita piciorul, mi-am dat seama ca
era cu mult mai nelini~tita decat 0 vazusem pana atunci.
- In cele din urma am sunat la politie pentru a verifica
cum stau lucrurile.
- Asta inseamna ca erati foarte ingrijorati.
- Dumneavoastra nu ati fi fost? Vreau sa va spun ca nu 0
mai vazusem de ani de zile. $i pe masura ce ma gandeam la
acest lucrul, mi-am dat seama ca nici macar nu vorbisem cu
ea la telefon in tot timpul asta. Noi doua fuseseram foarte
apropiate candva, dupa care, dintr-o data, ea a lncetat sa mai
tina legatura cu mine ~i cu toti ceilalti.
- Spuneai ca ati sunat la poliFe.
- Da, ?i politi?tii s-au dus acolo ca sa vada ce se intampla.
Au batut la u~a, dar unchiul meu nu le-a permis sa intre in
casa. Ei I-au avertizat ca vor reveni cu un mandat de perche-
zitie, dar acesta le-a raspuns ca nu au decat sa faca ce vor. Un-
chiul meu statea impreuna cu copiii lui la u?a ?i pur ?i simplu
nu lasau pe nimeni sa intre in casa. Cand politi~tii au intrebat
de matu?a mea, ei Ie-au raspuns ca era in baie, ~i asta a fost
tot. Dupa care au trantit u?a, iar politi?tii au fost nevoiti sa pIe-
ce.
-- In situatia asta, am spus eu, presupun ci'inu mai aveti
ce sa faceti.
-- La naiba, sigur ci'i0 sa facem ceva! In casa aia se petre-
ce ceva ciudat ?i eu vreau sa aflu eu orice pret.
Astea fiind zise, ?edinta no astra a luat sfar?it.
Mumia
La urmatoarea ?edinta, Trina a venit din nou singura. Pa-
rea putin mai agitata decat de obicei. Eram intr-o dispozitie
buna a~a ca am intrebat-o:
- 0 alta piatra pe drum?
-A?
- Se pare ca ceva te-a suparat in mod deosebit azi. Ma in-
trebam daca nu cumva ai gasit 0 alta piatra pe drum.
- Nu, nu e yorba de pietre.
Parea foarte trista.
- Atunci, ce se intampla?
- Ei bine, nu 0 sa-F vina sa crezi, dar au gasit-o pe matu-
~a mea.
- Asta e grozav!
- Nu, vreau sa spun ca politia a gasit-o.
- Ce vrei sa spui? Matu?a ta se ratacise?
- Nu, de fapt este moarta.
-Moarta?
- Da, politia a obtinut un mandat, a reu~it sa intre in casa
?i in cele din urma a gasit-o. Era moarta.
Fata Trinei se umpluse de lacrimi. Era atat de suparata in-
cat pana ?i piciorul ei ineetase sa se mai mi?te.
Am taeut 0 vreme, lasand-o sa se lini?teasca, dupa care am
intrebat-o ce se intamplase de fapt.
- Este moarta de mai multa vreme, a raspuns Trina prin-
tre lacrimi.
-- Vrei sa spui ca a murit eu cateva zile in urma.

Piciorul ei a inceput din nou sa se legene.
- Nu, vreau sa spun demult.
- Ce inseamna demult?
-. Ei bine, acum ~apte ani.
- Stai putin. Da-mi voie sa inteleg. Din cauza aceasta nu
te-ai vazut cu matu~a ta in toti ace~ti ani? Pentru ca era moar-
t" ?a.
Trina s-a multumit sa dea din cap.
- Era ingropata in casa sau ceva de genul asta? De fapt,
ce s-a intamplat? Un cadavru emana un miros ingrozitor. Ve-
cinii nu au suspectat nimic?
Voiam sa-i pun 0 muljime de alte intrebari, dar apoi mi-am
dat seama ca eram mult mai interesat sa-mi satisfac curiozita-
tea decat sa 0 fac sa se simta mai bine.
- Ei bine, ce s-a intamplat de fapt a fost ca unchiul meu ~i
un stomatolog ciudat au transformat-o intr-o mumie.
Nu ~tiam dad sa-i cer explicatii despre mumie sau despre
stomatolog.
- Continua.
- Intr-adevar, era 0 mumie exact cum vezi la televizor,
umpluta ~i infa~urata intr-un fel de material. Arata ca in fil-
mele de groaza, cu pielea atarnandu-i, galbena ~i zbarcita.
Avea chiar ~i par pe cap.
Se pare ca matu~a ei avusese 0 serie de probleme cu sana-
tatea, care nu raspundeau la tratamentele traditionale, astfel ca
in cele din urma ea a apelat la un dentist care pradica medici-
na alternativa. El a tratat-o cu 0 serie de lojiuni pentru spala-
turi intestinale facute din suc de lamaie ~i alte substante care
se pare ca deveneau toxice in urma administrarii prelungite.
In cele din urma matu~a a murit din cauza acestor tratamente.
Devastat de durere, sotul a decis sa-~i imbalsameze con-
soarta ~isa 0 transforme intr-o mumie. In felul acesta, el ~ico-
piii lui i-ar fi simtit prezenta in continuare ~inu ar mai fi fost
atat de indurerati. $i iata cum, in toti ace~ti ani, matu~a a fost
tinuta in casa. De multe ori, cand luau masa, ei 0 puneau in
capul mesei din sufragerie. In felul acesta ea putea sa veghe-
ze intalnirile de familie, a;;a cum facuse in tot timpul vietii.
No,:ptea, sotul i~i ducea sotia mumificata in pat cu el, a;;a ca
puteau dormi in continuare impreuna. Dimineata, intreaga fa-
milie ajuta la imbracarea ei. Ei ii pieptanau parul - cu mare
atentie, pentru ca incepuse sa-i cada in smocuri. Apoi 0 insta-
lau in fotoliul ei favorit din fata televizorului pentru a se pu-
tea uita la telenovele ~i la jocuri in timp ce ei erau plecati la
~coala ~i la munca.
- Ce s-a intamplat in cele din urma? am intrebat-o pe Tri-
na.
- Ce vreji sa spuneti?
- $tii tu, am indemnat-o eu, cu familia matu~ii tale.
$tia atat de multe pove;;ti ciudate despre familia ei, incat
uneori uita sa Ie spuna pana la capat.
- A, da. Ei bine, autoritajile au ingropat-o pe matu~a mea,
iar copiii au fost dati in grija serviciilor sociale. Am aflat insa
ca dupa cateva zile, ei s-au fitors sa locuiasca cu tatallor ~icu
dentistul.
- Vrei sa spui, cu cel care i-a omorat sotia?
- Chiar cu el.
Descifrarea cazurilor ciudate
Cu toate ciudateniile pe care Ie spunea, client a mea era 0
persoana foarte simpatica. Imi placea foarte mult ~i abia a~-
teptam sa 0 intalnesc la ~edinte. In ciuda excentricitajilor ei ~i
ale familiei, avea destul de mult succes in afaceri: cumpara
case impreuna cu sotu1 ei, Ie amenaja, dupa care Ie vindea in
profit. Facuse acela~i lucru cu iahturi, apoi cu ma~ini. I~i pe-
trecea mai tot timpul cumparand ~ivanzand lucruri, fapt care
afecta intr-o oarecare masura stabilitatea viejii ei de zi cu zi.
In perioada in care am lucrat cu ea s-a mutat de vreo zece ori
dintr-o casa in alta.
Chiar ~i dupa ce Trina ~i sotu1 ei au renuntat la tratament,
am continuat sa ma gandesc la ei. Ma intrebam de asemenea
ce s-a intamplat cu mumia familiei. Oar, a~a cum a menjionat
~i Jeffrey in povestirea lui, acesta este cel mai frustrant lucru

50 Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson
care se poate mtampla intr-o terapie - oamenii renunta une-
ori mainte de a fi pregMiti sa faca acest lucru.
De cate ori am de-a face cu cazuri de-a dreptul stranii, cum
a fost acesta din urma, ma mtreb care este scopul unui aseme-
nea comportament? Cum functioneaza el pentru persoana m
cauza?
Cazul mumiei a fost unul foarte dificil de mteles. Aparent,
familiei i-a fost foarte greu sa se desparta de mama. Ea era cea
care, prin prezenta ei, reu3ea sa uneasca familia. Un alt lucru
straniu legat de acest caz a fost ca atunci cand fiecare mem-
bru al familiei a fost supus unor evaluari psihologice, s-a do-
vedit ca toti erau normali.
CAPITOLUL TREI
Frank Pittman
Fixatia oraUi,
a albinei bazaitoare
grank Pittman este, fn domeniul sau, una dintre voci-
Ie impunatoare ale autoritafii morale. In articolele sale
din Psychology Today ~i Psychotherapy Networ-
ker, ca ~i fn carfile sale dedicate problemei devotamentului fn cadrul
relafiilor, Pittman f~i exprimii fntr-un mod destul de fndriiznef opi-
niile cu privire la ceea ce crede el ca este bine pentru oameni (a~a
cum se va vedea ?i fn acest capitol).
In calitatea sa de psihiatru, Pittman a f11lbrafi~atfnca de la fn-
ceputul carierei sale a abordare bazata pe sistemele familiale. EI a de-
pus de asemenea un efort considerabil pentru a fncerca sa fnfeleaga
felul fn care tinerii ?i barbafii adulfi sunt socializafi fn rolurile lor
sexuale. De nenumarate ori, fn scrierile ?i discursurile lui despre
problemele fidelitafii ~i intimitafii, Pittman subliniaza importanfa
asumarii de clitre fiecare individ a responsabilitiifii morale pentru
opfiunile ?i comportamentul sau.
La prima vedere, cititorul ~i-ar putea imagina ca accentul pus pe
asumarea de catre individ a responsabilitiipii pentru comportamen-
tul sau fine fn bunii masura de 0 abordare behaviorista. eu toate
acestea, Pittman este mai degrabii un ana list al istoriei precum ?i un
admirator al sistemelor familiale mai mari. De fapt, fn recenziile sale
cinematografice, el examineaza de obicei filmele contemporane fn
contextul originilor lor istorice ~imodul fn care ele reflecta cuUura
noastra.

Printre ce/e mai cunoscute carfi ale sale se numara: Turning
Points: Treating Families in Transition and Crisis (La rascruce
de drumuri: cum sa tratezi familiile care trec prin perioade de
criza sau de tranzitie); Private Ries: Infidelity and the Betrayal
of Intimacy (Minciuni private: infidelitatea ~itradarea intimi-
tatii); Man Enough: Fathers, Sons, and the Search for Mascu-
linity (Destul de barbat: tati, fii ~i cautarea masculinitatii) pi
Grow Up! How Taking Responsability Can Make You a Hap-
py Adult (Maturizeaza-te! Despre modul in care asumarea res-
ponsabilitatii te poate transforma intr-un adult fericit).
Pe langa abilitiifile lui de comunicare, Pittman dii dovada de un
spirit glumef pi provocator, motiz) pentru care este invitat adeseori
la emisiunile TV, atunci cand este nevoie de vocea matura pi lucidii
a unei autoritiifi 'in probleme de siinatate mentalii.
*
* *
Pittman ne-a marturisit ca cel mai memorabil dintre cazu-
rile sale a avut loe eu patruzeei de ani in urma, la inceputul
anilor '60, pe cand era psihiatru rezident. A~a cum se obi~nu-
ia in aeea perioada, el urma 0 pregatire intensiva pentru a de-
veni psihanalist specializat in tratamentele individuale de lun-
ga durata.
- Nu pot sa-mi scot Albina Bi'lzaitoare din minte, a inee-
put Frank conversatia.
- Ce bazaitoare?
- Nu ceoCine. Albina Bazaitoare era numele sau.
Astfel 11 numea el pe unul dintre pacientii sai pe care, mai
mult decat pe oricare altul, nu putea sa-l uite sub nici 0 forma.
- Prima data am lucrat cu Bi'lzaitorul timp de doi ani.
Apoi am pleeat la Denver, unde am faeut un fel de terapie pre-
ventiva de familie. ~ase ani mai tarziu, eand m-am intors in
Atlanta, ea director al serviciilor psihiatriee de la spitalul unde
I-am inti'llnit pentru prima data pe Bazaitor, aeesta ~i-a faeut
din nou aparitia ~i in eele din urma am ajuns sa luerez eu el
timp de douazeei de ani.
- Asta a fost 0 terapie scurta, a comentat Jeffrey. Unui te-
rapeut obi~nuit i-ar fi luat cel putin patruzeci de ani pentru a-I
vindeca pe acest individ.
Pittman a ras aprobativ.
- Ei bine, a continuat el plin de modestie, nu ~tiu daca el
s-a ales sau nu cu ceva din aceasta terapie, dar cu siguranta
ca eu am invatat foarte multe.
- Pai, poveste~te-ne ceva despre acest caz, am spus noi
nerabdatori.
Frank Pittman nu este omul pe care sa-l faci sa se grabeas-
ca. Cu accentul sau u~or sudic ~i cu manierele sale alese, este
nascut sa fie povestitor. Ne-a cerut sa-llasam sa-~i spuna po-
vestea in ritmul ~iin felul sau propriu.
- Sunt de-a dreptul dezamagit atunci cand intalnesc per-
soane ale carol' probleme imi sunt atat de familiare incat pot
sa trec pe pilot automat. Daca nu este yorba de ceva nou pen-
tru mine sau care sa ma provoace, mi-e teama nu numai di 0
sa-mi pierd timpul meu dar ~i pe allor. Pur ~i simplu nu ma
stimuleaza astfel de probleme, oricat de inedite li s-ar parea
lor la acea data.
Inainte sa treaca la povestea lui, Pittman a tinut sa expliee
cum comportamentul, in special cel sexual, este modelat de
catre experientele noastre cele mai timpurii, legate de ceea ce
ne apare atractiv. Chiar daca este un terapeut specializat in sis-
temele familiale, radacinile sale psihanalitice sunt adanc In-
fipte in gandirea sa.
- Imi aduc aminte de un tip a carui sotie se plangea de
faptul ca 0 in~ela tot tirnpul. Era cea de a cincea lui nevasta.
El a venit la mine ~i mi-a explicat ca avea relatii sexuale cu
foarte multe persoane. Se culcase bineinteles cu toate sotiile
lui, dar ~i eu cateva mii de alte femei, vreo doua sute de bar-
bati ~i chiar cu cateva persoane care treceau prin operatii de
schimbare de sex.
De~i noi am izbuenit in ras, Pittman nu parea deloc amu-
zat de acest gen de probleme. Devotamentul ~ifidelitatea SW1t
teme importante in munea sa cu cuplurile.

- Pe Hlnga toti ace~ti parteneri sexuali, tipul mi-a spus ca
prima sa experienta sexuala 0 avusese la doisprezece ani, cu
magarul vecinului sau. Mi-a marturisit ca, m ciuda faptului ca
a avut relatii sexuale cu un numar mare de persoane, mca mai
are erectii cand vede un magar dragut. Astfel am descoperit
ca primele experiente sexuale ale indivizilor ii marcheaza ?i Ie
semnaleaza lucrurile de care vor fi atra?i de acum mcolo. De
dUe ori imi aduc aminte de Bazaitor, meditez la acest lucru.
Lucrurile sunt diferite
atund cand ai crescut la tara,
- Albina Bazaitoare era un analfabet care terminase ~ase
clase, venit de undeva de la tara din Alabama, a continuat Pit-
tman. Am crescut ~i eu acolo, intr-o familie diferita de cea a
Bazaitorului dar probabilla fel de nebuna. Este un loc ideal
pentru a face pe nebunul - nimeni nu te observa. In fine, ta-
tal Bazaitorului plecase cu 0 alta femeie ~ide atunci nu se mai
~tia nimic despre el. Mama sa era retardata ?i trclia din ajuto-
rul social. Ei locuiau intr-o mica coliba cu podeaua plina de
murdarie. Mama nu fusese la film niciodata. $i cu siguranta
ca nu citise in viata ei 0 carte. Nu aveau televizor sau ceva de
genul asta. In schimb aveau un bunic care era un predicator
Holy Roller obsedat sexual. Era un batran poruncitor ~iauto-
ritar, capricios ~i imprevizibil ~i care inspira teama familiei
sale. Avea obiceiul sa se duca acasa la ei ~isa Ie predice despre
orarile sexului dupa care se apuca sa-i batao
Culmea ironiei a fost ca toate aceste discursuri despre sex
i-au stimulat pe Bazaitor ~ipe sora lui mai mare. Trebuie sa ti-
nem cont ca avem de-a face cu regiunile rurale ale Alabamei,
unde kilometri mtregi nu mai intalne~ti alti copii ~i unde nu
preet ai parte de prea multe distractii. Astfet cei doi frati au m-
ceput sa aiba contacte sexuale unul cu celalalt. Foarte multe.
Dupa ce am discutat despre relatiile sexuale cu magari ~i
apoi despre incest, Pittman a facut referiri la 0 carte pe care el
o recenza ?i care trata problema sexualitatii.
- Tocmai am realizat cat de diferit sunt percepute relatii-
Ie sexuale de catre cei care vin de la tara, din Sud, a observat
Pithnan. Trebuie sa mtelegeti ceva: atunci cand locuie?ti la tara
nu sunt prea multi oameni m jurul tau ~idin cauza aceasta lu-
crurile stau foarte diferit acolo.
Am ras din nou ~i de data aceasta Pittman ni s-a alaturat,
dar dincolo de comicul celor spuse de el se simtea ~i altceva.
- A~adar, Bazaitorul a avut la noua ani 0 relatie incestuoa-
sa cu sora lui mai mare. La zece ani facea sex oral cu colegii
lui pentru bani. A fost dat afara din ?coala pentru ca cei de
acolo nu au reu~it sa-l faca sa renunte la acest obicei. Se pare
ca acesta a fost singurullucru din viata lui pentru care a fost
apreciat. Prin urmare, el a parasit ?coala ~i s-a intretinut din
practicarea prostitutiei masculine, de la varsta de doispreze-
ce pana la ~aisprezece ani cand a dat serios de necazuri.
- Vrei sa spui ca nu daduse mca de necazuri?
- Ei bine, trebuie sa avem in vedere ca acesta era un mic
ora~el din Alabama unde oamenii nu se plimba pur ?i simplu
de colo-colo oferind sex oralIa cerere. Bazaitorul trebuia sa
mearga din u?a in u~a ?i sa intrebe daca i~i putea oferi servi-
ciile. Era singurul talent pe care ?i-l cultivase pana la acea data.
In cele din urma, Bazaitorul a parasit ora~ul ~i s-a stabilit
in Atlanta, unde a intalnit-o pe Sue, care la acea data avea
cincisprezece ani. De~i avea ?i el doar ?aisprezece ani, a lasat-o
insarcinata, dupa care s-a casatorit cu ea ~i s-a mutat la parin-
tii ci.
S-a intamplat ca in ajunul Craciunului Bazaitorul, neavand
bani pentru cadouri, sa-i ofere socrului sau 0 partida de sex
oral. Astfel, a ajuns sa aiba 0 aventura cu tatal sotiei lui care a
durat cativa ani.
- Stai putin, Frank. Ia-o mai incet, I-am avertizat noi, in-
cercand sa asimilam toate lucrurile pe care ni Ie spunea.
Singurullucru la care se pricepea Bazaitorul era sa faca sex
oral cu alti barbati. S-a casatorit, dar in cele din urma a ajuns
sa aiba 0 relatie eu socrul sau. Incercam sa facem ordine m toa-
te aceste lucruri, m vreme ce Pittman ne bombarda cu tot mai
multe informatii.

Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson Mumia de la mas a din sufragerie 57
La vremea la care Bazaitorulimplinise optsprezece ani avea
deja un al doilea copil, dar ramasese la fel de incapabil sa-~i ga-
seasca un serviciu pentru ca era analfabet ~inu avea alte talente
ill afara de fixatia sa orala. Tot atunci, mama lui Sue a descope-
rit ca ginerele sau se culca cu sotul ei ~ieu fata ei. Lucrurile nu
puteau continua ill felul acesta, a9a ca I-a dat afara din casa pe
Bazaitor. Sue nu s-a opus, gandindu-se ca oricum nu avea ce sa
mai faca cu acest individ ciudat care nu 9tia sa scrie ?i sa citeas-
ca, nu avea un serviciu 9i, cu siguranta, nu inspira incredere.
Parintii lui Sue au divortat. Bazaitorul era acum ~omer ~i
in plus nu mai avea locuinta 9i nici nu putea sa-~i vada copi-
lul. Toate acestea i-au provocat un atac de anxietate. Primul
simptom a fost 0 insuficienta respiratorie despre care a crezut
ca este infarct. In cele din urma a ajuns la spital, unde Pittman
I-a vazut pentru prima data.
Pacientul ~i supervizorul
Sa ne aducem aminte ca.,in prima faza a terapiei Bazaito-
rului, Pittman i~i facea rezidentiatulin psihanaliza. Aceasta
inseamna ca la acea vreme avea 0 puternica inclinatie sa abor-
deze cazurile dintr-o perspectiva freudiana ~i care fara indo-
iala I-a dus la concluzia ca.ill cazul Bazaitorului are de-a face
cu 0 fixatie orala severa.
- Parea cel mai dulce, eel mai agreabil 9i cel mai tembel
copil din cati cunoscusem pana atunci, ne-a descris Pittman
prima impresie pe care i-a facut-o Bazaitorul. Dar ill realitate
avea optsprezece ani 9i era tatal unui copil de doi ani. Am rn-
ceput sa lucrez cu el ~ii-am prescris pentru inceput Sinequan,
un antidepresiv triciclic. L-am sfatuit sa foloseasca mijloace
contraceptive. De asemenea, am illcercat sa-l indrum ~i ill ce
prive~te perceptia lui cu privire la eeea ce este 9i ceeace nu
este social acceptabil.
Cu alte cuvinte, el i-a spus Bazaitorului ca nu era 0 idee
prea buna sa continue sa ofere sex oral barbatilor. Oamenii ar
putea sa-~i faca 0 idee gre9ita des pre el.
- A fost ingrozit sa afle ca.oamenii ar putea sa creada de-
spre el di este homosexual. Doar pentru ca ofere a aces tor oa-
meni sex oral nu insemna ca este homosexual. Era convins de
heterosexualitatea sa, lucru pe care il sustinea cu tarie. Pentru
el, aceasta era 0 chestiune care tinea de mandrie.
- Supervizorul meu nu credea cu adevarat ca acesta era
un caz tratabil, dar incerca sa ma invete totu?i tehnica psih-
analitici'i.In aceasta situatie, nu aveam decat sa pretind ca aplic
tehnica supervizorului meu in vreme ce faceam ceva despre
care nu voiam ca el sa ~tie. Ii ofeream Bazaitorului tot felul de
teste legate de perceptia asupra a ceea ce este social accepta-
bil precum ~i de reparentare. Incercam sa ma port cu el ca un
tata, sa-i ofer ceea ce i-ar fi dat un tata.
La acea data, Pittman nu ~i-a dat seama de acest lucru, dar
mai tarziu, reflectand asupra cazului, el a realizat ca de fapt
incercase sa elimine influenta acelui bunic neb un, obsedat se-
xual.
- L-am vazut de cateva ori pe Bazaitor impreuna cu sotia
lui, lucru la care supervizorul meu s-ar fi opus cu inver~una-
reoL-am ajutat chiar sa se angajeze ca ~ofer pe un camion cu
lapte. In felul acesta a reu~it sa se puna din nou pe picioare.
- In momentul in care el ~i Sue s-au impacat au inceput
sa apara dificultati serioase. Mama lui Sue era atat de furioa-
sa din cauza ca sotul ei avusese 0 relatie cu ginerele, incat s-a
opus violent reeoncilierii dintre Sue ~i Bazaitor.
Sue a fost 9antajata de mama ei: trebuia sa puna cap at re-
latiei ei cu Bazaitorul, altfel aceasta ar fi rupt orice relatie cu
ea. Era un serios mijloc de constrangere de vreme ce mama lui
Sue se ocupa de cre9terea fetitei ei.
- Nu m-a ajutat aproape deloc faptul ca urmaIl;l tehnica
supervizorului meu psihanalist, a adaugat Pittman, 0 data ce
era clar ca acest caz nu se incadra in parametrii ei.
- Incerc sa-mi imaginez care ar putea fi parametrii in care
acest eaz s-ar fi incadrat, a spus Jon.
- Am incercat sa fac terapie cu cateva cupluri. Dar ill cele
din urma mi-a fost teamasa ii chern pe mama lui Sue, pe ta-
tal sau, pe mama retardata din Alabama sau pe psihoticul bu-

190312213 150992655-jeffrey-a-kottler-jon-carlson-mumia-de-la-masa-din-sufragerie-cele-mai-neobisnuite-32-de-cazuri-de-psihoterapie

190312213 150992655-jeffrey-a-kottler-jon-carlson-mumia-de-la-masa-din-sufragerie-cele-mai-neobisnuite-32-de-cazuri-de-psihoterapie

Recommended

Recommended

More Related Content

Viewers also liked

Viewers also liked (18)

More from Roxana Apostol

More from Roxana Apostol (12)

190312213 150992655-jeffrey-a-kottler-jon-carlson-mumia-de-la-masa-din-sufragerie-cele-mai-neobisnuite-32-de-cazuri-de-psihoterapie