workshop in cadrul Primei Conferinte Nationale de Analiza Aplicata a Comportamentului, 6-8 aprilie, 2012

1. ANALIZA FUNCŢIONALĂ A
COMPORTAMENTELOR
NEADECVATE
Iulia Stoian

2. ISTORIC
 B. F. Skinner a fost primul care a folosit temenul
‘’funcţional’’ referindu-se la cauzele unui
comportament. Şi-a dorit să se poată vorbi despre
comportament precum vorbesc matematicienii şi
fizicienii despre problemele studiate de matematică
şi fizică.
 Cercetările s-au concentrat pe importanţa
identificării evenimentelor din mediu care sunt
legate direct de funcţionalitatea comportamentului.
 A sugerat că atât comportamentele adaptative cât
şi cele dezadaptative sunt determinate de
antecedent şi de consecinţă

3.  La sfârşitul anilor1970 şi la începutul
anilor 1980 se fac primii paşi către
crearea unui protocol pentru analiza
funcţională a comportamentului pentru
persoanele cu tulburări în dezvoltare
 De atunci protocolul/procedura a fost
perfecţionată după sute de studii şi
cercetări şi devine parte a analizei
aplicate a comportamentului.

4. CE ESTE ANALIZA FUNCTIONALĂ?
 Un set de proceduri care au ca scop identificarea
cauzelor comportamentelor dezadaptative sau
neadecvate social şi reducerea lor prin învăţarea
unor noi comportamente, nu prin folosirea
pedepsei.
 analiza modului în care persoana respectivă a
învăţat un anumit comportament şi ce anume din
prezent menţine acest comportament
 Unul dintre scopurile analizei funcţionale este
clasificarea comportamentelor dezadaptative dupa
fucţia/cauza lor şi apoi selectarea unei intervenţii
menite să reducă comportamentul

5. CE SUNT COMPORTAMENTELE PROBLEMĂ?
 comportamente-problema extreme: ţipătul, aruncatul
sau spartul obiectelor, muşcatul mâinilor, lovituri, trasul
de păr , hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul
respiratiei)
 autostimulările, stereotipiile, comportamentele
obsesive care deşi nu sunt periculoase îl fac pe copil
neatent fiind un obstacol în învăţare şi socializare. Poate
fi absorbit de jocuri autostimulante care îl împiedică să
reacţioneze la ceea ce se întâmplă în jurul lui şi la
cererile celorlalti, sau se poate angaja într-o activitate
obsesivă din care daca sunt întrerupţi pot declansa crize
de furie.

6. AUTOSTIMULAREA
 Copilul emite comportamente care îi produc în mod
automat senzaţii plăcute de tip:
 kinestezic (legănat, învârtit)
 tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea
palmelor de corp),
 olfactiv (mirositul diferitelor obiecte),
 auditiv (foşnitul unei hârtii),
 gustativ (băgatul obiectelor în gură).
 În categoria comportamentelor problema pot fi
incluse şi ecolalia (imediată sau întârziată) şi
respiratia greşită; acestea două fiind la rândul lor
destul de dificil de controlat.

7. CARE SUNT FUNCŢIILE/CAUZELE
COMPORTAMENTELOR?
 Funcţie comunicativă :
 Primeşte atenţie
 Scapă de o sarcină
 Evită o sarcină
 Funcţie autostimulantă

8. DE CE APARE UN COMPORTAMENT PROBLEMĂ?
 A. Copilul obţine stimuli sociali sau materiali
pozitivi (ÎNTĂRITOR POZITIV)
 Este susţinut pozitiv (prin comportamentul
problemă) de alte persoane care se apropie de el, îi
vorbesc, îl ating, îl blochează, îl consolează, îl
ceartă (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru un
copil care este ignorat mult timp).
 Funcţia: atenţia sau obţinerea unor activităţi sau
obiecte dorite de el

9. EXEMPLE
- Copilul începe să plângă sau să ţipe atunci când
vrea atenţie şi mama vine şi îl ia în braţe; va învăţa
că atunci când vrea să fie luat în braţe trebuie să
ţipe sau să plângă.
- Copilul vrea suc şi mama îi spune că nu mai
primeşte pentru că a băut destul şi el începe să
ţipe, în cele din urmă mama cedează şi îi mai dă
încă un suc; va învăţa că poate să-i manipuleze pe
cei din jur pentru a obţine ce vrea..
Dacă astfel de comportamente vor fi ignorate ele
vor dispărea prin extincţie pentru că nu a existat
nimic care să le întărească.

10. B. COPILUL REUSEŞTE SĂ EVITE O SITUAŢIE
PERCEPUTĂ CA AVERSIVĂ ( ÎNTĂRITOR
NEGATIV).
 Funcţii: scapă sau evită
 Comportamentul problemă este încurajat negativ în
măsura în care o situaţie neplăcută încetează sau
se reduce. Copilul poate trăi sentimente de
nelinişte, frică, plictiseală, frustrare, oboseală,
sentiment de incapacitate.Dacă recurge la
comportamentul problemă, astfel de trăiri se reduc
sau dispar cu totul, deoarece cel care exercită o
presiune asupra copilului renunţă si reduce cerinţa
care produce discomfort copilului

11. EXEMPLE
 unui copil la gradinită i se cere să răspundă în mod
repetat la fel ca şi ceilalţi copii. Atunci copilul adoptă
comportamentul de a se muşca de mâini; drept
consecinţă educatoarea nu îl mai solicită pentru a
evita comportamentul neplăcut. Prin reacţia
educatoarei comportamentul problemă va fi întărit
iar copilul va învăţa să-l folosească pentru a evita
situaţiile în care este solicitat să răspundă.
 În aceste doua funcţii ale comportamentului
problemă, efectul produs este extern, este ceva ce
se produce în mediu şi în relaţiile cu ceilalţi.

12. C. EFECTUL OBŢINUT ESTE DE NATURĂ INTERNĂ
EFECT STIMULATORIU SENZORIAL.
 AUTOSTIMULARE - Copilul emite comportamente
care îi produc în mod automat senzaţii plăcute de
tip:
 kinestezic (legănat, învârtit)
 tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea
palmelor de corp),
 olfactiv (mirositul diferitelor obiecte),
 auditiv (foşnitul unei hârtii),
 gustativ (băgatul obiectelor în gură).

13.  Este mai uşor de intervenit asupra primelor doua (A
şi B) pentru că acestea sunt întărite de
consecinţele externe pe care le primeşte copilul;
daca îi oferim altă consecinţa comportamentul
va disparea prin extincţie şi este mult mai uşor să-l
înlocuim cu un comportament adaptativ;
 în schimb este foarte greu de intervenit asupra celui
de-al treilea tip de comportament problemă pentru
că este întărit prin însăşi plăcerea senzorială pe
care o produce.

14.  dacă copilul se află într-o situaţie de inactivitate,
fără implicare directă, cu frecvenţe scăzute de input
senzorial, creşte mult probabilitatea de emitere a
unor comportamente-problemă autostimulante,
care în acest caz ar avea o funcţie homeostatică,de
autoreglare a fluxului de stimuli la intrarea în
Sistemul Nervos Central. Dar comportamentul-
problemă poate servi şi la reducerea unui flux prea
puternic de input. De exemplu un copil autist aflat în
grupuri numeroase de persoane care vorbesc cu
voce tare şi tipă, pe un fond muzical.

15. PAŞII ANALIZEI FUNCŢIONALE
 1. INTERVIUL: discuţii de preferat cu cel puţin două persoane
care îl cunosc pe copil şi care au fost implicate în situaţii în care
copilul are un anumit comportament problemă
 2. OBSERVAREA DIRECTĂ:
 se vor urmări
 ANTECEDENT - situaţia în care a apărut comportamentul respectiv (unde
era copilul, cu cine, ce făcea copilul sau ce i s-a cerut să facă, daca a fost
înterupt din vreo activitate etc);
 COMPORTAMENT - descrierea exactă a comportamentului (a ţipat, a
ţipat şi s-a muşcat de încheietura mâinii, a lovit cu mana, a tras de păr); cu
cât datele sunt mai clare cu atât comportamentul va fi mai bine înţeles;
 CONSECINŢA - ce s-a întâmplat imediat după apariţia comportamentului
problemă (ex. copilul a început să ţipe pentru că vrea o jucărie iar
mama i-a dat jucăria respectivă).

16.  Trebuie să obţinem informaţii şi asupra dinamicii
care menţine activ acel comportament:
- ce funcţie îndeplineşte ( comunicativă sau
autostimulantă);
- ce comportamente alternative pozitive ar putea
fi folosite de copil pentru a îndeplini aceleaşi
funcţii.
 o singură manifestare a comportamentului
problemă nu ne poate spune totul despre el. Este
absolut necesar să se adune date despre situaţiile
în care apare şi consecinţele care au urmat pentru
a determina cauzele şi funcţiile comportamentului
respectiv.

17.  Carr (1977) ne sugerează să ne întrebăm dacă
comportamentul-problemă se intensifică în una din
situaţiile următoare:
 1. Când i se acordă atenţie.
2. Când nu mai este încurajat spre alte
comportamente.
3. Cand se află în prezenţa adulţilor

18.  Bailey (1986) măreşte această lista în analiza
funcţională:
 1. Există situaţii în care comportamentul-
problemă se manifestă întotdeauna sau altele în
care nu se manifestă niciodată?
2. Copilul ar putea să vrea să semnaleze, prin
comportamentul-problemă, o privaţiune
fiziologică, precum setea sau foamea?
3. Comportamentul-problemă ar putea să fie
efectul colateral al unui tratament
medicamentos?
4. Copilul manifestă un astfel de comportament
pentru a evita o situaţie frustrantă sau dificilă
sau pentru a face faţă plictiselii sau
singuratăţii?
5. Comportamentul se manifestă numai în
prezenţa unor anumite persoane?

19. 3. TESTAREA
 Se vor testa funcţiile comportamentelor identificate în pasul
anterior în următoarele condiţii, numărând de cate ori apare
comportamentul, timp de 20 de minute.
 A. copilul este singur: se testează dacă comportamentul
este menţinut de autostimulare.
 B. copilul primeşte atenţie: se testează dacă
comportamentul este menţinut de atenţia primită
 Copilul va fi implicat în activităţi preferate. De fiecare dată
când apare comportamentul copilul va primi atenţie. Ex: ‘’nu te
mai lovi!’’.
 C. copilul este solicitat: se testeaza dacă comportamentul
este menţinut de evadare/evitare.
 Copilul va fi solicitat şi i se va permite să scape/ evite .
 D. copilul se joaca: se testează control condition??????
 Copilul se va juca cu ceea ce ii place, va avea acces
necondiţionat la recompensele care îi plac

20.  4. SUMARUL ANALIZEI
 Se vor folosi informaţiile din paşii anteriori: interviu,
observaţie, testare.
 5. STABILIREA UNUI PLAN

21. CUM CORECTĂM ŞI ÎNLOCUIM
COMPORTAMENTELE PROBLEMĂ?
 atunci când intervenim trebuie să avem în minte
Ce vrem să vedem în schimbul acelui
comportament
 Dacă copilul loveşte pentru a obţine atenţia, este
important să eliminăm lovitul şi să-l învăţăm pe
copil moduri adecvate de a atrage atenţia. In loc să
lovească poate să spuna "uită-te, te rog", "ajută-
mă" sau să bată uşor pe umăr.
 Daca nu facem acest lucru copilul poate să
oprească acel comportament problemă şi să
dezvolte un nou comportament problemă care să
îndeplinească aceaşi funcţie ca şi cel iniţial.

22. INTERVENŢII POSIBILE
Functia comportamentului Interventii posibile
Obţine atenţie sau recompensă întărire diferenţiată (întărire pozitivă +
materială extincţie)
Evită sau scapă dintr-o sarcină întărire diferenţiată
Prompt fizic
Exerciţiul întâmplător
Overcorrection
Autostimulare Oprirea comportamentului neadecvat
într-o manieră neintruzivă
Redirecţionare
învăţarea unor abilităţi noi
Oferirea unor stimulări alternative
acceptate din punct de vedere social.

23.  Trebuie să alegem metoda potrivită de
intervenţie pentru fiecare comportament în
parte
 Metoda care poate duce la extincţia unui
comportament în cazul unui copil poate să
întărească comportamentul problemă în cazul
altuia. Cea mai frecventă greşeală făcuta de părinţi
şi terapeuţi este că uneori recompensează
neintenţionat un comportament problemă crezând
că de fapt au pedepsit copilul.

24. IGNORAREA
 Daca nu este periculos pentru el sau pentru cei din
jur,uneori este bine să ne prefacem că acel
comportament nu există. În loc să-i oferim atenţie şi
să-i întărim comportamentul problemă îl ignoram şi
aşteptăm să apară un comportament mai potrivit
pentru a-i acorda atenţie, fiind entuziaşti şi
lăudându-l pentru lucrul bun pe care îl face. În felul
acesta copilul învată că primeşte atenţie doar
pentru comportamentele adecvate.

25. TREBUIE SĂ FIM ATENŢI LA PROPRIUL
COMPORTAMENT
 Unui copil cu autism îi este oricum foarte greu să
discrimineze ce comportamente sunt acceptate şi
care nu.
 Exemplu: un părinte îşi loveste copilul spunând "nu
este frumos să loveşti!" sau ţipă la copil spunând
"nu mai ţipa!". Copilul nu înţelege de ce nu are voie
să ţipe dacă mama ţipă la el sau de ce nu are voie
să lovească când tatăl îl loveşte. Atunci când sunt
frustraţi sau supăraţi se vor comporta la fel cum au
vazut că se poartă ceilalţi membrii ai familiei.

26. BIBLIOGRAFIE
 Behavioral intervention for young children with
autism, edited by Catherine Maurice. Coeditors
Gina Green, Ph.D, Stephen C. Luce, Ph.D.
 How to conduct a functional assessment & develop
behavioral plans to reduse problem behavior by Dr.
Vincent J. Carbone (Board Certified Behavioral
Analyst) & Gina Zecchin ( Board Certified Associate
Behavioral Analyst)