3. Peste tot în lume, oamenii sărbătoresc Crăciunul.
Această sărbătoare sfântă are loc de mai bine de
2000 de ani, cu propriile tradiţii sau cu altele,
împrumutate. Multe dintre acestea au apărut însă
cu mult înainte de naşterea lui Iisus. Crăciunul se
serbează de mai bine de 4000 .Cele 12 zile ale
Crăciunului, aprinderea lumânărilor, oferirea
cadourilor, paradele, colindătorii din casă în
casă,
mesele de sărbătoare şi procesiunile religioase
au "rădăcinile" departe în timp, de la
mesopotamieni.
4. Multe din aceste tradiţii au început cu celebrarea
mesopotamiană a Anului Nou. Mesopotamienii
credeau în existenţa mai multor zei şi a celui care-i
conducea - Marduk. În fiecare an, la sosirea iernii
se credea că Marduk purta război cu forţele răului,
şi avea nevoie de susţinători - mesopotamienii
serbând astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale
anului. Regele mesopotamian trebuia să jure
credinţă zeului Marduk şi să moară până la
sfârşitul
anului, alăturându-se astfel zeului şi oferindu-i
ajutor ca să câştige războiul. În haine regeşti era
însă îmbrăcat un criminal de rând şi sacrificat în
locul regelui.
5. Persanii şi babilonienii aveau o sărbătoare
asemănătoare, numită Sacaea, aceasta incluzând
şi o parte în care rolurile erau inversate: sclavii
deveneau stăpâni , iar aceştia sclavi.
Primii europeni credeau în spirite, vrăjitoare,
stafii şi spiriduşi. Când se apropia Solstiţiul de
iarnă, cu nopţi lungi şi zile scurte, oamenii se
temeau că Soarele nu se va mai întoarce şi ţineau
serbări şi ritualuri închinate acestuia,
implorându-l să revină.
6. În Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele
dispărea pentru multe zile. După 35 de zile,
cercetaşi erau trimişi în munţi să vadă când va
apare acesta, iar la aflarea veştilor bune se
sărbătoarea Yuletide, cu ruguri uriaşe aprinse şi
uneori cu crengile copacilor împodobite cu
mere, care să reamintească de revenirea
primăverii şi a verii.
Grecii antici aveau o sărbătoare similară cu
Zagmuk/Sacaea închinată zeului Cronos care
purta război cu Zeus şi Titanii lui.
7. Romanii îl sărbătoreau pe zeul Saturn,
sărbătoarea numindu-se Saturnalia şi ţinea de la
mijlocul lunii decembrie până pe 1 ianuarie.
Sărbătoarea includea carnavaluri pe străzi, mese
festive, vizite la prieteni şi schimburi de cadouri
aducătoare de noroc. Romanii îşi împodobeau
casele cu ghirlande din laur şi brad în care
aprindeau lumânări, iar stăpânii şi sclavii îşi
inversau rolurile. Saturnalia romanilor era o
sărbătoare a bucuriei,dar creştinii au considerat-o
păgână pentru că onora un zeu păgân. Primii
creştini au vrut ca naşterea Pruncului Iisus să fie
o sărbătoare religioasă solemnă, nu una plină de
excese, păgână, precum Saturnalia.
8. Pe măsură ce creştinismul câştiga teritoriu,
biserica era alarmată de faptul că cei convertiţi
continuau să serbeze Saturnalia. Deşi iniţial a
încercat să interzică această sărbătoare păgână,
biserica a decis ca aceasta să fie schimbată şi
închinată naşterii Pruncului Sfânt, fiul lui
Dumnezeu.Unele surse susţin că sărbătoarea
Crăciunului a apărut ca o competiţie a sărbătorii
păgâne Saturnalia în luna Decembrie.
9. Ziua de 25 Decembrie nu era sfântă doar
pentru romani, ci şi pentru persani, a
căror religie – mithraism- era în competiţie
cu creştinismul. În final însă, biserica
creştină a reuşit să preia entuziasmul,
luminile şi cadourile de la Saturnalia
pentru sărbătoarea Crăciunului.
11. În vremea Imperiului Roman condus de
împăratul Cesar Augustus, şi a Israelului
guvernat de regele Irod, în Nazareth trăia un
tâmplar pe nume Iosif şi o tânără virgină
Maria, care avea să-i devină mai târziu soţie.
Maria îi povesti într-o zi lui Iosif că a fost
vizitată de un înger ce i-a spus că ea este cea
aleasă să dea naştere Fiului lui Dumnezeu, pe
care avea să-l numească Iisus.
12. Într-o zi împăratul a trimis înştiinţare ca toţi
oamenii să se reîntoarcă în oraşul natal pentru a
fi înregistraţi pentru o nouă taxă. Deşi Maria era
însărcinată şi aştepta să nască , a părăsit
Nazarethul împreună cu Iosif, şi s-au îndreptat spre
oraşul Bethlehem. Călătoria a durat multe zile şi se
puteau odihni doar noaptea.
13. În noaptea în care s-a născut Iisus, o stea mare a
apărut deasupra Bethlehemului, vizibilă de la
depărtare. Ciobanii ce se îngrijeau de turmele de
oi în câmp s-au speriat şi au vrut să o ia la fugă
când un înger le-a apărut deodată în faţa ochilor
şi le-a spus: "Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste
bună, care va fi o mare bucurie pentru tot
norodul. Astăzi în cetatea lui David, vi s'a născut
un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată
semnul, după care-L veţi cunoşte: veţi găsi un
prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle".
14. Şi deodată cerul s-a umplut de îngeri
lăudând pe Dumnezeu şi zicând: "Slava lui
Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace
pe pământ între oamenii plăcuţi Lui."
După plecarea îngerilor, ciobanii s-au
îndreptat spre Bethlehem şi l-au găsit pe
pruncul Iisus căruia i s-au închinat.
15. La răsărit de Ierusalim trăiau trei regi (crai):
Caspar - regele Tarsusului, Melchior - liderul
Arabiei şi Balthazar - regele Etiopiei, iar când
fiecare a văzut steaua strălucitoare deasupra
Bethlehemului a plecat spre ea. Oamenii cred că
cei trei Crai de la Răsărit au călătorit 12 zile după
naşterea lui Iisus,călăuziţi de steaua strălucitoare,
şi au ajuns în Bethlehem în cea de a 12-a noapte,
cunoscută şi sub numele de Epifania. Aflându-l
pe
Iisus în iesle,cei trei Crai i s-au închinat şi i-au
pus
în faţă daruri: aur, tămâie şi mir. După o noapte
petrecută în cavernă s-au reîntors în propria ţară
să vestească naşterea Mantuitorului.
17. Partea cea mai interesantă pentru copii este
venirea Moşului. Acest obicei îşi are originile în
culturile vestice, unde Crăciunul este de mulţi ani
un prilej pentru a face schimb de cadouri. O parte
din aceste cadouri sunt atribuite personajului pe
care îl numim Moş Crăciun. În unele culturi se
spune că Moş Crăciun ar fi proprietarul hanului în
al cărui grajd s-a născut Iisus. Căsindu-se că a
refuzat să o primească în casă pe Fecioara Maria,
Crăciun, a promis să facă în fiecare an cadouri
tuturor copiilor din lume.
18. În unele ţări, în special în America Latină,
tradiţia spune că Moş Crăciun este cel care
face jucăriile apoi le dă copilului Iisus care le
împarte copiilor. Este o modalitate de a împăca
tradiţia, religia şi consumerismul caracteristic
secolului nostru.Imaginea Moşului, aşa cum o
ştim astăzi a fost realizată de desenatorul
Thomas Nast, care a creat în fiecare an o
imagine, începând din 1863. Până în 1880 Moş
Crăciun s-a transformat în personajul pe care îl
ştim astăzi, iar imaginea sa a fost oarecum
standardizată prin publicitate în anii 1920.
19. O oarecare influenţă la crearea personajului a
avut tradiţia nordică, care spune că Moş Crăciun
colindă întreaga lume în noaptea de Crăciun,
într-o sanie trasă de reni zburători. Întrucât
sărbătoarea are loc iarna, a apărut mitul că
Moşul ar trăi într-un loc friguros şi înzăpezit, şi
anume Laponia finlandeză. Foarte aşteptat de
copii este şi momentul în care împodobim
bradul. Deşi nu se ştie foate clar originea sa, se
crede că bradul de Crăciun provine din tradiţiile
şi ritualurile păgâne care însoţeau solstiţiul de
iarna şi includeau ramuri de brad.
