Radiestezie

1
Gradul I
Cunoaşterea şi investigarea sistemelor nevii. Noţiuni de radiestezie.

Cursuri de inforenergetică – gradul I
3
Cunoaşterea şi investigarea sistemelor nevii.
Noţiuni de radiestezie.
I. Noţiuni introductive
II. Indicatoare radiestezice în trecut şi prezent
III. Clasificarea surselor de semnal
IV. Clasificarea radiesteziei
V. Metode de cercetare radiestezică
VI. Ecuaţia radiestezică
VII. Starea ready
VIII. Exerciţii de antrenament
IX. Fazele investigaţiei radiestezice
X. Surse de semnal teluric ( SST )
XI. Radiaţiile Hartmann
XII. Determinarea poziţiei unei surse de apă
XIII. Orientarea pe glob
XIV. Tipuri de fenomene
XV. Introducerea în inforenergetică
L1
Noţiuni introductive
Radiestezia = fenomenul prin care un sistem viu ( SV ) recepţionează
extrasenzorial ( în afara organelor de simţ ), din oceanul
energetic şi informaţional, un anumit semnal inforenergetic
( IE ), căutat anterior şi în cazul descoperirii, reacţionează
într-un mod prestabilit ( printr-o senzaţie sau mişcare fizică
particulară sau prin stări afectiv-sentimentale specifice ).
Prin aceste senzaţii sau mişcări, propria raţiune ia act de
existenţa sau inexistenţa anumitor caracteristici ale gene-
ratorului de semnal aflat în nişa IE a operatorului radies-
tezic ( OR ) ( aerian, terestru, acvatic, subteran etc ).
Nişa IE = spaţiul maxim din care şi în care un sv ( vegetal, animal sau
uman ) poate recepţiona şi genera câmpuri energetice ( E ) şi
informaţionale ( I ).
Operator = persoana care practică radiestezia
radiestezist
Extrasensi- = capacitatea unui sv de a recepţiona semnale generate de
bilitate alte sisteme vii, pe alte cai, prin alte mijloace decât prin
intermediul organelor de simţ şi de a decodifica semnalele IE
prin alte mijloace decât acelea convenţionale
- cele mai vechi probe materiale despre existenţa şi aplicaţiile radiesteziei
provin din jurul anului 3.000 î.e.n., din regiunea Chinei, unde au fost
descoperite pietre sculptate ce reprezentau diferite persoane făcând
investigaţii radiestezice cu beţişoare; din aceste sculpturi reiese faptul că
aceste persoane făceau parte din familii imperiale, nobiliare.
- în toate ţările lumii există legende despre oameni cu calităţi radiestezice
- în România au fost găsite, prin procedee radiestezice cca. 50% din zăcă-
mintele de petrol şi aur ( între 1935 – 1940 ), de către inginerul Simu
Simeon, care s-a ocupat cu poziţionarea şi determinarea zăcămintelor de
petrol din zona Prahovei şi din alte zone; el este considerat părintele
radiesteziei în România, publicând primul manual de radiestezie în 1940, în
care specifică metode de investigare, diferiţi parametrii ai unor zăcăminte
şi descrie modul de lucru cu indicatorul în formă de “ V “ care îi poartă
numele ( format din două nuiele legate la capăt )
Biodetecţia: procedura prin care se determină de către un OR unghiul
format de direcţia pe care se găseşte sursa de semnal şi o
anumită direcţie considerată “ direcţia 0 “
“ 0 “ SS
R
OR
Relevment: este unghiul format între “ direcţia 0 “ şi direcţia pe care se
găseşte SS biodetectată
Biolocaţia: procedura prin care se determină poziţia unei SS; ea se poate
realiza prin două sau mai multe biodetecţii succesive sau

4
simultane ( atunci când sunt doi sau mai mulţi OR ) sau printr-o
biodetecţie şi o determinare la distanţă până la SS
“ 0 “ “ 0 “
ss
R1 R3
R2
R4
01 02
L2
Indicatoare şi mijloace radiestezice în tre-
cut şi în prezent
2.1 Istoric
- mai înainte de 70.000 ani î.e.n. se folosea vizionarea ( închideau ochii şi
“ vedeau “ figuri, fiinţe, ce se întâmplă cu “ ţinta “, intrau în legătură cu
“ ţinta “ şi aveau imagini vizuale despre aceasta ); oamenii din acele vre-
muri erau în stare să simtă “ ţinta “, citeau “ ţinta “, aceasta fiind de
fapt Citirea în Duh, de care erau capabili şi diferiţi sfinţi
- în acele vremuri nu erau necesare indicatoare radiestezice
- în perioada 70.000 – 40.000 î.e.n., biodetecţia se realiza tot fără indi-
catoare radiestezice, pe baza extrasensibilităţilor personale, utilizându-
se direcţia “ lungul nasului “;oamenii de atunci, când erau pe direcţia SS
căutată, simţeau o stare tensională de decodificare
- primele indicatoare radiestezice aveau formă de baston, băţ, toiag,
fiind confecţionate din lemn foarte uscat şi uşor, cu lungimea de 1 – 2 m;
acestea au apărut acum cca. 40.000 de ani
- pentru biodetecţie se ţineau de mijloc, în mână, pe orizontală; lemnul, pe
codificare, se rotea şi vibra, iar toate acestea se interpretau
corespunzător.
- cu cca 20.000 de ani î.e.n., indicatoarele radiestezice au început să se
diversifice, apărând indicatoare din lemn de diferite tipuri; ulterior mate-
rialele s-au diversificat, confecţionându-se indicatoare din oase de peşte
şi de pasăre şi din diferite tipuri de metal
- evoluţia construcţiei indicatoarelor radiestezice este paralelă cu variabi-
litatea spirituală a calităţilor umane, marcate prin parametrii I.E.
- animalele şi plantele încă mai realizează biodetecţia prin intermediul
stringurilor, care le determină “ citirea ţintelor “ ( de exemplu, vulturii şi
alte răpitoare zburătoare, terestre sau acvatice fac biodetecţia într-un
mod foarte perfecţionat; pe acestea nu numai auzul, văzul şi mirosul le
ajută să determine caracteristicile "“ţintei "“biodetectate, ci la toate
aceste animale, ca şi la erbivore – care migrează către locurile unde se
găseşte hrana, deşi acestea se află mult dincolo de bătaia organelor de
simţ, necesităţile fundamentale ale lor de tipul foame, sete, evitarea unor
catastrofe, le amplifică potenţele de biodetecţie, în unele cazuri chiar de
zeci de ori )
Necesităţile de supravieţuire amplifică şi potenţele de biodetecţie
extrasenzorială; acesta este un argument în plus pentru care este bine
ca oamenii să ţină post!
2.2. Indicatoare şi mijloace radiestezice
utilizate în prezent
A) nuiaua de alun – folosită de către fântânari, aurari etc, se culege doar
de la anumiţi aluni şi poate fi folosită uscată sau verde; pentru biodetecţie
se ţine uşor înclinată, fără să atingă solul, în momentul detecţiei SS
începând să aibă o mişcare oscilatorie, care se amplifică odată cu
apropierea de SS
B) indicatorul în formă de “ V “ sau bagheta lui Simu Simion – este
formată din două vergele elastice din lemn, legate la un capăt; pentru
biodetecţie se ţine orizontal, cu palmele întoarse spre exterior, oscilând în
plan vertical, cu o anumită amplitudine în momentul biodetecţiei ( această

5
amplitudine are anumite semnificaţii prestabilite de OR, în funcţie de
natura SS biodetectate )
~ 45 cm
~ 40 cm
C) pendulul sideral – a apărut cu cca. 1.700 de ani î.e.n. şi a fost per-
fecţionat în special în secolul al XVIII – lea de către radiesteziştii
francezi; constă dintr-un obiect suspendat de un fir inextensibil.
Clasificare: a) după lungime: - scurte, ( l < 15 cm )
- lungi ( 15 cm < l < 80 cm )
b) după forma corpului suspendat: sferă, picătură, cilin-
dru, inel, cruce, spirală, con etc
c) după masa corpului suspendat : - uşoare ( m < 8 g )
- medii ( 8g < m< 15g )
- grele ( m > 15 g )
- nu contează forma sau materialul din care este confecţionat pendulul,
ci greutatea şi lungimea lui
- se pot utiliza pendule cu probe, care include în obiectul suspendat
eşantioane de structuri fizice, bucăţi de ţesut conservat etc; aceste
eşantioane sunt folosite pentru detecţia “ în cunoştinţă de cauză “ a unui
anumit tip de mineral, zăcământ, substanţă.
- OR poate avea o trusă cu eşantioane
- mişcările pendulului – ovoidale sau liniare, spre stânga sau spre dreapta,
trebuie să aibă o semnificaţie prestabilită de operator
- creşterea amplorii mişcării de oscilaţie are sensul apropierii de SS, iar
scăderea amplorii mişcării de oscilaţie are sensul depărtării de SS
D)indicatoare în formă de “ L “ – primul indicator în formă de “ L “ se
găseşte reprezentat pe o sculptură chinezească în piatră cu cca. 2.500
ani î.e.n.
- aceste indicatoare se pot confecţiona din lemn, os, metal, sticlă, plastic
etc
- în 1978 a apărut bagheta în formă de “ L “, perfecţionată la noi în ţară de
către dr. ing. Cojocaru de la Spitalul Militar Central din Bucureşti în 1982
- acest indicator este dublu, fiind format dintr-o pereche de baghete în
formă de “ L “ paralele
- “ L “ – urile se folosesc în special pe terenuri întinse, vânt, pentru ţinte
îndepărtate sau pentru determinări subacvatice; pentru determinările
subacvatice, baghetele trebuie să aibă o greutate de maximum 300 g
( inclusiv proba )
- OR începe investigaţiile cu baghetele orientate paralel; la intrarea în sta-
rea ready baghetele sunt convergente, cu vârfurile apropiate, iar pe măsu-
ra apropierii de SS vârfurile încep să se încrucişeze, cu atât mai mult cu
cât SS este mai aproape, iar când se ajunge pe SS, vârfurile sunt
încrucişate, suprapuse
- distanţa de la vârful baghetelor la punctul de încrucişare este propor-
ţională cu distanţa dintre OR şi SS; astfel, împărţindu-se lungimea
baghetei într-un anumit număr de unităţi de lungime convenţională, se
poate determina cu aproximaţie distanţa OR - SS
- dacă se face biodetecţia SS, acesta se află pe direcţia bisectoarei
unghiului format de baghete
- se poate lucra şi cu un singur “ L “, caz în care direcţia la SS este
directă, iar deasupra SS bagheta ajunge în poziţia “ la 90º “ faţă de direc-
ţia iniţială
- există şi baghete în “ L “ cu probe, care la mâner au un locaş pentru
introducerea probelor
E) rigla Tourenne – se utilizează pentru analize cantitative şi calitative ale
probelor
- pentru determinări cantitative se parcurge rigla de la platanul A ( unde
se pune un eşantion din proba martor ) la platanul B ( unde se pune un eşan-
tion din proba de cercetat ) cu pendulul, iar în momentul în care acesta în-
cepe să oscileze perpendicular pe direcţia riglei, se citeşte valoarea de pe
riglă, care reprezintă ce procent din proba martor conţine proba cercetată
A B

6
F) morişca inductoare – este o elice foarte uşoară, verticală, aşezată pe
un vârf de ac, astfel încât frecarea să fie minimă
G) compensatorul Maurry – este un aparat folosit pentru diagnosticări
medicale
L1 L2
P1 P2
B B2
C1 – cadran pentru acord brut ( în sute de unităţi )
C2 - cadran pentru acord fin ( zeci şi unităţi )
L1 – sursă de lumină pentru acord brut ( led )
L2 – sursă de lumină pentru acord fin ( led )
B1 – buzer pentru acordul brut B2 – buzer pentru acordul fin
P1 – potenţiometru acord brut P2 – potenţiometru acord fin
A – led semnalizare de alimentare I – întrerupător de alimentare
- pacientul atinge cu mâna membrana de cauciuc PC, care asigură un
semnal magnetic şi electric; se reglează acordul brut din potenţiometrul
P1 în sute şi acordul fin din potenţiometrul P2 în zeci şi unităţi, se adună
valorile citite pe cadranele C1 şi C2 atunci când ledurile L1 şi L2 au lumino-
zitate minim ă reglată, iar semnalele sonore ale buzerelor B1 şi B2 s-au
stins ( iniţial erau puternice la atingere )
- în funcţie de valoarea finală se determină afecţiunile predominante ale
pacientului, prin comparare cu valorile înscrise în tabelul anexat
aparatului
H) ansa şi raportorul – inventate de d-l Claudian Dimitriu şi brevetate
de acesta la Osim în 1996; ansa se execută, de obicei, din sârmă oţelită,
dar se poate executa şi din Ag sau Cu cu ø = 0,6 – 2 mm., important fiind
ca ansa să fie simetrică şi să aibă vârful bine ascuţit
5 – 10 mm
30 – 50 mm
10 – 30 mm
60 – 70 mm
L3
Clasificarea surselor de semnal
1. după natura SS:
a) SS teluric ( SST )
b) SS provenind de la sv. ( SSV ) terestre diferite: - vegetale
- animale
- umane
c) SS astrale ( SSA )
2. d.p.d.v. al locului unde se află sursa:
a) surse subacvatice sau subterane
b) surse aflate la suprafaţa pământului sau a apei
c) surse aeriene aflate în atmosfera terestră
d) surse aeriene aflate în afara atmosferei terestre
3. după starea de agregare:
a) surse materiale: I) solide
II) lichide
III) gazoase
IV) plasmatice
b) surse energetice
c) surse informaţionale

7
d) surse conceptuale, supraconceptuale
4. după modul în care se găsesc în natură:
a) zăcăminte
b) surse de apă – localizate – la suprafaţă
- în profunzime
- temperatură - reci
- termale
c) accidente carstice ( fracturi de plăci tectonice, falii etc. )
d) construcţii
e) diverse obiecte nevii
f) diverse sisteme vii
5. după modul lor de apariţie:
a) naturale
b) artificiale
6. în funcţie de distanţa dintre sursă şi OR:
a) surse aflate în limita potenţelor organelor de simţ
b) surse aflate în afara potenţelor organelor de simţ
7. după modul în care pot fi biodetectate:
a) surse pentru care OR se deplasează pe jos
b) surse pentru care OR trebuie să se deplaseze cu diferite
mijloace de transport
8. după cinematica sursei:
a) surse fixe
b) surse mobile
9. după vârsta sursei în ani tereştri:
a) surse tinere ( cu vârsta sub 10 ani )
b) surse de vârstă medie ( între 10 - 100 de ani )
c) surse cu vârstă mare ( între 100 – 1.000 de ani )
d) surse antice ( peste 10.000 de ani )
e) surse astrale ( peste un milion de ani )
Pentru biodetecţie nu există limite distanţă şi nu există obstacole
fizice!!!
L4
Clasificarea radiesteziei
Teoria informaţională a radiesteziei
1) Radiestezia fizică – are la bază teoria radiativă, conform căreia orice
SS emite propriul semnal I.E., pe baza căruia
poate fi detectată
2) Radiestezia – presupune o experienţă şi o capacitate de con-
3) mentală centrare mai mare din partea OR; are la bază
( teleradiestezia ) teoria informaţională, care afirmă că în Univers
există o Bancă de Date Divină ( BDD ), în care se
află toate semnalele I.E. corespunzătoare tutu-
ror SS din Univers
Teoria
OR informaţională BDD
radiativă
SS
BDD – este caracteristică şi specifică I.E. şi nu poate fi accesată de-
cât treptat, proporţional cu meritele dobândite prin eforturi
spirituale, conform învăţăturilor Mântuitorului Isus Cristos,
descoperirilor ştiinţelor moderne şi semnificaţiilor din I.E.; de
aici rezultă necesitatea unor calităţi spirituale din ce în ce mai
ridicate ale OR pentru ca acesta să fie capabil să acceseze BDD
- formarea de algoritmi de codificare – decodificare cât mai
complecşi, elaboraţi, precişi, constituie unul din scopurile I.E.,
care nu se poate atinge decât cu multă cunoaştere şi voinţă

8
L5
Metode de cercetare radiestezică
1) metoda drumurilor - în cadrul căreia terenul de cercetat este par-
succesive curs de OR în sensul săgeţii din figură:
inversă directă
( dextrogir ) ( levogir )
2) metoda pătratelor succesive:
inversă (dextrogir ) directă ( levogir )
3) metoda spiralelor succesive:
metoda inversă metoda directă
4) metoda centrală – cel mai frecvent utilizată; în cadrul ei OR se
află în interiorul terenului de cercetat şi cu
instrumentul radiestezic în mână balează circular
terenul respectiv, de la stânga la dreapta
( metoda inversă ) sau de la dreaptă la stânga
( metoda directă ), biodetectând astfel direcţia
pe care se află SS căutată
metoda directă metoda inversă
- substanţele levogire sunt benefice – au sensul vieţii
- substanţele dextrogire sunt considerate mai malefice
- metoda centrală poate fi aplicată de un singur OR sau de doi sau mai
mulţi OR simultan, pentru biodetecţia SS;
- în punctul O1 OR biodetectează limita exterioară stângă a SS, obţinând
relevmentul R1 şi apoi limita exterioară dreaptă a SS, obţinând relevmentul
R2; în punctul O2, OR biodetectează limita exterioară dreaptă a SS,
obţinând relevmentul R3 şi apoi limita exterioară stângă, obţinând relev-
mentul R4 în interiorul suprafeţei haşurate se găseşte SS căutată
“ 0 “ “ 0 “
ss
R1 R3
R2
R4
01 02
5) metoda triangulaţiei – se utilizează atunci când între OR şi SS se
interpune un obstacol care nu poate fi trecut ( o apă, un munte, deal
etc ); foloseşte teorema sinusurilor din geometrie.

9
A
X SS
R1 R2
O1 “ O “ O2
- se cunosc: O1O2, unghiurile R1 şi R2; unghiul A = 180º - ( R1 + R2 )
- O1O2 = AO1 = AO2
sin A sinR2 sinR1
sinR2 x O1O2
AO
1
=
sin A
sinR1 x O1O2
AO
2
=
sin A
L6
Ecuaţia realităţii
- are la bază teoria academicianului român Eugen Makovski, potrivit căre-
ia orice sv. este polistructurat, fiind alcătuit din cel puţin trei structuri:
a) structura fizică ( SF )
b) structura biosică = raţiunea ( SB )
c) structura noesică = sufletul ( SN )
- pe lângă aceste trei structuri, fiinţele umanoide mai pot avea, în
funcţie de gradul lor de elevare spirituală, un număr de până la 7
structuri supranoesice
- teoria lui Eugen Makovski a fost completată ulterior de d-l Claudian
Dumitriu în I.E., pe baza constatării că fiecare structură are mijloace de
a recepţiona E şi I specifice ei, cu o rezultantă per total sv, după cum una
sau alta din aceste structuri este cu un rol coordonator în cadrul sv,
conform liberului albitru momentan al acestuia
- potrivit ecuaţiei realităţii, cantitatea totală de I, E şi Alg pe care o
deţine un sv la un momentdat este egală cu cantitatea totală de I, E,
Alg preluată prin intermediul organelor de simţ, la care se adaugă
cantitatea de I, E, Alg obţinută prin intermediul SN şi supranoesice
(adică prin intermediul extrasensibilităţilor )
totală sv organe simţ SN
QI,E,Alg = QI,E,Alg + QI,E,Alg
organe simţ văz auz miros pipăit gust
QI,E,Alg = QI,E,Alg + QI,E,Alg + QI,E,Alg + QI,E,Alg QI,E,Alg
- se fac următoarele notaţii:
a) 1 1 1
QI QE QAlg
cantităţile de I, E, Alg la momentul de timp t1
2 2 2
QI QE QAlg
cantităţile de I, E, Alg la momentul de timp t2, unde t2 > t1
b) 2 1
∆QI = QI - QI
2 1
∆QE = QE – QE
2 1
∆QAlg = QAlg – QAlg
- există următoarele situaţii posibile:
1) ∆QI > 0 indică faptul că persoana în cauză s-a ocupat de acti-
∆QE > 0 vităţi care au dus la evoluţia ei, la creşterea cantităţii
∆QAlg> 0 de I şi E de pe toate structurile ei şi la organizarea lor
mai eficientă în Alg

10
2) ∆QI = 0 indică pierdere de timp din partea persoanei
∆QE = 0
∆QAlg= 0
3) ∆QI > 0 în acest caz persoana a acumulat I care au pus în mişca-
∆QE > 0 re mai multe energii, dar gradul lor de organizare în Alg
∆QAlg< 0 a scăzut; poate fi o persoană erudită, dar nu inteligentă
4) ∆QI < 0 persoana s-a ocupat de activităţi care au dus la involu-
∆QE < 0 ţia ei
∆QAlg< 0
- pentru elevare spirituală se recomandă:
1) sacralizarea activităţilor personale
2) dezvoltarea şi manifestarea sentimentelor de iubire de
Dumnezeu şi a Creaţiei Lui
3) eliminarea tendinţelor de a-i judeca pe alţii
4) eliminarea suspiciunilor, bănuielilor, laudelor, criticilor, în-
jurăturilor, negaţilor
5) nerezonarea la manifestările meschine, rele, ale altora
6) ţinerea posturilor mici şi mari, fără excepţie, facerea de cel
puţin de două ori pe zi a rugăciunilor către Sfânta Treime
7) spovedirea şi primirea Sfintei Împărtăşanii de cel puţin
patru ori pe an
8) participarea la Sfânta Liturghie cel puţin o dată pe săptă-
mână ( Duminica )
9) cunoaşterea Sfintei Scripturi, a vieţii sfinţilor importanţi şi
aplicarea celor însuşite în viaţa personală
10) facerea a cât mai multe fapte bune
11) neacceptarea laudelor
12) aplicarea şi conştientizarea regulilor de smerenie personală
faţă de Entităţile Divine ale Sfintei Treimi, în relaţiile cu
ceilalţi oameni
L7
Starea ready
7.1.Definiţie
- este acea stare de concentrare I.E. semiconştientă, specifică inves-
tigaţiei radiestezice, în care trebuie să intre OR pentru a-şi putea
induce la nivelul subconştientului său algoritmul de cercetare formulat
raţional şi pentru a-şi transfera inforenergiile structurilor inferioare
( SF şi SB ) pe SN şi per total; intrarea în această stare înseamnă
deschiderea căilor de comunicare între subconştient şi conştient
- fazele şi condiţiile necesare intrării în starea ready sunt următoarele:
a) deconectarea de la orice subiect raţional, în afara algoritmului
de lucru
b) cunoaşterea teoretică a subiectului investigat
c) cunoaşterea fazelor de lucru, a metodelor şi procedeelor prac-
tice ce vor fi aplicate pentru rezolvarea subiectului cercetat
d) mobilizarea şi concentrarea tuturor potenţelor pentru parcur-
gerea succesivă sau simultană şi rezolvarea fiecărei etape de
lucru de către OR
- starea ready se consideră atinsă atunci când:
1) au dispărut orice alte preocupări în afara subiectului cerce-
tat, a rămas doar cunoaşterea lui
2) apar diferite senzaţii fizice şi o anumită stare tensională în
tot corpul sau doar în anumite zone
3) apare o stare de linişte şi siguranţă
7.2. Codul etic al OR
1) să fie modest şi să-şi cunoască limitele
2) să tindă spre perfecţionare spirituală, morală, profesională

11
3) să nu urmărească câştiguri materiale
4) să urmărească în primul rând binele celor din jur şi apoi acela propriu
5) să prevină evenimentele negative cu foarte mare atenţie şi după multe
investigaţii, cunoscând că acestea nu depăşesc niciodată limitele perso-
nale de a le rezolva
6) să mulţumească Sfintei Treimi, pentru ajutorul primit, după fiecare
investigaţie şi să se străduiască în permanenţă să conştientizeze că
rezultatele obţinute sunt de fapt Lucrarea Sfintei Treimi prin fiinţa lui
7.3. Algoritmul de codificare - decodificare
- este o schemă bloc necesară parcurgerii succesiunii fenomenelor care
au loc în timp ce OR face investigaţia
- condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească OR pentru realizarea unei
investigaţii corecte sunt:
a) să se afle într-o stare de echilibru psihic, de linişte
sufletească
b) să aibă încredere deplină în ceea ce face
c) să înlăture bruiajele de orice fel: vorbăria, neîncrederea,
mişcarea haotică în incinta unde lucrează, emiterea de
gânduri negative
d) să aibă cât mai multe date despre ceea ce investighează
e) să aleagă mijloacele şi codificările adecvate în funcţie de
mediu şi de sursă
f) să aibă o stare de sănătate bună şi să fie odihnit
- informaţiile despre SS din memorie ajung la nivelul raţiunii, unde sunt
organizate în algoritmi şi atunci când OR intră în stare ready, trec la
nivelul subconştientului; tot la nivelul subconştientului ajung şi infor-
maţiile despre SS, captate prin intermediul BCF, direct de la sursă
- cele două semnale se suprapun şi subconştientul comandă organelor de
simţ, care determină mişcarea instrumentului în modul prestabilit
- la nivel sufletesc apare o senzaţie de linişte, semn că investigaţia s-a
realizat
- raţiunea ia act de rezolvarea investigaţiei datorită mişcării instru-
mentului
21
20
6 7
12
SN
0
5 13 8 10
9
11
1 19 14
SB
2 18 15 SF
16
3 17
4
Autor: C. Dumitriu – 18 ianuarie 2002
Conştientizare voliţio-
nală
Capacitate de decelare
Program de lucru
Memorie
Memorie astrală
Capacitate de decelare
Program de lucru
BCF SST
Membre superioare
Organe de simţ
BDD

12
L8
Exerciţii de antrenament
8.1. Exerciţii
1) căutarea obiectelor ascunse
2) se iau patru ceşcuţe cu apă, iar într-una din ele dizolvăm zahăr sau
sare; se biodetectează ceaşca ce conţine substanţa
3) biodetectarea cu ansa a cartonaşelor colorate cu diferite culori,
cărţi de joc
4) etalonări de lungimi, lăţimi, înălţimi, suprafeţe, volume etc.
5) etalonări temporare retro şi pre
6) etalonări de nume
7) orice fel de exerciţii de etalonare, inclusiv cu aplicabilitate, la locul
de muncă
8.2. Scala valorică de apreciere personală
- se defineşte randamentul, eficenţa OR astfel:
N =
număr de măsurători corecte
x 100
număr total de măsurători
1) N < 81 % - nesatisfăcător; nu se indică ca persoana în cauză să
facă măsurători pentru alţii
2) 81 % < N ≤ 87 % - cazul este satisfăcător
3) 87 % < N < 90 % - cazul este bun
4) 90 % < N < 97 % - cazul este foarte bun
5) 97 % < N ≤100 % - cazul este excepţional; în acest caz se pot face
măsurători pentru alţi beneficiari
8.3. Reguli de protecţie ale OR
I) OR trebuie să aibă o SS bună şi să fie odihnit
II) OR trebuie să se afle în stare de echilibru psihic
III) se întrerupe lucrul radiestezic sau I.E. în cazul apariţiei simpto-
melor: - senzaţie de uscăciune în gură sau în jurul ochilor
- apariţia de migrene, senzaţie de vomă sau de gol în
stomac
- apariţia de junghiuri în diferite organe sau părţi ale
corpului, cârcei, ameţeli sau senzaţii de leşin
- apariţia de diferite sunete profunde în urechi, vâjâituri
IV) este interzis lucrul sub influenţa alcoolului
V) este interzis ca la început OR să lucreze în condiţii neigienice, de
poluare sonoră sau chimică intensă
VI) OR trebuie să se antreneze la început în condiţii uşoare de muncă
şi apoi în condiţii de bruiaj sonor, luminos sau în condiţii meteo
grele
VII) OR trebuie să fie întotdeauna pozitivist, optimist şi să aibă
încredere în munca şi în rezultatele sale
Recomandări:
1) OR nu trebuie să aibă idei preconcepute
2) Este bine să lucreze cu toate instrumentele
3) Este bine să lucreze cu ambele mâini
L9
Fazele investigaţiei radiestezice
1) cunoaşterea cerinţelor beneficiarului
2) cerere de determinare, de investigare a unei SS
3) precizarea necesităţilor beneficiarului
4) documentarea OR, cunoaşterea zonei din hârţi sau planuri sau prin
deplasarea la faţa locului; cunoaşterea intimă a obiectivelor cercetării
( cunoaşterea proprietăţilor fizico-chimice ale surselor investigate,

13
cunoaşterea caracteristicilor geologice şi hidro-meteo ale zonei şi
împrejurimii )
5) familiarizarea cu obiectivele şi condiţiile cercetării în teren
6) întocmirea planului de investigaţie ( minim doi OR )
7) executarea cercetării propriu-zise, cu notarea rezultatelor
8) ordonarea rezultatelor şi analiza lor
9) întocmirea raportului de cercetare radiestezică cu planuri, concluzii
şi cercetări
10) predarea lucrării
L10
10.1 Surse de semnal teluric ( SST )
- teluric = material
- constituie o SST orice discontinuitate dintr-un mediu omogen solid,
lichid sau gazos; discontinuitate = orice ruptură, lovitură, orice for-
mă obţinută în special prin impact sau în urma unor fenomene termice
( topiri, evaporări ), fenomene carstice subterane şi formele care le
însoţesc ( peşteri, falii, rupturi în plăcile tectonice, avene )
- o SST o constituie şi clădirile
- radiaţiile emise de SST au un caracter nociv pentru orice celulă vie sau
structură noesică de sine stătătoare ( dar numai pentru cele benefice );
pentru astfel de sv., nocivitatea constă în frânarea, blocarea sau ani-
hilarea semnalelor I.E. care circulă de-a lungul meridianelor bio-
energetice cunoscute, precum şi procesele metabolice fundamentale ale
celulelor vii sau a programelor informaţionale fundamentale implemen-
tatorii ale acestor celule
- nocivitatea acestor radiaţii a fost testată şi la noi în ţară de un colec-
tiv de la Spitalul Militar din Bucureşti experiment:
- s-au folosit trei cutii Petri cu bacterii ţinute în aceleaşi
condiţii de temperatură, luminozitate, umiditate etc.
- prima cutie s-a ţinut ca probă martor
- bacteriile din a doua cutie Petri au fost supuse unei forţe de
strângere F1 între un şurub şi o piuliţă
- bacteriile din a treia cutie Petri au fost supuse unei forţe de
strângere F2, unde F2 > F1
- după 48 de ore s-a constatat că bacteriile s-au înmulţit după
următoarele suprafeţe haşurate:
martor F1 F2
- concluzie: în funcţie de forţa de strângere a şurubului, care dă
mărimea SST, bacteriile ( materia vie ) au suferit o stagnare,
viaţa a fost abătută de la evoluţia ei firească
- fenomenul de ducere şi subducere a plăcilor tectonice generează o radia-
ţie de tip teluric foarte puternică; radiaţia telurică este însoţită întot-
deauna de tensiuni foarte puternice, forţa de împingere între plăcile
tectonice având valori de milioane de tone ( kN )
- atunci când forţele de împingere depăşesc rezistenţa de rupere a rocilor
din placa tectonică, aceste plăci se fracturează, forţele existente se mic-
şorează, consumându-se prin mişcări seismice; de aceea, după seisme, SST
se modifică
- intrarea în rezonanţă cu radiaţiile telurice duce la stări de oboseală,
slăbiciune, ameţeală, tahicardie etc.
10.2 Determinarea adâncimii la care se
găseşte o SS subteran
- semnalul I.E emis de o sursă se propagă cu aceeaşi intensitate, uniform,
în toate direcţiile, indiferent dacă există sau nu medii materiale
- cu cât distanţa dintre direcţia de deplasare a OR şi sursă este mai mare
( adică cu cât adâncimea la care se găseşte SS subterană este mai mare ),

14
cu atât OR preia semnalul de la SS de la o distanţă mai mare faţă de
proiecţia sursei la suprafaţa pământului
a1 b1 a1’
Planul 1
A1 B1 B1’ A1’
Planul 2 a2 b2 a2’
A2 B2 B2’ A2’
Planul 3 a3 b3 a3’
A3 B3 B3’ A3’
SS
Α H3 H2 H1
a1 = a1’ a2 = a2’ a3 = a3’
- ne aflăm la suprafaţa solului şi dorim să identificăm o SS subterană
- facem biodetecţia direcţiei pe care se află SS căutată şi apoi pornim
cu ansa în direcţia proiecţiei SS la suprafaţa pământului ( vârful ansei
este paralel cu direcţia de deplasare )
- în punctul A1, vârful ansei începe să se deplaseze faţă de direcţia de
înaintare, iar în punctul B1 ajunge să fie perpendiculară pe aceasta
- din punctul B1 în B1’ ansa nu-şi schimbă orientarea; după B1’ ansa revine
încet la poziţia iniţială, până când în A1’ ajunge din nou paralelă cu
direcţia de înaintare
- deosebim: - două zone de semnal I.E. variabil: - A1B1
- B1’ A1’
- o zonă de semnal I.E. constant: B1B1’
Hn = k1 x ax
n + k2 x an + k3
an = distanţa de la care este percepută o sursă aflată la adâncimea Hn
k1, k2, k3 = coeficienţi constanţi specifici OR
x = puterea specifică OR
⊾α ( dintre tangenta la curbă şi perpendiculara dusă din punct la suprafaţa
pământului ) reprezintă indicele de sensibilitate a OR, iar mărimea lui este
direct proporţională cu sensibilitatea la semnal a OR; acest unghi creşte
când OR capătă experienţă şi poate să scadă atunci când OR nu lucrează
mai multă vreme
- contactul I.E. cu ţinta biodetectată este cu atât mai mare cu cât fiinţa
umană este mai elevată ( spiritual, profesional )
- sensibilitatea radiestezică personală ( SRP ) este o funcţie dependentă
de gradul de elevare ( ca orice parametru I.E. )
- relaţia de mai sus poate fi utilizată pentru determinarea adâncimilor la
care se găseşte SS, dacă OR cunoaşte valorile k1, k2, k3 şi x
pentru determinarea acestor valori se poate lua o SS la suprafaţa pămân-
tului, OR deplasându-se ca în figura de mai jos; se aleg patru distanţe
diferite faţă de SS, măsurându-se în teren patru perechi de valori a H
- se formează un sistem cu patru necunoscute (k1, k2, k3 şi x )
SS
α
a1 a2 a3 a4
H4
H3
H2
H1

15
H1 = 29 m H2 = 21 m H3 = 15 m H4 = 7 m
a1 = 24 m a2 = 19 m a3 = 14 m a4 = 7 m
H1 = k1 x ax
1 + k2 x a1 + k3
H2 = k1 x ax
2 + k2 x a2 + k3
H3 = k1 x ax
3 + k2 x a3 + k3
H4 = k1 x ax
4 + k2 x a4 + k3
- pe baza acestor perechi de valori se poate întocmi tabelul personal
periodic al OR astfel:
a 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0 7
10 15 21
20 29
30
- se adună valorile de pe orizontală cu valorile de pe verticală, obţinându-
se astfel a, iar în căsuţa din tabel se trece valoarea lui H cores-
punzătoare acelui a
- pe baza perechilor de valori a – H se poate construi un grafic personal,
cu ajutorul căruia se poate determina adâncimea SS, cunoscând distanţa
a de la care este biodetectat
H1
H2 a1
H3 a2
H a3
H4 a4 ax
Observaţie:
1) datorită amplificării sensibilităţii OR, atunci când diferenţele de adân-
cime constatate în realitate depăşesc cu  2 % adâncimea determinată
radiestezic, tabelul şi graficul trebuie refăcute
2) refacerea este indicată la început din trei în trei luni, după un an din
şase în şase luni şi ulterior la un an
3) după câţiva ani de lucru se ajunge la un regim optim constant şi numai
este necesară refacerea
L11
11.1 Radiaţiile Hartmann
- în anul 1940, cercetătorul german Joseph Hartmann a făcut următoarea
experienţă:
- a pus pe pământ mai multe cuşti cu şoareci şi a observat că aceş-
tia se adunau cu regularitate în aceleaşi locuri, pe care le-a
însemnat, apoi a schimbat poziţia cuştilor şi a constatat că anima-
lele au revenit pe locurile însemnate, evitând aceleaşi zone
- concluzia finală a cercetărilor lui Hartmann a fost că: pământul emite o
reţea de radiaţii organizate sub forma unor benzi, întocmai ca
paralelele şi meridianele geografice, orientate pe direcţia N – S şi E –
V
- radiaţiile Hartmann ( rH ) sunt născute de presiunile magmei asupra
părţilor rigide ale plăcilor tectonice , prin intermediul zonelor vâscoase,
plăcile tectonice având o grosime între 70 – 190 km

16
- presiunea la nivelul inferior al plăcii tectonice se manifestă conform
celor cunoscute din hidraulică: perpendicular ( perpendiculara locului
este dreapta care uneşte centrul pământului cu punctul observatorului
de referinţă )
- forţele de împingere ale magmei determină apariţia tensiunilor inte-
rioare, care sunt proporţionale cu aceste forţe
- când aceste forţe de împingere depăşesc rezistivitatea specifică a
plăcii, aceasta se fisurează, iar magma accesează prin fisuri structurile
ei superioare
lN – S N
iE – V lE - V
iN - S
V E
S
bandă Hartmann punct critic ( nod )
i = interval l = lăţimea benzii
- forţele de împingere ale magmei, maxime, au creat până în prezent, în
plăcile tectonice, fisurile de eliberare ale suprapresiunilor, de-a lungul
contururilor continentelor, al rifturilor oceanice, precum şi fisuri impor-
tante traversând continentele sau arhipelagurile şi formând în prezent
“ lanţurile de foc “ de-a lungul acestora ( linii continue de vulcani )
- proporţional cu grosimea plăcii tectonice, cu variabilitatea densităţii,
naturii rocilor către suprafaţă, forţele de împingere ale magmei
difuzează în masa plăcii, având tendinţa de a se egaliza, pe principiul
vaselor comunicante, de la punctul de naştere al forţei către punctul de
aplicaţie; ca urmare a acestora, apar atât radiaţiile rectangulare de tip
Hartmann, cât şi variabilităţile acestora în timp, ca şi curbarea acestora,
care la suprafaţa plăcii atinge un unghi de 70° faţă de verticala locului;
- această curbare având loc faţă de perpendiculara locului, pe axele N – S
şi E – V, are ca urmare un aspect de inflorescenţă la nivelul planului plăcii,
care se amplifică de-a lungul verticalei locului, astfel încât la anumite înăl-
ţimi variabile, deasupra plăcii, extremităţile benzilor Hartmann se unesc,
determinând o sferă spaţială în jurul pământului, la înălţimi variabile în
timp, în care rH au densitate uniformă, omogenă şi nu heterogenă ca la
suprafaţa pământului ( unde există benzi Hartmann )
- zona de radiaţii telurice omogene este caracterizată de lipsa benzilor
Hartmann şi este o zonă mai favorabilă vieţii, zonă ce se apropie de
suprafaţa pământului în timpul seismelor şi imediat după aceea
- tensiunile interne din plăci sunt constituite din E şi I, având caractere
malefice, orientate pe direcţiile fisurilor şi a coşurilor vulcanilor, prin
care, atunci când sunt excedentare rezistivităţii specifice, erup, consu-
mându-se prin lucrul mecanic executat de seism şi/sau prin mişcarea
ascendentă sau pe orizontală a magmei
- în prezent, echilibrul plăcilor tectonice este numai temporar, nu este
stabil şi continuu, cu motivaţii ce depăşesc cunoaşterea gradului I
- încă de la Facere, toate creaţiile Tatălui Ceresc au fost subordonate
omului, creat în ziua a şasea
- cataclismele tectonice care au fost, sunt şi vor mai fi, sunt permise de
Legile Divine, ca urmare a activităţilor executate cu liberul albitru de
către oamenii având caracter malefic; de aceea, în urma cataclismelor tec-
tonice îşi pierd viaţa ateii, orgolioşii, cei cu păcate depăşind o anumită
limită permisă, precum şi aceia care acceptă iubirea acestora
- după fiecare seism, erupţie, rămân numai atâţia din cei de mai sus câţi
sunt necesari pentru a aduce suferinţă celor benefici, mai elevaţi, rămaşi
în zona plăcii, pentru a-şi rezolva problemele reciproce spirituale încă
nerezolvate; seismele şi erupţiile nu vor mai fi necesare şi nu vor mai avea
loc atunci când oamenii nu vor mai greşi, nu vor mai păcătui ( ca în timpul
ultimilor 500 de ani din cei “ 1000 de ani Pace “ )
- rH constituie rezultanta configurării forţelor din plăcile tectonice la
suprafaţa acestora, corespunzător profilului lor; ele sunt rezultatul
armonizării forţelor tensionale ale magmei la suprafaţa plăcii tectonice
- fiecare placă, corespunzător caracteristicilor sale fizico-chimice, are
rolul de a compune şi a descompune forţele pe care le armonizează sub

17
forma rH; de aici rezultă că benzile de rH nu sunt egale pe fiecare placă
tectonică, ele diferă, ceea ce explică şi variabilităţile locale şi în timp ale
acestora, inclusiv prin producerea seismelor în unele locuri
- acest lucru arată că limitele de producere a seismelor în fiecare zonă,
ţară, placă tectonică, pentru rH sunt diferite ( diferă viteza şi direcţia
de variabilitate a benzilor )
- nocivitatea radiaţiilor în timpul seismelor scade şi astfel, paradoxal, în
timpul distrugerii fizice apar şi condiţiile necesare renaşterii
Observaţii: măsurători făcute în perioada 28 IV – 15 V 1999 - maxim de
activitate seismic în 15 V , ora 6:45  viteza de deplasare a benzilor
spre S – E = 45,8 cm / oră şi spre S – V = 37,5 cm
- în paralel cu creşterea vitezei de deplasare a caroiajului Hartmann
apare şi o mişcare de rotaţie a acestuia ( maximum 3° în 12 ore )
Atenţie: panica favorizează şi amplifică efectele seismului şi seismul
în declanşarea lui
Pe 14 V 1999, caroiajul Hartmann s-a rotit levogir cu 12°în 330 de minute
( 2°18’ /oră )
- în fiecare dimineaţă, răsăritul soarelui determină atât rearanjarea, cât
şi amplificarea rH ( cresc lăţimile benzilor şi intervalele ), diminuând
riscul producerii seismelor
- la apusul soarelui apare fenomenul invers: noaptea amplifică riscul de
producere al seismelor, prin mişcarea ei de la vest la est
- activitatea informaţională malefică din zona plăcilor tectonice deter-
mină acumularea atât de I cât şi de E malefice în plăci; atunci când aces-
te acumulări malefice depăşesc anumite limite permise posibile, prin luc-
rul mecanic al seismului, E malefice se consumă, iar suferinţele oame-
nilor, provocate în zonă, anihilează I de tip malefic acumulate în plăci
- aceste I.E. malefice acumulate în plăci de activităţile ( sentimente,
gânduri, vorbe, fapte ) malefice ale oamenilor din zonă sau alte zone,
atrag de asemenea entităţi malefice specifice tipului de I.E.
- în timpul seismului, când se declanşează şi se consumă aceste I.E. male-
fice., entităţile atrase, inclusiv îngerii păzitori ai karmelor celor din zonă
îşi realizează propriile misiuni, după care, în funcţie de I.E rămase,
rămân numai entităţile corespunzătoare
- beneficitatea activităţii oamenilor din zonă este un factor favorabil,
care se implementează sub formă de E şi I în amprentele I.E. create în
placă
- activităţile malefice ale oamenilor ( războaie, legi având caracter
călcător de Legi Divine, conflicte de diferite tipuri, articole scandaloase
din mass-media ) creează decalaje nepermise, incompatibile de E
antagonice, care perturbă starea de echilibru I.E. a plăcii
- de exemplu, pentru perioada aprilie – mai 1999, evenimentele care au dus
la acumularea de I.E. au fost:
- benefice – vizita papei şi rugăciunile din toate bisericile creştine
- malefice – conflictul din Yugoslavia, aprobarea survolării,
aprovizionării şi staţionării trupelor NATO pe teritoriul ţării
- pe 15 V 1999, dimensiunile benzilor Hartmann au fost:
- i = 11 cm, respectiv 15 cm
- l = 6,5 cm, respectiv 6,6 cm
- la momentul critic: - i = 7,5 cm, respectiv 9 cm
- l = 1,7 cm, respectiv 2,1 cm
- variaţiile caroiajului Hartmann, precum şi alte SST afectează negativ
I.E. fundamentale ale sv, determinând apariţia oboselii fizice, precum şi
apariţia sentimentelor de teamă nejustificată, nelinişte etc.
- se recomandă, ca la apariţia acestor sentimente şi vibraţii să se verifice
dimensiunile caroiajului Hartmann pentru o perioadă de mai multe zile,
pentru a se observa dacă ele scad şi se apropie de cotele de pericol
- lăţimi ale benzilor mai mici de 2 cm şi a intervalelor sub 10 cm indi-
că probabilitatea unor seisme de magnitudine mai mare de 7° pe scara
Richter
- marile seisme se pot disipa în mai multe seisme de magnitudine
mică
-
Caracteristicile radiaţiilor Hartmann
1) tendinţa fundamentală de descreştere în timp – s-a constatat
că în timp dimensiunile benzilor şi ale intervalelor se modifică,
fără a fi modificată orientarea lor
2) prezintă variaţii momentane înaintea, în timpul şi după
producerea cutremurelor; astfel, înaintea unei mişcări seismice
din 1991 s-au semnalat valorile: - iN – S = 11 cm
- iE – V = 12 cm
- lN – S = 4 cm

18
- lE – V = 5 cm
- când viteza de deplasare a benzilor depăşeşte 15 cm /1 h,
cutremurul este iminent
măsurători pentru Bucureşti
an
dimensiuni
1940 1986 1990 1994
iE – V 2 m 92 cm 45 cm 25 cm
lE - V 36 cm 18 cm 16 cm 14 cm
iN – S 1,92 m 86 cm 36 cm 23 cm
LN - S 32 cm 15 cm 14 cm 12 cm
3) viteza de deplasare normală a unei plăci tectonice este de 4 –
6 cm / an; când i < 11 cm şi l < 5 cm, producerea seismului are loc
în cca. 1 - 1½ h
- în timpul seismelor, dimensiunile reţelei ajung la 0 cm; practic
reţeaua dispare, după care revine la dimensiunile iniţiale
4) rH prezintă o periodicitate de 140  8 ani, când dimensiunile
devin i = l = 0 şi astfel, la aceste intervale de timp pot apare
cutremure devastatoare ( dacă acest fenomen este meritat )
sau pot avea loc mai multe cutremure de intensitate mică care
eliberează energiile tectonice în mod gradat; acestea sunt
momente de cumpănă şi salt în istoria omenirii
- în 1860 a început ultimul ciclu
5) la acelaşi moment de timp, dimensiunile rH prezintă variaţii în
spaţiu; în diferite puncte de pe glob, rH diferă ca dimensiuni,
datorită particularităţilor scoarţei terestre şi a plăcilor tectonice
din zonă
6) punctul de intersecţie al benzilor se numeşte punct critic şi
este de cca. 6 – 7 ori mai nociv decât o bandă de radiaţie
- pisicile îşi încetează ( reduc ) propriile activităţi energetice ca
să poată dormi şi se odihnesc în special pe punctele critice
- când punctul critic se suprapune peste o altă SST, creşte
nocivitatea radiaţiilor
- păsările îşi construiesc cuibul în zonele de interval între benzile
Hartmann, iar dacă sub cuibul unei păsări ajunge un nod, atunci
pasărea părăseşte acel cuib
7) rH sunt provocate de diferite structuri angajate tensional,
fiind generate de la adâncimi cuprinse între 70 – 170 km
- faţă de verticala locului fac un unghi de 70°
sfera de beneficitate
puncte de generare
a radiaţilor Hartmann
benzi Hartmann
intervale
suprafaţa pământului
- în atmosferă, acolo unde i = l = 0, se formează o sferă benefică
în jurul pământului, care nu este perturbată de rH
8) în cazul producerii cutremurelor, punctul de emisie de rH este
mult mai apropiat de scoarţa terestră; cu cât benzile sunt mai
late, cu atât ele sunt generate de la o adâncime mai mare
- atunci când adâncimea de emisie este sub 20 km, cutremurul
este iminent

19
9) un strat de apă cu o grosime peste 15 m opreşte penetrarea
rH şi le anihilează efectul nociv; pe mări şi pe oceane nu există
reţele de rH
11.2 Algoritmul de determinare al
radiaţiilor Hartmann
1) se alege un punct de staţie A şi se stabileşte direcţia de înaintare (
se determină direcţia nord ); OR se concentrează pe algoritmul: „ În
numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut numai limita benzii
Hartmann cea mai apropiată de acest punct; când ajung pe ea, ansa
să facă 90° cu direcţia de înaintare ”
- se determină astfel două puncte ale limitei
2) menţinând direcţia, OR se concentrează pe algoritmul: „ În numele
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut numai cealaltă limită a
acestei benzi Hartmann; când ajung pe ea, ansa să facă 90° cu direc-
ţia de înaintare ”
- se găsesc astfel limitele benzii 1 din figură
N
2
4 3 X B
V E
1
S
X A
3) pe aceeaşi direcţie se continuă căutarea, folosind algoritmul: „ În
numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut numai limita dinspre
mine a următoarei benzi Hartmann; când ajung pe ea, ansa să facă 90°
cu direcţia de înaintare ”
- se determină astfel limitele benzii 2 ( în mod similar ca şi banda 1 )
4) se alege un alt punct de staţie B şi o direcţie de înaintare
perpendiculară pe prima şi în mod analog se determină limitele benzilor
3 şi 4
L12
Determinarea poziţie unei surse de apă prin
metoda centrală
1) cu ajutorul metodei centrale se delimitează mai întâi suprafaţa unde se
găseşte SS ( mai ales când terenul de cercetat are o suprafaţă mare )
“ 0 “ “ 0 “
ss
R1 R3
R2
R4
01 02
- metoda poate fi aplicată de un singur OR ( prin măsurători succesive )
sau de doi OR concomitent

20
2) după ce s-a delimitat zona, se determină conturul SS ( proiecţia la
suprafaţă a SS )
“ 0 “
SS
A
R
5) - după ce se alege “ direcţia 0 “, OR aflat în punctul de staţie 0
biodetectează SS, găseşte relevmentul R şi apoi se deplasează din
punctul 0 în punctul A concentrându-se pe algoritmul: „ În numele
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut numai conturul SS; când
ajung pe el, ansa să facă 90° cu direcţia de înaintare ”
- se găseşte astfel punctul A
- din punctul A OR schimbă algoritmul de lucru: „ În numele Tatălui, al
Fiului şi al Sfântului Duh, vârful ansei să indice conturul SS “
6) în cazul surselor de apă se determină liniile batimetrice la diferite
adâncimi şi alte caracteristici ale sursei de apă respective:
temperatură, debit şi, dacă este cazul, gradul de potabilitate, sensul
de curgere ( în cazul râurilor subterane ), compoziţie chimică
detaliată etc.
20 m
30 m
45 m
50 m
L13
Orientarea pe glob
Na Nm Nc Drum navă
c
Dc
dc Ra Dm Rc Rp
d
Direcţia de
referinţă
Na – nordul adevărat Ra – relevment adevărat Dm – drumul magnetic al navei
Nm – nordul magnetic Rm – relevment magnetic Da – drumul adevărat al navei
Nc – nordul compas Rc – relevment compas Dc – drumul compas al navei
d – declinaţia magnetică c – deviaţia compas specifică aparatului de măsură
a) se măsoară relevmentul Rc cu aparatul de măsură
b) se calculează Rm din relaţia Rm = Rc + c
Rm = Dm – RP / 
-  este specifică aparatului de măsură; anual toate aparatele se verifică şi
i se ataşează fiecăruia un tabel cu deviaţii anuale
c) se stabileşte valoarea Ra din relaţia: Ra = Rm + dla zi
dla zi = Dm an hartă + d
unde d = danual de pe hartă x numărul anilor de pe hartă până în prezent
Exemplu: - în 1996 d = - 2’  în 2002 d = (- 2’ ) x 6 = - 12’
- se calculează la zi: 2° + ( - 12’ ) = 1°48’
- pe hartă şi în documente trebuie trecute numai valorile adevărate şi nu
pe acelea măsurate
Determinarea punctelor de coordonate:
A) cu relevmentul la relee terestre
B) cu drepte de înălţimi astronomice ( la stele, soare, lună )
C) cu ajutorul sateliţilor navigatori

21
D) cu aparate radio de navigaţie – se determină poziţia navei pe baza
diferenţelor de timp
L14
Tipuri de fenomene
14.1. Clasificare
- conform clasificării inginerului Adrian Pătruţ fenomenele pot fi:
I) 1) nepotenţiale ( nu au existenţă obiectivă )
2) potenţiale ( au existenţă obiectivă )
- mai pot fi:
II) 1) nemanifeste ( au existenţă obiectivă, dar sunt nonspaţiale şi
nontemporale şi aparţin unei realităţi de obicei necunoscute de
oameni, pe care aceştia nu o pot accesa )
2) manifeste ( au existenţă obiectivă şi se desfăşoară într-un
anumit cadru spaţio-temporar; ele aparţin realităţii fizice )
III) 1) cauzale ( se supun legilor cauză-efect )
2)asociative (se bazează pe coincidenţe necauzale, prin unirea
de factori asociativi )
IV) 1) comune ( sunt considerate normale şi explicate de teorii
ştiinţifice actuale, naturale )
2) exotice ( sunt considerate paranormale şi nu sunt explicate
încă de ştiinţă )
14.2 Fenomene exotice ( PSI; ESP )
14.2.1 Fenomene exotice extrasenzoriale
1) telepatia – fenomen caracterizat prin transfer informaţional între doi
subiecţi, prin alte canale decât cele senzoriale cunoscute
2) clarviziunea – un subiect achiziţionează I de la o sursă exterioară,
care nu este un sv. cu trup, raţiune şi suflet
3) precogniţia – achiziţia de I din viitor
4) retrocogniţia – achiziţia de I din trecut
5) radiestezia – percepţia de I de la surse telurice pe alte căi,
extrasenzoriale
6) paradiagnoza – I achiziţionate, care se referă la afecţiunile unui
pacient
7) psihometria – achiziţia de I este stimulată şi orientată de un obiect
inductor, care a aparţinut unei anumite persoane
14.2.2 Fenomene exotice psihokinetice
Psihokinezia – se ocupă cu mişcarea obiectelor sub acţiunea psihicului
- poate fi:
1) psihokinezia ( PK ) de poziţie – se modifică poziţia unui obiect fizic
aflat la distanţă; ea poate fi: a) telekinezie – mişcarea obiectului are
loc în plan orizontal
b) levitaţie -– mişcarea obiectului are
loc pe verticală
2) PK de traiectorie – se modifică traiectoria unui obiect aflat în
mişcare
3) PK de coeziune – este solicitată coeziunea unui sistem fizic prin
deformări, rupturi etc.
4) PK de stare – modificarea stării mecanice, electrice, quantice a unor
sisteme fizice
14.2.3. Psihofotografia
- subiectul acţionează asupra emulsiei fotografice, acest lucru fiind vizibil
după developare

22
14.2.4. Conceptofonia
- se acţionează PK asupra benzii magnetice, rezultând semnale de
audiofrecvenţă umană; fenomenul s-a extins şi în arta video
14.2.5 Poltergeist
- se manifestă prin mişcări haotice ale obiectelor, spargerea acestora,
distrugeri, mişcări de mobilier etc.
- acest fenomen apare în locuri infestate de evenimente dramatice
consumate anterior sau în apropierea unor persoane care sunt dominate
de un puternic conflict interior neconştientizat; în I.E. aceste fenomene
sunt întotdeauna malefice, determinate de entităţi malefice
14.2.6. Materializări
- pot fi: - propriu-zise ( de condensare )
- aporturi de substanţă ( fantome )
14.2.7. Theta
- I.E. de mediumitate
L15
Introducere în I.E.
- inforenergetica este o ştiinţă nouă, anunţată:
- intern în 1997 Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă la Brăila
- internaţional – în 1992, între 9 – 12 septembrie, cu ocazia
Antantei Medicale Intermediteraniene din partea Uniunii
Medicale Balcanice, de către domnul Claudian Dumitriu, fonda-
torul acestei ştiinţe
- raportorul centesimal, ansa şi întreg aparatul teoretic al infor-
energeticii sunt brevetate la Osim în 1996 de acelaşi Claudian Dumitriu
- această ştiinţă, deocamdată de graniţă, se ocupă cu studiul regulilor,
efectelor şi aplicaţiilor care se referă la organizarea unei cantităţi de I
într-un Alg mai mult sau mai puţin complex, implementat pe un suport
energetic oarecare de un anumit tip ( electric, magnetic, electromagnetic,
mecanic, caloric, chimic etc. )
- acest suport – volum energetic, conţinând anumite I – Alg activi, vizând
un anumit scop, este delimitat într-un spaţiu de sine stătător, cu anumite
efecte, urmărite într-o anumită perioadă de timp, într-un anumit spaţiu-
nişă I.E. sau într-o anumită zonă specifică, asupra sv. sau nevii din acel
spaţiu
Caracteristicile inforenergeticii sunt:
1) existenţa şi determinarea unor unităţi de măsură I.E. conform scalei
unice de valori I.E. şi utilizarea acestora în scopul stabilirii unei ( unor
) stări I.E. momentane sau în timp, aferente unui sv. polistructurat sau
unei structuri fizice
2) existenţa unui portofoliu de parametrii I.E., a căror mărime, pe o
scară a valorilor unică între – 100 şi + 100, indică o anumită carac-
teristică I.E. şi fizică a fiecărei structuri a sv. şi per total sv.
-corelaţia ( inclusiv matematică ) dintre parametrii I.E. ai sv.,
exprimaţi în unităţi de măsură specifice, indică o anumită stare
particulară şi de elevare a sv., conform unor reguli de apreciere
standardizate; această scară de valori unică pentru toate sv. a fost
determinată pe baza unui volum imens de măsurători, determinări,
făcute de autori, repetate şi confirmate de mii de cercetători I.E.
ulterior
3) constituie o ştiinţă spirituală, care face legătura dintre religie şi
toate ştiinţele moderne pe care le include, dovedind colinearitatea lor
şi faptul că nu sunt antitetice; ierarhizează toate teoriile existenţiale,
în funcţie de importanţă astfel:
I) categorii de tip supraconceptual

23
II) categorii de tip conceptual, determinate de categoriile
de tip supraconceptual
III) categorii de tip informaţional, determinate de
categoriile de tip conceptual
IV) categorii de tip energetic, determinate de categoriile
de tip informaţional
V) categorii de tip material, determinate de categoriile de
tip energetic
4) punerea la punct a tehnicilor, procedeelor, a metodelor de acţiune
I.E. în scopul depărtării sau anihilării factorilor I şi E malefici şi a
redre-sării, corectării, ameliorării acelora benefici, a stărilor I.E. a
sv. sau a structurii lor fizice cu anumite carenţe
5) cunoaşterea Legilor Divine şi aplicarea I.E. numai în acord cu ele
6) aplicarea de către inforenergeticeni a I.E. şi a regulilor de lucru, cu
prioritate asupra propriei persoane, apoi acelora dragi, asupra prie-
tenilor, cunoscuţilor, colegilor, dar numai când aceştia au nevoie,
solicită aceasta
7) are un pronunţat caracter creştin, regulile şi legile ei fiind acelea
spuse de Mântuitorul Isus Cristos sau deduse din faptele şi viaţa lui
şi a sfinţilor apostoli, precum şi din spiritualitatea populaţiilor
predacice, dacice şi a celor din prezent, utilizând tezaurul spiritual,
ştiinţific, cultural autohton în principal

24

25
Gradul II
Cunoaşterea şi investigarea sistemelor vii

Cursuri de inforenergetică – gradul II
26

27
Cunoaşterea şi investigarea sistemelor vii.
Cuprins:
XVI. Electronografia
XVII. Biocâmpuri fizice ( BCF )
XVIII. Variabilitatea circadiană a biocâmpurilor
XIX. Biocâmpurile palmelor
XX. Biocâmpurile animalelor şi plantelor
XXI. Anomalii bioenergetice
XXII. Starea de sănătate ( SS )
XXIII. Starea de vitalitate ( SV )
XXIV. Energii benefice fundamentale ( EBF )
XXV. Despre bine şi rău
XXVI. N-versurile existente
Cunoaşterea şi investigarea sistemelor vii.
Noţiuni generale
- inforenergetica sv. studiază structurile sv., biocâmpurile ( BCF )
proprii, care le înconjoară, centrii I.E. ai lor, variabilităţile lor, tipul
acestora, caracteristicile lor, cauzele variabilităţilor I.E. ale acestora,
urmările acestor variabilităţi, aprecierea lor, măsurile care se iau pentru
corec-tarea carenţelor şi amplificarea calităţilor sv., de asemeni
comunicarea dintre sv., dintre structurile lor, corectarea semnalelor I.E.
ale lor, mij-loace , metode de ameliorare a lor şi de anihilare a carenţelor
de comu-nicare.
- variabilitatea I.E. a sv. este diferită de aceea a sistemelor nevii, în
sensul că la sv., cantitatea de I., E., şi Alg. conţinută şi vehiculată de
structurile, biocâmpurile şi centrii lor I.E. prezintă o variaţie mult mai
mare decât la sistemele nevii.
L1
Electronografia
- electronografia este o metodă de cercetare electronomagnetică a
corpurilor ( fără efecte negative asupra acestora )
- corpurile sunt supuse acţiunii unui impuls electric continuu sau alternativ
de intensitate mare, într-un timp foarte scurt; răspunsul sistemului se în-
registrează pe o placă fotografică sau film, iar la developare se constată
că în exteriorul sistemului apare o zonă luminoasă formată din strimeri şi o
aură, diferite la fiecare sistem în parte.
- electronografia relevă faptul că toate sv. au la suprafaţă o zonă de inter-
faţă cu o grosime de până la 5 cm, care prezintă o variabilitate foarte pro-
nunţată, unde se produc radiaţii sub formă de strimeri, cu luminescenţă,
formă şi structură variabile; aceşti strimeri sunt de două categorii:
electropozitivi şi electronegativi.
- elctronografia poate fi:
1. tip kirilian – realizată prin curenţi alternativi
2. tip Florian Dumitrescu – realizată prin curenţi polarizaţi, mai
bogată în informaţii
*Kirilian – fotograf rus, care a făcut întâmplător această des-
coperire în 1950!
- amplitudinea şi forma fiecărui tip de strimer diferă, deşi deţin acelaşi
tip de informaţie despre caracteristicile beneficiarului electronografiei:
- la persoanele sănătoase, strimerii sunt lungi, organizaţi armonios, sunt
drepţi, luminoşi, pe toată suprafaţa sistemului
- la persoanele bolnave ( sv. bolnave ), apar pete întunecate ( regiunile
respective nu răspund la impulsul electric ), strimerii sunt curbaţi, cu
luminozitate scăzută, cu striuri etc.
- strimerii sv. prezintă o variabilitate momentană şi în timp, care la siste-
mele nevii lipseşte ( la acestea strimerii sunt uniformi ca luminozitate )
- strimerii palmelor unui inforenergetician, după optimizare, devin mai
lungi, mai strălucitori, dispar petele întunecate, striurile capătă
caracteristici speciale.

28
- în timpul somnului, în timpul anesteziei sau după exces de cafea, precum
şi în cazul unor maladii, stări patogene, strimerii sv. sunt mult diminuaţi,
puţin luminoşi, faţă de strimerii din starea normală de sănătate.
- strimerii se pot clasifica după: - formă
- tip
- suprafaţă
- conturul generator
- normalitatea sistemului investigat
- electronografia furnizează o imagine simplificată, corespunzătoare
fenomene I.E. care au loc în structurile fizice ale sv. sau nevii
L2
Biocâmpurile fizice ( BCF )
2.1. Istoric
- în anul 1982, acad. român Eugen Makovski publică lucrarea: “ Teoria
biostructurală a sistemelor vii “ , conform căreia orice sv. are 3 struc-
turi cunoscute, iar sv. umane pot avea cel puţin 2 structuri superioare
acestora ( 4 + 5 ):
1) structura fizică ( SF )
2) structura biosică ( SB ) – corpul eteric ( al memoriei,
sensibilităţii )
3) structura noesică ( SN ) – corpul astral, al dorinţelor
4) structura enisică
5) structura eonică
- această lucrare a fost publicată în patru limbi, fiind o descoperire de
mare valoare, însă la noi în ţară ea a fost minimalizată, deoarece demon-
stra ştiinţific existenţa sufletului şi contrazicea materialismul dialectic
în vogă la acea vreme
- Eugen Makovski şi-a demonstrat teoria astfel: a luat o secţiune de
materie vie, care pusă la microscop prezenta spaţii interstiţiale, apoi a
comprimat-o – pusă din nou la microscop, proba nu mai prezenta inter-
stiţii; a măsurat greutatea iniţială, apoi greutatea finală rămasă,
greutatea apei rezultate în urma comprimării şi a constatat că greutatea
totală a materiei vii, în urma comprimării a scăzut şi astfel s-a pus în evi-
denţă existenţa structurii biosice dezintegrate şi a structurii noesice care
a plecat
- prin presare s-a demonstrat că sv sunt întotdeauna poroase la nivelul SF,
deci orice SF îşi poate micşora volumul; un sv care moare îşi schimbă greu-
tatea ( aceasta scade în urma decesului )
- o altă experienţă făcută de E. Makovski a fost următoarea: dintr-o
cantitate de boabe de grâu a luat un eşantion pe are l-a încălzit la tempe-
ratura de 80C, apoi l-a analizat la microscop, constatând că în urma încăl-
zirii nu a apărut nici o modificare fizico-chimică la nivelul SF şi a semănat
atât eşantionul încălzit, cât şi lotul iniţial, constatând că boabele încălzite
( practic omorâte ) nu au mai încolţit; concluzia a fost că lotul încălzit la
80C şi-a pierdut SN şi implicit pe aceea biosică
- teoria lui E. Macovski a fost sincretizată şi pentru faptul că arată că SN
la fiinţele vii decedate rămâne între 9 şi 40 de zile în apropierea SF
2.2. Definiţia sv.
Definiţia sv: orice sistem care are structuri, BCF şi centrii I.E. este viu;
lipsa acestora indică o existenţă nevie.
- orice sv. ( vegetal, animal sau uman ) este înconjurat de 7 BCF; acestea
pornesc de la limita externă a sv, până la distanţe care sunt variabile şi
specifice fiecărui sv.
- BC au conţinut de I.E., a căror specificitate este dată atât de reacţiile
sv respectiv, cât şi de influenţa altor sv cu care acesta intră în rezonanţă
- denumirile, funcţiile şi caracteristicile BC sunt aceleaşi pentru toate sv.,
indiferent dacă sunt vegetale, animale sau umane
- fiecare structură, datorită activităţii bioelectrice proprii, generează în
jurul ei BCF, caracteristice, după cum în jurul unui conductor electric stră-
bătut de curent electric se formează câmpuri electrice caracteristice
curentului, care se determină conform regulilor lui Fleming
- fiecare structură şi BCF sunt coordonate de centrii I.E. proprii – chakre
- fiecărui centru I.E. îi corespunde o culoare, care se păstrează şi la nivelul
BCF şi al structurii coordonate

29
1. Biocâmpul vital ( BCFV )
2. Biocâmpul de control-supraveghere ( BCFCS )
3. Biocâmpul de protecţie ( BCFP )
4. Biocâmpul de contact informaţional teluric ( BCFCIT )
5. Biocâmpul de emisie ( BCFE )
6. Biocâmpul de recepţie ( BCFR )
7. Biocâmpul de control informaţional cu Universul ( BCFCIU )
8 = interfaţă ( zonă de perturbare I.E. )
Nr.
criteriu
Biocâmp Culoare
specifică
Centrul de coor-
donare I.E.
1. BCFV roşu Muladhara
2. BCFcs portocaliu Svadisthana
3. BCFP galben Manipura
4. BCFCIT verde Anahata
5. BCFE albastru Vishuda
6. BCFR indigo Ajna
7. BCFCIU violet Sahasrara
- Muladhara, Svadisthana, Manipura şi Anahata se numesc centrii I.E. in-
feriori, primii trei coordonând SF, iar Anahata coordonând SB
- Vishuda, Ajna şi Sahasrara se numesc centrii superiori şi coordonează
structurile superioare
- orice existenţă este caracterizată de:
a) o structură materială, E, I, conceptuală, supraconceptuală
b) un volum spaţial specific acelei existenţe
c) o anumită formă specifică volumului existenţei
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8
- dacă existenţa este vie, ea mai are:
a)BCF, care constituie spaţii înconjurătoare existenţei, însă de la
următoarea stare de existenţă superioară: adică o existenţă ma-
terială este înconjurată de un spaţiu E, I, conceptual şi supra-
conceptual, care repetă forma existenţei, urmărindu-i contururile
spaţiale, după anumite proporţii, în timp ce o existenţă E este

30
înconjurată de un spaţiu cu energii mai subtile: I, concepte şi su-
praconcepte, iar o existenţă I este înconjurată de un spaţiu
conceptual şi supraconceptual, cărora ştiinţele moderne nici nu
le intuiesc prezenţa.
- spaţiile exterioare sv. se numesc BCF, iar existenţele
interioare - structuri
b)fiecare structură şi BCF ale unui sv. sunt coordonate de
centrii I.E.; cu cât numărul de structuri şi BCF active con-
figurate este mai mare sv. este mai complex şi invers
- orice structură vie, chiar şi acelea mai simple, trebuie să aibă două
structuri temporare ( SF şi SB ) configurate, specifice sv., iar dintre
structurile nemuritoare, cel puţin o structură activă configurată ( SN )
- existenţele lipsite de SN nu pot avea nici SB, deci acestea sunt
existenţe nevii
- sv sunt ierarhizate în funcţie de mărimea configurării structurilor, BCF
şi centrilor lor I.E., fiecare sv. diferind de toate celelalte, atât prin mă-
rimea configurării structurii, BCF şi centrilor I.E., cât şi prin par-
ticularităţile caracteristice acestora
- o structură poate fi: materială, E, I, conceptuală sau supraconceptuală
şi mixtă
2.3. Caracteristicile BCF
1) BCFV - coordonează viaţa sv., fiindu-i caracteristice I.E. de tip vital
( necesare vieţii ). Sv. în suferinţă au un BCFV redus ca mărime, aflat sub
limita normală. La o persoană sănătoasă, BCFV ( măsurat pe direcţia
anterioară, pornind de la piept ) este cuprins între 1,2 – 1,8 m. La o
persoana în suferinţă, BCFV scade, putând ajunge chiar sub 80 cm, iar în
cazul bolnavilor de neoplasm, SIDA etc. BCFV poate să scadă chiar sub
50 cm.
2) BCFCS – prin el se manifestă capacitatea sv. de autoreglare a
funcţiilor proprii, de regenerare a cel. afectate, de iniţiere a unor pro-
cese producătoare de substanţe necesare revenirii sistemului la funţio-
narea normală. Amplificarea acestui BCF produce intensificarea
funcţiilor de revenire a sv. respectiv la funcţionalitatea normală.
3) BCFP - este răspunzător de protecţia sv., influenţând capacitatea
acestuia de a decela un eventual factor agresor. El sesizează tot ceea ce
intră în spaţiul sv., bun sau rău, el informează subconştientul, care emite
semnale specifice ( de simpatie, bucurie, plăcere, repulsie, frică etc. ).
Aceste semnale trec la nivelul conştientului, care astfel este informat de
ceea ce se întâmplă în spaţiul sv. Dacă BCFP este mic, toate aceste
decodificări şi automatisme, inclusiv decizia conştientă, se declanşează cu
întârziere şi persoanele nu reuşesc să reacţioneze în timp util. Astfel de
persoane sunt predispuse la accidente! Persoanele cu BCFP sub 1,80 m nu
trebuie să lucreze în locuri periculoase!!! BCFP se micşorează în stări de
oboseală, în timpul bolilor, în stare de ebrietate şi în timpul fumatului.
4) BCFCIT – răspunde de capacitatea sv. de a comunica cu corpul ceresc pe
care se află, comunicarea fiind inconştientă sau conştientă ( în cazul per-
soanelor antrenate ). Prin acest BCF se primesc semnale de la diverse SST,
semnale ce premerg diverse catastrofe fizice şi tot prin acest BCF, sv.
transmite pământului variabilităţile sale I.E.
5) BCFE – răspunde de influenţa sv. asupra mediului înconjurător; prin
acest biocâmp se realizează comunicarea sv. cu alte sisteme din jur, de
acelaşi fel sau diferite. BCFE participă la realizarea telepatiei.
6) BCFR – răspunde de capacitatea sv. de a recepţiona, de a prelua I.E. din
mediul înconjurător. Prin acest BCF se realizează comunicarea sv., pre-
luându-se semnalele I.E. de la alte sv., structuri fizice sau diferite
existenţe I.E. ( entităţi, gânduri, sentimente etc. ). O caracteristică im-
portantă a tuturor BCF, dar în special a BCFR este aceea că intră în
rezonanţă numai cu variabilităţile I.E. care influenţează sv. şi nu cu orice
semnal I.E. din mediul înconjurător.
7) BCFCIU – este responsabil de capacitatea sv. de a genera I.E. organizate
în algoritmi specifici propriilor activităţi şi stări ( gânduri, sentimente,
vorbe, activităţi practice etc. ). Toate acestea se înregistrează şi rămân
implementate în BDD. Prin BCFCIU se realizează schimbul de informaţii cu
Universul, cu versurile ( cerurile ) din care face parte sv., precum şi cu
Dumnezeu.
- după deces dispar BCF 1, 2, 3, şi 6 şi rămân activate un timp BCF 4, 5, şi
7; BCFCIT păstrează un timp legătura cu Pământul, BCFV generează ampren-
ta I.E. specifică sv.; pe baza acestor argumente se pot depista modul în
care a avut loc decesul, cauza lui etc.

31
- există şi structuri fizice care au anumite BCF: moaştele sfinţilor, icoa-
nele făcătoare de minuni, diferite alte obiecte cu puteri magice.
- dincolo de cele 7 BCF există o zonă de interfaţă ( cu mediul în care se
găseşte )
2.4. Configuraţia biocâmpurilor
X/7
45º
2.5. Variabilitatea biocâmpurilor
- factorii de variabilitate a BCF sunt de două feluri:
a)factori personali interni:
- vârsta
- SS şi SV momentană
- activităţile în care este implicat sv. ( fizice, inte-
lectuale sau afectiv sentimentale )
- respiraţia şi pulsul ( o respiraţie profundă măreşte
BCF, pe când o respiraţie accelerată sau un puls
accelerat le micşorează )
- sexul ( în general bărbaţii au mai mari primele trei
BCF, iar femeile ultimele trei ).
b)factori externi:
- factori sociali, de colectiv sau de mediu
- factori meteorologici ( ploaie, soare, vânt şi ciclul
diurn – nocturn )
- factori telurici de tip SST
- factori astrali – semnale I.E. generate de diferite
corpuri cereşti, configuraţia planetelor etc.
- apropierea altor existenţe, cu sau fără structură
fizică
- factorii care amplifică BCF sunt favorabili, benefici, pozitivi, iar cei
care le micşorează sunt nefavorabili, malefici!!!
- păcatele umane diminuează un BCF al unei structuri veşnice, sau altul, în
funcţie de gravitatea păcatului, producând astfel perturbări I.E. mai mari
sau mai mici, într-o structură sau alta; ulterior această perturbare va
migra în cursul unei perioade de timp mai scurte sau mai lungi, ajungând în
final pe structura fizică, însă amplificată de 3 - 6 ori la fiecare trecere pe
fiecare structură.
- de-a lungul vieţii, un sv. prezintă o anumită evoluţie a BCF sale, în funcţie
de calitatea sv. şi de activităţile în care acesta este implicat.
- în momentul în care un anumit factor penetrează BCF, sv. realizează
perturbarea, înainte ca ea să se producă fizic; se determină astfel direcţia
şi sensul mişcării unui anumit factor, după maximul densităţii de semnal şi
viteza de variabilitate a semnalului respectiv
X (faţă )
X/3 ( lateral )
X/4 (spate )
X/10 – X/15
X/10 – X/13
45º

32
- BCF pot fi variate voliţional, pe concentrare, intensificându-se astfel
activitatea centrilor I.E. cu care aceştia interacţionează
- orice stare patogenă diminuează întâi BCFV, apoi BCFCS, şi din ce în ce
mai puţin pe celelalte
- atunci când două sv. se apropie, primul lor contact I.E. ( prima lor
comunicare ) se realizează prin BCF; acestea interferează progresiv şi
sv. iau cunoştinţă unul de caracteristicile I.E. ale celuilalt, chiar mai
înainte de a se vedea fizic
- dacă se întâmplă ca doi duşmani sau două sv incompatibile să se apropie,
BCF unuia suferă o diminuare bruscă, iar al celuilalt o amplificare la fel
de rapidă; se produce astfel fuga şi atacul
- micşorarea BCF înseamnă frică, iar frica înseamnă dezorganizare de A
- o fiinţă vie nu va fi atacată dacă îşi amplifică BCF de la nivelul de con-
tact I.E., dar sentimentele de antipatie, neplăcere, nelinişte sunt sem-
nale certe că BCF s-au micşorat, deci sv. respectiv a ieşit din starea de
normalitate; momentul reducerii BCF transformă sv. în victimă şi deter-
mină automat mărirea BCF şi atacul din partea agresorului
- BCF sv. agresat se retrage, lăsându-l pe acesta descoperit; în acelaşi
timp BCF agresorului se amplifică în direcţia sistemului agresat
- amplificarea voliţională a BCF şi în special a BCFP şi a celor superioare,
precum şi înfrânarea senzaţiilor de frică, neplăcere, nelinişte îndepăr-
tează agresiunea sau o blochează
- în cazul diminuării BCF se pot lua următoarele măsuri:
a) persoanele antrenate îşi amplifică BCF pe concentrare
b) persoanele neantrenate îndepărtează factorul agresor până
când BCF încetează să interfereze
- atunci când două sv. sunt compatibile, BCF lor se amplifică, se atrage şi
rezonează puternic
- ierarhia BCF este aceeaşi pentru toate sv., iar variaţia unuia dintre ele
determină variaţia tuturor celorlalte în acelaşi sens
L3
3.1.Variabilitatea circadiană a biocâmpurilor
- pentru determinarea acestei variabilităţi, s-au efectuat măsurători în
următoarele condiţii:
a) măsurătorile s-au efectuat din oră în oră
b) timpul de lucru a fost de 24 ore
c) s-au măsurat ambele mâini pe partea anterioară şi poste-
rioară
d) s-au măsurat numai BCFCIU
BCFCIU MAX
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

33
- BCFCIU variază conform graficului, între un minim personal şi un maxim
personal, având în anumite momente nişte scăderi bruşte, cu valori de
amplitudine mică şi de durată foarte scurte, numite “ descărcări “
- se poate spune din acest grafic că BCF palmelor se comportă ca nişte
“ saci energetici “ , care se încarcă timp de 15 ore într-o zi şi se
descarcă în 9 ore; descărcare lor are rolul de a “ încărca “ sv., emisferele
cerebrale cu I.E. de tipul celor din BCF palmelor, care sunt apoi
redistribuite în întreg organism
- se observă că practic principala energizare a sv. cu aceste I.E. are loc
între orele 0 – 9, când BCF palmelor se descarcă
- la ora 9 se atinge minimul I.E. al BCF palmelor, corespunzător
momentului de încărcare maximă a emisferelor cerebrale; de aici rezultă
necesitatea somnului în această perioadă de evoluţie
- la ora 24 se atinge nivelul maxim al BCF palmelor, corespunzător
descărcării I.E. a emisferelor cerebrale
- în timpul somnului, organismul se încarcă cu I.E. de la palme, iar SN
degajată se încarcă cu I.E. din cerurile corespunzătoare acesteia, care
se vor “ descărca “ în organism şi vor fi consumate abia după trezire,
între orele 6 şi 24
- palma dreaptă se descarcă în emisfera cerebrală stângă, iar palma
stângă se descarcă în emisfera cerebrală dreaptă
- sv. diurne şi cele cu viaţă nocturnă, devenite prădătoare s-au male-
ficizat; ele au apărut după căderea lui Adam din Rai, ca urmare a
influenţei directe a omului asupra lor, deoarece plantele şi animalele au
emisie numai către om ( nu pot comunica direct cu Dumnezeu, ci doar prin
om )
- variabilitatea BCF: - la bărbaţi BCF = 55 % din BCFmax
- la femei BCF =33 % din BCFmax
- BCF = BCFmax - BCFmin
- în timpul unei zile, BVF alternează anterior – posterior şi au loc diverse
“ descărcări “ ale acestor BCF, cu rol de reîncărcare a sv.; acestea sunt
minimum 7 la bărbaţi şi 9 la femei
- femeile îşi revin I.E. în general mai rapid decât bărbaţii, sunt mai
armonioase decât ei, deoarece au consumurile I.E. mai mici şi
reîncărcarea, reechilibrarea mai rapidă
- cu cât conurile I.E. ale palmelor sunt mai mari, cu atât persoana
respectivă poate influenţa mai mult şi mai uşor sv. din mediul înconjurător
- între orele 9 şi 24 sunt absorbite prin palme I.E. necesare sv., iar în mo-
mentul în care capacitatea de păstrare a acestora în BCF palmelor este
depăşită şi în momentul în care există riscul ca bilanţul I.E. al sv. să scadă
sub o anumită valoare minimă, datorită particularităţilor de consum I.E.
zilnic, se produce, din palme, o descărcare I.E. în emisferele cerebrale
coordonatoare, pentru revenirea şi energizarea organismului prin meri-
dianele I.E. cunoscute – de aici I.E. ajung în Anahata, de unde sunt redis-
tribuite în întreg organismul
- palmele sunt considerate în I.E. ca acumulatori – receptori de I.E. pen-
tru sv.; poate de aceea ele utilizează peste 40% din suprafaţa emisfe-
relor cerebrale
- palmele sunt considerate de indieni ca fiind al 6-lea simţ
- orice personalitate spirituală are BCF palmelor mari, dar reciproca nu
este întotdeauna adevărată ( există persoane care au BCF palmelor mari,
dar nu sunt elevate )
3.2 Modelul teoretic al variabilităţii circa-
diene al biocâmpurilor palmelor.Modelul pro-
gramatorului I.E. personal
- este un model matematic care ilustrează modul de variaţie al BCF pal-
melor în timpul unei zile şi de-a lungul vieţii unei persoane
- modelul nu este valabil pentru persoanele care îşi amplifică BCF pe con-
centrare; el se bazează pe un număr foarte mare de măsurători ale BCF
palmelor, făcute la momente de timp diferite, pentru categorii diferite de
oameni, de profesii şi vârste diferite ( perioada măsurătorilor a fost între
1985 – 1987 în principal )
- s-au făcut observaţiile: - pd < ad – 75 % din zi
- pd > ad – 25 % din zi
- în emisferele cerebrale, descărcările de I.E. sunt mai dese şi mai mici la
femei comparativ cu bărbaţii
- în final, suma tuturor vectorilor BCF este variabilă

34
- deoarece segmentele ad, pd, as ,ps au aceeaşi variabilitate, putem repre-
zenta printr-un segment de dreaptă vectorul I.E. total al ambelor mâini v
v = ad + pd + as +ps
- variaţia vectorului v în decursul unei zile va fi:
Vector total palma dreaptă
Mâna dreaptă
0 3 6 9 12 15 18 21 24
Axa timpului
Mâna stângă
Programatorul I.E personal
Vector total palma stângă
- programatorul I:E. personal poartă în el toate caracteristicile sv.
- vectorul v este legat de capacitatea de conştientizare a sv., a
realităţilor în care se găseşte
- variaţiile BCF ( între valorile minime şi maxime ) se reprezintă spaţial
printr-o elice; numărul de spire al elicei este legat de viteza progra-
matorului I.E. personal, iar aceasta din urmă este mai mică la începutul
vieţii şi este mai mare la sfârşitul ei, precum şi la eforturi
- diametrul maxim al corpului descris de programator este maxim la ora
24 al fiecărei zile, iar minimul este la ora 9 ( în medie ), acest lucru fiind
dat de descărcările în emisferele cerebrale
- se recomandă să se facă măsurători, pentru fiecare persoană, timp de
24 de ore, pentru a determina exact ora de maxim şi de minim a
vectorului total al BCF palmelor în decursul unei zile
- este bine ca aceste măsurători sa se facă atât în condiţii normale, cât şi
în condiţii de activitate intensă sau de stres
- de obicei:
- până la cca. 35 de ani, ziua biologică este mai mică decât ziua
cronologică
- între 35 – 36 ani ziua biologică este egală cu ziua cronologică
- peste 36 ani, ziua biologică este mai mare decât ziua cronologică ( va-
lori medii )
- de-a lungul vieţii unui sv., vectorul total al ambelor mâini variază astfel:
1 2 3 4 5 6 7 8
A A’
B B’
1) momentul concepţiei 2) momentul naşterii
2 – 3 = copilărie (până la 7 – 14 ani )
3 – 4 = tinereţe ( până la 30 – 35 ani )
4 – 5 = maturitate ( până la aproximativ 50 – 55 ani )
5 – 6 = bătrâneţe 6 – 7 = senilitate
7) deces clinic 8) deces biologic

35
- dacă segmentul AB este mai mare decât segmentul A’B’, atunci
persoana a involuat în acea viaţă, iar dacă segmentul AB este mai mic
decât segmentul A’B’, atunci este posibil să fi evoluat în viaţa respectivă
- capătul din stânga indică mărimea SN în momentul concepţiei ( cu care
se naşte ), iar capătul din dreapta indică mărimea SN care pleacă în urma
decesului ( când începe viaţa entităţii noesice )
- începutul vieţii este caracterizat de o viteză mai mică a programa-
torului I.E. personal, viteză care se măreşte treptat, atingând maximul
spre sfârşitul vieţii
- variabilitatea strimerilor şi a BCF este specifică sv.
- dacă viteza de derulare a vieţii cronologice este constantă, curgerea
vieţii biologice este variabilă; lungimea şi viteza de curgere a vieţii
biologice determină lungimea vieţii cronologice a fiinţei respective
( longevitatea )
- timpul cronologic ( tc ) = timpul solar legal
- timpul biologic ( tb ) = timpul specific sv. în nişa sa I.E., a cărui viteză
de curgere este marcată şi determinată de
densitatea de fenomene, procese şi varia-
bilităţi I.E. ale lor, în unitatea de timp
cronologic.
- există un decalaj între tb şi tc, în sensul că la majoritatea oamenilor de
astăzi, tb < tc ( vârsta biologică este mai mică ca vârsta cronologică ) până
în jurul vârstei de 50 de ani, când tb = tc, iar peste 50 ani tb > tc
- timpul Tatălui Ceresc ( Tc ) reprezintă vectorul total, rezultant, al
tuturor manifestărilor, proceselor supraconceptuale, conceptuale, I, E,
specifice şi proprii fiecărui vers, care coroborează la realizarea 100 % a
conceptului Tatălui Tuturor Începuturilor ( Domnul Dumnezeu ), la per-
fecţionarea Esenţei Sale Divine, specific fiecărui vers ( între o valoare
minimă şi una maximă ) şi populaţiilor lor
- pentru fiecare fiinţă umană în parte, în funcţie de gradul ei de elevare
şi de epoca în care trăieşte, există o acceleraţie specifică a
programatorului I.E. personal
L4
Biocâmpurile palmelor
- în dreptul palmelor şi tălpilor picioarelor există nişte conuri I.E.; acestea
au aspectul unor “ rădăcini “ în oceanul I.E. înconjurător
- în cazul persoanelor invalide, funcţiile acestor conuri sunt preluate de
BCF întregului corp şi ca urmare a acestui fapt, aceste persoane capătă
anumite extrasensibilităţi, proporţional cu gradul de invaliditate
- BCF palmelor se măsoară atât pe partea anterioară cât şi pe partea pos-
terioară a acestora, existând un vector total pentru fiecare palmă şi un
vector total al ambelor mâini
- variabilitatea BCF este în general mai mare la bărbaţi decât la femei
- pentru dreptaci: ad + pa > as + ps
- pentru stângaci: as + ps > ad + pd
ad
pd

36
L5
5.1. Biocâmpurile plantelor
- plantele sunt deosebit de sensibile la BCF altor sv. şi în special la cele
umane; ele au cea mai mare sensibilitate de recepţie dintre toate sv. ,
amplificându-şi sau diminuându-şi BCF sub influenţa acestora
- unele sv. vegetale sunt mai benefice, altele mai puţin benefice sau chiar
malefice, atât fizic prin SF, cât şi prin BCF lor
- se constată în natură că plantele care se agreează îşi atrag BCF, iar
acelea care nu se garează reciproc îşi resping BCF; necesitatea, tendinţa
de normalitate determină convergenţa sau divergenţa tulpinilor acestora,
care se înclină corespunzător – sv. mai viguroase au înclinare minimă în
această situaţie, iar acelea mai slabe au înclinare mai mare
- sv. sunt foarte sensibile şi reacţionează foarte puternic, specific, la
prezenţele cu diferite motivaţii a sufletelor umane malefice sau bene-
fice din zonă; de aceea copacii din curţile spitalelor sunt întotdeauna cu
malformaţii, bolnavi, cu cât mai mult cu cât spitalul este mai vechi
- semănatul cu mâna, de către persoane benefice, are o influenţă foarte
bună asupra seminţelor, mărind capacitatea de germinare a acestora
- amplificarea BCF plantelor determină obţinerea de producţii mari la ha,
rezistenţă crescută la diferite boli sau dăunători etc.
5.2 Biocâmpurile animalelor
- BCF se modelează la distanţe diferite de exteriorul corpurilor, în func-
ţie de elevarea spirituală a acestora, de modul lor de viaţă ( carnivore
sau erbivore ), de vârstă etc.
- animalele au tendinţa de a-şi dispune BCF în mod egal în jurul corpului,
pentru a se putea apăra în toate direcţiile
- şarpele are cele mai mari BCF dintre toate animalele cunoscute
- animalele sălbatice au capacitatea de a-şi mări de 3 – 4 ori BCF într-un
timp foarte scurt; agresorii au întotdeauna BCF mai mari ( în timpul
atacului ), iar victimele BCF mai mici ( când le este frică )
- animalele de pradă şi-au dezvoltat în special câmpul de emisie, pentru a-şi
paraliza victima, făcând-o să-i fie frică; în replică, animalele erbivore (
victime ) şi-au dezvoltat în special câmpul de recepţie, pentru a fi capabile
în orice moment să deceleze un atac
- dresarea animalelor se poate face în două feluri:
a) prin vibraţii afective, schimb de I, E pozitive prin BCF
b) prin frică – animalul îşi retrage BCF şi se creează în timp un
reflex continuu de retragere a BCF la vederea dresorului
Algoritmul de determinare a biocâmpurilor
fizice
1) se intră în starea ready
2) se pleacă cu ansa pe direcţia aleasă pe codificarea: „ În numele
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut limita exterioară a BCFv;
când vârful ansei va atinge această limită, să facă 90º pe direcţia de
înaintare “
3) se marchează locul găsit
4) se continuă căutarea din locul găsit sau plecând tot de lângă sv., cu
ansa orientată pe aceeaşi direcţie, folosind algoritmul: „ În numele
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut limita exterioară a BCFCS;
când vârful ansei va atinge această limită, să facă 90º pe direcţia de
înaintare “
5) se procedează identic pentru toate celelalte câmpuri
6) după determinarea celor 7 câmpuri, mulţumim Sfintei Treimi pentru
ajutorul primit şi ne facem Semnul Crucii.
Rapoartele R1, R2, R3
1) R1 = ØBCF / Ø v ( numărul de unităţi de biocâmp pe unitate de v. );
se consideră unitatea de sv. în partea cea mai dezvoltată a acestuia
R1V = Ø CV / Ø v ( numărul de unităţi de BCFV pe unitatea de v. )
R1CS = Ø CS / Ø v, etc.

37
2) R2 = Ø BCF / Ø CV ( numărul de unităţi de BCF pe unitatea de câmp
vital )
3) R3 = Ø BCF1 – 7 ( valoarea momentană ) / Ø BCF1 – 7 ( valoarea
maximă )
- aceste rapoarte sunt specifice fiecărui sv. şi dau caracterul de
unicitate al sv. respectiv; cu ajutorul lor se pot ierarhiza sv. în funcţie de
o anumită calitate, care prezintă interes pentru o anumită activitate
- valorile acestor rapoarte indică gradul de elevate al persoanelor în
cauză
Exemple:
R1 – câmp vital mare = SS bună, longevitate, funcţionalitate
maximă
R1 – CS mare = denotă capacitate de recuperare crescută după
traume de orice fel
R1 – CP mare = persoană care poate lucra în condiţii grele sau în
locuri periculoase
R1 – CIT mare = indică o corelaţie puternică şi activă între sv.
respectiv şi planeta pe care se găseşte
R1 – CE mare = persoane care pot acţiona în mod eficient asupra
mediului înconjurător, care pot fi buni emiţători în cazul tran-
smisiei telepatice
R1 – CR mare = persoane care pot recepţiona semnale din mediul
înconjurător în afara mijloacelor organelor de simţ, având capa-
citate de recepţie mare
R1 – CIU mare = arată că schimbul de I dintre sv. şi Univers este
puternic şi se face în ambele sensuri
- orice sv. are un cod I.E. unic; cunoaşterea şi folosirea codului
I.E. personal este interzisă oricărui sv., aceasta fiind posibilă numai
entităţilor divine ale Sfintei Treimi şi împuterniciţilor ei !!!
L6
6.1 Anomalii bioenergetice ( ABE )
- perturbările I.E. ale unui sv. pot fi:
1) în limite normale ( PBEN ) – situaţie care nu determină o stare
patogenă
2) ABE patogene ( ABEP ) – perturbări I.E mai importante ca
mărime, care determină disfuncţii, modificări structurale,
indicând o stare patogenă a sv.
- condiţiile de redresare I.E. a unei ABEP sunt
a) anomalia nu trebuie prelungită în timp
b) cauzele anomaliei nu trebuie să se repete mai înainte de
redresare
c) anomalia nu trebuie menţinută la nivel ridicat prin activităţile
care o provoacă sau prin alte activităţi ce determină mărirea
anomaliei
- o perturbare în limite normale poate fi redusă de sv. într-un interval de
24 de ore , fără intervenţie din afară
- ABEP sunt determinate de suprasolicitări repetate, de eforturi prea
mari, care nu pot fi redresate de sv. în acest timp de 24 de ore
- intervalul cuprins între 30 % şi 100 % reprezintă scala ABEP
- intervalul cuprins între 0 % şi 30 % reprezintă PBEN
- intervalului cuprins între 30 % şi 100 % i se aplică o nouă scală a valorilor
de la 0 % la 100 %, rezultând:
1) ABEP mici, cuprinse între 0 – 30 %
2) ABEP mijlocii, cuprinse între 30 – 60 %
3) ABEP mari, cuprinse între 60 – 90 %
4) ABEP deosebit de grave, cuprinse între 90 – 100 %
- apariţia anomaliilor se datorează imposibilităţii centrilor I.E. inferiori ( 1,
2, 3 şi 4 ), sub influenţa centrilor I.E. superiori ( 5, 6, 7 ), de a furniza sv.
necesarul I.E. pentru compensarea I.E. consumate în 24 de ore normale
- cu cât numărul celulelor afectate într-un organ sau zonă este mai mare,
cu atât acest vector va fi mai mare

38
Scala valorică de apreciere a unei ABEP
100
90 Modificări structurale deosebit de grave
80
Modificări structurale
70
ABEP
60
50
Disfuncţii
40
30
20
Perturbări I.E. normale ( PBEN )
10
- o ABE este o perturbare a BCF sistemului respectiv, în special a BCFV,
care indică deficitul de I.E. a celulelor dintr-o anumită zonă sau organ
- orice ABE de pe SF îşi găseşte cauza în carenţe de ordin afectiv senti-
mental; dacă nu se are în vedere eliminarea acestor carenţe, eforturile
pentru redresarea sănătăţii sunt zadarnice – de aceea se spune că trupul
este bolnav pentru că sufletul este bolnav
- organele ( cu activitate foarte intensă ) care produc perturbări I.E. în
mod permanent, normal, sunt: inima, stomacul, ficatul, organele genitale,
rinichii, splina, pancreasul
- ierarhizarea organelor în raport cu constatarea ABEP:
1) ficat
2) vezica biliară
3) stomac
4) inima
5) colonul ( descendent )
6) rinichii ( în special cel drept )
7) colonul ascendent
8) rect
9) uter şi ovar
10) colonul transvers
11) splina şi pancreasul
12) tiroida
13) plămânii
14) articulaţia coxo-femurală
15) ggl. inghinali şi axilari
16) coloana vertebrală – regiunea cervicală
17) coloana vertebrală – regiunea sacrală
- valoarea 0 % a ABEP indică lipsa ABEP, deci o stare de sănătate per-
fectă, iar valoarea 100 % este echivalentă cu distrugerea organului sau a
zonei respective
6.2 Algoritmul de determinare al ABEP
1) în starea ready se parcurge sv. cu ansa paralelă cu corpul, folosind
algoritmul: „ În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut doar
ABEP; în dreptul organului sau a zonei cu ABEP, ansa să facă 90˚ faţă
de poziţia iniţială ( faţă de paralela la suprafaţa corpului ) “
2) se parcurge organul sau zona respectivă, concentrându-ne pe
algoritmul: „ În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, caut doar
valoarea maximă a ABEP la nivelul acestui organ “
3) se caută conturul spaţial ( ABEP au un contur spaţial în plan orizontal ),
după algoritmul: „ În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh,
vârful ansei să urmărească conturul spaţial al acestui ABEP “
4) se măsoară cu ansa şi raportorul valoarea ABEP respective
5) se continuă căutarea de-a lungul corpului sv., pentru determinarea
altei ABEP ş.a.m.d.
6) se mulţumeşte Sfintei Treimi pentru ajutorul primit şi se face Semnul
Crucii
Observaţie: se poate determina valoarea maximă a ABEP şi prin măsurare
directă, folosind algoritmul: „ În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului
Duh, caut valoarea maximă a ABEP la nivelul organului…………( sau a zonei

39
respective ) “, iar în timpul măsurătorii se vizualizează organele şi zonele
respective
L7
Starea de sănătate
SS = starea I.E. de existenţă momentană a structurii la care se
referă, a organului sau a zonei respective, comparativ cu starea
perfectă ( 100 % ) a sa; ea poate fi percepută cu ajutorul organelor
de simţ sau prin extrasensibilităţi
Caracteristici:
1) se măsoară în procente, aplicându-se următoarea scală
valorică unică:
100
97 SS excepţională
90 SS foarte bună
81 SS normală
80
70
60 Diferite stări patogene
50
40
Limita morţii clinice
30
20
10 Deces
- 81 % = limita minimă de normalitate pentru SS
- între 81 – 90 % - SS satisfăcătoare sau bună
- între 90 – 97 % - SS foarte bună
- între 90 – 100 % - SS excepţională
- SS = 100 % indică SS perfectă, integritate structurală şi
funcţională perfectă a structurilor la care se referă
- SS = 30 % indică decesul clinic, încetarea tuturor funcţiilor
fundamentale a structurii respective, remanenţa I.E funda-
mentale vieţii numai în anumite grupuri de celule, limita inferioară
de supravieţuire
- SS = 0 % indică decesul biologic al structurii, inexistenţa I.E.
fundamentale vieţii
2) se măsoară pe fiecare structură ( SF, SB, SN ) şi pe total sv.,
vectorul total referindu-se la întregul sv., considerat ca un întreg,
cu toate structurile sale ( prin SN se înţelege toate structurile
de tip noesic şi supranoesic pe care le posedă fiinţa măsurată )
3) semnificaţia pe structuri:
a) pe SF – toate organele, zonele şi sistemele, precum şi SF pe
ansamblu se află în starea indicată de valoarea SS măsurată
( corespunzător scalei valorice unice )
b) pe SB:
I) SS = 100 % - înseamnă că în fiecare por al SF este implemen-
tată SB, în cantitatea şi de calitatea corespunzătoare sv. şi
funcţionează la capacitatea maximă posibilă
II) SS = 81 % - indică capacitatea de formare de Alg corecţi,
specifici, pentru rezolvarea unor probleme, dar cu nivel minim
III) 70 % < SS < 81 % - este cazul persoanelor surmenate
intelectual, incapabile de a face analize şi sinteze corecte raţional
IV) 50 % < SS < 70 % - persoane cu psihoze uşoare
V) SS < 50 % - este cazul persoanelor cu psihoze deosebit de
grave, ca urmare a unor şocuri care au afectat SB
c) pe SN:
I) SS = 100 % - are semnificaţia existenţei SN corecte, imple-
mentate în SF, a îndeplinirii 100 % a tuturor funcţiilor sufletului
care animă SF respectivă
II) SS = 81 % - reprezintă starea I.E. minimă pentru trăirea afec-
tiv – sentimentală normală a sv. respectiv ( sensibilitate,

40
afectivitate şi rezonarea la sentimentele altora minime
admisibile ), limita minimă de normalitate a funcţionării SN
III) SS < 81 % indică persoane aflate în suferinţă afectiv -
sentimentală, după anumite şocuri afectiv-sentimentale ( drame,
tragedii etc. )
d) pe total sv.: valorile de pe total indică, în funcţie de
apropierea valorică de una sau alta dintre structuri, nivelul
de elevare al persoanei respective, de care dintre structuri
este coordonată acea fiinţă:
I) dacă valoarea de pe total este apropiată de valoarea
de pe SF, persoana respectivă este preocupată în
special de activităţi fizice
II) dacă valoarea de pe total este apropiată de valoarea
de pe SB, persoana respectivă este raţională prin
excelenţă
III) dacă valoarea de pe total este apropiată de
valoarea de pe SN, persoana respectivă este
preocupată de activităţi spirituale
IV) dacă valoarea de pe total este mai mare decât
oricare din valorile de pe structuri, persoana
beneficiază de o influenţă benefică din exterior
V) dacă valoarea de pe total este mai mică decât
oricare dintre valorile de pe structuri, persoana suferă
o influenţă negativă din exterior ( este afectată
negativ din exterior )
Exemple:
SS F B N T
83 80 90 86
Persoană cu sănătate fizică satisfă-
cătoare, uşor surmenată, ( obosită ),
cu preocupări spirituale
78 65 80 62
Persoană cu probleme de sănătate pe
toate structurile, alimentate de o
influenţă negativă exterioară
L8
Starea de vitalitate ( SV )
SV – se referă la starea I.E. a unei structuri, ea indicând potenţialul
I.E. de care dispune structura în momentul măsurătorii
Caracteristici:
1) se măsoară pe fiecare structură şi pe total sv.
2) pentru interpretarea rezultatelor se foloseşte aceeaşi scală
valorică ca şi pentru SS:
a) SV = 100 % indică maximul posibil, firesc, de I.E. specifice şi
necesare structurii respective; în cazul SV se pot obţine valori
mai mari de 100 %, dar acest fenomen se petrece temporar şi
reprezintă o supraenergizare a structurii respective – tot ceea ce
este mai mare de 100 % se consumă sau este radiat repede, în
câteva minute, deoarece aceasta nu este o stare normală şi
firească
b) SV = 30 % - corespunde momentului decesului clinic; I.E. exis-
tente în structură nu mai pot susţine procesele celulare funda-
mentale ale structurii
c) SV = 0 % - corespunde decesului biologic, indică absenţa totală
a I.E. vitale, specifice structurii respective
3) SV este mai mobilă decât SS, variind mai uşor decât aceasta
4) SV variază în funcţie de capacitatea persoanei, de nivelul de
elevare şi de condiţiile de mediu
5) SV trebuie să fie mai mare cu 5 % decăt SS pentru a o putea
susţine; dacă SV este mai mic, atunci SS, în perioada
următoare va decade ( pentru vindecare, SV trebuie să fie
întotdeauna mai mare de 90 % )

Radiestezie

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Radiestezie

Similar to Radiestezie (13)

Radiestezie