1. Despre comunismul sovietic
1. Apelul Sovietului din Petrograd la Revoluţia din februarie 1917
Vechiul regim a condus ţara la ruină şi populaţia la foamete. Era imposibil să mai suporte mult timp şi locuitorii
Petrogradului au ieşit în străzi pentru a-şi exprima nemulţumirile. Au fost întâmpinaţi cu împuşcături. În loc de pâine, au
primit plumb, miniştrii Ţarului le-au dat gloanţe.
Dar soldaţii nu au vrut să acţioneze împotriva oamenilor şi s-au întors împotriva guvernului. Împreună au cucerit
arsenalele, armele şi organele importante ale puterii. Lupta continuă şi trebuie dusă până la capăt. Vechea putere trebuie să fie
învinsă pentru a lăsa locul unui guvern popular care să salveze Rusia.
Pentru a câştiga această luptă pentru democraţie, poporul trebuie să-şi creeze propriile organe de guvernare. [...] Sovietul a
numit comisari pentru stabilirea autorităţii populare în cartierele capitalei. Invităm întreaga populaţie să se ralieze imediat
Sovietului, să organizeze comitete locale în cartiere şi treacă în mâinile sale conducerea afacerilor locale.
Toţi împreună cu forţele unite, vom învinge şi vom răsturna complet vechiul regim pentru a reuni o Adunare Constituantă
pe baza sufragiului universal, egal, secret şi direct.
Ce se dorea a se obţine prin unirea forţelor?
2. Programul Partidului Socialist – Revoluţionar în 1917
Recunoaşterea imprescriptibilă a drepturilor omului şi cetăţeanului; deplina libertate a conştiinţei, cuvântului, presei;
libertatea de întrunire şi de asociere; libertatea de a se deplasa, de a-şi alege profesia, libertatea refuzului colectiv de muncă
(dreptul la grevă); inviolabilitatea persoanei şi a domiciliului; dreptul electoral complet pentru toţi cetăţenii de peste 20 de
ani, indiferent de sex, religie, naţionalitate, pe baza sufragiului direct, cu scrutin secret.
Stabilirea pe aceste baze a unei republici democratice cu o largă autonomie a regiunilor şi comunităţilor urbane sau rurale;
posibilitatea aplicării largi a raporturilor federative între diferitele naţionalităţi; recunoaşterea drepturilor imprescriptibile la
autodeterminare; reprezentare proporţională; legislaţie populară directă (prin referendum şi iniţiativă).
Eligibilitatea, revocabilitatea şi responsabilitatea tuturor funcţionarilor, inclusiv a deputaţilor şi judecătorilor.
Instrucţie laică şi obligatorie pentru toţi.
Separaţia absolută a Bisericii de Stat, religia fiind recunoscută ca o chestiune privată a individului. [...]
Care erau drepturile cerute de revoluţionari?
3. Tezele din aprilie, programul revoluţionar bolşevic, exprimat de Lenin (februarie 1917)
1. Atitudinea noastră faţă de război [...] nu admite nici o concesie, oricât de minimă, căci [acest război] a rămas
incontestabil un război imperialist, purtat de guverne din motive capitaliste... .
2. [...] tranziţia de la prima etapă a revoluţiei, care a dat puterea burgheziei din cauza gradului insuficient al conştiinţei şi
organizării proletariatului, la cea de-a doua etapă care trebuie să dea puterea proletariatului şi păturilor sărace ale ţărănimii.
3. Nici un sprijin pentru guvernul provizoriu care a demonstrat caracterul mincinos al tuturor promisiunilor sale.
4. Recunoaştem că partidul nostru [...] nu constituie pentru moment decât o slabă minoritate în cadrul majorităţii
sovietelor de deputaţi ai muncitorilor, faţă de blocul tuturor elementelor oportuniste, mici burgheze, căzute sub influenţa
burgheziei şi care extind această influenţă şi asupra proletariatului.
5. Nu o republică parlamentară [...] ci o republică a Sovietelor deputaţiolor muncitorilor, salariaţilor agricoli şi ţăranilor
din întreaga ţară, de la bază până la vârf. Suprimarea armatei, a poliţiei şi a corpului funcţionăresc.
6. În domeniul agrar [...] confiscarea tuturor pământurilor marilor proprietari funciari. Naţionalizarea tuturor terenurilor
din ţară şi punerea acestora la dispoziţia sovietelor locale.
7. Fuzionarea imediată a tuturor băncilor din ţară într-o bancă naţională unică plasată sub controlul Sovietului. [...]
De ce nu a ajuns proletariatul la putere de prima dată?
Ce fel de republică îşi doresc bolşevicii?
Ce alte măsuri vor fi luate de bolşevici?

2. 4. Dictatura proletariatului
[...] Dictatura proletariatului este exercitată de partidul bolşevic, care din 1905 s-a aliat cu întregul proletariat revoluţionar.
Dictatura clasei proletare înseamnă că statul muncitoresc va reprima fără ezitare marii proprietari funciari şi capitaliştii; va
reprima trădătorii şi mişeii care ajută pe aceşti exploatatori şi îi va învinge.
Statul muncitoresc este inamicul implacabil al marelui proprietar funciar, al capitalismului, al speculatorului şi
şarlatanului, inamicul proprietăţii private asupra pământului şi capitalului, inamicul puterii şi banilor. [...]
Ce pretinde Lenin, autorul textului, că înseamnă dictatura proletariatului?