Educație estetica- caracteristici

1. 2. Educația estetică
 Educaţia şi arta se află într-o relaţie esenţială, de reciprocitate institutivă
 Se definesc şi se completează reciproc : educaţia a fost şi este definită şi ca artă ; arta are, prin natura ei, rol educativ.
 Arta este o sursă a cunoaşterii didactice
 Omul, ca fiinţă raţională şi sensibilă, este înzestrat nu doar cu cele cinci modalităţi senzoriale tradiţionale plus raţiune, ci şi cu
simţ moral, simţ estetic şi credinţă prim argument pentru necesitatea educaţiei estetice este cel psihologic .
 Educația estetică presupune o pregătire a individului pentr a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inexplicabilului și
individualității estetice, o sensibilitate față de o regiune ontică ce stimulează comportamentul uman argumentul
ontologic
 Stimularea spiritului copiilor prin intermediul artelor constituie o obligație, artele reprezentând o componentă importantă a unei
pedagogii interactive, care pune în valoare creativitatea elevilor
educaţia, cât şi arta pot fi privite
ca proces, act şi produs (conţinut)
,,Există deci între ceea ce este artistic și ceea ce
este cerebral o complicitate ale cărei efecte pot fi
considerabile’’( Racle, 1983)

2. Arta este transpunere, nu simplă reflectare a realului -
Arta iraţională a devenit un organ de pătrundere în absolut,
într-o realitate care însă nu e realitatea abstractă a
raţionalului, ci una mai adâncă, mai autentică, iar ştiinţa
raţională, abstractă şi utilitaristă, ne dă simboluri, ficţiuni ;
arta iraţională e o fereastră spre concretul unei realităţi
care nu e utilizată, ci numai contemplată
un alt argument pentru necesitatea educaţiei estetice:
argumentul gnoseologic
Idee de bază: Pentru educația estetică, frumosul poate fi atât scop cât
și mijloc
Frumosul ca scop stă la baza educației pentru artă, adică permite realizarea condițiilor pentru înțelegerea,
receptarea și integrarea frumosului artistic
ca mijloc întemeiază educația prin artă, care vizează realizarea unei instruiri morale,
intelectuale, fizice, prin intermediul frumosului artistic

3. Pedagogul Renè Hubert propune trei concetizări ale educației estetice:
• Vizează atitudinea de a percepe
frumusețea unui obiect
Educația
artistică
• Ce cultivă dragostea unui subiect
față de un obiect( poate fi și
subiect)
Educația
filetică
• Se adresează pietății față de
totalitatea existenței
Educația
religioasă

4.  Din punct de vedere al conținutului: educația estetică are o sferă mai largă, incluzând frumosul din natură, societate și artă
educația artistică vizează doar frumosul din opera de artă
 Din punct de vedere al finalităților: educația estetică își propune formarerea receptivității și creativității estetice
educația artistică are în vedere dezvoltarea și cultivarea capacităților creative în registrele fiecărei arte
 Din punct de vedere al formelor de realizare: educația estetică se desfășoară sub forma unor activități teoretico-informative
educația artistică se derulează pe cale practico-aplicativă
Concluzie: Educația artistică este recomandată tuturor elevilor, dar ea va fi acordată de
către cadre didactice specializate, doar acelor elevi care au probat o
competență în ramura unei arte( adică viitorilor artiști)

5. Obiectivele educației estetice
Se împart în două grupe:
1.1. Obiective privind formarea
capacității de a percepe, a însuși și
a folosi adecvat valorile estetice
1.2. Obiective privind dezvoltarea
capacității de a crea valori estetice

6. Prima grupă sunt incluse obiectivele referitoare la valorificarea din perspectiva teoretică și
practică a valorilor estetice
Se formează senzorialități estetice adecvate limbajului artistic( se îmbunătățesc conformațiile cromatice,
acustice, gestuale etc)
Se formează emoțiile și sentimentele estetice (ex: plăcere-neplăcere, realizat-nerealizat, personal-impersonal)
Se formează gustul estetic și judecata estetică care influențează întreaga experiență estetică

7. A doua grupă vizează dezvoltarea creativității estetice
Autorul francez Jean-Claude Fourguin definește creativitatea estetică astfel:
,,Prin creativitate estetică înțelegem aptitudinea de a produce, într-o manieră
specifică și diferențiată, evenimente, forme, obiecte susceptibile și emoționale,
rezervele de imagini ale spațiului intim după o logică a jubilării și comunicării, și
nu după una de calcul sau de furie’’
 Fiecare om ajunge la un comportament estetic individual și propriu
 Grupa cuprinde măsurile de depistare a aptitudinilor și de formare a deprinderilor și abilităților cerute de specificul
fiecărei arte în parte
Concluzie: Obiectivele se adresează tuturor elevilor, dar vor fi folosite
diferit în funcție de particularitatea cărora li se adresează: elevi
fără perfomanțe artistice sau elevi talentați în anumite domenii.

8. Principiile educației estetice
1. Principiul educației estetice pe baza valorilor autentice
• Recomandă educatorilor utilizarea valorilor validate ca atare de o anumită tradiție culturală, națională sau
universală
• Unii pedagogi observă o funcție pedagogică și în produsele kitsch(presupune deci lipsă de originalitate, de
autenticitate, imitaţie, lipsă de stil)
• O educaţie estetică eficientă se bazează pe valori autentice şi pleacă de la valori autentice ; confruntarea cu lipsa de
gust sau cu prostul gust vine oarecum de la sine şi necesită competenţă axiologică şi putere de discernământ, calităţi
care sunt rezultatul unei educatii estetice pe baza unor valori estetice reale
2. Principiul receptării creatoare a valorilor estetice
• este valabil îndeosebi în contextul artei moderne, care lasă deschisă calea interpretărilor multiple, ce invită la
interpretare şi recreare din partea celui care priveşte sau ascultă, implicându-1 pe receptor în "construirea"
mesajului (un mesaj neîncheiat, neîmplinit, care nu preexistă, un mesaj pe cale să se contureze)
• Arta şi comunicarea prin artă implică această dublă implicare : eliberarea de sentiment prin idee (exprimată artistic)
şi întoarcerea la sentiment.

9. • Comunicarea prin artă presupune implicare, participare, abordare creativă. Nu e suficient să punem întrebarea :
"Ce a simţit artistul când a creat această operă ? " ; trebuie să ne întrebăm fiecare : "Ce simt eu când
privesc/ascult această - operă ? ", trebuie să îndrăznim să descifrăm universul de simboluri după modelul (în
măsura în care se poate vorbi de un model)
3. Principiul perceperii globale, unitare a continutului şi a formei obiectului estetic
• Principiul invocat presupune conexarea necesară între aspectele formale și cele de fond în receptarea
operei de artă
• Frumuseţea nu tine doar de ceea ce expune opera de artă, ci mai ales de felul în care expune ; ambele
aspecte alcătuiesc însă opera de artă
• Rostul artistului este de a descoperi forma artistică a unei idei sau a unei trăiri ; forma este cea care
introduce variaţia, care dă "personalitate" operei
4. Principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic
• Mesajul operei se întregeşte în contextul istoric, social, cultural-ideologic etc. în care a fost creată ; de aceea,
determinarea indicilor contextuali este indispensabilă comprehensiunii mesajului, comunicării în sfera artei.
Pe o parte artistul însuşi creează contextul cultural-artistic, ideologic prin maniera în care se raportează artistic la
epoca sa, la realităţile timpului său

10. Pe de altă parte cu fiecare act semnificativ de receptare/interpretare, contextul e reconsiderat, se
amplifică, dobândeşte noi dimensiuni
Metode și forme de realizare a educației estetice
Metode: Exercițiul, explicația și demonstrația
Repetarea la instrumente,
mișcări coregrafice, exersări
cromatice