propolisul

1. Propolisul si produsele derivate utilizate in sanatate
(in special propolisul in stomatologie)
“Stupul este o farmacie Ia care gasesti leac pentru orice boala”,Vasile Andritoiu
Noţiuni generale despre propolis :Propolisul şi rolul său
Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori. O depozitează
pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. Uneori
procesul durează şi două zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu
care se menţine sănătatea coloniei. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile
stupului dar îl folosesc si pentru a micşora dimensiunile urdinişului . Substanţele volatile care se
evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei.
Cei ce nu cunosc prea multe despre albine, le asociază pe acestea adeseori numai producţiei
de miere. Dar apicultorii ştiu foarte bine că albinele, pe lângă miere recoltează şi polen, apă şi
propolis.
Este foarte probabil ca acesta să fie ultimul dintre aceste patru produse ale stupului cu care
apicultorii au făcut cunoştinţă. Destul de des apicultorii îşi dau seama de existenţa propolisului
când lucrează la stupi şi observă că pe mâinile lor sau pe daltă se acumulează o substanţă
foarte lipicioasă. Această substanţă este în general de culoare brun-roşcată şi aderă puternic la
piele. Pentru a îndepărta această substanţă se foloseşte un solvent – de obicei alcool – dar
benzina sau terebentina sunt la fel de eficiente.
Propolisul este un antibiotic natural care castiga din ce in ce mai multa popularitate in cadrul
terapiilor alternative. Este unu din acele produse ale albinelor care intradevar te lasa uimit in fata
abilitatii organizatorice ale acestor insecte.
Propolisul este cunoscut si folosit ca remediu terapeutic, la fel ca mierea si polenul, de peste
5000 de ani. Este un produs al albinelor, pe care acestea il pregatesc ca mijloc de aparare
impotriva microbilor si a mucegaiurilor din stup.

2. Ceea ce Romani, Greci si Chinezii antici utilizau ca remediu pentru diferite boli, pare incredibil
astazi pentru noi, dar cercetarile stiintifice au inceput sa dovedeasca cat de eficiente erau de
fapt. Hipocrate a realiazat cat de important este propolisul, care este utilizat de albine pentru a-si
igeniza stupul si pentru a-si proteja puietul. Termenul propolis deriva din limba greaca din pro
care inseamna inainte si polis care inseamna cetate. Asadar cuvantul propolis s-ar traduce ca
"aparator al orasului."
Utilizarea acestui produs este foarte raspandita, mai putin in Europa Occidentala, desi nu ne
putem explica de ce. Intradevar 0,2% din populatie poate dezvolta alergie datorita continutului
de polen, dar restul il poate consuma fara nici un fel de problema.
Prin tratamentul cu propolis, dl Andritoiu a obtinut rezultate excelente in afectiuni dermatologice
de genul tricofitiei, in keratoze, epidermofitii si in alte micoze cutanate (ciuperci ale pielii), in
diverse eczeme, psoriazis incipient, in boala Leiner-Moussous (bube pe pielea sugarilor), in
infectiile ochilor (conjunctivite, retinite œ propolis conditionat sub forma medicamentoasa), in
afectiuni stomatologice (paradontoza, granulom dentar apical, in abcese dentare, carii, in
diverse forme de parodontopatii “ propolis tablete, care se sug): “Afectiunile ORL in care am
obtinut rezultate excelente sint sinuzitele, otitele, laringitele, amigdalitele. Am folosit propolis si in
tratamentul local al arsurilor ca antibacterian, anestezic si stimulator al procesului regenerativ.
Prin aplicarea de spray sau tinctura cu propolis la suprafata arsurilor se formeaza un strat
protector, care protejeaza plaga si permite inceperea procesului de vindecare din profunzimea
ei”.
Motivele pentru care recolteaza albina propolisul
Propolisul poate fi folosit în stup în 5 scopuri. În primul rând el este utilizat la astuparea fantelor
sau fisurilor din adăpostul ocupat de colonia de albine.În al doilea rînd, în regiunile cu climat
rece, propolisul este utilizat de către albine pentru reducerea urdinişului. Al treilea scop este
acela de a face provizii pentru situaţiile critice cum ar fi nevoia de a-l combina cu ceară pentru a
îmbălsăma un oaspete nedorit care a murit în interiorul stupului şi care a fost izolat ca într-un
sarcofag pentru că acesta a fost prea mare sau prea greu pentru a fi evacuat. De
multe ori apicultorii găsesc astfel de mumii care pot fi şoareci sau şopârle ucise şi
tratate astfel.

3. În al patrulea rând propolisul este utilizat de către albine pentru fixarea ramelor verticale la baza
podişorului. În fine, în al cincilea rând şi poate cel mai important din punct de vedere al
proprietăţilor sale este acela de a acoperi fagurii noi şi mai ales interiorul celulelor acestora cu o
peliculă fină din această substanţă.
Cercetările au arătat că propolisul utilizat pentru aplicarea acestei pelicule poate fi constituit din
substanţe asemănătoare diferitelor materii răşinoase obişnuite recoltate de pe mugurii plantelor
şi numai puţin modificate prin adăugarea de enzime secretate de glandele faringiene şi
mandibulare ale albinelor lucrătoare.Pelicula de substanţă aplicată de albine pe fagurii noi, pe
pereţii interiori ai celulelor precum şi pe o mare parte din suprafaţa interioară a stupului, care
adăposteşte cuibul de puiet a fost denumită de P.W.PHILLIP “balsam”.
Unii cercetători consideră că pentru fabricarea “balsamului” albinele folosesc polenul ca sursă
principală de materie primă.
Recoltarea propolisului
Recoltarea propolisului pare a fi rezervată unui număr restrâns de albine lucrătoare care
prezintă o predispoziţie genetică exclusivă. Din numărul total de albine al unei colonii numai
câteva sunt angajate în această activitate iar acestea nu efectuează decât foarte rar alte
activităţi cum ar fi colectarea de nectar şi acest lucru nu se întâmplă de obicei chiar dacă el este
foarte necesar coloniei.Culegătoarele de propolis pot fi deturnate de la eforturile lor şi angajate
în recoltarea de nectar dacă în apropierea sursei de propolis există o sursă de nectar
atractivă care conţine o cantitate ridicată de zaharuri; în general însă, ele îşi reiau rapid
activitatea de colectare de propolis. Culegătoarele de propolis sunt foarte rar mai în vârstă de 15
zile. Din acest punct de vedere ele se aseamănă celorlalte lucrătoare din stup
Surse naturale de propolis din diferite zone geografice
Aşa cum s-a menţionat, componentele propolisului pot fi identificate în sursele vegetale vizitate
de albine. Adeseori albinele vizitează plante din familia coniferelor, plopi (Populus sp.) precum şi
alte specii: fagul (Fagus sylvatica), castan (Aesculus hippocastanum) pentru a colecta răşini de
pe scoarţa şi mugurii acestor arbori.În Europa, principalele surse de propolis cuprind: alunul
(Alnus spp.),mesteacănul (Betula spp.), alunul de pădure (Corylus spp.), stejarul (Quercus

4. spp.),plopul (Populus spp.) şi salcia (Salix spp.).În Statele Unite ale Americii, principalele specii
sunt plopul şi pinul(conifere).Conform lucrărilor lui KONIG (1985) , mugurii de plop reprezintă
principala sursă de propolis în Europa, America de Sud, Asia de Vest şi Africa de Nord.
Între sursele secundare, acelaşi autor menţionează: mesteacănul, stejarul,salcia şi alunul, iar
pentru alte zone geobotanice situaţia este următoarea:- arborele Acacia Karroo în Africa de
Sud- Xanthorrhoea pressii şi Xanthorrhoea australis în Australia şi zonele de climat tropical
- Mugurii şi scoarţa arbuştilor Plumeria accuminata, Plumeria acutifolia,Schinus terebinthifolius şi
Psidium guajava în insulele Pacificului, îndeosebi în Hawaii
Studiile recente asupra originii botanice a propolisului din continentul sud american, mai ales din
Brazilia au demonstrat prezenţa de compuşi specifici unor plante ca: Araucaria angustifolia,
Eucalyptus globulus şi Rosmarinus officinalis.
Propolisul, o farmacie de substante vindecatoare
Propolisul- este cu siguranta una din cele mai puternice arme din arsenalul terapiei naturale si
cel mai puternic tratament antiinfectios. Studiile de specialitate au scos la iveala ca este eficient
in nu mai putin de 200 de afectiuni si distruge aproximativ 30 de tipuri de virusi. Datorita
compozitiei sale: rasini vegetale, ceara, uleiuri volatil, fier, microelemente- cupru, mangan,
cobalt, polen, secretii ale glandelor salivare ale albinelor este eficient in mai toate afectiunile.
Propolisul poate sa fie achizitionat in stare bruta si neprocesat, dar in starea sa naturala este o
substanta lipicioasa dificil de manevrat. Unii apicultori impaceteaza propolisul brut si il ingheata
in cantitati mici. Majoritatea producatorilor utilizeaza un proces in cadrul careia ingredientele

5. active sunt puse la macerat in apa sau in alcool si apoi sunt impachetate fie in forma lichida sau
uscata si in capsule. Adevarul este ca extractul de propolis brut are un gust oribil, este amar si
acru si nu este un produs care sa aibe un miros deosebit de placut dar este foarte sanatos,o
descriere a acestui produs il putem obesrva. prin uramatoarele caracteristici :
Compozitia propolisului variaza de la stup la stup, de la o zona la alta si de la un anotimp la
altul. De obicei are o culoare maronie inchisa, dar exista si varietati de verde, rosu, negru, chiar
alb, in functie de sursa de rasina utilizata.
De exemplu in zona temperata nordica albinele culeg rasina din copaci precum plopii sau
coniferele (rolul biologic al rasinei din copaci este acela de a vindeca ranile si de a proteja
copacul impotriva bacteriilor, ciupercilor si a insectelor) Propolisul specific zonei temperat
nordice are aproximativ 50 de elemente constituente, mai ales rasini si balsamuri
vegetale(50%), ceara (30%), uleiuri esentiale (10 %), polen (5%) In regiunile neotropicale
albinele culeg rasina si de la florile din clasa clusia si dalechampia care sunt singurele specii de
plante cunoscute care produc rasina florala ce atrag albinele de consistenţă solidă, uneori
compactă ceroasă provenind din particule maleabile şi aderente, alteori granuloasă ori friabilă,
luând aspectul unor sfărâmături pulverulente. Această masă ce prezintă o oarecare duritate la
temperatura ambiantă devine friabilă la temperaturi scăzute, sub 15°C, chiar şi pentru sorturile
ceroase. La temperaturi ridicate se înmoaie şi devine răşinos şi
lipicios, iar în intervalul de temperatură cuprins între 60 – 69°C sau după VELESCU şi MARIN
(1975), 81 – 83°C. Aşa cum s-a mai menţionat,propolisul mai este cunoscut şi sub denumirea
de “clei de albine”.Culoarea propolisului este însă deosebit de variabilă în funcţie de sursă
vegetală vizitată de albine. Conform studiilor efectuate de RICCIARDELLI D’ALBORE (1979) pe
eşantioane de propolis provenind din 5 continente, din diferite regiuni ale acestora a demonstrat
că:
- propolisul din zonele cu climă temperată prezintă o gamă de culoare ce variază de la brun
deschis la brun închis, uneori cu reflexe galben verzui;
- în Australia şi în zonele cu climat tropical culoarea propolisului poate ajunge până la negru;
- propolisul din zonele apropiate de cercul polar (Finlanda) are o culoare portocalie
- propolisul cubanez prezintă mai multe varietăţi: roşu, brun, verde şi violet închis.

6. - propolisul brazilian are o culoare predominant verzuie cu nuanţe galben brune.
Mirosul propolisului este foarte specific în general, complex, balsamic amintind ceara, mierea şi
vanilia. Şi acest parametru este însă variabil în funcţie de sursa de cules. Fumul pe care îl
scoate la ardere poartă o aromă de balsamuri şi răşini de cea mai fină calitate (HEGAZI, 1998) .
Greutatea specifică a propolisului variază mult: se citează valori cuprinse între 1,033 şi 1,145.
Gustul este deasemenea un parametru specific dependent tot de sursa vegetală dar este în
general iute, arzător.
Solubilitate - Propolisul este insolubil în apă şi parţial solubil în alcool,acetonă, eter, cloroform,
propilenglicol, benzen, dimetilsulfoxid, etilendiamină. În funcţie de temperatură, variază nu
numai viteza de dizolvare ci şi trecerea în soluţie sau nu a unor fracţiuni cum ar fi de exemplu
ceara – care se dizolvă în alcool fierbinte, dar este greu solubilă în alcool la rece.
Reziduurile de la dizolvare cuprind în majoritate impurităţi şi corpuri străine, alături de una sau
sau mai multe dintre fracţiunile care rămân parţial solubile sau insolubile, în funcţie de
selectivitatea dizolvantului.Trecerea parţială într-un anumit solvent este luată în considerare atât
la obţinerea extractelor de propolis, cât şi la stabilirea calităţii propolisului prin
aprecierea substanţelor solubile, proporţia acestora putând fi dată ca indice de control calitativ în
farmaceutică. Conform părerii lui POPRAVKO (1975),caracteristică este solubilitatea într-un
amestec de cloroform + acetonă (2+1).
SUMAR:
Propolisul este o substanţă complexa de origine vegetală, care se prepara de catre albine prin
colectarea de răşini produse de unele plante (în special arbori). Una dintre activităţile cele mai
importante ale propolisului este activitatea sa antimicrobiana, la care se atribuie în principal
flavonoizi, care este un compus bioactiv cu un mare potenţial pentru tratament ca un antiseptic
de afte bucale, herpes, amigdalite, ajutand in vindecarea si cicatrizarea ranilor, inflamator,
anticarii, chirurgie orala, endodontie, parodontologie şi a bolilor orale, printre altele. Important
este ca ,mai multe studii axate pe eliminarea cariilor dentare asociate cu propolis a determinat
inhibarea creşterii microorganismelor orale, care au sugerat că această substanţă naturală
interferează cu inhibarea activităţii enzimatice a mai multor proteine ,care sunt necesare pentru
creşterea şi dezvoltarea lor, contribuind la o posibila rezolvare a unei probleme de sănătate

7. publică precum sunt cariile dentare. Această revizuire se bazează de a oferi o furnizare
actualizata cu privire la utilizarea de propolis în domeniul stomatologiei.
Eficienţa proprietăţilor sale biologiceale propolisului asupra microflorei orale, prin reducerea de
microflora orală este redusă aparitia cariilor dentare generand o creştere a sănătatii orale.
http://www.actaodontologica.com/ediciones/2010/2/art22.asp
REZUMAT
Propolis este o substanţă complex de origine vegetală, este un amestec de răşinoase Această
miere de albine colectează de la alte plante şi boboci de copac (primar copaci). antimicrobian
Activitatea sa este una dintre cele mai cele mai importante,care este atribuită în principal
flavonoizilo, compus bioactiv. Propolisul este un produs eficient folosit ca un antiseptic pentru
tratamentulor de afte în gură, herpes şi amigdalita. Este de asemenea utilizat proceselor de
vindecare anti-inflamatorii, anti-carii, chirurgie orala, endodontic, parodontologie şi patologie
orală, printre altele.

8. Este demn de remarcat, ca există mai multe studii cu privire la eliminarea cariilor referitoare la
propolis.
Este determinat ca un efect inhibitor asupra creşterii numeroase microorganisme orale. Aceste
studii ne fac sa credem că aceasta substanta interfereaza cu inhibarea naturală a activitătilor
enzimatice .
Stomatologia este o specialitate medicala care se întinde pe mai multe discipline implicate în
diagnostic,tratamentul şi prevenirea bolilor care afectează sănătatea orală . Caria dentara este o
boală infecţioasă, fiind una din problemele majore de sănătate publice în Venezuela şi în toată
lumea .Ea nu se limitează la o grupă de vârstă sau o grupa sociala din punct de vedere
economic, este de interes major pentru a studia problema cariilor în raport cu factori de risc al
acestora,în special a florei microbiene orale, şi să investigheze bacteriostatic potenţiali agenţi
cu caracter natural, precum propolisul. Astăzi implicaţiile
propolisului în zona stomatologiei în raport cu proprietăţi medicinale, este un
produs natural, care e disponibil pentru toţi si poate fi utilizat ca o alternativă la agentii patogeni
responsabili de formarea placii dentare si cariilor dentare .
Propolisul este un produs de albine fiind un material lipicios de culoare inchisa,
care este colectata din diferite plante si se amesteca cu ceara. Albinele captusesc pereţii
interiori stupilor cu un strat subţire de propolis, în scopul de a repara si a proteja stupul de
invadatori.Propolisul este o substanţă de îmbălsămare, fiind responsabil pentru incidenta
scazuta de bacterii în interiorul stupului . Mecanismul de activitatea antimicrobiană a propolisului
este complex şi poat fi atribuit sinergismului dintre unii compusii ai sai, cum ar fi : flavonoidele,
acizi aromatici, acizi graşi, esterii, hidroxi acizi, sesquiterpene ( sunt o clasa de terpene care
constau din trei izopren unităţi şi au formula moleculară C 15 H 24 monoterpenes , Sesquiterpene
se găsesc în mod natural în plante şi insecte, ca semiochemicals , de exemplu, agenţi defensive
sau feromoni ) şi alţi compuşi prezenti în compoziţia sa. În general, activitatea antimicrobiană a
acestui compus este mai activa împotriva bacteriilor Gram pozitive decât împotriva bacteriilor
Gram-negative, cu toate acestea, s-a demonstrat caracterul său inhibitor oral a
microorganismelor Gram negativ implicate în procesele cariogene si parodontale precum
Streptococcus mutans parodontal, Prevotella intermedia / Prevotella

9. nigrescens, Porphyromonas gingivalis,incluzand chiar si levuri(drojdii), cum ar fi Candida
albicans .Potenţialul sau anti-inflamatoriu a fost atribuit capacitatii de a stimula imunitatea
celulara care promovează activitatea de fagocitare şi inhibare a sintezei de prostaglandine,
mediatori in acest proces .
Prin urmare, obiectivul principal al acestei revizuiri este de a oferi o actualizare cu privire la
utilizarea de propolis în stomatologie, deoarece acest compus a fost şi este utilizat în prezent
într-o varietate de entităţi, cum ar fi: ulceratiile bucale, ranile septice faciale, gingivita,
parodontita şi alveolita, ajutand se asemenea in procesul de reparare(cicatrizare) si vindecare al
fibrelor de colagen şi fibroblaste motiv prin care constituie un compus foarte eficient în
eliminarea microbiene florei orale.
Compoziţia chimică a propolisului:
Compoziţia chimică a propolisului este extrem de complexa şi nu pe deplin cunoscuta, deoarece
depinde de flora din regiunea în care este colectat, acest fapt afectează modul în care este
utilizat în cadrul stupului putand servi ca o substanţă de îmbălsămare sau de acoperire a
stupului. Acest lucru înseamnă că diferite părţi ale stupului detin compoziţii diferite de propolis, şi
va fi foarte dificil de a găsi doi stupi care produc propolis identic, chiar dacă acestia sunt situati
în aceeaşi zonă geografică aşa cum sa dezvoltat în funcţie de nevoile lor şi a surselor de materii
prime disponibile. Studii preliminare de către cercetători diferiti indică faptul că s-a găsit un
procent mai mare de compuşi fenolici in propolis care acopera fagurii pentru a reduce intrare
agentilor straini in stup. S-au identificat in propolis mai mult de 160 decompuşi, 50% fenol la
care acestea sunt atribuite acţiuni farmacologice .
Diferenţe în compoziţie sunt determinate în primul rând de flora zonei ecologice,
de ciclurile evolutive, de plante furnizoare de răşini care conditioneaza schimbarea
concentraţiilor acestora, microorganismele prezente în mediul geografic, factorii climatici, care
influenţeazăde asemenea caracteristicile organoleptice macroscopice ale propolisului şi tehnica
de producţie.
Cu toate acestea, prezintă calitativ multe substanţe găsite în propolis, in mod constant si relativ
stabil.

10. Componenţa de propolis:
Se consideră că ceara şi amestecurile mecanice prezente în propolis, nu au nici o activitate
terapeutica dovedita şi constituie, de obicei aproximativ 40 până la 50% din masa totală într-un
eşantion de propolis şi restul corespunde biologic activ. Fracţiunea de care este e legat cu acizi
aromatici este de polifenoli / 3 părţi, 2 din această sumă, la care se atribuite acţiunii
farmacologice.
Substanţele organice incluse :
• acizi organici: acid benzoic şi derivaţi (hidroxi-4 acid benzoic, acid benzoic metoxi-4, acid
protocatechuic şi acid galic).
• Acizi, fenoli, acid cafeic, acid fenil, acid isofenílico.
• aldehide aromatice, vanilină, isovanillin.
• Acizi aromatici nesaturaţi: acid cinamic p.cumárico derivaţi de acid, acid ferulic (4 -hidroxi-3-
methoxybenzaldehyde) şi acid isoferúlico.
• Cumarine:, escopoletol esculetol.
• Flavonoidele: ecacetina, galben pectolinarigenina chrysin, tectocrisina, galangin 3,5,7
-trihidrixiflavona, isalpinina, ramnocitrina, isorhamnetin, quercetin, quemferido,
butelenol,ermanina, pinobanksina şi apigenina, 5.7-dioxine-3 ,4-dimethoxyflavone; 3.5-dioxine-
7, 4 – dimethoxyflavone şi 5-oxo-7 ,4-dimethoxyflavone.
• Flavone: pinostrobina, sakuranetina.
• Derivatele de la quercetin: alfa-acetoxibetulenol.
Flavonoide şi acizi fenolici, împreună cu esterii lor, sunt considerati principali compuşi de
propolis bioactivi, ce sunt larg distribuite în regatul plantelor, în părţile aeriene ale acestora, în

11. muguri şi frunzele tinere în special celecu sistemul vascular. Ele sunt responsabile pentru
colorarea de multe flori şi fructe anumite.
Interesant sunt flavonoidele din propolis ce se datorează faptului că, evident, sunt parţial
responsabile pentru functiile
Fiziologice. Aceşti compuşi au antioxidanti cu funcţii importante de peroxidare a lipidelor şi a
minimiza efectul radicalilor liberi, contribuind astfel la a reduce riscul de boli cardiovasculare si
care acţionează direct asupra capilarelor sangvine şi de
îmbătrânire .
Potrivit Institutului de Chimie Organica din Moscova, au aratat ca analiza chimica a indicatat
prezenţa unui numar mare de minerale şi oligoelemente, în primul rând sub forma de radicalii
liberi sau legate de proteine asociate, printre care se remarcă: aluminiu, bariu, bor, bismut,
cobalt, calciu, cupru, crom, staniu, stronţiu, fosfor, fier, litiu, mangan, molibden, nichel, argint,
plumb, potasiu, seleniu, siliciu, titan, vanadiu, iod si zinc. Multe din aceste substanţe au un rol cu
nivel important in multe căi metabolice celulare .
Există un alt grup de compuşi care sunt de o importanţă fundamentală în activitatea biologică
de propolis şi metabolismul celular, subliniind prezenta acidului nicotinic şi acidului pantotenic,
plus lactoză, polizaharide si aminoacizi, care reprezintă un rol de lider în multe reacţii celulare.
În studiile despre propolis s-au gasit, vitaminele C, E, A, B2, B6, B1 şi PP, mai ales B3 sau
nicotinamidă, substanţe de natură proteica, acizi graşi nesaturaţi şi esteri ai acizilor aromatici,
care justifică parţial activitatile sale biologice .
Proprietăţile biologice ale propolis:
Din anii 60 s-au făcut primele investigaţii ştiinţifice care au aratat
structura complexă a propolisului şi a relevat numeroase aplicatii farmaceutice.
Oamenii de ştiinţă de la diferite discipline aprofundand în studiu, au gasit răspunsuri la multe
întrebări cu privire la mecanismele cu acţiune antimicrobiană care explica proprietatile sale,
cicatrizante,antioxodanti si de stimulare a sistemului imunitar .
Proprietatile terapeutice dierite ale propolisului au fost verificate de către oamenii de ştiinţa de
prestigiu din întreaga lume,la care rezultatele coincid aproape întotdeauna, indiferent de site-ul
originea geografică a produselor studiate. Acţiunea biologică a compuşilor identificati în ea

12. (vitamine, flacon, enzime, uleiuri volatile, esteri, acizi aromatici şi compuşi carbonilici) şi
substanţe de însoţire, si legături de hidrogen, de protecţie chimică asigura unei permeabilitati
crescutăcare combină componentele enumerate ,si explica pe deplin o gamă largă de patologii
ce pot oferii răspunsuri la punerea în aplicare a propolisului .
S-a confirmat experimental că urme de microelemente au participat la procesele metabolice,de
fermentaţie şi vitamine ajutand la vindecarea anemiei, a preveni arterioscleroză şi a spori
capacităţile imunologice; creşte conţinutul de propertina (proteine special heme serice, care se
completează obligatoriu în prezenţa sărurilor de magneziu si are efect bactericid în sânge .O
mare importanţă este faptul că propolisul este transportat, de la sânge la limfa si la toate
organele, unde este metabolizat,zona sa de acţiune sunt nuclei hipotalamici de auto-
reglementare, acţiunea sa este de a stabiliza sistemul homeostatic, homeotoxic, îmbunătăţind
capacităţatea de apărare, performanţă şi adaptare a organismului, precum şi modele
morfofuncţional normal. Aceasta ar explica unele răspunsuri aparent contradictorii. In concluzie
propolisul este un produs de interes extraordinar pentru industria farmaceutică şi medicală,
privitor la activitatea biologică a propolisului.
http://www.actaodontologica.com/ediciones/2010/2/art22.asp

13. Demonstrand activitatea antivirala , antibacteriană a propolisului din diferite zone geografice au
arata că toate sunt active împotriva levurilor(ciupercilor) şi bacteriilor Gram tulpini (+) şi inclusiv,
împotriva virusului gripal .
Activitatea este atribuită la conţinutul său în esteri şi acizi fenolici, componente care nu sunt
incluse in propolisu de origine tropicală, cu toate acestea, arată o activitate similară pentru
conţinutul lor de carbon provenit p-coumaric acid prenylated(nou acid benzoic prenylated).
Implicaţiile Propolisului : Activitatea Anticariogenica
Potenţialul anti-cariogenic al propolisului a fost demonstratat prin mai multe studii care au arătat
o reducere a incidenţei cariilor şi aplacii dentare in vitro şi in vivo acumulate, sugerând că există
două mecanisme asociate cu proprietăţi
anticariogenic / antiplaca de propolis, cum ar fi activitatea antimicrobiană împotriva bacteriilor
cariogene şi inhibarea enzimei glucoziltransferazei .
Proteine de suprafatå la Streptococii cariogeni
Proteinele de perete sunt prezente la Str. Mutans (agentul etiologic major al cariei dentare),
Str.sobrinus, Str. sanguis, Str. mutans. Str. Mutans prezintå la suprafata sa un mozaic de cel
putin 10 proteine si glicoproteine de perete (o parte din ele implicate in cariogenezå). Ele
imprimå capacitatea bacteriilor de a coloniza emailul dentar, de a sintetiza glucani (dextrani)
insolubili care formeazå matricea extrabacteriana a placii dentare si acidifierea locala a mediului
(prin fermentarea glucidelor). Proteinele de perete ale Str. mutans includ si glucoziltransferaza
(GTF), fructoziltransferaza (FTF), adezine P1, proteine de legare a glucanilor (GBP). GTF si FTF
sunt enzime implicate în sinteza glucanilor si fructanilor, pornind de la zaharoz, care joaca un rol
major în formarea placii dentare.
Eficacitatea antimicrobiană a extractelor depinde de solventul utilizat, sursa de propolis şi a
speciilor de bacterii testate, cu extracte de etanol de propolis (EEP) fiind cel mai efficient.
Compoziţia chimică a componentelor propolis relevă faptul că cele mai importante componente
farmacologic active sunt flavonoide şi compuşi fenolici diversi, terpenoide şi aromatici . Intre
acestea apigenina (flavonoide) şi TT-farnesol (Terpenoizii) au demonstrat cele mai bune

14. proprietăţi antimicrobiene împotriva Streptococcus mutans, bazata în mare măsură pe
capacitatea lor de a inhiba glycosyltransferazele si efectul sau bactericid,de asemenea preveni,
de asemenea infiba sinteza de glucani şi poate influenţa compoziţia chimică şi microbiană a
placii dentare . Cu toate acestea in tipul propolisului brazilian6 , fracţiunea de hexan EEP este
responsabil pentru acţiunea de inhibitor puternic împotriva Streptococcus mutans şi inhibarea
glycosyltransferazelor .Alte studii sustin ca propolisul nu poate patrunde adânc în dinte şi ca
efectele sale asupra lactobacililor responsabili pentru progresia cariei în zonele profunde, este
foarte limitată,deoarece eficacitatea sa este în smalţ sau dentină cu carii superficiale .
Eficacitatea antimicrobiană a extractelor depinde de solventul utilizat, sursa de propolis şi a
speciilor de bacterii testate, cu extracte de etanol de propolis (EEP) fiind cel mai efficient
Streptococcus mutans: este recunoscut ca unprincipal agent cauzal al formårii plåcii dentare, ea
însasi stând la originea formarii cariilor dentare, a fenomenelor inflamatorii locale: parodontite,
gingivite. De formarea placii dentare nu este responsabil singur, ci exista o populatie bacterianå
complexa, care include diversi streptococi: S. mutans, S. mittis, S.sanguis, S. salivarius.
Concluzie :
Cu privire la EEP (extract de etanol din propolis) se mai poate adauga o serie de alte
cercetari facute in diferite colturi ale lumii in centre de cercetare si laboratoare cu privire la
actiunea sa antii-inflamatoare pe langa multitudinea de alte functii
(Centrul de Cercetare ,Institutul de Stiinta si Tehnologie, Corea de Sud)
Propolisul obtinut din stupi de albine a fost folosit in medicina populara orientala ca un anti-
inflamator,anti-cancerigen, sau agent autoimunomodulatoare.
Studiul de fata a examinat efectele etanolului extras din propolis (EEP) .Cu toate acestea baza
moleculara pentru proprietatile antii-inflamatorii de propolis nu a fost inca stabilita.
EEP poate exercita efectul sau anti-inflamator prin inhibarea genei expresiei Inos prin actiunea
pe locurile NF-kappaB in promotorul Inos si prin inhibarea directa a activitatii Inos.
(Departamentul de INPS din Napoli,, Napoli, Italia.)
Moleculele farmacologic active în propolis sunt flavonoide şi acizi fenolici şi esterii acestora.
Aceste componente au efecte multiple asupra bacteriilor, ciupercilor(levurilor) şi viruşilor.
Demonstrand ca propolisu şi componentele sale au activităţi anti-inflamatorii şi

15. imunomodulatoare Mai mult decât atât, propolisul a fost arat contributia la controlul nivelului
scazut al tensiunii arteriale şi a colesterolului . Cu toate acestea, studiile clinice pentru a susţine
aceste afirmaţii sunt necesare.
(Lab.de Biologie Molec. de la Univ. Gifu ,Japonia)
Un alt studiu s-a facut pe efectele EEPC(extractat cu etanol de propolis chinezesc) privind
recuperarea functionala a activitatii locomotorii si expresie a mRNAs de oxid nitric(ON) indus
sintetazei (INOS) si factorii neurotrofici in locul prejudiciului.Administrarea zilnica pe durata
recuperarii a EECP dupa leziunea maduvei spinarii(la niste sobolani in partea dreapta la ) a
ameliorat functia locomotoare al carui efect a fost imbunatatita , reducand dimensiunea leziunii
ajutand prin stimularea lantului neurotrofic al creierului aceasta a aratat ca EECP a redus
circumstantele inflamatorii prin atenuarea locului lezat al maduvei spinarii.
Rezultatul sugereaza ca propolisul chinez ar putea devenii un instrument promitator pentru
utilizarea pe scara larga in sistemul nervos pentru a reduce daunele secundar neuronale in
urma daunelor fizice primare.
In concluzie “Extractul de etanol din propois chinez ajuta la recuperarea functionala a activitatii
locomotorii dupa leziunile locomotorii ale maduvei spinarii
FACTORI DE PATOGENITATE SI VIRULENTÅ
LA STREPTOCOCII NON-GRUPABILI(STREPTOCOCI VIRIDANS)
Streptococii non-grupabili sunt o specie care face parte din genul Streptococcus, familia
Streptococcaceae. Sunt cunoscuti sub numele de Streptococi viridans, lipsiti de antigene de
grup sau Streptococi orali. Ultima denumire este foarte logica, deoarece
acesti streptococci fac parte din flora normala acavitatii bucale. Reprezintå 30%-60% din
populatia bacterianå existenta pe suprafata dintilor,limbii, în salivå.
În cadrul acestei specii se disting asa-numitii „mutant-like“ (Str. mutans, Str. oralis, Str.
pneumoniae, Str. sanguis, Str. mitis, Str. milleri etc.). Streptococii non-grupabili fac parte din
flora normalå a cavitatii bucale, dar existå si în flora normalå a intestinului, pielii, cåilor genitale.
Ei pot interveni în patologia umanå cauzând conjunctivite, infectii ORL, patologie dentarå, infectii

16. de tract respirator superior si inferior, bacteriemii, endocardite, infectii ale SNC, infectii
osteoarticulare, peritonite,pleurezii ,meningite ,septicemia . De exemplu: Str. milleri se întâlneste
în abcese, peritonite, pleurezii purulente, plagi abdominale;Str. mutans e principalul agent
cauzal al formårii plåcii dentare etc. Scopul prezentei lucråri este de a atentiona asupra
existentei factorilor de patogenitate si virulentå la Streptococii viridans: proteine structurale,
enzime, care sunt localizate în capsulå, perete celular, membrana citoplasmaticå si citoplasma,
cu proprietå¡i antigenice. Receptorii prezensi în peretele bacterian se leaga specific de
proteinele plasmatice si tisulare umane si animale. Proteinele de suprafatå (la streptococii
cariogeni) pot juca un rol important în formarea plåcii dentare, prin hipersecretie de dextrani. Pe
baza secventierii 16S r ARN, Str. pneumoniae, Str. mitis, Str. oralis prezintå o similitudine de
structura de 99%. Str pneumoniae si Str. mitis prezintå factori majori comuni de virulenta
codificati genetic (hemolizina si autolizina). În circumstan¡e particulare, aceastå flora poate
deveni patogena. În cazul altor
streptococi (ex. Str. mutans, sanguis), rata mare de infectivitate e datå de producerea de mari
cantitåti de dextran (implicat în
patogenia endocarditei si responsabili de rezistenta la antibiotice).
MECANISMUL DE ADERENTA AL STREPTOCOCILOR
Streptococcus mutans: este recunoscut ca un principal agent cauzal al formårii plåcii dentare ,
ea însåsi stând la originea formarii cariilor
dentare, a fenomenelor inflamatorii locale: periodontite, gingivite. De formarea plåcii dentare nu
este responsabil singur, ci exista o
popularie bacteriana complexå, care include diversi streptococi: Str. mutans, Str. mittis, Str.
sanguis, Str. salivarius.
Intervin numeroase interactiuni: bacterie- smalt dentar, bacterie- mucoaså, bacterii-bacterii
omoloage, bacterii-bacterii heteroloage (coagregate
inter-bacteriene), bacterii-substante extracelulare.
În prezenta zaharozei, Str. mutans sintetizeazå polizaharizi extracelulari, de tip glucan si
fructan. Acestia se fixeazå de celulele bacteriene cu ajutorul unor proteine specifice de fixare a
glucanilor (GBP). Aceasta proprietate

17. antreneaza agregarea bacteriana. Str. Mutans se poate fixa direct pe emailul dentar sau pe
glucanii deja asociati cu hidroxiapatita, cu ajutorul GBP. În plus, aceasta specie adera la
proteinele organismului la fel ca fibronectina,
aglutininele salivare, B2 microglobulinele. Str. sanguis poate adera direct la suprafata dintilor, ca
si Str. mutans, dar posedå si fibrile capabile a se cupla cu aglutinine salivare, ele însele fixate pe
placa dentarå.
Str. mutans, Str. sanguis, Str. salivarius, Str. mitis, Str. milleri sunt, cu certitudine, responsabili
de producerea endocarditelor infectioase,
prin colonizarea vegeta¡iilor constituite din fibrinå si trombocite, formate la nivelul endoteliului
cardiac.
Colonizarea vegetatiilor este consecutivå aderentei bacteriilor la tesutul lezat. Bacteriile
responsabile de producerea endocarditelor prezintå
o capacitate de aderenta la tesutul valvular si edocard, superioarå altor bacterii: existenta unei
interactiuni bacterie-glucan-endoteliu
valvular, capacitatea de aderare la agregatele plachetare.
Proteine de suprafatå la Streptococii cariogeni Proteinele de perete sunt prezente la Str.
mutans(agentul etiologic major al cariei dentare), Str.
sobrinus, Str. sanguis, Str. mutans. Str. Mutans prezinta la suprafata sa un mozaic de cel putin
10proteine si glicoproteine de perete (o parte din ele
implicate in cariogenezå). Ele imprimå capacitatea bacteriilor de a coloniza emailul dentar, de a
sintetiza glucani (dextrani) insolubili care formeaza
matricea extrabacteriana a placii dentare siacidifierea localå a mediului (prin fermentarea
glucidelor).Proteinele de perete ale Str. mutans includ si
glucoziltransferaza (GTF), fructoziltransferaza (FTF), adezine P1, proteine de legare a glucanilor
(GBP). GTF si FTF sunt enzime implicate în
sinteza glucanilor si fructanilor, pornind de la zaharoza, care joaca un rol major în formarea
placii dentare.
Adezina P1 (antigen P I/II, B sau Pac) este o glicoproteina fibrilara (185 kDa) care
interactioneaza cu o aglutinina salivara cu greutate moleculara mare si contribuie la agregarea
si la aderenta bacteriana la hidroxiapatita emailului dentar.

18. Proteina P1, identica cu glicoproteina de perete Str. mutans, posedå epitopi comuni cu miozina
muschiului cardiac uman si cu antigenele de suprafatå ale Str. pyogenes (proteina M si
proteinele membranei citoplasmatice).
Cel putin alte 8 proteine, identificate serologic, care tapiseaza peretele bacterian (proteinele
III,IV, A, C si D) se regåsesc adesea în supernatantul
culturilor.
Str. pneumoniae, un important patogen uman,se distinge fatå de speciile de Str. mitis si Str.
oralispe baza a 3 teste de diferentiere, caracteristice: sensibilitateala optochin, solubilitate în
bilå, aglutinare cu anticorpi antipolizaharid pneumococic. S-auizolat „pneumococi atipici“:
rezistenti la optochin, testul solubilitåtii în bila – negativ, necapsulati –deci nontipabili etc. (aprox.
2%). Pentru acestia, tintele de diagnostic molecular le-au constituit 2 gene care codificå factori
majori de virulenta:pneumolizina (ply) si autolizina (lyt A).
Pe baza secven¡ierii 16S r RNA, se constata relatia foarte apropiatå, din punct de
vedereastructural, între Str. mitis si Str. oralis, cu Str.pneumoniae, între care existå o similitudine
dea99%.
Cele 2 specii erau considerate drept comensale ale organismului uman, dar, recent, a devenit
clar faptul cå se pot considera patogeni importanti. S.mitis si s. oralis sunt asociati cu
endocarditele bacteriene, în special la bolnavii cu valve prostetice.
În plus, cei doi sunt recunoscu¡i cå pot determina frecvente cauze de infectie la pacien¡ii
imunocompromi si, dupå transplant de tesuturi sau cancere
cu neutropenie.
La tulpini care s-au diagnosticat fenotipic si genetic drept S. mitis s-au pus în evidenta genele
ply si lytA care codifica factori majori de patogenitate:
hemolizina si autolizina, normal associate doar pneumococilor.
Aderenta microorganismelor la tesutul cardiac lezat este un eveniment crucial în patogeneza
endocarditelor infectioase. Un potential factor de virulent a asociat S. parasanguis implicat în
etiologia endocarditelor este FimA, o proteina de suprafata de 36-kDa, recunoscutå ca drept
adezina în
cavitatea oralå. Acest factor determint infectivitatea Str. parasanguis. Nu este implicat în aderent
a si agregativitatea plachetara.

19. Este un factor major de virulenta, asociat Str.parasanguis, în endocarditele bacteriene, cu rol
important în colonizarea initialt a tesutului cardiac lezat.
Abilitatea streptococilor viridans de a adera la tesutul valvular lezat explicå incidenta crescutå a
endocarditelor. Producerea în cantitåti mari a dextranului (glicocalix), de catre Str. mutans,
Str.sanguis, Str. mitior este corelata cu rata mare de infectare a vegetatiilor cardiace si cu
rezisten¡å la
terapia antimicrobiana.
Cercetariele fiind facute de catre:
Dr. Maria Nica, Dr. Tatiana Biolan, Dr. Elena Mozes, Dr. R. Cigoianu-Onu,
Prof. Dr. Emil Ceausu, Conf. Dr. Petre Calistru
Spitalul Clinic de Boli Infectioase si Tropicale „Dr. V. Babes“ – Bucuresti
Cercetari asemanatoare s-au facut si in alte parti ale lumii de exemplu America de Sud.
Streptococcus mutans, e bazat în mare măsură pe capacitatea lor de a inhiba şi
glycosyltransferases în bactericidă efect a preveni, de asemenea, sinteza de glucani şi poate
influenţa compoziţia chimică şi microbiană a placii dentare .Cu toate acestea, de tip 6 propolis
Brazilia, fracţiunea de hexan EEP este responsabil pentru acţiunea inhibitor puternic împotriva
Streptococcus mutans şi inhibarea glycosyltransferases .Alte studii spun propolisnu poate
răspândi adânc în dinte şi efectul acesteia asupra lactobacili responsabil pentru progresia cariei
în zonele profunde, este foarte limitată.În ceea ce priveşte eficacitatea sa este în smalţ sau
dentină cu carii superficiale.
Studii recente în CIO (Dental Research Center) de Universidad de los Andes în Venezuela au
desfăşurat o activitate in vitro, în vederea observa efectul natural anumite substanţe ca tanin
(40) şi propolis pe creştere de Streptococcus mutans pentru a determina dacă un efect inhibitor;
a constatat că ambele substanţe exercita pe inhibarea creşterii de organism ale cărui rezultate
sunt de acord cu cele obţinute prin Koo et al (33), care dovezi activitatea antimicrobiană de
propolis.
Activitatea anestezica

20. Activitatea anestezica a propolisului a fost sugerata de Manara si colab. , care indică faptul că
soluţia de propolis 0,01% folosindo ca o soluţia de anestezic este de până la patru ori mai de
eficace ca procaina de 5%, şi de 3,5 ori mai eficient decât cocaina, sugerând că este un
anestezic de suprafaţă cu o putere de penetrante semnificativă şi poat fi implementata pentru o
infiltrare cutanata şi tratament stomatologic . De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată
capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză, faţă de care bacteriile
dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi produse.
În doze constând în 0,012 g/kg corp, el produce la animale o anestezie generală ce poate dura
45 minute. Aplicat oral, în chirurgia veterinară (la oi şi câini) efectul anestezic se instalează îm 2-
5 minute iar animalele nu prezintă modificări de puls, respiraţie şi temperatură şi nici dispariţia
excitabilităţii de reflex.
Un extract alcoolic de propolis 50% a fost de asemenea utilizat în tratamentul de otită medie
cronică, în cazul în care rezultatul
anestezie a fost obţinută în aproximativ 10 minute .
Utilizarea în Parodontologie:
Efectul pe care la avut propolisului asupra parodontinului a fost o mare satisfacţie, deoarece sa
dovedit a fi anti-inflamator, antimicrobian, anestezic şi cicatrizant în cazurile de îngingivite
cronice şi ulceratii bucale recurente şi nespecifice , fiind de ajutor pentru imbunatatirea
tratamentului parodontal, mai ales dacă avem în vedere drept consecinţă pe termen lung este
pierderea tuturor dintilor. Alte studii au raportat că soluţiile de propolis au efect asupra
germenilor Gram pozitiv din placa supragingivala conducand la recuperarea mai rapidă, şi de
asemenea cresterea imunitati locale. Agentul anti-inflamator, propolis inhibă sinteza de
prostaglandine, şi ajută sistemul imunitar prin promovarea activităţii fagocitare şi stimularea
imunitatii celulare .Este important de remarcat că într-un studiu clinic, s-a determinat efectul
propolisului în reducerea placii dentare, care s-a realizat in timp de 3 zile, constatand că
indicele de placa s-a redus cu aproximativ 44,7% după tratament, comparativ cu efectul
placebo.

21. În plus, apa de gura a redus concentraţia de polizaharide insolubile în placa de la 61,7%
comparativ cu placebo, care sugerează că a avut un efect asupra microflorei orale.
Studii similare în anaerobi Gram negativ, cum ar fi Prevotella intermedia, Prevotella nigrescens
şi Porphyromonas gingivalis asociate cu bolile parodontale au confirmat activitatea
antibacteriană a acestui compus .
Martinez Del Rio, in 2006 , a investigat activitatea in vitro a biocidului de propolis chilian
Apiherbal ® faţă de 35 tulpini de P. gingivalis chiliene de la pacienţii cu
parodontite, prin tehnica de diluţie de agar care a dus la o valoare de concentraţie minimă
inhibitorie (CMI) din 83.2 mg / ml, pentru a inhiba dezvoltarea a 75% din tulpini testate. Analiza
de origine botanică a propolisului ne-a permis o determinare in originea mixtă, în care există
dovezi ale prezenţei genului Populus, acesta indică faptul că cea mai mare cantiate de CMI
stabilita pentru acest propolis, datorită compoziţiei sale chimice, fiziologice şi caracteristicile
morfologice ale P. gingivalis.
Gebara si colab. , au analizat un grup de bacterii aerobe si anaerobe, inclusiv unei agenti
patogeni parodontali, cum ar fi Actinobacillus actinomycetemcomitans, Fusobacterium
nucleatum, Porphyromonas gingivalis şi Prevotella intermedia, şi, de asemenea, levuri, cum ar fi
Candida albicans. Pentru A. actinomycetemcomitans a fost obţinută CMI(conc min inhib) de
propolis 1μg/ml, pentru Fusobacterium nucleatum ,Porphyromonas gingivalis şi Prevotella
intermedia, au reuşit ca valorile CMI de 0,25 mg / ml şi 12μg/ml pentru Candida albicans. Cu
toate acestea, activitatea proprietăţii antimicrobiene de propolis, pe aceste microorganisme
poate fi limitată de către incapacitatea de accesare a buzunarelor adanci parodontale, astfel că
ar trebui să fie aplicat subgingival cu un gel sau un material resorbabil.
Rezultatele au arătat propolis are un număr mare de celule viabile în comparaţie cu alţi compuşi
utilizati.
Solutia apoasa de propolis inconcentratie de 22% este un produs eficient în tratamentul
endodontic şi rezultatele sale sunt similare cu cele obţinute cu tratamentul canalelor radiculare
cu Ca (OH)2. Aşa că propolisul este un tratament alternativ în care costul per pacient este
foarte scăzut,si nu afectează culoarea dintelui.
Alte studii raportează că nu a fost o recidiva de cangrenă a pulpei dentare
prin tratament cu propolis, comparativ cu hidroxid de calciu, observând că
răspunsul pulpar nu a fost diferit semnificativ între aplicarea de propolis şi

22. hidroxid de calciu .
Propolisul a arătat răspuns mai bun în comparaţie cu toate categoriile dupa 7 zile
cu excepţia pentru depunerea de dentina reparatorie,
Studiile au raportat ca pentru a determina sensibilitatea şi rezistenţa
de microorganisme din canalele radiculare cu o tinctura alcoolică
4% de propolis utilizate endodontic, comparativ cu studiu cu cloramfenicol fiind observate
urmatoarele că microorganismele izolate in canalele radiculare (Streptococcus viridans, şi sp
Lactobacillus aureus Staphyilococcus) au fost mai sensibile la tinctura de propolis 4%,
comparatie cu cloramfenicolul utilizat
EEP este la fel de eficace ca şi alte substanţe folosite ca antimicrobieni în canalele radiculare.
Chirurgie
Propolisul in chirurgia orală a fost folosit in plagi chirurgicale (alveole) post extracţie dentara.
Efectuarea de experimente dentare cu o soluţie de alcool 10% din propolis şi
soluţie de alcool pur aplicat in alveole imediat post extracţiei, evaluarea
efectului sau asupra epitelizarii plagii şi accelerarea vindecării extractiei post
dinte.In mod siilar Quitana si colab.sai au efectuat un stdiu in care 10 pacienti cu plagi septice
faciale care prezentau germeni patogeni , secretii, eritem si intr-o oarecare masura
dehriscenta,se aplica o solutie de tincture de propolis de 5% in etanol fara sa se adiministreze
deloc antibiotice
dintrre acesti pacenti ,6 au avut leziuni,3 cu excizie de carcinoame cutanate bazocelulare si 1 a
suferit o operatie.Rezultatele au aratat ca pentru cei care au prezentat germeni Gram
pozitiv,perioada de vindecare a ranilor a fost de 7 zile si doar pentru un singur pacient care
prezenta germeni Gram negative,timpul de refacere a fost de 13 zile .
Carcinoamele bazocelulare se prezinta sub forma de papule sau plagi cu suprafata
neteda,eritomatoase(rosiatice).Apar oriunde exista foliculi polisebaceici.Astfel se considera
orice pacient suspect care prezinta o leziune la nivelul unei zone expuse la soare si care nu se
vindeca in 3-4 saptamani avand o rata de recidiva destul de mare.
Alergia la propolis

23. Este important de mentionat ca in ciuda multor aplicatii favorabile de propolis in domeniul
sanatati,un mic procent din populatie este alergica la acest compus si la alte produse aplicole
precum: polen, lapte de matca,miere,venin.Din aceasta cauza pentru prevenire este necesar ca
pacienti sa fie testate pentru alergie inainte de a incepe tratamentul cu propolis. Pentru a
depista dacă sunteţi alergic la propolis, luaţi înainte de începerea tratamentului o cantitate de 3
-5 g seara, înainte de culcare. Se continuă testul şi dimineata cu 20 picături pe stomacul
gol.Reactii alergice la acest compus apar in general ,la persoane care sunt alergice la albine
sau intepaturile lor precum si persoanele care sufera de un anumit tip de problema alergica
mai ales la in terapia bolilor tracului respirator si a cavitatii bucale.
Propolisul nu este indicat in afectiuni cardiovasculare . Dar propolisul are si citeva contraindicatii.
Dl Andritoiu nu-l foloseste intern la pacienti cu boli cardiovasculare (cardiopatie ischemica,
insuficienta cardiaca decompensata, arterita obliteranta, hipertensiune arteriala), in boli renale
cu insuficienta si boli hepatice icterigene: “Mai exista si o intoleranta alergica individuala sau
dobindita in decursul tratamentului cu propolis. in acest caz se instaleaza un soc anafilactic care
impune imediata incetare a tratamentului si administrarea unui tratament puternic antialergic”.
Pentru a evita aparitia acestor contraindicatii, este necesar sa se inceapa tratamentul cu doze
cit mai mici. Dupa 10-30 zile de tratament, in functie de rezultate, se opreste tratamentul si, in
cazul rezultatelor pozitive, se reia dupa o pauza, iar in caz de rezultate negative se
abandoneaza.
Propolisul nu dă efecte secundare. Se poate folosi în general acolo unde medicamentele
preparate din plante sau din alte materiale sintetice nu au dat rezultate
Concluzie
Propolisul -actiune

24. Activitatea biologică a extractelor de propolis şi a diferitelor fracţiuni ale
acestora
Propolisul este cunoscut astăzi ca unul dintre cele mai surprinzătoare produse naturale datorită
studiilor şi cercetărilor efectuate care atribuie acestuia şi diferitelor sale fracţiuni nenumărate
acţiuni biologice şi efecte terapeutice. Intre acţiunile terapeutice se pot enumăra: antimicrobiană,
antibiotică, antifungică, antiinflamatorie, analgezică, antioxidantăşi anti-tumorală.
La ora actuală, pe plan mondial, propolisul este utilizat pe scară largă în diferite formule de
medicamente (îndeosebi în Europa răsăriteană), suplimente sau aditivi alimentari şi băuturi
pentru a îmbunătăţi starea de sănătate şi pentru prevenirea unor afecţiuni: inflamatorii, boli
cardiace, hepatice, diabetul şi chiar unele forme de cancer.
Cu toate aceste dovezi asupra virtuţilor sale terapeutice, şansa de a se transforma dintr-un
remediu empiric într-un medicament, depinde foarte mult de purificare, standardizare şi
supunerea sa la toate celelalte etape de cercetare şi control: chimic, tehnologic, toxicologic,
preclinic şi clinic.
Progresul realizat în domeniul chimiei, farmacodinamiei şi a tehnologiilor farmaceutice au
condus la stabilirea anumitor reguli pentru medicamente, între care cea mai severă este cea
privitoare la o anumită relaţie ce trebuie să existe între produsul respectiv şi efectele sale asupra
organismelor. Din această relaţie se naşte noţiunea de doză terapeutică, mai ales pentru
substanţele active pure, indiferent de forma farmaceutică în care acestea sunt prezentate.
Prin standardizarea extractelor, tincturilor, etc., noţiunea de doză poate fi extinsă şi la
medicamentele sau produsele care sunt amestecuri naturale de substanţe active.
Standardizarea înseamnă deci uniformizarea concentraţiei în principii active din produsele finite
œ dimensiune ce poate fi exprimată prin componentul cel mai caracteristic.
Atunci când metodele fizico-chimice nu pot fi aplicate, standardizarea se poate face utilizând o
metodă de control biologic. Oricum, standardizarea extractelor naturale este de multă vreme o
condiţie de la sine înţeleasă.
Propolisul este cunoscut ca fiind activ la nivelul organismelor, dar în cursul ultimelor decenii, s-
a raportat o largă varietate a compuşilor săi. De aceea extractele de propolis de uz medicinal
trebuie să răspundă cerinţei privitoare la raportul dintre cantitatea administratăşi efectul obţinut;
aceasta înseamnă că atât experimentele de laborator cât şi cele clinice trebuiesc efectuate

25. numai cu extracte standardizate.
Orice extract, presupune înainte de orice altceva, să se obţină un produs mai pur; un extract
standardizat oferă posibilitatea de a fi administrat în anumite cantităţi ce conţin concentraţii
controlate de substanţe active, astfel încât cu siguranţă el să fie lipsit de toxicitate, să ofere o
eficienţa terapeutică maximăşi să permită individualizarea tratementelor.
Extractul de propolis standardizat, departe de a fi un produs toxic, este totuşi capabil să
prezinte o serie de efecte secundare atunci când anumite doze sunt depăşite. Modificarea
dozelor poate induce efecte diferite sau chiar eşecuri terapeutice.
In acest sens, experienţa României, prin Centrul Medical de Apiterapie al Institutului de
Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură, a dovedit că rezultatele experimentelor biochimice şi
farmacologice efectuate pe organisme sănătoase precum şi efectele sale pe organisme animale
cu stări patologice induse ,sunt elemente fundamentale în planificarea şi efectuarea unui
experiment clinic.
Extractul de propolis standardizat (extractul moale sau spiss) a fost supus unor experimente
biochimice pentru a i se demonstra eficacitatea asupra ficatului, sângelui, sistemului muscular,
organelor limfatice, glandelor suprarenale, metabolismul general al glucidelor precum şi în
anumite aspecte imunobiologice.
Datele privitoare la efectele propolisului asupra organismului animal cu condiţii patologice
induse privesc acţiunile hepatoprotectoare şi antiinflamatoare precum şi investigaţii asupra
acţiunii epitelizante, asupra permeabilităţii vasculare şi acţiunea antivirală (testată pe anumite
virusuri multiplicate în culturi de ţesuturi.
Tratamente cu propolis
Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este considerat cel mai preţios produs
apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice: bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice,
antiparazitare, epitelizante, cicatrizante, antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale,
anticanceroase, regeneratoare şi stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi
intervine pozitiv în ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni maladive, fizice şi psihice.

26. Propolisul este un produs natural de mare interes pentru medicina si stmatologie ,folosit in
diferite cercetari legate de tratamentul multor boli .
Pe scurt s-a demonstrat ca este o substanta perfect compatibila si complementara in alte
practici terapeutice,drept pentru care trebuie luat in considerare ca un agent terapeutic in
practica stomatologica din cabinete.
Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii (streptococi,
stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus, Candida, Helicobacter pilori).
Intervine şi în distrugerea unor paraziţi intestinali (Giardia). Prin studii moderne s-a testat
sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme demonstrând că sunt distruse 21 specii
de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30 tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul
este apreciat ca cel mai puternic medicament antiinfecţios.Actiunea tamaduitoare a propolisului
cuprinde o serie de boli si afectiuni localizate in tot organismul. Vindeca afectiuni ale cavitatii
bucale precum gingivite purulente si sangerande, stomatite, paradontoza incipienta, dureri de
dinţi sau după extracţii, faringo-amigdalite, laringite,bronsite,traheite,pneumonii sinuzite, otită
sclerozantă hipoacuzivă, rinite şi ozenă. Se recomandă propolis brut (5-20 g pe zi, mestecat în
gură sau sugere), unguent în nas, spray-uri, aerosoli şi gargarisme.
Afectiuni externe
Dermatologia, medicina interna pana si cosmetica au beneficiat de proprietatile regeneratoare si
cicatrizante a substantei celei mai folosite si recoltate de la albine.
In cele din urma este de remarcat ca se cauta solutii alternative naturale pentru tratarea
afectiunilor,constatandu-se beneficiile folosirii pe care le da natura cum e cazul propolisului,ce
s-au vazut multiplele calitati terapeutice din punct de vedere medical mai ales in zona
stomatologica
Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi, eczeme,
abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, striviri, degerături, înţepături de insecte, răni provocate de
arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sunt datorate conţinutului
bogat în flavonoizi. Se aplică tamponări locale sau comprese cu tincturi de propolis 20% (chiar

27. dacă produce usturimi), precum şi unguent de propolis(20% în vaselină).
La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se fac comprese zilnice cu tinctură de
propolis 20%, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată. Spre periferia
rănii se aplică unguentul de propolis (20% în vaselină) timp de 4-12 săptămâni, până la
cicatrizarea şi vindecarea completă.
La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc mic,
astfel ca după câteva zile să cadă atât scoarţa rănii, cât şi rădăcina.
În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent (30%) timp de
10-15 zile.
În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se unge zona
respectivă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după circa două săptămâni să dispară
durerea, mâncărimea sau sângerarea.
Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50% propolis înlocuită, treptat, cu
alifie pură de propolis, aplicată sub leucoplast sau sub hârtie cerată, astfel ca după 1-2 luni să
aducă vindecarea.
În legătură cu afecţiunile pielii s-a constatat că diferite forme de propolis protejează organismul
uman împotriva radiaţiilor Roentgen şi a altor radiaţii.
Afectiuni interne
Intern se recomanda remediile din propolis in tratamentul afectiunilor infectioase acute si
cronice, locale si generale, produse de o mare varietate de germeni, in diverse stari gripale
(amestecat cu pastura, normalizarea raportului albumine/globuline se face de 3 ori mai repede),
in rujeola, rubeola, zona Zoster si in diverse forme de herpes: “in cadrul aparatului respirator,
rezultate excelente am obtinut in rinite (acuta, alergica, atrofica, cronica), in polipi, adenoidite,
rinofaringite, tulburari provocate de amigdalite, faringite, laringite, tranheobronsite, bronsite,
astm, bronhopneumonie, abces pulmonar, adenopatie traheobronsica, in unele intoxicatii
tabacice. in afectiuni ale aparatului digestiv, propolisul produce efecte miraculoase, vindecarile
producindu-se in 3-7 zile: stomatita aftoasa, micoze bucale, gastrite hiperacide, colite,
hemoroizi, diaree cronica. Propolisul sub forma de tinctura 30 la suta, administrat sub forma de
picaturi, in apa sau ceai, pe piine sau zahar, este activ in parazitoze intestinale. in special

28. giardia. in bolile aparatului renal, rezultate foarte bune am observat in tratamentul nefritelor,
cistitelor si uretritelor. in bolile sistemului neuropsihic, in diverse tulburari ale sindromului de
suprasolicitare si stres, propolisul a dat rezultate foarte bune. Am mai fost propolis, cu bune
rezultate si in anumite forme de cancer (adenocarcinom de prostata, epiteliom spinocelular,
adenocarcinom tiroidian), tuberculoza pulmonara si alte feluri de tuberculoza extrapulmonara,
colibaciloza, diverse septicemii rezistente la antibioticele obisnuite. Administrat sub forma de
supozitoare, propolisul este eficient si in inflamatia prostatei”.
Asociat cu mierea (miere propolizata), propolisul contribuie la sustinerea efortului sportivilor de
performanta, facind sa creasca apetitul pentru antrenament, puterea de munca, precum si
randamentul, prin ridicarea pragului de oboseala
Rol de reducere a colesterolului din sânge
S-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilităţii şi
refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii vasodilatatoare produsă de
prezenţa flavonozidelor naturale.
În cardiopatia ischemică şi angină pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă
tinctura de propolis (30%) luată intern de 2-3 ori pe zi, câte 10 picături, după mese, timp de 15
zile pe lună.
În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de colesterol din
sânge este eficientă tinctura de propolis (20% în alcool 800) din care se iau câte 30 picături în
puţină apă, în fiecare dimineaţă pe nemâncate, până la completa ameliorare a bolii.
Alte boli
Boli ale sistemului nervos, boli ale pielii, boli reumatice, boli tiroidiene. Chiar daca propolisul este
recomandat pentru o serie larga de afectiuni, trebuie stiut ca este interzis in bolile alergice,
precum si copiilor de pana la un an
În tulburările neuro-psihice (sindromul de stress, astenie, migrenăşi restaurarea echilibrului
somn-veghe, scleroză multiplă (scleroza în plăci), distrofie musculară progresivă, boala
Parkinson, sindromul subiectiv de traumatism cranian, anorexie mentală) propolisul s-a dovedit

29. de asemenea a avea efecte benefice.Extractele apoase de propolis sunt dovedite a avea un
puternic efect asupra sistemului nervos autonom cu acţiune periferică asupra transmiterii
influxului nervos şi vasodilataţie la nivelul reţelei sanguine
Efecte bune în afecţiunile maligne
În cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi în metastazele pulmonare se ia tinctura
de propolis (20-30%) în doză de 30-50 picături înainte de mese, de 3-4 ori pe zi, într-o cură de
lungă durată. Tratamentul cu propolis are efecte de blocare a celulelor maligne, măreşte
capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte echilibrul organic al bolnavilor de cancer.
Tratamentul înlătură efectele nefaste ale aplicării radioterapiei în cancer.
În cancerul de piele se aplică o compresă cu tinctură de propolis care se ţine 60 de minute pe
locul afectat după care se lasă pielea la aer timp de 30 minute şi se completează cu un strat
subţire de unguent, aplicat pe plăcile canceroase.
În bolile reumatice, propolisul acţionează favorabil în reumatism acut, artroze, poliartrite
reumatoide şi spondilită anchilozantă.
Efectele propolisului asupra pancreasului endocrin
Studiile efectuate pe animale de laborator prezintă o creştere a numărului de insuliţe
Langerhans şi ca rezultat o hipersecreţie de insulină. Nivelul crescut de secreţie de insulină
determină o scădere a nivelului glucozei sanguine şi o acumulare sporită de glicogen în ficat şi
alte organe. În acest caz se poate trage o concluzie: extractul de propolis potenţează acţiunea
hipoglicemiantă a insulinei.
Studii recente care au folosit un derivat cu magneziu al rutozidului au demonstrat efectul
hipoglicemiant al acestui compus flavonoidic (RABINOVITCH şi col. YAMAUCHI şi col.) Se ştie
de asemenea că în diabetul zaharat de tip I (IDDM œ insulin-dependent diabetes mellitus)
distrugerea celulelor beta din insulele lui Langerhans este mediată de un mecanism autoimun
sau un proces inflamator ce implică radicalii liberi. S-a propus că interleukina 1B (IL-1beta) joacă
un rol important atât în medierea distrugerii cât şi a disfuncţiei celulelor beta ceea ce înseamnă
generarea de specii reactive de oxigen œ inclusiv NO (monoxid de azot) şi în final inhibarea

30. funcţiei mitocondriale şi provocarea morţii celulelor prin apoptoză (MATSUSHIGE şi col.; TURK
şi col.; UCHIGATA şi col. Trei funcţii la nivelul celulelor beta cum sunt:
- activitatea de radical scavenging
- acţiunea de inhibare a IL-1B
-inhibarea acţiunii NO sintazei
au un rol foarte important în provocarea diabetului zaharat insulino-dependent. Studiile au
arătat că extractul apos de propolis prezintă o foarte puternică acţiune de radical scavenging
(MATSUSHIGE şi col.) precum şi de inhibare a IL-1B şi a NO sintazei.
Propolisul vindeca o serie de boli ale aparatului digestiv, ale aparatlui circulator, si se
administreaza sub forma de picaturi din tinctura de propolis in concentratie de 30%-40% care se
iau dimineata inainte de masa.In ulcer gastro-duodenal, enterite şi colite, câte 40 picături de
tinctura 30% dimineata pe nemâncate; în dureri de stomac şi boli virotice ale stomacului câte 30
de picaturi în 100 ml apă sau lapte dimineata; în inflamaţii ale ficatului câte 40 picături, de două
ori pe zi, în lOOml apă sau lapte, înaintea meselor cu o oră; în parazitozele intestinale, câte 10
picături, de 2 ori pe zi,înaintea meselor principale
O multime de boli ginecologice precum cervicita, vaginita, metrite ulceroase, leucoree se
vindeca mult mai bine daca pe langa tratamentul medicamentos este urmat si un tratament cu
propolis. Tratamentul se face prin tamponari cu solutie 10% din tinctura de propolis. Se aplică
prin tamponare o dată pe zi soluţia alcoolică 3-15%.
La tratarea prostatei şi a adenomului de prostată se suge propolis brut (câte 5 grame pe zi), timp
de 30 de zile.
În uretrită cronică se utilizează tinctura de propolis (20%), luând câte 40 picături, de două ori pe
zi, cu o oră înainte de mese.

31. În tumori vezicale, infecţii urinare şi tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de propolis
(20%), câte 10 picături dimineaţa pe nemâncate, într-o cură de lungă durată, chiar un an de zile.
În tratarea viermilor intestinali
Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu tinctură de
propolis (30%) timp de 20 de zile, luând câte 30 picături pe o felie de pâine, de 4 ori pe zi,
înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru alte 20 de zile.
Propolisul- un medicament incredibil
Siropul si tinctura de propolis
Siropul se prepara din 50 g propolis, 200 ml apa si 50 g miere: “Propolisul se pune intr-o cratita
smaltuita, in 200 ml apa. Se fierbe acoperit, la foc moale, pina scade la jumatate. Lichidul cald
se strecoara prin tifon, se transfera intr-o sticla si se adauga mierea. Se omogenizeaza
preparatul cit este caldut. Preparatul este cu atit mai activ cu cit este mai proaspat. Se pastreaza
la frigider, cel mult 2 saptamini”.
Propolisul poate fi folosit ca atare, exact ca guma de mestecat (saliva umana fiind una din
putinele substante care il solubilizeaza) si sub forma extractului moale de propolis inglobat in
miere, obtinindu-se mierea propolizata
Propolisul este utilizat cel mai mult sub forma de tinctura de propolis. Modul de preparare- la
fiecare 100 de grame de alcool de 60 grade (se poate si de 90), se adauga 30 grame de
propolis intarit, tinut in prealabil la frigider. Propolisul se taie in bucatele mici, si se introduce intr-
o sticla inchisa la culoare, impreuna cu alcoolul. Se tine la macerat timp de doua saptamani,
agitandu-se de 2-3 ori pe zi. Se strecoara cu o sita foarte deasa.Procedura se repeta zilnic, timp
de o saptamina. Dupa aceea, se lasa la decantat si se alege lichidul curat. Aceasta tinctura este
folositoare in vindecarea tuturor bolilor interne infectioase (30 pic/zi, intr-un pahar cu apa
calduta), in combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac si in tratarea
ulcerului gastro-duodenal (40 picaturi puse in 100 ml lapte cald, remediu luat zilnic, pe stomacul
gol. Tot intern, se iau 20-30 de pic/zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii

32. arteriale. in alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate omului
beat il vor face sa se trezeasca. Cite 10 picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa, luate inaintea
meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama de boli (pulmonare, digestive, ginecologice,
boli ale sistemului nervos si boli glandulare)”.
Extern, tinctura se utilizeaza in afectiuni dermatologice, prin tamponari, fara a se pansa locul
respectiv. Se mai utilizeaza in boli ORL si boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese,
parodontoza), sub forma de gargara si spalaturi bucale, cite 30-40 de picaturi dizolvate in apa.
In incheiere as dori sa adaug un articol de interes major privind sanatatea facand referire si la
partea de stomatologiesi o atentionare in ceea ce priveste chimicalele ce domnina
alimentatia si traiul oamenilor.acest articol este anexat de pe CODEX ALIMENTARIUS
Fluorul din apa potabila, pasta de dinti ori din alimentele conservate
Posted by acodex on august 30th, 2010
Adevarul este ca fluorul este o otrava si ca tratarea apei potabile cu fluor este un experiment
social inceput acum patruzeci de ani. Unul dintre cei mai cunoscuti experti in fluoruri ne
transmite un nou avertisment in legatura cu efectele fluorului asupra sanatatii noastre si asupra
copiilor nenascuti. Reporterul nostru a primit doua povesti diferite, una de la medicii dentisti si o
alta de la birocratii din Sanatate.

33. TRADUCEREA VIDEO-ULUI DE MAI SUS
„Este considerata o otrava. De ce am pune o otrava in apa pe care o bem?”
Otrava despre care vorbim este fluorura adaugata in apa potabila pentru ca birocratii de la
Sanatate si dentistii ne spun ca e pentru sanatatea noastra, pentru a reduce cariile dentare si
pentru a le limita la nivele care nu dauneaza. Afirmatie cu care nu este de acord Prof.
Sheshila.”Ar trebui sa realizeze ca este o substanta otravitoare, nu ne mentine sanatatea, este
un agent cauzator de boli iar fluoridarea apei ar trebui oprita cat mai curand. Prof.Sheshila este
unul dintre cei mai cunoscuti experti in fluoruri si vastele sale cercetari impreuna cu 70 de ani de
diverse cautari din India ii sustin afirmatiile, care sunt foarte ingrijoratoare.
”Consider ca o femeie insarcinata care consuma produse contaminate cu fluor, si folosesc
cuvantul produse incluzand aici apa, pasta de dinti, ceaiul negru, produse alimentare a caror
procesare implica fluorul, orice lichid, orice produs in care continutul de fluor e mare, va provoca
embrionului, fetusului, copilului ce urmeaza sa se nasca o multime de daune.”
Asociatia Dentistilor din America avertizeaza mamele impotriva folosirii apei fluoridate la
prepararea laptelui praf asa cum se poate vedea aici.”Dar ele nu citesc, nu sunt constiente, nu
sunt la curent cu aceasta, nu se informeaza, deci ne aflam intr-o situatie extrem de grava.”
Prof. Sheshila sustine ca acest consum de fluor poate fi cauza mai multor boli, cum sunt durerile
de gat, de spate si cele articulare, care pot fi gresit diagnosticate de doctori. Foarte frecvent ea
face teste de urina pentru a verifica nivelul de fluor din organismul pacientilor sai.” Inlatura
ingestia de fluor, incepand cu pasta de dinti, ceaiul negru, apa fluoridata si toate celelalte, si vei
aduce nivelul fluorului la limite acceptabile, iar pacientul va incepe sa se insanatoseasca.”Fluorul
este folosit deasemenea ca si conservant, si este deci inclus in multe produse pe care le
consumam si pe a caror eticheta nu este mentionat ca in cazul pastei de dinti.”Este deci introdus
in corpul nostru prin intermediul a multe surse iar noi nu suntem constienti de aceast lucru.
”Fluorura care se introduce in apa noastra potabila este un reziduu toxic rezultat la producerea
ingrasamintelor chimice.”Timp de aproape o suta de ani, industria de ingrasaminte a emanat in
atmosfera doua gaze foarte toxice: fluorura de hidrogen si tetrafluorura de siliciu. In cele din

34. urma li s-a solicitat captarea acestor gaze, si au realizat-o cu ajutorul apei pulverizate; apa
transforma aceste doua gaze extrem de toxice in acid hexafluorosilicic, iar acest lichid rezultat in
urma procesului de spalare, ce are o concentratie de aproximativ 25%, este distribuit pe tot
teritoriul tarii cu ajutorul cisternelor si introdus in apa noastra potabila.”Iata ce contine amestecul
produs in Australia, un cocteil dezgustator de metale grele: arsenic, bariu, beriliu, cadniu, cupru,
plumb, mercur si multe altele, si intr-o concentratie mult mai mare decat cea a ingasamintelor
chimice de laborator pe baza de arsenic.
”De ce sa obligam lumea sa consume o apa otravitoare?”
Ei bine este vorba de un tratament fortat, aplicat in masa si exista mai mult de o mie de medici si
oameni de stiinta din intreaga lume care, ca si prof. Sheshila, condamna aceasta
situatie.”Problema introducerii unui medicament in apa este evident o problema asupra careia
cetatenii, informati fiind, sa aiba posibilitatea sa-si dea sau nu consimtamantul. Asa spune etica
medicala elementara.”
Fluorul urmeaza a fi introdus in apa Lacului Albastru din Mt. Gambier. Alexianis a facut o petitie
impotriva acestei hotarari, pe care au semnat-o peste 6000 de locuitori, adica mai mult de un
sfert din locuitorii orasului dar care a fost ignorata de Guvern.”Problema fluoridarii apei a fost
extrem de ignorata de Guvern; nu sub aspectul ca incearca sa o impuna, ci in privinta dreptul
comunitatii de a-si exprima optiunea; iar ei pur si simplu ne-au ignorat. Atat eu cat si majoritatea
celorlalti suntem de-a dreptul furiosi pe gradul de ignoranta cu care a fost tratata aceasta
chestiune.”Am vrut sa vorbim cu cineva din departamentul de Sanatate despre aceasta
problema, dar am primit doar o adresa scrisa, care nu raspundea explicit la intrebarea noastra,
ci specifica doar ca in Mt. Gambier copiii au cu 78% mai multe carii decat cei din Adelaide care
beau apa fluoridata, si ca aceasta este considerata nepericuloasa si folosita in multe state
dezvoltate, cum ar fi Statele Unite, Marea Britanie si Canada.Dar ar mai fi de adaugat si alte
state pe aceasta lista, asa cum subliniaza prof. Paul Cannon in campania sa impotriva fluoridarii
apei.”Cele mai multe state vest europene nu fluorideaza apa: Austria, Belgia, Olanda, Franta,
Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Italia, Grecia, Portugalia, un numar coplesitor

35. de state din intreaga lume nu fluorideaza apa. Si ce credeti? Dintii lor sunt la fel de buni, daca
nu chiar mai buni, decat ai nostri.”
”Agraveaza cariile dentare. Dintii devin porosi, se perforeaza, se faramiteaza, se sparg si
deasemenea oamenii isi pierd dintii mult mai devreme, adica devin stirbi.”Desi miscarea
impotriva fluoridarii apei afirma ca exista suficiente evidente care le sustin afirmatiile, Guvernul
inca refuza sa-i asculte sau sa infiinteaze studii de cercetare a impactului fluorului asupra
sanatatii.”Adevaratii vinovati sunt acesti birocrati care denatureaza informatia inainte de a
ajunge la cei care iau decizii, si cu ei ne luptam noi. Vreau sa spun ca, ne asteptam ca
politicienii sa denatureze lucrurile, dar n-ar trebui sa admitem ca simplii functionari de stat sa
faca asta.”
Este deci o greseala?”Bineinteles.”
Fluorizarea apei: Otravirea globala
Posted by acodex on iunie 28th, 2010
Imaginati-va ca in apa care curge la robinetul dumneavoastra au fost introduse in mod deliberat
substante nocive care v-ar afecta integritatea fizica, actionand chiar si asupra capacitatii de
rationare. Desi pare greu de crezut exista probe care atesta ca acest lucru se intampla (cel putin
in Marea Britanie si SUA). Conform mai multor cercetatori si oameni de stiinta din domeniul
sanatatii publice, adaugarea in apa chiar si a unei cantitati infime de fluor , nu numai ca nu
previne aparitia cariilor, dar duce si la imbolnavirea orgasnimului. Mai mult decat atat poate
afecta si comportamentul individului.La finele anului 2003 guvernul britanic a luat o masura care
a afectat in mod direct consumul de apa fluorizata. S-a afirmat, in mod public, ca nici un copil
mai mic de 5 ani nu va avea probleme cu dantura.

36. Fluorul este mai nociv decat plumbul
Fluorizarea a inceput oficial prin anii `30, cand un grup de oameni de stiinta au descoperit ca
adaugand mici cantitati de fluor intr-un lichid, acest element devenea benefic in lupta contra
cariilor. Cu toate ca s-a demonstrat ca fluorul favorizeaza intarirea smaltului dintilor, el poate
produce si multe tulburari de sanatate, mult mai grave decat v-ati putea imagina.
Cati dintre noi, stiu de exemplu , ca acest element care se utilizeaza in fluorizarea apei si a
pastei de dinti provine din reziduurile rezultate din fabricarea aluminiului ? Cu siguranta, foarte
putini…
Este folosit de asemenea si la fabricarea otravurilor pentru sobolani si gandaci. Primele
intoxicari cauzate de fluor dateaza din perioada Revolutiei Industriale. In anul 1850 fabricile de
fier, cupru si aluminiu au evacuat in aer mari cantitati de substante cu grad ridicat de toxicitate,
omorand animale, plante si chiar fiinte umane. Poluarea s-a intensificat in anii ’20 , atunci cand
dezvoltarea infloritoare a industriei a inceput sa fie o problema comuna a tarilor industrializate. A
aparut insa o problema : milioanele de tone de fluoruri obtinute sub forma de reziduuri. S-a
hotarat ca ele sa fie deversate in rauri sau in mediul inconjurator, netinandu-se cont de faptul ca
erau foarte nocive pentru sanatatea publica. In scurt timp aceste substante toxice au inceput sa
se foloseasca la o scara din ce in ce mai marela prepararea unor otravuri cum ar fi cea de
sobolani.
La inceputul anilor ’30 lua amploare o campanie agresiva care oferea o solutie miraculoasa
pentru problema deseurilor derivatilor din fluor. Aceasta se baza pe adaugarea fluorului in
cantitati controlabile, in apa potabila, ajutand astfel la prevenirea cariilor dentare.Cateva
persoane printre care si scriitorul si doctorul Joel Griffiths afirma ca acest fapt nu a fost o
descoperire medicala , ci o campanie orchestrata de fabricantii de aluminiu cu scopul de a
dezinforma publicul si de a distrage atentia de la ceea ce era cu adevarat important : toxicitatea
fluorului,
In anul 1939 , fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o simpla propunere in
realitate, multumita cercetarilor facute de Geral J. Cox care nu era nici doctor, nici stomatolog…

37. ci un om de stiinta angajat de principala companie de producere a aluminiului, cea care primise
deja cereri masive pentru otravirea cu fluor.
In 1988 Laboratorul National Argonic confirma faptul ca fluorul putea transforma celulele
normale in celule canceroase.Desi aceasta masura parea alarmanta, putine tari au luat masuri.
Doctorul Ardi Limeback a facut niste declaratii uluitoare in anul 1999: “Copiii mai mici de trei ani
nu trebuie sa foloseasca pasta de dinti cu fluor sau sa bea apa fluorizata, iar in Toronto
bebelusilor nu trebuie sa li se mai dea apa de la robinet. Au fost deversate fluoruri contaminate
in depozitele noastre de apa aproape o jumatate de secol. Asta inseamna ca am adiministrat
populatiei fluoruri toxice prin intermediul apei potabile , iar persoane fara nici o vina au fost
expuse la substante cancerigene cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumularii de
substante toxice din organism, repercursiunile asupra sanatatii individului pot fi catastrofale.”
Din nefericire un studiu recent al Universitatii din Toronto a confirmat temerile doctorului
Limeback. Acest studiu a ajuns la concluzia ca in cazul locuitorilor din zonele in care nivelul
fluorului din apa este mai ridicat decat in alte parti,riscul de producere a fracturilor de sold a
crescut considerabil. Mai mult decat atat s-a descoperit ca fluorul modifica structura osoasa a
fiintei umane.Oasele devin mult mai fragile.
In Canada cea mai frecventa afectiune stomatologica este fluoroza dentara manifestata prin
fragilitatea si decolorarea dintilor.
Fluorurile si controlul mental
La inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial , au fost create o multime de lagare de
concentrare, unde erau masacrate zeci de persoane in fiecare zi. Nivelul tensiunii din lagare era
extrem si in orice moment s-ar fi putut risca revolte, insa germanii au gasit o metoda simpla si
ieftina de a mentine prizonierii linistiti si letargici. Au descoperit ca micile doze zilnice de fluor
adaugate in apa, drogau individul afectandu-i creierul si mentinandu-l supus.
Aceasta descoperire surprinzatoare putea fi folosita mai ales in tarile cucerite pentru a mentine
populatia “sub control”.
Fabrica Farben urma sa produca aceste doze de fluor, iar principala filiala se afla la Auschwitz,

38. deoarece mana de lucru era “gratuita”. La laboratoarele acestei fabrici a fost trimis si doctorul
Charles Elliot Perkins expert in chimie , biochimie, fiziologie si patologie. Insa Perkins a facut o
greseala fatala : a spus prea multe lucruri adevarate. A declarat ca fluorura din apa a produs
modificari majore la nivelul creierului mai precis in hipocamp. Inainte de a muri (se presupune ca
a fost asasinat) a declarat de multe ori ca trebuie evitata fluorizarea globala.
Stia guvernul american care erau efectele negative ale fluorului asuprea sanatatii ? Au fost
ascunse aceste informatii pentru a proteja sinistra conspiratie financiara care folosea fluorul ca
moneda de schimb ?
Nu exista un raspuns convingator, dar este ingrijorator sa observam faptul ca mai multe de 60
de calmante au in compozitie fluor, cum ar fi : Diazepam|(Valium) , Rohypnolul, Stelazine
Textul a fost extras din cartea “Minciuni oficiale-10 consipratii care au schimbat istoria lumii”
scrisa de David Heylen Campos.
Sursele de informare din acest referat au fost preluate de pe internet din diferite carti de
specialitate ,cercetari facute in strainatate si din tara,articole unele fiind traduse in limba
romana.
BIBLEOGRAFIE:
http://www.medica.ro/reviste_med/download/bi/2007.1-2/Infectio_Nr-1-2_2007_Art-02.pdf
http://www.ecolife.ro/
http://www.diperia.ro/contact/
http://www.sfatulmedicului.ro/
http://www.scribd.com/
http://www.sciencedirect.com/science
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12007705
http://selene.ro/

39. http://www.alimentacion-sana.com.ar/informaciones/novedades/propoleo.htm
www.noticiasapicolas.com
http://www.beehealth.cl/enfermedades.php