2. Franz Werfel s-a născut
la Praga, capitala regatului PRAGA
Boemiei, în ziua de 10
septembrie 1890. În ciuda
apartenenţei sale la
comunitatea evreiască-
germană, a căpătat de mic
o educaţie catolică, atât în
familie cât şi în “Şcoala
Piaristă” privată pe care a
frecventat-o. Şi-a susţinut
examenul de maturitate în
anul 1909, la vârsta de 19
ani, în cadrul Gimnaziului
German din Praga.
3. S-a afirmat ca
poet încă de atunci,
din anii de şcoală şi
a stabilit prietenii
colegiale cu viitori
mari scriitori,
printre care şi cu
Franz Kafka (1883-
1924)
4. În anul 1910 a absolvit un curs scurt, la o firmă
de expediţii din Hamburg
5. Între anii 1911 şi 1912 şi-a satisfăcut serviciul militar în
cadrul cetăţuii Hradciany din zona centrală a Pragăi.
6. Între anii 1913 şi 1915 a funcţionat ca lector în cadrul
editurii Kurt-Wolf (1913-1940) din Leipzig, împreună cu
Franz Kafka, Oskar Kokoschka şi alţii.
7. Acolo l-a
întălnit şi pe
Rainer Maria
Rilke (1875-
1926), cu care
a rămas
prieten bun.
8. Între anii 1915 şi 1917 a fost trimis pe frontul
Galiţiei răsăritene, după care a fost detaşat la
“Cartierul presei de război”
10. unde a cunoscut-o pe Alma Mahler (1879-1964),
văduva compozitorului Gustav Mahler (1860-1911)
11. şi soţia marelui
arhitect Walter
Gropius (1883-
1969), unul din
părinţii stilului
Bauhaus şi a
arhitecturii
moderne.
12. Sub influenţa
puternică a Almei
Gropius, Franz Werfel
s-a retras din viaţa
publică, dedicându-se
activităţii de creaţie
literară şi călătoriilor,
ca de exemplu la
staţiunea Breitenstein
am Semmering
14. În anul 1929 se căsătoreşte cu Alma(care divorţase de
Gropius în anul 1920) şi vizitează împreună cu ea Siria
15. Aici vede pentru prima oară, într-un azil de orfani, copii
supravieţuitori ai genocidului armean. Tragedia lor îl
determină să caute supravieţuitori maturi ai genocidului, de
la care să afle ce s-a întămplat în realitate. Şi de la aceştia află
16. că, în perioada dintre anii 1915-1923, armenii, lipsiţi de
hrană şi apă, fuseseră deportaţi în deşert zile, săptămâni şi
luni în şir, pentru a muri în chinuri de foame, sete şi arşiţă,
supravieţuitorii fiind pur şi simplu masacraţi, în
conformitate cu un plan strategic bine pus la cale, aşa cum
ilustrează şi harta alăturată.
17. A început să ia notiţe despre tot ce i se povestea, cât şi în
legătură cu detaliile geografice ale locurilor. Află, în felul
acesta, de rezistenţa a peste 5000 de armeni refugiaţi pe
muntele Musa (Dagh), şi îşi propune să transpună cele
întămplate sub forma unui roman, pentu a aduce problema
armeană
la cunoştinţa Europei şi europenilor. Iată faptele:
18. La 13 iulie 1915,
locuitorilor a 6 sate armeneşti
din zona Musa Dagh (din zona
cuprinsă în interiorul
dreptunghiului din imagine) li
s-a transmis ordinul conform
căruia, în şase zile trebuiau să-
şi părăsească locuinţele şi să fie
pregătiţi a fi conduşi încolonaţi,
într-o direcţie neprecizată. Cei
peste 5000 de armeni
ameninţaţi cu deportarea au
hotărât atunci să ignore ordinul
şi să se salveze pe Musa Dagh.
19. Au luat cu ei hrana disponibilă, oi şi capre şi au urcat pe
munte, îmbărbătaţi de un comitet condus de Movses Der
Kalustian, fost ofiţer al armatei Imperiului Otoman.
20. Regrupaţi pe Musa Dagh şi înarmaţi cu 120 de
puşti moderne, 350 de flinte, pistoale şi arme de
vânătoare, bărbaţii au ocupat imediat poziţii de
apărare bine protejate, profitând şi de relieful
accidentat al muntelui.
21. Trupele turceşti supranumerice,
bine echipate şi dotate cu armament
modern, inclusiv cu baterii de artilerie,
au instituit imediat blocada taberei de
refugiaţi, asediind luptătorii şi
acordându-le la data de 23/24 iulie, 8
zile pentru a se preda. Termenul de 8
zile a expirat la data de 31 iulie 1915.
22. În ziua de 3 august,
luptătorii armeni
erau pregătiţi
pentru orice
eventuale atacuri
ale turcilor.
În imaginea
alăturată, zona
ocupată de armeni
este reprezentată cu
o culoare bej-maro,
iar cele 10 poziţii de
apărare, cu ajutorul
unor romburi maro.
23. În ziua de 7
august 1915 s-a
declanşat primul
atac al turcilor
(săgeata bej din
sud, orientată
asupra fortului din
Yol Agheze), asalt
care s-a soldat cu
pierderi grele de
ambele părţi.
24. În ziua de 11
august 1915 a avut
loc un al doilea atac
turc (vezi. săgeţile
negre din dreapta),
respins de armeni
(v. săgeata neagră
discontinuă) şi
urmat de retragerea
trupelor turceşti.
25. În ziua de 18
august armenii
iniţiază la rândul
lor un atac (vezi
săgeata întreruptă
violetă), soldat cu
pierderi de partea
turcilor.
26. În ziua şi noaptea
de 19 spre 20 august
are loc din nou un
atac eşuat al turcilor
(săgeţile albastre din
nord şi sud), urmat
de retragerea turcilor
(săgeţile albastre
întrerupte) şi de un
contraatac armean
(săgeţile roşii din
centrul imaginii, spre
sud).
27. În tot acest timp refugiaţii au ridicat un “banner” mare alb cu o
cruce roşie (marcat pe hartă) , în speranţa că va fi observat de
pe mare.
28. În ziua de 5 septembrie 1915 nava franceză Guichen
care naviga în apropierea coastelor Siriei, observă
bannerul armenilor şi comunică situaţia altor patru
nave de luptă franceze
29. În intervalul
dintre 7 şi 9
septembrie are loc
ultimul atac al
turcilor (săgeţile
verzi), respins de
armeni (săgeţile
albastre întrerupte
din sud).
30. În ziua de 15 septembrie 1915, luptătorii francezi de pe
nava Guichen şi alte patru nave de război franceze
salvează 4058 de supravieţuitori de pe Musa Dagh, şi-i
transportă la Port Said, în Egipt.
31. De la data de 24 iulie 1915, când armenilor de pe Musa
Dagh li se transmisese ordinul de a se preda, trecuseră
53/54 de zile de rezistenţă îndărjită pe munte, iar de la
data primului atac turc din 7 august 1915, 40 de zile;
“Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh”
32. Franz Werfel a
transpus această tragedie
într-o epopee, care s-a
materializat într-un
roman în două volume. Pe
coperta manuscrisului
acestui roman, Werfel a
scris: “Această carte nu
este un rechizitoriu la
adresa poporului turc, ci
la adresa celor care au
plănuit, organizat şi au
executat acest măcel
odios”
33. Personajul principal al romanului este Gabriel
Bagradian, de 35 de ani, plecat în urmă cu 23 de ani
dintr-un sat de la poalele muntelui Musa Dagh şi care
revine în locurile natale, pentru a i le arăta soţiei de
origine franceză şi băiatului său. Revenirea sa coincide
cu declanşarea evenimentelor descrise mai sus. Prin jocul
sorţii, Bagradian devine conducătorul apărătorilor
armeni. Numele său fictiv aminteşte de cel al dinastiei
Bagratizilor, despre care Werfel era în cunoştinţă de
cauză. Romanul se încheie cu moartea tragică a fiului şi a
lui, în ultimele clipe ale acţiunii de salvare a asediaţilor
armeni de către francezi.
34. Romanul este un
rechizitoriu usturător la
adresa sălbăticiei
genocidului armean.
Prima formă a
romanului a fost gata în
iulie 1932, atunci când
în Germania iese
învingător din alegeri
partidul nazist condus
de Hitler.
35. Această primă formă a fost apoi finalizată
până în luna mai 1933, iar romanul a apărut
la sfârşitul lui noiembrie 1933. Austria şi
Elveţia au primit cartea cu cel mai mare
interes. În Germania cartea a fost respinsă
imediat, oficial, iar după două luni, interzisă.
O ecranizare a romanului în Statele Unite ale
Americii, prevăzută pentru anii 1933/34 a
eşuat.
36. Ca urmare, Franz Werfel este exclus, în acelaşi an, din
rândurile Academiei de Arte a Prusiei.
37. După “Anschluss” (anexarea Austriei) în anul 1938, Franz
Werfel, care se afla încă din iarna anului 1937/38 cu soţia în
străinătate, nu s-a mai întors în Austria,
44. Opera literară a lui Werfel cuprinde 7
volume de poezii, 9 romane, 8 povestiri şi
nuvele, 13 piese de teatru, 3 librete şi 4
eseuri. După moartea sa au mai apărut două
volume de opere complete, 11 puneri în
scenă şi 8 ecranizări ale romanelor sale. Pot fi
citate cel puţin 17 lucrări ample despre viaţa
şi opera sa.
45. În ce priveşte romanul său “Cele 40 de zile de pe Musa
Dagh”, în afara primei ediţii din 1933 au mai fost
tipărite numai în Germania alte 4 ediţii, în:
1953 1955
47. În anul
2008,
romanul a
apărut sub
forma unui
Audiobook
48. Cartea a apărut şi în limba română în mai
multe edituri, printre care şi în Editura Univers
49. În toamna anului 1934
cartea a apărut în Statele
Unite ale Americii, tradusă în
limba engleză, în Editura
Viking Press şi recent, în
Editura Carroll & Graf
Publishers, în anul 1990,
precum şi în multe alte limbi
ale pământului.
50. “Centrul Împotriva Expulzărilor” înfiinţat în Germania în anul
1999, a instituit în anul 2002 “Premiul pentru Drepturile
Omului FRANZ WERFEL”. Premiul este însoţit de suma de
10.000 de Euro şi este înmânat la fiecare doi ani în biserica
Sfântul Paul din Frankfurt
51. Prima atribuire a premiului a avut loc în anul 2003.
Primul dintre premiaţi a fost Dr. Mihran Dabag din
Germania (născut la Diyarbakir în anul 1944),
conducătorul “Institutului pentru Cercetarea
Diasporei şi Genocidului” la Universitatea Bochum din
Ruhr,
52. ”pentru contribuţia sa ştiinţifică în
domeniul cercetării genocidului şi
istoriei prigonirii şi persecuţiei
armenilor, cu implicaţiile lor
ulterioare şi actuale”.
53. În anul 2009 premiul
a fost acordat
Hertei Müller,
pentru romanul
“Atemschaukel”,
care s-ar putea
traduce prin
“Echilibrul
Respiraţiei”.
54. În anul 2006, din partea “Comunităţii de Onoare a
Armenilor”, s-a înmânat Bibliotecii Naţionale din
Austria o plachetă,
55. în semn de adâncă recunoştinţă, post mortem, pentru
cel care a fost Franz Werfel.
56. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1. Foltin, B., “Franz Werfel” Ed.Metzler, Stuttgart,
1972
2. Jungk, P., St., “Franz Werfel. Eine Lebens-
geschichte”, Ed. Fischer, Frankfurt a. M., 2001.
3. Sporis, E., “Franz Werfels politische Weltvor-
stellung”, Ed. Lang, Frankfurt a.M., 2000.
4. Wikipedia, Personeninfo, Franz Werfel.
5. Wikipedia, Geschichte, Musa Dagh.
