După 15 ani de la producerea accidentului la Iazul Aurul, stafiile acestuia mai bântuie, generând consecinţe economice dramatice pentru Baia Mare şi Maramureş. Cu un minim de responsabilitate tehnică din partea celor implicaţi, acest accident putea să nu se producă. Momentul a fost nefast iar amploarea mediatică a atins cote fără precedent în istoria accidentelor miniere. Catalogarea accidentului ca fiind ”cea mai mare catastrofă ecologică de după Cernobâl” a declanşat o adevărată isterie în presă, otrăvind imaginea României şi a Băii Mari. Surprinzător este faptul că şi în prezent, numeroşi “ecologişti“ care se manifestă prin diferite mijloace de comunicare, continuă să denatureze efectele reale ale accidentului, exagerându-le, “cianurând“ imaginea regiunii. Ei se transformă, de fapt, în ecoterorişti, prin neînţelegerea consecinţelor faptului că obstrucţionarea oricărei activităţi industriale subminează interesul dezvoltării comunităţii. De ce nu suntem corecți până la capăt?! Dacă reacţia vecinilor unguri şi a presei internaţionale faţă de accidentul din Baia Mare a fost foarte vehementă, cu exagerarea consecinţelor, această atitudine nu s-a repetat în anul 2010, când accidentul produs la Ajka (Ungaria), la un iaz de decantare în activitate, a provocat 10 morţi, 150 de răniţi şi numeroase proprietăţi distruse şi infestate. Autorităţile maghiare au gestionat acest accident cu responsabilitate, i-au condamnat pe cei răspunzători de siguranţă, dar au permis continuarea activității respectivei societăți. Revoltător este faptul că mulți dintre cei care apar azi în presă ca “specialişti“ și dau sfaturi, erau răspunzători pentru proiectul pe care l-au implementat în Baia Mare şi au girat siguranţa acestuia ! Aceştia, din ignoranţă, au fost de acord cu un proiect a cărui documentaţie cuprinde afirmaţia “nu există nici un risc“. Orice inginer responsabil ştie că un proiect industrial cu risc zero nu există – este o utopie – şi nu-şi permite să-l semneze. Într-o astfel de situaţie, într-o ţară în care respectarea siguranţei proiectelor este primordială, are loc un proces juridic, în care cei responsabili de accident sunt condamnaţi. În acest fel, se elimină ipotezele false, care alimentează în continuare neavizaţii şi căutătorii de senzaţional. Nu așa s-au petrecut lucrurile în cazul accidentului ”Aurul”. Dacă astăzi este considerat accident grav, catastrofă, dezastru, etc., fără o decizie judecătorească bazată pe expertize tehnice care să dovedească responsabilitatea și vinovăția, precum și amploarea pagubelor, atunci orice apreciere este nefondată și reprezentă simple speculații, vehiculate de persoane neautorizate și, de multe ori, interesate în transmiterea unor informații denigratoare. La 01.02.2010, O.N.G.- urile au comemorat 10 ani de la accident şi împreună cu

1. 15 ANI DE LA ACCIDENTUL DE
LA IAZUL AURUL
Romaltyn Mining

2.  După 15 ani de la producerea accidentului la Iazul Aurul,
stafiile acestuia mai bântuie, generând consecinţe
economice dramatice pentru Baia Mare şi Maramureş.
Cu un minim de responsabilitate tehnică din partea celor
implicaţi, acest accident putea să nu se producă. Momentul
a fost nefast iar amploarea mediatică a atins cote fără
precedent în istoria accidentelor miniere. Catalogarea
accidentului ca fiind ”cea mai mare catastrofă ecologică de
după Cernobâl” a declanşat o adevărată isterie în presă,
otrăvind imaginea României şi a Băii Mari.

3.  Surprinzător este faptul că şi în prezent, numeroşi
“ecologişti“ care se manifestă prin diferite mijloace de
comunicare, continuă să denatureze efectele reale ale
accidentului, exagerându-le, “cianurând“ imaginea
regiunii.
Ei se transformă, de fapt, în ecoterorişti, prin neînţelegerea
consecinţelor faptului că obstrucţionarea oricărei activităţi
industriale subminează interesul dezvoltării comunităţii.

4.  De ce nu suntem corecți până la capăt?!
Dacă reacţia vecinilor unguri şi a presei internaţionale faţă
de accidentul din Baia Mare a fost foarte vehementă, cu
exagerarea consecinţelor, această atitudine nu s-a repetat
în anul 2010, când accidentul produs la Ajka (Ungaria), la
un iaz de decantare în activitate, a provocat 10 morţi, 150
de răniţi şi numeroase proprietăţi distruse şi infestate.
Autorităţile maghiare au gestionat acest accident cu
responsabilitate, i-au condamnat pe cei răspunzători de
siguranţă, dar au permis continuarea activității respectivei
societăți.

5.  Revoltător este faptul că mulți dintre cei care apar azi în
presă ca “specialişti“ și dau sfaturi, erau răspunzători
pentru proiectul pe care l-au implementat în Baia Mare şi
au girat siguranţa acestuia !
Aceştia, din ignoranţă, au fost de acord cu un proiect a
cărui documentaţie cuprinde afirmaţia “nu există nici un
risc“. Orice inginer responsabil ştie că un proiect industrial
cu risc zero nu există – este o utopie – şi nu-şi permite să-l
semneze. Într-o astfel de situaţie, într-o ţară în care
respectarea siguranţei proiectelor este primordială, are loc
un proces juridic, în care cei responsabili de accident sunt
condamnaţi. În acest fel, se elimină ipotezele false, care
alimentează în continuare neavizaţii şi căutătorii de
senzaţional.

6.  Nu așa s-au petrecut lucrurile în cazul accidentului
”Aurul”.
Dacă astăzi este considerat accident grav, catastrofă,
dezastru, etc., fără o decizie judecătorească bazată pe
expertize tehnice care să dovedească responsabilitatea și
vinovăția, precum și amploarea pagubelor, atunci orice
apreciere este nefondată și reprezentă simple speculații,
vehiculate de persoane neautorizate și, de multe ori,
interesate în transmiterea unor informații denigratoare.

7.  La 01.02.2010, O.N.G.- urile au comemorat 10 ani de la
accident şi împreună cu ministrul român al mediului – dl.
Laszlo Borbely, au păstrat un moment de reculegere
(pentru cine ?! – accidentul nu s-a soldat cu pierderi de
vieţi omeneşti !) şi au reiterat ideea că accidentul Aurul
de la Baia Mare a fost ”al doilea Cernobâl”.
Exagerarea, împinsă până la paroxism, a unui accident fără
victime (au murit peşti doar în Ungaria, pentru că din
ignoranţă, crezând că fac bine, au utilizat ca antitod al
cianurii, hipocloritul) a provocat un grav prejudiciu de
imagine activităţii miniere din România.

8. Cu ce ne-am ales noi, băimărenii?...
Citeste tot articolul pe site-ul http://romaltyn.info/stiri/