propaganda cu opinii

1. Propaganda cu opinii
H.-R. PATAPIEVICI
Contactul meu cu presa de in-formatie este, ca al oricarui laic, prin intermediul presei
scrise si al celei vorbite. Urmaresc zilnic stirile radio ale posturilor FM si, pe scurte, cite
un post strain; fireste, in fiecare dimineata citesc unul sau doua ziare de informatie.
Aceasta experienta m-a condus la urmatoarele doua concluzii: prima, ca exista o
deosebire deloc neglijabila intre presa scrisa si presa vorbita, in favoarea celei vorbite; a
doua, ca scufundarea zilnica in presa noastra de informatie seamana mai mult cu un
proces de tulburare a mintilor, decit cu unul de clarificare. Foarte pe scurt spus,
zgomotul stilistic al presei care, la noi, se pretinde de informatie este toxic. Scopul
presei de informatie este de a furniza informatii si de a propune clarificari. Efectul presei
noastre de informatie este sporirea confuziei si chemarea la agitatie, - prin rezonanta
stilistica cu textul manducat. Rasfoiti presa cotidiana si apoi ascultati aceleasi stiri la
radio. Veti descoperi ca informatiile livrate de cotidianele noastre sunt inecate in
vorbaria ziaristului care le monteaza - cu cit mai proeminent ziaristul, cu atit mai virtoasa
vorbaria - , de parca idealul presei scrise ar fi birfa, sueta si chibitarea la un loc. Trecind
in revista performantele ziaristilor care scriu in primele pagini ale marilor cotidiane, nu
pricepi limpede potrivit caror calitati au fost angajati. Te intrebi: de ce ziaristul de
informatie simte ca trebuie sa scrie enervat despre lucruri care nu sunt limpezi decit
tratate cu neutralitate? De ce simte nevoia sa gesticuleze stilistic in marginea oricarei
informatii? De ce nu poate fi patriot decit debitind fioros tirade despre dezmembrarea
Romaniei? De ce trebuie sa spuna luxuriant lucruri care, modest, pretind doar
simplificare? De ce orice comentariu trebuie scris ca un pamflet, iar autorul sa se simta
visceral implicat in ce scrie, ca intr-o cruciada impotriva cui scrie? Am auzit urmatorul
argument: jurnalistul de vocatie nu se poate exprima impersonal, deoarece el este
posesorul unui mesaj. Acest argument este complet gresit: sa ne gindim cum ar fi ca
telefonista careia ii transmiti o telegrama sa iti raspunda in vocalize. Prost plasate,
virtutile se transforma in handicapuri. E ca si cind telefonistele ar fi angajate dupa criterii
de primadona. Prin urmare, ziaristul de informatii nu are a face vocalize de coloratura in
textele prin care cauta sa ne transmita informatii corecte.
Dar, imi pun intrebarea: doreste cu adevarat presa noastra scrisa sa transmita
publicului cititor informatii corecte? Am sentimentul, cind parcurg presa cotidiana, ca
fiecare cititor este privit de cei care fac aceste ziare ca tinta unui razboi propagandistic.
Jurnalistii scriu cu patima celui care trebuie sa convinga neaparat pe cineva de ceva
anume. Este, intr-un fel, ca la razboi: daca nu esti suficient de convingator, pierzi batalia
informatiilor. Cind scrie, jurnalistul nostru scrie mereu cu capsa pusa, deoarece el
poarta simultan mai multe razboaie: cu cititorul, pentru a-l converti la cauza sa; cu cei
despre care scrie, pentru a-i nimici; cu imaginea sa publica, pentru a o umfla. Ziaristul
poarta, cu ajutorul informatiilor pe care le livreaza, un razboi de propaganda.
Imediat, insa, iti faci urmatorul rationament: de acord, ziaristul de informatie se
comporta ca un propagandist; dar propagandistii urmaresc o agenda; ce agenda
ascunsa poate avea ziaristul din presa de informatie? Sunt, mi se pare, doar doua

2. posibilitati: fie este vorba de o agenda impusa, situatie in care ziaristul este, constient
ori nu, agent de influenta; fie e vorba de o agenda liber consimtita, caz in care ziaristul
de informatie face presa asa cum se face propaganda deoarece isi imagineaza ca
acesta este singurul mod responsabil de a face presa. Pe de o parte, sunt convins ca
exista ziaristi importanti a caror agenda este ghidata din umbra de dosarul lor personal
de la securitate. Pe de alta parte, cred ca motivul pentru care stilul general al presei
noastre de informatie este propaganda de opinie tine de convingerea generala, in presa
de azi, ca singurul mod responsabil de a face presa de informatie este sa faci presa asa
cum se face propaganda: adica potrivind informatiile astfel incit pe primul plan sa stea
mereu ideile tale, convingerile tale, umorile si antipatiile tale private. Aproape ca nu
exista cotidian, in Romania, care sa nu prezinte stirile dorind in acelasi timp sa
dovedeasca un anumit punct de vedere asupra stirii respective. Nu doar ca ziaristii
nostri de informatie ne spun ce sa gindim; dar stirea insasi este formulata in asa fel incit
nu o poti intelege daca nu adopti punctul de vedere partizan al celui care o redacteaza.
Datorita acestei optici distorsionate, cinismul si parada de principii vor fi in mod
inevitabil principalele trasaturi morale ale ziaristului care face propaganda opiniilor sale
sub acoperirea livrarii de informatii. Altfel spus, ca presa de informatie, presa cotidiana
din Romania este, in cea mai mare parte, inutilizabila: este o simpla presa de
propaganda a ideilor impartasite de conducerea ziarului respectiv.
Din acest motiv, eu, ca cititor zilnic al acestei prese, ma simt continuu agresat si
intoxicat. In loc sa fie practicata ca un exercitiu de luciditate in vederea prevenirii bolilor
societatii, presa noastra de informatie este ca un strigat de lupta, ca un urlet in pustiu si
ca o sudalma universala. Este un rezonator de energii negative. Problema toxinelor
raspindite prin presa nu este deloc, cum afirma spiritele iliberale, semnul ca libertatea
presei ar trebui limitata. Libertatea presei, in conceptia mea, este inatacabila, iar
excesul de libertate isi are remediul numai in libertatea insasi. Anomalia jurnalistica
descrisa mai sus este consecinta unei anumite ideologii de presa, care crede ca presa
de informatie se face ca o presa de propaganda a opiniilor. Aceasta ideologie este
gresita, nu libertatea de care se foloseste pentru a o maimutari