Science Fiction

1. Montauk – Conexiunea extraterestră
Stewart Swerdlow
Carte publicată de Peter Moon
Ilustraţii de Nina Anue
Copertă: Fluturele primordial
Viziunea artistului asupra prototipului fluturelui primordial care a donat ADN
pentru Proiectul Terra, pentru a crea pe pământ fiinţe cunoscute sub numele de fluturi. În
partea dreaptă de sus a arcadei apare un simbol arhetipal care semnifică deschiderea
ADN-ului. Simbolul din partea stângă de sus descrie perfecţiunea realităţii fizice. În acest
desen, fluturele şi-a amestecat ADN-ul cu cel al unei creaturi umane. Fluturii de pe pământ
monitorizează magnetismul planetei şi ştiu să îl modifice astfel încât acesta să aibă un efect
benefic asupra mediului.
Pe măsură ce avansăm în noul mileniu, poveştile legate de răpiri ale oamenilor
de către extratereştri s-au înmulţit considerabil, penetrând conştiinţa colectivă a
umanităţii. Deşi s-a ajuns astfel la o nouă viziune asupra condiţiei umane, foarte puţine
asemenea relatări sunt acceptate şi înţelese de cititorul mediu.
„Montauk: Conexiunea extraterestră” prezintă povestea remarcabilă a lui
Stewart Swerdlow, un medium înzestrat care a cunoscut percepţiile extrasenzoriale încă de
la naştere. Această capacitate ieşită din comun l-a transformat pe Stewart într-un veritabil
magnet pentru supravegherea guvernamentală, în timp ce structura lui genetică unică a
atras diferite rase extraterestre, care au încercat să-l folosească în funcţie de propriile lor
interese. Aceste planuri sinistre au scăpat de sub control după ce Stewart a început o
procedură de deprogramare împreună cu Preston Nichols, special concepută pentru a-i
curăţa memoria şi influenţele de control care i-au fost inoculate în ea. Au urmat diferite
ameninţări pentru Stewart. În final, după ce acesta a refuzat în repetate rânduri să
întrerupă legăturile cu Nichols, a fost aruncat în închisoare. În pofida acestor evenimente,
adevărul a început treptat să iasă la iveală, schimbându-i viaţa.
Înstrăinat de familie, Stewart a fost trimis la închisoare pe motiv de fraudă
financiară. Făcând eforturi supraomeneşti, el a reuşit în cele din urmă, folosindu-se
inclusiv de înzestrarea primită de la Dumnezeu, să îşi reevalueze viaţa şi să scape de sub
influenţa diferitelor agenţii şi entităţi care au încercat să se folosească de el. După ce a
şters influenţele negative din memoria sa, Stewart a început să îşi recupereze anumite
amintiri cheie, scăpând de sub controlul forţelor care au încercat să îl transforme într-un
instrument, aşa cum procedează cu întreaga umanitate. Aspectul cel mai uluitor al
incredibilei sale poveşti este însuşi faptul că doreşte să ne împărtăşească tuturor această
cunoaştere ieşită din comun.
Această carte este dedicată lui Janet Swerdlow, pentru devoţiunea, tenacitatea,
bunătatea şi iubirea ei necondiţionată. O dedic de asemenea copiilor mei, care mi-au
dăruit puterea şi speranţa de a merge mai departe în timpul orelor mele cele mai
întunecate.
Cuprins
Introducere
Capitolul unu Experimentul Philadelphia

2. Capitolul doi O copilărie ciudată
Capitolul trei Menajeria
Capitolul patru Pubertatea
Capitolul cinci Teroare la Montauk
Capitolul şase Peste ocean
Capitolul şapte La Kibbutz
Capitolul opt Siriusienii
Capitolul nouă Flăcările gemene
Capitolul zece Căsătoria
Capitolul unsprezece Fenomene ciudate
Capitolul doisprezece Copiii mei
Capitolul treisprezece Recrutarea de către CIA
Capitolul paisprezece Risc de securitate
Capitolul cincisprezece Îl cunosc pe Preston
Capitolul şaisprezece În Caraibe
Capitolul şaptesprezece Revelaţia
Capitolul optsprezece Christos
Capitolul nouăsprezece Agende politice
Capitolul douăzeci Noi capacităţi
Capitolul douăzeci şi unu Sentinţa
Capitolul douăzeci şi doi Închisoarea
Capitolul douăzeci şi trei Eliberarea
Capitolul douăzeci şi patru Viaţa merge mai departe
Capitolul douăzeci şi cinci Janet
Capitolul douăzeci şi şase Paradisul regăsit
Finalul
Limbajul hiperspaţiului
Anexă
Glosar
Index
Introducere
Chiar în timp ce scriu această introducere, viziunea umanităţii asupra timpului şi
spaţiului se schimbă radical. Considerat cândva domeniul exclusiv al fizicienilor şi
matematicienilor de geniu, umanitatea a aflat că instituţiile şi universităţile sale „sacre” au
minţit în această privinţă. Ca să fim delicaţi, putem spune că au interpretat greşit realitatea.
Din fericire (sau din nefericire), secretele timpului şi spaţiului nu ne-au fost servite
pe un platou de argint. Dimpotrivă, am învăţat despre ele pe pielea noastră, ca nişte ucenici

3. vrăjitori care încearcă să-i fure maestrului său secretele cunoaşterii. Magicianul care deţine
aceste secrete nu doreşte să renunţe la supremaţia sa! De aceea, suntem nevoiţi să ne
descurcăm cu puţinele informaţii care se scurg şi nu suntem lăsaţi să ne înscriem la
„Universitatea Controlului Conştiinţei asupra Timpului şi Spaţiului”.
Cel mai mare secret al timpului şi spaţiului care a ajuns până la noi este acela că
aceste componente fundamentale ale dimensiunii noastre fizice pot fi manipulate. Această
idee este încă nouă pentru savanţii convenţionali şi pentru mas-media controlată direct.
Manipularea conştiinţei este cunoscută sub numele de „controlul minţii”, sintagmă pe care
principalele organe ale mas-mediei refuză în continuare să o accepte.
Din păcate, orice formă de manipulare a aspectelor spaţio-temporale este sinonimă
cu o modificare în planul conştiinţei, şi deci cu o formă de control al minţii. Explicaţia este
simplă: răspunsurile noastre la ideea de timp şi de spaţiu sunt în mare măsură condiţionate.
Puţini sunt cei care pun la îndoială în mod serios şi conştient structura realităţii fizice aşa
cum o cunoaştem noi. Deşi, la prima vedere, vinovată de această stare de lucruri pare să fie
evoluţia naturii umane şi a creierului oamenilor, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. În
realitate, creierul uman este un computer perfect, capabil să îi servească posesorului său ca
un instrument în vederea atingerii iluminării cosmice. Din păcate, această capacitate a sa a
fost scurtcircuitată la nivelul întregii umanităţi de diferiţi factori. Printre aceştia am putea
enumera: extratereştrii, preoţimea din Antichitate, îndoctrinarea religioasă, găştile tinerilor
şi programul CIA de control al minţii cunoscut sub numele de MK-Ultra.
MK-Ultra nu este altceva decât o „modernizare” făcută cu mijloacele secolului XX
a unor tehnici străvechi, cum erau cele folosite de gruparea medievală intitulată Asasinii, un
cult provenit din Orientul Mijlociu care îşi programa victimele să ucidă cu ajutorul
haşişului. După cel de-al Doilea Război Mondial, guvernul a început să facă experimente cu
drogurile de sinteză de genul aşa-numitului „ser al adevărului”. Acest fapt este atestat de
dovezi şi nici măcar nu este negat deschis de către guvern. Tot ce au încercat oficialii a fost
să minimalizeze la maxim adevărata semnificaţie a experimentelor făcute. Cărţile care
descriu acest subiect se limitează să vorbească despre tratamentul aplicat prizonierilor de
război, încercând să acrediteze ideea că aceste metode au drept unic scop obţinerea
secretelor militare de la duşmani. Din când în când, câte o abordare mai îndrăzneaţă
încearcă să investigheze potenţialul criminal al metodelor de control al minţii şi
posibilitatea transformării oamenilor în simpli roboţi programaţi. Deşi reprezintă un pas în
direcţia cea bună, această viziune nu merge suficient de departe.
Dacă putem accepta premisa incontestabilă că diferiţi oameni lipsiţi de scrupule au
participat la proiectul guvernamental al „serului adevărului”, faptele ne permit să alcătuim
un scenariu din ce în ce mai incredibil. Când un om este supus procedurii de narcosinteză,
subconştientul său poate fi accesat fără ca el să fie conştient de acest lucru. De cele mai
multe ori, el va spune adevărul, răspunzând sincer la întrebările puse de anchetatori. Ceea
ce este şi mai remarcabil este faptul că el poate spune adevărul despre anumite lucruri pe
care nu le conştientizează în stare de veghe. Din această perspectivă, el poate fi folosit ca
instrument de sondare a subconştientului colectiv.
Evident, orice cercetător curios şi serios nu se va limita să pună întrebări
referitoare exclusiv la secretele de război. El va profita de prilej şi îi va pune subiectului
întrebări legate de Dumnezeu, de istoria evoluţiei şi de natura ultimă a realităţii. Cu
siguranţă, unii subiecţi supuşi narcosintezei se vor dovedi mai înzestraţi decât alţii pentru
acest tip de cercetare, aşa că se vor face un număr cât mai mare de studii clinice. Folosind
psihicul uman, cercetarea ar putea avansa către zone neatinse vreodată până atunci de
cunoaşterea umană. De pildă, dacă supui un om ca Einstein unor experimente cu serul
adevărului, ai putea obţine informaţii extrem de interesante referitoare la dilema
universului. La un moment dat, un investigator va fi tentat să afle principiile creaţiei care
rămân ascunse în faţa percepţiei noastre asupra „realităţii de zi cu zi”. Orice om care
pătrunde în aceste zone ascunse de control al conştiinţei trăieşte practic ceea ce se numeşte
o „iniţiere în ocultism”.

4. Scenariul de mai sus este cât se poate de simplu şi nu îţi trebuie altceva decât un
banal simţ al logicii pentru a-l accepta. În ceea ce priveşte istoria reală a acestui tip de
cercetări, aceasta este o cu totul altă chestiune. Din păcate, deşi s-a aflat câte ceva, partea
cea mai savuroasă a acestei istorii rămâne în continuare ascunsă. Ceea ce ştim sigur este că
prin anii 50 s-au făcut nenumărate experimente cu LSD şi că a fost iniţiat un proiect de
control al minţii prin tortură, condus de dr. Ewen Cameron. O mare parte din studiile
referitoare la LSD s-au făcut sub conducerea dr. Timothy Leary, un profesor de la Harvard,
discreditat public prin anii 60. Deşi Leary a pretins că s-a folosit de CIA pentru a obţine
fondurile necesare investigaţiilor sale, serviciile secrete s-au folosit la rândul lor de el.
Oricare ar fi adevărul, cert este că Leary a fost unul din cei doi piloni ai Proiectului
Monarch, un proiect de control al minţii iniţiat şi condus în anii 50. Nu întâmplător, Leary
şi colegii săi erau cunoscuţi sub numele de „Băieţii Monarch”. Ulterior, evoluţia proiectului
de control al minţii a continuat în unitatea militară dezafectată de la Camp Hero, în
Montauk Point, New York.
Cele mai multe informaţii revelate public în legătură cu cercetările făcute la
Montauk au fost furnizate de Preston Nichols, care a participat la acest proiect în calitate
atât de anchetator cât şi de victimă. Preston a scris mai multe cărţi pe acest subiect,
împreună cu mine. Am inclus în anexă o sinteză a operei sale, pentru cei care nu au avut
ocazia să le citească până acum. Între altele, el a vorbit foarte mult de „băieţii din
Montauk”, o expresie generală care se referă la toţi cei programaţi din punct de vedere
mental prin intermediul psihicului lor sexual. Recent, el a început să aplice această
sintagmă inclusiv femeilor, pe care le numeşte „fetele din Montauk”.
Cel mai tulburător este faptul că aceşti oameni programaţi sunt foarte numeroşi.
Numai în Long Island trăiesc probabil sute, şi aceasta nu este decât o picătură într-un ocean.
Tot mai mulţi oameni atestă că au fost supuşi unor experimente ciudate de control al minţii.
Ei au amintiri fragmentate ale unor evenimente cel puţin bizare. Vieţile lor sunt dovada cea
mai vie a manipulării la care au fost supuşi prin tehnici de control al minţii.
Ajungem astfel la subiectul cărţii de faţă: un individ care a suferit din cauza
acestor experimente şi care a supravieţuit, putându-şi spune povestea. Numele său este
Stewart Swerdlow.
Am auzit pentru prima oară de Stewart Swerdlow în anul 1992, când lucram încă
la manuscrisul cărţii Proiectul Montauk: Experimente legate de timp. Cel care mi-a povestit
despre el a fost Preston, care mi-a relatat nişte lucruri incredibile legate de deprogramarea
acestuia. Istoria era atât de neverosimilă încât am ajuns chiar să mă întreb dacă Stewart
există cu adevărat.
Mai târziu, am văzut o mărturie video a lui Stewart, în care acesta povestea
implicarea sa în experimentele de control al minţii, din care o parte erau incluse în Proiectul
Montauk. Cel puţin, m-am convins că personajul era real.
Următorul eveniment legat de Stewart pe care l-am aflat a fost încarcerarea lui, în
circumstanţe dintre cele mai bizare. După ce a început să lucreze cu Preston Nichols, în
încercarea de a-şi recupera memoria, guvernul l-a acuzat de crime pe care nu-şi amintea să
le fi comis. Fiind controlor financiar, numele său apărea pe cecuri emise cu cunoştinţa
angajaţilor săi. Acuzaţia era de fraudă financiară, dar adevărata sa crimă era trădarea.
După emiterea acestor acuzaţii, am auzit că Geraldo Rivera urma să facă o
emisiune de televiziune pe tema răpirilor de către extratereştri, avându-l drept invitat
principal pe Stewart. În ultima clipă, Stewart a anulat participarea sa la emisiune, căci
fusese ameninţat că i se va spori pedeapsa cu închisoarea dacă va apărea pe post. Deşi nu a
apărut la televiziune, Stewart a primit o sentinţă foarte grea. Judecătorul părea să-l
simpatizeze şi să creadă sincer că vinovăţia lui era limitată, dar a declarat că nu avea de ales
şi că aceasta era cea mai mică pedeapsă pe care i-o putea da, potrivit legislaţiei în vigoare.
Stewart a fost condamnat la trei ani de închisoare.

5. După ce a fost închis, am început să scriu O nouă vizită la Montauk. Scopul
acestei cărţi era să demonstrez cu argumente că Proiectul Montauk a existat cu adevărat.
Existau diferite dovezi în această direcţie, dar trebuia să fac cercetări. Implicarea lui
Stewart a devenit evidentă după ce am primit un telefon de la o femeie pe care o voi numi
Elaine Donald. Stewart face referire la ea în această carte, numind-o femeia cu accent de
Brooklyn. Elaine m-a rugat să îi fac o vizită şi să discut despre Stewart cu ea. A adăugat că
nu-mi putea spune nimic concret la telefon. Când i-am relatat lui Preston de această
conversaţie, mi-a spus că Elaine era un medium care colabora cu FBI. Altfel spus, făcea
lecturi psihice, spunându-le oamenilor că îi va căuta ea ca să le comunice rezultatele. Între
timp, îi verifica şi le consulta dosarul FBI printr-un contact pe care îl avea la agenţie. Aşa
cum bănuiţi, aceste dosare nu se referă în nici un caz la cazuri criminale. Se crede că există
dosare ascunse pentru fiecare american, de care se foloseşte guvernul atunci când are
nevoie. Poate că nici nu sunt deţinute de FBI, ci chiar de CIA. Nu ştiu nici astăzi dacă
Preston a avut dreptate, dar m-am convins de un lucru: Elaine face într-adevăr lecturi
psihice după investigarea clientului, spunându-i că revine ea pentru a-i comunica
rezultatele.
Elaine era absolut convinsă că Stewart nu avea nimic de-a face cu Proiectul
Montauk şi că toate relele i s-au tras de la ideile pe care i le-a băgat în cap Preston. Mi s-a
prezentat ca o prietenă personală a lui Stewart. Mi s-a părut absurd că m-a făcut să bat atâta
cale, cerându-mi să o cred pur şi simplu pe cuvânt. Erau eu însumi destul de sceptic în ceea
ce îl priveşte pe Stewart, dar cuvintele ei m-au convins că se petrece ceva ciudat. Totul a
devenit şi mai ciudat când i-a dat un telefon unei prietene din Massachussetts, pe care o voi
numi Mary Snodgrass. Aceasta a încercat la rândul ei să mă convingă de faptul că Stewart
nu era implicat în Proiectul Montauk. Comentariile acestei femei erau încă şi mai absurde.
Când mi-a spus că Stewart a negat orice implicare în Proiectul Montauk după ce a fost
închis, i-am prezentat o contra-teorie. I-am spus că nu putem fi siguri că nu a fost programat
din nou în închisoare. M-a asigurat că nu era cazul, aducându-mi ca dovadă supremă faptul
că ştia acest lucru chiar de la paznicii închisorii. Era ca şi cum aş fi ascultat jurământul unei
vulpi care spunea că găinile sunt bine încuiate şi că sunt în siguranţă. Culmea este că femeia
chiar se aştepta ca eu să o cred. Probabil mă credea cam tâmpit. Mai târziu, Preston mi-a
spus că Mary Snodgrass făcea parte din Aquarius Group, o grupare afiliată la CIA. Când
Mary a citit relatarea mea referitoare la ea din cartea O nouă vizită la Montauk, s-a supărat,
deşi am prezentat-o fără nici o exagerare.
Am discutat despre toate aceste lucruri cu Preston şi ne-am consultat dacă pot fi
incluse în carte. Am decis de comun acord că cel mai bine ar fi să îi scriem lui Stewart şi să
îi cerem acordul. După câteva săptămâni, am primit de la el o scrisoare bătută la maşină, în
care nega că ar fi participat vreodată la Proiectul Montauk şi denunţa colaborarea cu
Preston. La prima vedere, părea un simplu răspuns negativ. Ceea ce nu ştiam la vremea
respectivă era faptul că înainte de a fi închis, Stewart făcuse un jurământ în care atesta că
era de partea lui Preston în revelarea Proiectului Montauk şi că nu va da niciodată înapoi. A
instituit chiar un cod secret: orice scrisoare pe care urma să i-o trimită lui Preston din
închisoare, bătută la maşină, nu va descrie adevăratele sale intenţii, ci va fi scrisă sub
influenţa anchetatorilor. Scrisoarea nu trebuia considerată autentică decât dacă era scrisă de
mână.
Dat fiind că scrisoarea primită îmi era adresată mie, nu lui Preston, nu eram
absolut sigur dacă regula se aplica şi în acest caz. De aceea, Preston a luat decizia să
folosim un nume fictiv pentru a-l descrie pe Stewart. Numele pe care l-am ales şi sub care
apare în O nouă vizită la Montauk este Stan Campbell.
Nu l-am întâlnit personal pe Stewart decât pe data de 12 august 1996, când am
făcut împreună o excursie la Montauk Point. De la bun început, mi-a cerut opinia în
legătură cu Elaine Donald. Când i-am spus că impresia mea în legătură cu ea era negativă,
mi-a confirmat că nu nici el avea încredere în ea şi că femeia nu a acţionat în interesul lui.
A vorbit în aceiaşi termeni şi în legătură cu Mary Snodgrass, spunându-mi că aceasta
manipulează oamenii şi că ea a fost aceea care i-a dictat cuvânt cu cuvânt scrisoarea pe care

6. mi-a trimis-o din închisoare. Nici unul din cuvintele scrise aici nu i-a aparţinut personal. Nu
a făcut decât să se conformeze, pentru a fi considerat un „prizonier model”. A adăugat că
are să-mi spună foarte multe lucruri interesante. Cel mai important lucru era acela că s-au
făcut eforturi concertate pentru a minimaliza ideea că experienţele prin care a trecut aveau
ceva de-a face cu proiectul de control al minţii de la Montauk.
Aşa l-am cunoscut pe Stewart Swerdlow. Întreaga sa existenţă părea să aibă de-a
face cu infrastructura proiectului guvernamental de control al minţii. Cartea de faţă va
descrie de asemenea felul în care i-a cunoscut el pe Duncan Cameron, Preston Nichols şi Al
Bielek. Înainte de a-i da cuvântul, aş mai dori să adaug ceva interesant în legătură cu
Stewart.
Înainte de a-l întâlni, Duncan mi l-a descris pe Stewart ca fiind mai avansat psihic
decât el. Ca să folosesc propria sa terminologie metafizică, Duncan susţine că marea
majoritate a oamenilor sunt „de ordinul şapte”, ceea ce înseamnă că au o structură aurică în
formă de salată, alcătuită din şapte straturi suprapuse, cu şapte frecvenţe de vibraţie diferite
ale câmpului magnetic, concentrate în şapte nuclee (chakra-e), etc. Duncan mi-a spus că el
este „de ordinul paisprezece”, având o aură cu dublă structură (14 straturi succesive, etc.).
În viziunea lui, Stewart este „de ordinul 21”, având o triplă structură aurică.
Duncan mi-a explicat că cei care aparţin acestei din urmă categorii reprezintă
interferenţe ale unor alte dimensiuni superioare în realitatea noastră fizică. Acest lucru
explică anumite fenomene ciudate sau paranormale despre care auzim, citim, sau chiar le
experimentăm noi înşine. Ideea este că întreaga realitate manifestă este rezultatul unei
conştiinţe a priori, care a creat materia, energia, timpul şi spaţiul.
Dacă cei care se ascund în spatele experimentelor legate de controlul minţii se
aflau în căutarea unui subiect ideal pentru explorarea dimensiunilor ascunse ale
subconştientului colectiv, cu siguranţă Stewart era candidatul perfect. Experienţele prin care
a trecut demonstrează din plin acest lucru. Aceasta este perspectiva din care ar trebui să
citiţi această carte. Chiar dacă nu toate experienţele prin care a trecut Stewart s-au petrecut
în realitatea fizică, putând fi dovedite ştiinţific, majoritatea au lăsat totuşi urme
incontestabile, care pot fi verificate cu rigoare. Dar cel mai important mi se pare faptul că el
este un individ extrem de inteligent şi de înzestrat, cu o capacitate uluitoare de a pătrunde în
domeniul subconştientului. Povestea sa incredibilă ne oferă o perspectivă nouă asupra
secretelor extraterestre, dar şi asupra conştiinţei care stă la baza lor. Încă şi mai important
este faptul că doreşte să ne împărtăşească tuturor această cunoaştere.
Capitolul unu
Experimentul Philadelphia
La bordul navei din oţel, marinarii îşi vedeau agitaţi de treabă, emoţionaţi şi
îngrijoraţi. Li se spusese că vor face parte dintr-un exerciţiu secret, care va fi decisiv pentru
rezultatul războiului dintre Europa şi Asia. Unii erau voluntari, alţii fuseseră consemnaţi.
Tuturor li s-a spus că dacă vor avea succes, vor intra în istorie ca cei care au salvat America
şi lumea întreagă.
Ancorată în port, ascunsă ochilor curioşi, nava era monitorizată de toate celelalte
vase din baza navală. Numeroşi ingineri şi savanţi lucrau cu înfrigurare pentru a finaliza
conexiunile unui echipament cât se poate de ciudat, situat în centrul de control de pe puntea
superioară. Un al doilea centru de control, situat pe uscat, în imediata apropiere, era plin cu
observatori ştiinţifici proveniţi din eşaloanele superioare ale guvernului. Comunicarea între
cele două centre nu înceta nici o clipă.
Johannes von Gruber a urcat fără zgomot pe navă şi s-a îndreptat direct către
centrul de control, în care echipamentul era în sfârşit pregătit. El i-a observat pe tinerii
marinari care îşi vedeau de treabă la posturile lor, în aşteptarea evenimentului care urma să

7. se producă. „Dacă ar şti care este adevărata misiune a acestei nave, s-ar gândi de două ori
înainte să rămână la bord, şi-a spus el. În întreaga istorie a umanităţii nu s-a încercat
niciodată până acum un asemenea experiment, la o scară atât de mare şi cu fiinţe vii. Sper
ca Tesla să aibă dreptate, căci altminteri se va dezlănţui iadul… la propriu!”
Şi-a amintit apoi subit de călătoria care l-a adus în America. Fusese un drum lent şi
obositor. Ca ofiţer de rang înalt decorat în Primul Război Mondial, von Gruber avea acces
la multe surse de obţinere a unor documente false. Acestea i-au permis să călătorească în
vara anului 1943, mai întâi în Elveţia, pentru a se întâlni cu câţiva indivizi foarte secretoşi,
apoi în Spania, cu avionul, apoi în Portugalia, şi în cele din urmă în Statele Unite. Misiunea
sa era personală, fiind considerată de o importanţă extremă de toate puterile care se
ascundeau în culisele istoriei. Această călătorie era atât de secretă încât nici chiar rudele şi
prietenii săi apropiaţi nu ştiau de ea. Dacă misiunea sa ar fi dat greş, tuturor li s-ar fi spus că
a căzut în război.
Nu mai avea însă uniforma de ofiţer al celui de-al Treilea Reich. O privire aruncată
noii sale uniforme americane, de culoare kaki, cu cizme negre, le-a readus subit la realitate.
Implicaţiile experimentului erau tot ce îl interesa la acel moment. În testele anterioare,
obiecte de dimensiuni mici deveniseră invizibile timp de câteva secunde. Ce-i drept, nu
toate animalele de laborator supuse testelor s-au întors la faza vizibilă, dar se presupunea că
aceste erori au fost corectate. Mai întâi, oamenii de ştiinţă urmau să facă nava USS Eldridge
complet invizibilă, iar apoi trebuiau să o readucă la starea normală. În continuare, ar fi
trebuit să transporte pur şi simplu nava, cu tot cu echipaj, într-o locaţie diferită – probabil în
Norfolk Harbor. O asemenea realizare ar fi eliminat definitiv războiul de pe pământ, căci
cei care ar fi controlat această tehnologie ar fi devenit invincibili. Principalele guverne ale
lumii – cele din Statele Unite, Germania, Marea Britanie, Rusia şi Franţa – s-ar fi unit între
ele pentru a elimina puterile mai mici şi rasele care le incomodau. Intenţia lor era să trimită
apoi armate vaste pretutindeni în univers. Noul guvern mondial ar fi domnit astfel asupra
întregului univers! Pentru un asemenea obiectiv, Reich-ul era dispus chiar să se alieze cu
Statele Unite. Datorită contactelor guvernului german cu anumiţi „vizitatori”, şi Statele
Unite erau dispuse să lase deoparte diferenţele ideologice. Fiecare parte credea că, în final,
va ajunge să controleze întregul plan.
La momentul stabilit, echipamentul a fost pornit, mai întâi la putere mică. După ce
piesele au intrat în vibraţie, luminile de pe navă şi de la centrul terestru au început
clipească. Totul a fost scufundat într-o lumină verde. Johannes a simţit un fior de gheaţă de-
a lungul coloanei vertebrale şi senzaţia că i se face greaţă. A continuat să privească, în timp
ce cei de la bază transmiteau ordine să crească puterea la nivelul maxim, pentru a încheia
astfel experimentul. Sistemul de comunicare cu nava a transmis un semnal de alertă,
cerându-le tuturor să rămână pe poziţii până la încheierea experimentului.
Oamenii de ştiinţă de la sol priveau scânteile electrice care ieşeau din navă.
Aceasta a căpătat culoarea galben muştar, apoi verde strălucitor, şi în final, chiar înainte să
dispară în hiperspaţiu, o nuanţă albastru electric. În acel moment, camerele de luat vederi de
la sol au înregistrat două obiecte zburătoare neidentificate, care pluteau deasupra navei.
Odată cu dispariţia acesteia din câmpul vizual, au dispărut şi ele.
La bordul navei Eldridge, von Gruber a simţit cum întregul corp îi este străbătut de
valuri intense de energie. Deşi continua să simtă podeaua sub picioare, avea senzaţia că se
prăbuşeşte. În jur vedea culori albastre, verzi şi violete. În aer se auzea un zgomot puternic,
un fel de vâjâit ca de transformator. Întreaga navă a căpătat o aparenţă de vis. Oamenii din
jurul său ţipau şi se văietau. Însăşi structura de metal a navei părea că vălureşte, ca şi cum
ar fi făcut parte din ocean. În final, Johannes a renunţat la gândurile sale şi a privit cu
atenţie în jur. I-a văzut pe unii membri ai echipajului alergând şi pe alţii dând ordine, cu
vocile bolborosite, ca şi cum s-ar fi aflat sub apă. Acele aparatelor de pe panourile de
comandă o luaseră razna, rotindu-se în toate direcţiile. Încet, Johannes a ieşit din cabina de
comandă.

8. A privit către ţărm şi a rămas şocat. Portul dispăruse. În locul lui a văzut impulsuri
electrice, câmpuri energetice care pulsau în tot felul de culori, lumini care se roteau şi două
nave ciudate care pluteau în apropiere. Von Gruber i-a văzut pe marinari strigând şi sărind
peste bord. Le-a strigat să se oprească, dar fie nu l-au auzit, fie nu i-au acordat nici o
atenţie. De îndată ce treceau de bord, corpurile oamenilor păreau să se dizolve în curenţii
energetici.
S-a uitat înapoi, către camera de control, şi a văzut oameni încercând să distrugă
cu ciocanele echipamentul. A asistat inclusiv la imaginea oribilă a unor marinari
dizolvându-se parţial în structurile de metal ale navei, ca şi cum totul îşi pierduse
soliditatea. În jur nu mai exista decât energie fluidă. Imaginea era atât de înspăimântătoare
încât însuşi Johannes a intrat în panică. Dacă rămânea pe punte, nava ar fi putut exploda sau
s-ar fi putut transforma în energie. Dacă sărea peste bord, ar fi încetat să existe. Prin minte
i-au trecut imagini cu soţia şi cu copiii săi. S-au succedat apoi gânduri cu superiorii săi din
organizaţiile secrete. Aceştia nu i-au spus niciodată că s-ar putea întâmpla aşa ceva. La
naiba cu cauza lor şi cu acest experiment nebunesc. Drept care, s-a aruncat el însuşi peste
bord.
La început, i s-a părut că zboară rapid prin aer. În jur se auzeau zgomote: un bâzâit
puternic însoţit de păcănituri. Lui Johannes i-a trecut prin cap că poate aceasta este moartea.
O stare de pace intensă a coborât asupra lui şi nu şi-a mai simţit corpul. Nu au rămas decât
senzaţiile electrice. A început să audă zgomote ca de sonerie în urechi. Pe măsură ce
acestea deveneau mai puternice, a simţit o presiune puternică, iar corpul său a început să
capete din nou formă. Fiecare celulă a trupului părea să fie în vibraţie. Culorile au devenit
din ce în ce mai cenuşii şi a simţit ceva solid sub picioare. Din ceaţa cenuşie care îl
înconjura au început să apară forme şi culori naturale.
Ameţit şi confuz, Johannes nu ştia unde se află. A văzut în jur o apă întunecată,
înconjurată de stânci şi de pietre. Privind în jos, şi-a dat seama că se află într-un fel de
peşteră făcută de om, chiar în peretele stâncos de pe malul apei. Deşi era bine luminată, nu
se vedea nici un fel de instalaţie de iluminat.
Subit, de el s-au apropiat trei persoane. Una purta o uniformă militară albastră, cu
însemnele SUA. Celelalte erau două fiinţe mici şi cenuşii, cu ochii mari. Acestea i-au
fluturat prin faţă nişte baghete lungi, confecţionate dintr-un material metalic. Văzându-le,
lui Johannes i-a venit să ţipe, dar din gură nu i-a ieşit nici un sunet. Nu se putea mişca, şi
totuşi a început să le urmeze de-a lungul unor scări sculptate în stâncă, care conduceau
undeva în sus. În mintea sa s-a auzit o voce, care îi repeta continuu: „Nu-ţi fie teamă.
Urmează-ne”. Omul îmbrăcat în uniformă militară le urma la rândul lui.
Al doilea lucru pe care şi l-a amintit Johannes a fost o cameră întunecată plină cu
echipament. Fiinţele l-au aşezat pe un scaun, i-au prins corpul cu curele şi i-au fixat capul
pe un fel de suport. Speriat, era incapabil să vorbească sau să se mişte. După câteva ore, de
el s-a apropiat un om îndesat şi mic de statură, îmbrăcat într-o salopetă verde, care i s-a
adresat în germană:
- Înţelegem că ţi-e frică, dar această senzaţie va dispărea în curând. Te afli într-o
bază subterană americană. Locaţia precisă nu este importantă pentru tine acum. Ai ajuns
aici din greşeală, dar vom avea grijă să corectăm acest lucru.
Subit, poate din cauza şocului, Johannes şi-a recăpătat glasul. El a început să
vorbească, rostind greu cuvintele:
- Unde mă aflu, vă rog?
- Acest lucru nu este important pentru tine.
- Vă rog, lăsaţi-mă să mă întorc la familia mea. Vă spun tot ce doriţi să aflaţi.
- Familia ta a murit. Suntem în anul 1960. Tot ce cunoşti a dispărut. Germania a
pierdut războiul şi toţi superiorii tăi au fost executaţi.

9. Johannes şi-a închis ochii şi a gemut. Cu siguranţă, trăia un coşmar îngrozitor. Din
păcate, coşmarul a continuat, devenind chiar mai ameninţător odată cu apariţia unei fiinţe
înalte, fără păr, cu ochii mari, albaştri, care i-a luat locul omului scund. Avea o înălţime de
aproximativ 2,30 metri. Era foarte suplă, avea bărbia ascuţită şi pielea extraordinar de albă.
Creatura nu i-a vorbit, dar i s-a adresat telepatic, direct în mintea sa.
- Nu te teme. Te vom trimite într-un loc unde te vei simţi mai bine.
În continuare, creatura a atins nişte butoane pe un panou de control. Prin corpul lui
von Gruber au trecut curenţi electrici cu o intensitate ce părea să depăşească câteva mii de
volţi. A intrat în convulsii violente, după care s-a liniştit. A simit cum alunecă printr-un
tunel de lumină, la capătul căruia a fost întâmpinat de nişte fiinţe angelice, absolut
minunate, care i-au strâns mâinile. A urmat o recapitulare a vieţii sale, şi-a adus aminte de
vieţile anterioare şi a simţit un regret profund pentru faptele rele pe care le-a făcut, dar şi o
mare fericire pentru cele bune. I s-a spus apoi că trebuie să încheie o misiune importantă pe
pământ. I s-a arătat o femeie care năştea într-un spital recent construit. Până să-şi dea seama
ce se întâmplă, s-a trezit din nou în tunelul de lumină, îndreptându-se în viteză către femeie.
Capitolul doi
O copilărie ciudată
Eleanor a reuşit să dea naştere primului ei copil ceva mai târziu decât anticipase.
Ajunsă la spital, a aşteptat multe ore, văitându-se de durere, în timp ce alte femei care
veniseră după ea năşteau una după alta. Îngrijorat, medicul a început să o consulte. I-a spus
că trebuie să i se facă o operaţie de cezariană pentru ca pruncul să se poată naşte, căci
canalul prin care copilul ar fi trebuit să iasă la lumină era complet blocat. Medicul se afla
într-o adevărată stare de şoc, întrebându-se cum a putut fi conceput copilul în aceste
condiţii! Părea un veritabil miracol. Eleanor a fost transportată într-o altă aripă a spitalului,
încă nedeschisă pentru public. Deşi era începutul lui noiembrie, sistemul de încălzire nu
fusese încă instalat. Din fericire, chiar în ziua respectivă s-a întâmplat ca un specialist în
domeniul naşterilor să viziteze spitalul. Acest medic urma să îl asiste pe doctorul ei în
timpul operaţiei. Fiind atât de frig, femeia s-a simţit recunoscătoare când totul s-a terminat.
Întrucât gâtul copilului era prins cumva în jurul osului pubian al mamei, medicii au
fost nevoiţi să folosească forcepsul, deconectându-i cu atenţie capul. Au fost nevoiţi să-l
extragă apoi prin canalul recent creat prin mijloace chirurgicale. Când am apărut în sfârşit
pe lume, la data de 5 noiembrie 1956, eram plin de vânătăi. Aveam o greutate de 4, 5
kilograme.
Fratele bunicului meu a fost primul preşedinte al Uniunii Sovietice, Yakov
Sverdlov. A fost un mare orator şi unul din principalii lideri ai mişcării bolşevice care
tocmai lua naştere. Pe vremea când ţarul Nicolai se mai afla încă la putere, el l-a întemniţat
pe Yakov în Siberia, în încercarea de a înăbuşi din faşă noua mişcare. Acolo, a fost coleg de
celulă cu Stalin. Din cauza acestei nedreptăţi, Yakov a căpătat o mare ură împotriva ţarului
şi a sistemului pe care îl reprezenta. Mai târziu, când familia imperială a fost pusă sub arest
în oraşul Ekaterinburg din Munţii Urali, Yakov a ordonat executarea ţarului şi a familiei
sale. În semn de recunoştinţă, noul guvern comunist a numit oraşul în care au fost executaţi
aceştia Sverdlovsk. Aici s-a născut, între altele, actualul lider rus, Boris Yelţîn. Ucraina, o
ţară care şi-a recăpătat de curând independenţa, şi-a numit la rândul ei un oraş (din partea
de răsărit a ţării) Sverdlovsk. În Moscova există chiar un cartier numit Sverdlov.
Bunicul meu a fost cel care a fondat Partidul Comunist din Statele Unite, prin anii
30. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oficialităţile americane erau convinse că
mama tatălui meu era spioană a URSS în Europa, împotriva germanilor. Când m-am născut
eu, tata tocmai părăsise armata, după ce lucrase la anumite proiecte secrete de mare
importanţă pentru guvern, undeva prin sud-vestul ţării. Înainte de a fi fost angajat să lucreze
la aceste proiecte secrete, fusese supus de militari unor interogatorii extinse. M-am întrebat

10. de multe ori de ce l-au ales pe el. Acum îmi dau seama că, fiind un inginer de geniu,
guvernul dorea să se asigure de loialitatea lui. Tata nu vorbeşte niciodată despre părinţii săi
sau de familia din care provine. Am adunat cea mai mare parte din informaţiile pe care le-
am cules în legătură cu unchiul meu dinspre bunic, Yakov Sverdlov, citind cărţile de istorie
rusă.
Mama este o femeie foarte drăguţă, generoasă, plină de bunătate şi foarte devotată
familiei sale. Bunica mea (mama ei) a colindat prin toată Europa Centrală însoţind
caravanele de ţigani. Pe când era doar o fetiţă mică din Austria, ea se juca odată cu nişte
veri, când a privit în sus şi a văzut imaginea unui bărbat care arăta exact ca şi Cavalerul de
Spade din cărţile de joc. Le-a spus imediat verilor să privească în sus, dar aceştia au căzut
ca seceraţi la pământ. La scurt timp după acest incident, bunica a fost trimisă la rudele ei
din America. În mod incredibil, aproape un secol mai târziu am fost implicat într-un grup
guvernamental alcătuit din indivizi care încercau să înţeleagă semnificaţia unui anumit
mesaj primit din hiperspaţiu. Primit de undeva din afara pământului, acest mesaj nu
reprezenta altceva decât imaginea unei fiinţe care semăna cu Cavalerul de Spade!
Pe vremea când eram copil, vedeam spiritele celor morţi bântuind prin
apartamentele altor oameni. În urechi auzeam tot timpul un ţiuit. Prin faţa ochilor deschişi
îmi treceau lumini colorate şi aveam viziuni ale unor scene din viitor care se adevereau de
fiecare dată. Din cauza coşmarurilor continue pe care le aveam, părinţii mei petreceau mai
mult timp la mine în cameră decât în propriul lor pat. Am fost un copil ciudat şi plângăcios.
Deşi eram foarte bun la şcoală, aceasta mi s-a părut mult sub nivelul meu şi foarte
plictisitoare. De regulă, stăteam acasă pretinzând că sunt bolnav şi mă distram cu tot felul
de jocuri psihice şi mentale. Nu aveam practic nici un prieten. Copiii de vârsta mea mi se
păreau naivi şi stupizi. În locul lor, preferam compania adulţilor, îndeosebi a celor mai
vârstnici. Dintr-un motiv sau altul, îmi plăcea să ascult poveşti de demult, în special din anii
30-40. Eram nebun după filmele de război, dar mi-era ruşine să îmi declar simpatia faţă de
nemţi, din cauza originii mele evreieşti. La fel de interesantă era şi simpatia mea pentru
indieni atunci când urmăream un western.
În coşmarurile mele din copilărie aveam deseori vise cu extratereştri. După ce mă
capturau şi mă examinau, aceştia mă îndoctrinau, alimentându-mi mintea cu cantităţi uriaşe
de informaţii. Deşi mă temeam de ei, îmi plăceau filmele de science-fiction cu extratereştri
şi ţineam întotdeauna cu ei. Sunt convins că psihoterapeuţii care citesc aceste rânduri cred
că şi-ar putea da doctoratul cu mine. Diagnosticul standard ar fi fost probabil un abuz în
copilărie, care a provocat acele stări de teamă şi de mânie care ieşeau la suprafaţa minţii
prin intermediul coşmarurilor. Dincolo de aceste aparenţe, am fost examinat de patru
terapeuţi diferiţi, care m-au declarat absolut sănătos, stabilind că nu am fost victima unui
abuz.
Îmi place să afirm că nu am avut niciodată copilărie, că m-am născut direct ca
adult. Nu m-am simţit niciodată copil, nu mi-am dorit să particip la jocurile celor de vârsta
mea, să mă duc la petreceri sau să fac toate acele lucruri pe care le fac copiii. Ori de câte ori
încercam să le explic altora experienţele mele din timpul zilelor, dar mai ales al nopţilor,
aceştia mă luau peste picior, spunându-mi că doar mi le imaginez. După o vreme, m-am
închis în mine şi am devenit un băieţel nefericit şi foarte introvertit. Profesorii notau pe
fişele lor în dreptul numelui meu: „Foarte inteligent, dar nu zâmbeşte niciodată”. Dar eu
gândeam: „De ce aş zâmbi când ştiu ce lucruri îngrozitoare se vor întâmpla pe acest
pământ?”
În copilărie am avut probleme cu văzul şi auzul. Deşi mi-au făcut analize, medicii
nu au găsit nici o boală. Mi-au dat oricum ochelari de vedere şi au încercat să-mi
îmbunătăţească starea de sănătate extirpându-mi amigdalele şi adenoizii. Din păcate, nu au
avut succes. Chiar şi la ora actuală am probleme cu aceste două simţuri. În schimb, văd
aurele şi simbolurile arhetipale care emană din structurile subconştiente ale oamenilor. De
asemenea, aud tot felul de zgomote subtile.

11. Cele mai negre coşmaruri pe care le-am avut în copilărie au fost întotdeauna legate
de „răpirea mea de către extratereştri”. La ora actuală ştiu că doar puţine din acele
experienţe au fost reale, în timp ce celelalte nu erau decât experienţe în hiperspaţiu, multe
dintre ele fiind generate de experimentele guvernului. Îmi mai amintesc încă foarte bine
teroarea pe care o simţeam atunci când eram răpit din patul meu în mijlocul nopţii de nişte
fiinţe mici, îmbrăcate cu nişte combinezoane închise la culoare şi care nu rosteau niciodată
cuvintele cu voce tare.
Copil fiind, mă temeam să mă duc seara la culcare, speriat să nu fiu răpit din nou,
de data aceasta pentru totdeauna, pentru a-mi face acele operaţii dureroase pe corp. Îmi
spuneau întotdeauna că sunt înrudit cu ei şi că va veni o vreme când mă vor păstra pentru
totdeauna. Deşi nu-mi păsa în mod deosebit de planeta pământ şi de populaţia crudă care
trăia pe ea, îmi iubeam totuşi familia şi nu doream să o părăsesc. Îmi amintesc şi acum cât
de insistent le rugam pe acele fiinţe să îmi dea drumul. În cele din urmă, o făceau, dar asta
nu mă făcea să capăt mai multă încredere în ele.
Ori de câte ori mă răpeau, îmi era foarte frig. Deşi am avut nenumărate experienţe
de acest fel, nu pot spune cu siguranţă dacă mă aflam la bordul unei nave spaţiale, cu
excepţia a două cazuri când am văzut că nu mă mai aflam pe pământ. Complet lipsite de
inimă şi de emoţii, acele fiinţe îşi făceau testele, fără să le pese în vreun fel de mine, după
care îmi dădeau drumul. Îmi amintesc că de câteva ori am coborât rapid cu un ascensor.
Când am ajuns la destinaţie, am văzut inclusiv oameni îmbrăcaţi în uniforme de culoare
albastru închis, fără ecusoane. Unii dintre ei erau înarmaţi. Alţii conduceau diferiţi copii sau
adulţi către o încăpere sau alta din respectivul complex. Nu existau nicăieri ferestre. Pereţii
şi podelele erau netede şi perfect şlefuite. Vehicule de dimensiuni mici se plimbau silenţios
pe culoarele înguste ale complexului. De câteva ori, am fost condus în nişte încăperi
asemănătoare unor peşteri, în care erau depozitate cutii. De atunci, nu mai suport să mă aflu
într-un depozit uriaş. Îmi amintesc că odată am scăpat din camera în care fusesem închis şi
că alergam gol pe coridoare. La un moment dat, m-am ascuns sub o masă dintr-o încăpere
micuţă. Câţiva oameni au venit în căutarea mea. Când m-au găsit, am făcut pe mine de
frică.
Evenimentul cel mai spectaculos din viaţa mea s-a petrecut când aveam şase ani.
Îmi amintesc că mă aflam la bordul unei nave micuţe care zbura prin aer. Avea forma unei
camere rotunde, cu pereţi argintii. În interior exista o scăriţă care ducea către o cameră în
formă de dom. Nava nu avea alte încăperi. Lângă mine se afla o creatură cu o tentă cenuşiu-
verzuie, cu capul în formă de inimă şi ochii rotunzi, de culoare neagră. Avea aceeaşi
înălţime ca şi mine, nu purta haine şi nu avea decât patru degete la fiecare mână. Picioarele
sale mici se terminau cu două degete de lungime egală. Pielea umedă a creaturii îmi
amintea de frunzele care înfăşoară ştiuleţii de porumb. Mi-a vorbit mental, dar lent, şi mi-a
arătat o fereastră în perete, indicându-mi să mă uit afară. Am constatat că ne aflam deasupra
plafonului de nori. Nu departe de noi zburau alte nave, identice cu a noastră. Atmosfera din
interior era umedă şi neplăcută. Deşi nu era deloc cald, transpiram abundent. Când am urcat
scăriţa pentru a urma creatura în camera în formă de dom, aceasta a devenit dintr-o dată
transparentă. Era ca şi cum am fi zburat pe acoperişul navei, fără pereţi în jurul nostru!
Văzând viteza cu care călătoream, mi s-a făcut pielea de găină. Nasul îmi ardea,
ochii îmi lăcrimau şi simţeam o senzaţie puternică de greaţă. Din când în când, nava îşi
încetinea viteza şi putem vedea diferite locuri de pe pământ, pe deasupra cărora zburam.
Îmi amintesc că am zburat o vreme foarte jos, pe deasupra unui ocean, apoi deasupra unor
oraşe foarte mari, pe care le vedeam dincolo de nori. Acum ştiu că unul din aceste oraşe era
Parisul. Un altul a fost cu siguranţă Roma, apoi Atena. Am văzut piramidele din Egipt şi
întinderea deşertului. Au urmat nişte munţi foarte înalţi, înzăpeziţi, despre care acum cred
că erau Himalaya. Îmi amintesc că am zburat o vreme cu viteză mică deasupra unui drum
de ţară, probabil din India, apoi deasupra Chinei şi Japoniei. Uneori, numele ţării deasupra
căreia ne aflam îmi trecea fulgerător prin minte, fără să ştiu de ce. Alteori, îl puteam
vizualiza pe o hartă a lumii care îmi apărea distinct în minte. Alaska şi Antarctica mi s-au

12. părut regiunile cele mai interesante, căci am o afinitate înnăscută faţă de locurile acoperite
cu gheaţă sau cu zăpadă, dar despre acest subiect voi vorbi pe larg mai târziu.
Creatura mi-a spus că am făcut înconjurul pământului de trei ori de la vest către
est, şi de alte trei ori de la nord către sud, şi că a existat un motiv precis pentru această
călătorie şi pentru alegerea locurilor pe care le-am văzut. În final, pe când am început să
zburăm în sus, i-am spus că doresc să mă întorc acasă. Eram încă în pijamale şi nu doream
să îmi sperii părinţii. Creatura nu mi-a răspuns, dar am început să coborâm atât de rapid
încât am căzut la podea şi mi s-a făcut rău.
În cele din urmă, nava spaţială şi-a încetinit viteza. Subit, am putut vedea pământul
prin zidul transparent. Spaţiul cosmic era absolut întunecat. Nu se vedea nici o stea. Luna
părea uriaşă. La mare distanţă am văzut un glob uriaş şi strălucitor; mi s-a spus că acela era
soarele nostru. Creatura mi-a poruncit apoi să mă întorc şi să mă apropii de celălalt perete al
navei. Am văzut cu uimire că ne apropiam de o uriaşă platformă metalică ce plutea prin
spaţiu. Pe ea se aflau diferite tipuri de nave; altele zburau deasupra ei. Unele aveau formă
de disc, în timp ce altele arătau ca nişte globuri, dar cele mai ciudate semănau cu nişte
tuburi sau cu nişte triunghiuri. Nu-mi mai puteam ţine ochii deschişi, căci m-a cuprins brusc
o stare de somnolenţă teribilă. Mi-am dat seama că nu mă mai pot mişca deloc.
Când m-am trezit, pluteam prin aer într-un loc puternic luminat. În jurul meu
pluteau în cerc tot felul de fiinţe, de toate speciile imaginabile. Uşor, am coborât la sol.
Inima îmi bătea cu putere în piept, dar nu-mi era frică. Teama a apărut abia mai târziu, când
mi-am dat seama că nu visez! Acela a fost momentul în care a început adevărata mea
educaţie.
Capitolul trei
Menajeria
Aşezat în centrul acestui cerc, eram înconjurat de pretutindeni de o sumedenie de
fiinţe, de toate tipurile posibile. Cel mai frumos şi mai impunător între toate era un fluture
gigantic. Părea să plutească prin aer, în faţa unei ferestre uriaşe, prin care puteam vedea
pământul. În mintea mea de copil de şase ani, eram convins că am ajuns pe un tărâm de
basm. Mult prea entuziasmat pentru a fi speriat, simţeam că nu-mi pot închide gura căscată
în faţa tuturor acestor minuni. După câteva minute, gândurile acestor fiinţe mi-au inundat
mintea. Vorbeau cu toţii simultan (telepatic), aşa că tot ce auzeam era un fel de vuiet
colectiv. La un moment dat, mi-am dat seama că mă pot pune la unison cu oricine doresc,
ascultând ce zice.
M-am concentrat mai întâi asupra fluturelui, pentru că mi se părea de o măreţie
sublimă. Mi-ar fi plăcut să plutesc prin aer la fel de uşor ca şi el. La început, fluturele a
părut uimit că l-am ales pe el între atâtea fiinţe. Surpriza lui m-a uimit în egală măsură!
Crezusem că doreşte să vorbească cu mine. Auzeam în fundal voci care mă implorau să le
acord atenţia mea. Văzând că îmi manifest intenţia de a vorbi cu fluturele, acestea au tăcut.
M-am apropiat de fereastră şi de frumoasa creatură, fără să-mi simt deloc
picioarele mişcându-se. Nu am făcut decât să mă gândesc că mă apropii de ea, şi acest lucru
s-a produs! Camera era extrem de friguroasă, dar, dintr-un motiv sau altul, acest lucru nu
mă deranja. Probabil mă aflam într-o stare de şoc. În cele din urmă, fluturele mi s-a adresat
telepatic. Nu am auzit nici un cuvânt, dar ştiam ce dorea să-mi spună. Mi-a explicat că
structurile noastre de comunicaţie erau extrem de diferite, motiv pentru care îi era foarte
dificil să-mi vorbească. În timp ce încerca din greu să îmi traducă gândurile şi să îmi
răspundă într-o manieră pe care să o înţeleg, mi-a spus că nu era nici mascul, nici femelă, şi
că nu avea un nume, ca mine. În schimb, fiecare membru al speciei sale era identificat de
ceilalţi în funcţie de tonalităţile frecvenţei sale individuale de vibraţie. La începutul istoriei
pământului, această specie a donat din ADN-ul ei pentru Proiectul Terra, pentru a crea acele
creaturi de pe planeta noastră cărora noi le spunem fluturi. A continuat spunându-mă că

13. fluturii de pe pământ monitorizează magnetismul planetei şi ştiu să îl modifice astfel încât
să aibă efecte benefice asupra mediul înconjurător. Moliile au fost create ca o
contrapondere (ca un aspect negativ al fluturilor) de către partea întunecată. Pentru orice
lucru bun de pe pământ, partea întunecată a creat un aspect opus, în vederea echilibrării
situaţiei.
Fluturele mi-a spus că specia sa nu construieşte nave spaţiale. Dacă doresc să
călătorească în afara sistemului lor solar, o fac însoţind grupurile de humanoizi. Luxuriantă
şi verde, planeta sa natală este plină de flori minunat colorate, care nu există pe pământ. Ea
este localizată într-un sector îndepărtat al galaxiei, dar speciile lor au fost luate pentru a
popula alte lumi din alte universuri, mai potrivite pentru nevoile lor. Oriunde s-ar afla în
univers, fluturii pot comunica unii cu alţii la voinţă. Nu prea au contacte fizice cu alte specii
aflate în alte lumi, dar le face plăcere să le trimită mesaje spirituale telepatice umanoizilor.
În anumite cazuri, „adoptă” chiar câte un humanoid ca adept spiritual. De altfel, acesta era
motivul pentru care venise el însuşi la această întâlnire. Se pare că eram adeptul lui! În
final, mi-a spus că a sosit timpul să comunic şi cu alte fiinţe, dar a adăugat că atât timp cât
voi rămâne pe acest pământ, îmi va trimite fluturi de pe Monarch pentru a mă saluta şi
pentru a-mi da sfaturi. Ori de câte ori voi vedea un fluture alb într-un moment crucial, să
ştiu că acesta avea un mesaj pentru mine. În timp ce fluturele gigantic comunica cu mine,
din aripile sale superbe ieşeau scântei colorate.
În continuare, m-am întors cu faţa către restul ciudatului grup. Aceştia au început
să se rotească din nou în jurul meu. Următoarea creatură care a încercat să comunice cu
mine era o călugăriţă albă (o insectă), de dimensiuni uriaşe. În timp ce mă apropiam de ea,
am îngheţat de frică. Am încercat să ţip, dar din gură nu mi-a ieşit nici un sunet. Călugăriţa
emitea nişte sunete ciudate, care mă iritau îngrozitor. Pur şi simplu nu puteam rezista în
prezenţa ei. Dându-şi seama de acest lucru, a dat imediat înapoi. Călugăriţa nu era o
creatură malefică. Pur şi simplu, avea o structură mentală neconvenţională (ne-umanoidă).
În raport cu realitatea noastră, speciile de insecte sunt cu adevărat extraterestre.
Următoarea creatură care s-a aşezat în faţa mea avea o înălţime de aproximativ
1,75 m şi un cap mare, în formă de con. Purta o robă lungă, de culoare argintiu-cenuşie, şi
avea pielea umedă, părând să imite culoarea robei. Ochii mari, ca de caracatiţă, erau opaci
şi negri. Nu avea un nas vizibil, iar gura ei semăna cu cea a unui peşte. Mi-am dat imediat
seama că era o creatură amfibie şi că în scurt timp va trebui să se întoarcă în apă. Mi-a spus
telepatic că era de sex masculin şi că ADN-ul meu era de origine marină. Părea cumsecade
şi a adăugat că va veni o vreme când îmi voi da seama de originea noastră comună.
Următorul lucru pe care mi-l amintesc a fost o senzaţie de ameţeală şi de greaţă.
Am căzut la pământ, după care m-am trezit pe un scaun. În faţa mea stăteau şapte persoane.
Mult prea mare pentru mine, scaunul părea un fel de tron. Abia ajungeam cu umerii la
nivelul braţelor laterale, iar picioarele mele nu atingeau solul. Ori de câte ori una din fiinţe
îmi vorbea, scaunul se rotea astfel încât să o pot privi în faţă.
Au luat cuvântul pe rând, de la dreapta la stânga. Prima creatură avea o formă
reptiliană şi semăna cu o şopârlă îmbrăcată cu o uniformă neagră. Vorbea cu un fel de
sâsâit, într-un limbaj gutural şi greoi. Simultan, puteam auzi în minte traducerea cuvintelor
sale. Mi-a spus că făcea parte dintr-un imperiu vast, care se întindea pe o mare porţiune a
galaxiei, şi că membrii speciei sale încearcă să cucerească toate sistemele solare de la
frontierele acestei galaxii. El însuşi era un trădător şi dorea să îi avertizeze pe membrii
acestui consiliu de intenţiile acestor forţe invadatoare.
Şopârla mi-a povestit că pământul a fost invadat cu mii de ani în urmă de o armată
a poporului său, sosită cu o navă spaţială care staţionează la ora actuală pe o bază selenară.
O altă asemenea navă urma să sosească, trebuind să ajungă până la sfârşitul acestui secol
(XX), conform manierei noastre de a calcula timpul. După ce au fost alungaţi de pe pământ
de către alţi invadatori proveniţi din Imperiul Lirian, s-au retras în interiorul pământului,
unde au intrat într-o stare narcoleptică, din care vor fi reactivaţi la sosirea noii nave. Aceşti

14. reptilieni au baze inclusiv pe Venus şi pe lunile altor planete din sistemul nostru solar.
Poporul său este alcătuit exclusiv din membri de sex masculin, aşa că au fost nevoiţi să îşi
creeze femele, cu scopul de a se reproduce. Totuşi, principala metodă de reproducere
rămâne clonarea. În final, şopârla mi-a spus că va veni o zi când îi voi converti poporul la
Lumină, căci sufletul meu a fost cândva un emisar coborât printre ei, cu mulţi ani în urmă.
Îşi mai aduceau încă aminte de mine şi ar fi respectat cuvintele mele.
Următoarea creatură cu care am vorbit era o fiinţă amfibie, care semăna perfect cu
„Creatura din Laguna Neagră”. Avea un corp umed şi subţire, acoperit cu o piele solzoasă,
de culoare verde-cenuşie. În timp ce încerca să-mi vorbească, respira greu. I-am auzit
imediat gândurile intrându-mi în minte. Mi-a spus că civilizaţia sa a fost prima specie care a
locuit pe acest pământ înainte de sosirea celorlalţi invadatori. La vremea respectivă,
pământul era acoperit aproape în totalitate de ape şi mlaştini. Decimaţi de oameni şi de
extratereştri, din specia sa nu au mai rămas la ora actuală decât o mână de membri, ascunşi
în profunzimile oceanului. Din când în când, ies la ţărm ca să stea la soare (aşa au apărut de
altfel legendele despre sirene). Această specie a lucrat foarte mult cu atlanţii, înainte de
scufundarea continentului. Ei le-au servit acestora drept punţi de legătură cu delfinii şi cu
balenele. A adăugat că aceste mamifere reprezintă rase avansate venite dintr-o altă galaxie.
Cei mai mulţi dintre membrii speciei sale au părăsit planeta şi au plecat în oceanele
subterane de pe Neptun, cu ajutorul unor nave de extratereştri binevoitori. Mi-a mai spus că
am un ADN de delfin. De aceea, puteam învăţa să comunic cu această specie, pentru a ajuta
astfel deopotrivă umanitatea şi comunitatea acestor mamifere (inclusiv cea a balenelor).
Următoarea fiinţă care mi-a adresat cuvântul semăna cu un om mititel, cu părul şi
ochii atât de negri, încât aproape că străluceau. Privirea sa părea să pătrundă prin mine şi mi
s-a părut extrem de greu să i-o susţin. Afirma că reprezintă Federaţia de Planete din această
galaxie, care include peste 120 de civilizaţii diferite. Va veni o zi când i se va cere şi
pământului să intre în ea, dar numai dacă vor reuşi să alunge forţa invadatoare care
controlează la ora actuală planeta noastră. În caz contrar, pământul ar putea fi atacat de
Federaţie, până la alungarea reptilienilor.
Omul cu părul negru mi-a mai spus că am fost ales pentru a vorbi cu toţi aceşti
extratereştri deoarece fiecare specie a contribuit la crearea ADN-ului meu. Am fost creat
genetic cu scopul precis de a aparţine unui număr cât mai mare de grupuri. De aceea,
fiecare din acestea era dispus să stea de vorbă cu mine şi să îmi accepte ideile, căci – până
la un punct – aparţineam speciei lor. A adăugat că personalitatea sufletului meu a fost de
acord cu această misiune încă cu foarte mult timp în urmă, încarnându-se în diferite galaxii
şi universuri alternative, cu scopul de a se antrena. Mi-a mai spus că cea mai mare parte a
informaţiilor care mi-au fost dezvăluite cu ocazia acestor antrenamente au rămas ascunse în
memoria mea celulară, de unde nu vor ieşi la suprafaţă decât atunci când vor deveni
necesare pentru a-mi îndeplini misiunea. Până atunci voi avea de luptat însă cu multe
greutăţi şi voi avea un destin trist. Nedorind să mai aud nimic în această privinţă, mi s-a
făcut rău, fiind pe punctul de a vomita. Următorul lucru pe care mi-l amintesc era că mă
aflam în continuare pe scaun, vorbind cu o altă fiinţă.
Această creatură era foarte palidă, având o culoare cenuşiu deschis. Avea ochii
negri, rotunzi şi mari, şi un nas lung. Spatele capului îi era acoperit cu un fel de material.
Avea gura subţire, care nu se mişca deloc atunci când vorbea, lucru care nu mă împiedica să
îi aud telepatic cuvintele. Cu o atitudine rigidă, această fiinţă mi-a spus că venea din
sistemul solar Rigel. Deşi nu şi-a dorit să ia parte la această întâlnire, superiorii lui i-au
ordonat să vină. Misiunea sa era de a monitoriza întregul proces, căci am făcut cândva parte
din rasa lor. Demult, lumea sa natală era parte integrantă din civilizaţia liriană. După ce s-a
destrămat, reptilienii le-au invadat planeta. La ora actuală, membrii speciei sale au fost
asimilaţi imperiului acestora, fiind nevoiţi să le asculte ordinele. Mi-a mai spus că îşi va
trimite din când în când subalternii, nişte creaturi cenuşii micuţe, să mă controleze. De cele
mai multe ori nu îmi voi aminti de aceste întâlniri, decât cel mult ca de nişte coşmaruri.

15. A adăugat că va veni o vreme când aceşti cenuşii vor intra în război cu o parte din
lumile reprezentate la această întrunire. Misiunea mea era să le monitorizez activităţile şi să
le raportez superiorilor mei tot ce descopăr în legătură cu ei. Corpul meu conţine
substanţele chimice necesare rasei sale. Mi-a mai spus că membrii rasei sale au avut şi ei o
formă umanoidă, până când războiul le-a contaminat mediul şi au degenerat genetic. Corpul
meu le-a fost prezentat ca un simbol al speranţei şi al păcii. Li s-a permis să îmi folosească
sistemul genetic pentru a-şi actualiza propriul ADN muribund, dar nu-mi vor putea face rău
cu bună ştiinţă, nu mă vor putea răpi permanent şi nu-mi vor permite să-mi aduc aminte de
ceea ce îmi făceau pentru a preleva substanţele de care aveau nevoie. Acestea erau regulile
pe care erau siliţi să le asculte pentru a putea beneficia de pe urma creaţiei mele, păstrând în
acelaşi timp status quo-ul.
Dacă misiunea mea ar fi eşuat sau dacă vreunul din participanţii la acest proiect nu
ar mai fi dorit să continue, urma să fiu dus într-un loc sigur cât timp se vor lupta ceilalţi
între ei, eventual chiar la suprafaţa planetei pământ. În final, mi-a spus că membrii speciei
sale nu doreau decât să corecteze erorile comise împotriva lor, pentru a putea evolua.
Doreau să devină independenţi de reptilieni şi să îşi recreeze vechea civilizaţie, înainte de a
fi prea târziu. Dilema în care se aflau era legată de faptul că dacă încercau prematur acest
lucru, ar fi fost distruşi complet de cei care îi guvernau. Pe de altă parte, dacă ar fi continuat
să asculte de aceştia, ar fi devenit ţinta atacurilor membrilor Federaţiei de planete.
Simţindu-se neputincioşi în faţa acestei dileme, nu mai erau interesaţi decât să se salveze cu
orice preţ.
În acest moment, ultima fiinţă aflată la masa consiliului, chiar la mijloc, l-a
întrerupt pe rigelian. Era o creatură foarte înaltă. S-a ridicat în picioare şi şi-a întins lateral
mâinile. Purta o robă albă, frumoasă, ornată cu nişte modele de un albastru cum nu mai
văzusem până atunci. Capul său mare era rotund în partea de sus şi avea o bărbie ascuţită.
Stând cu braţele întinse, părea o statuie vie. Ochii săi ovali erau de un albastru strălucitor.
Pielea îi era albă, la fel ca fildeşul. Era de departe cea mai impresionantă creatură de la
această masă de consiliu. Când gândurile sale mi-au invadat mintea, nu mi-am mai putut
aminti nici măcar propriul meu nume! Vedeam pur şi simplu cuvintele limbii sale ciudate
învârtindu-se în aura eterică din jurul capului său.
Mi-a spus cum îl cheamă, dar nu-mi pot aduce aminte. Venea de pe planeta
Khoom din sistemul solar binar Sirius. Semenii săi erau descendenţi ai unor fiinţe ne-fizice
care populau hiperspaţiul, o lume situată în afara conştiinţei timpului şi spaţiului. Ei au fost
cei care au creat vechea civilizaţie egipteană şi poporul evreu, căruia i-a dăruit Tora.
Craniul de cristal era creaţia lor şi erau responsabili de foarte multe evenimente care s-au
petrecut în galaxia noastră şi dincolo de graniţele ei. Personalitatea sufletului meu aparţinea
acestui popor, singurul suficient de avansat pentru a putea crea un corp hibrid ca al meu.
Întrucât siriusienii dispun de cea mai avansată tehnologie din univers, toate celelalte specii
apelează la ei pentru a obţine informaţii. Acum, când am ajuns în stadiul de adult, îmi dau
seama că acest grup este cel care animă inclusiv războaiele între civilizaţii, pentru a le
determina astfel să evolueze, dar şi în propriul lor interes.
Cu cât voi îmbătrâni mai mult, a continuat fiinţa, cu atât mai multe amintiri îmi vor
reveni în memorie. Nu îmi voi aminti doar ce se întâmplă acum, ci şi existenţiale mele din
alte sisteme solare şi din alte universuri. Voi fi un maestru pentru foarte multe rase şi specii.
Tot în interiorul meu se găseşte şi un program de auto-distrugere, care mi-ar putea anula
misiunea pentru totdeauna. Mi-a mai spus că deocamdată nu am cum să înţeleg semnificaţia
misiunii mele, dar aşa trebuie să stea lucrurile. În acest fel, nu am cum să mă joc cu ea sau
cu programarea mea. Sunt mulţi cei care vor încerca să mă păcălească – chiar şi cei pe care
îi consider aliaţii mei cei mai apropiaţi. Siriusianul a adăugat că mă va ghida ori de câte ori
voi avea nevoie, afirmând că personalităţile sufletelor noastre sunt conectate într-un mod pe
care nu îl voi putea înţelege decât când voi fi mai matur. Adevărata mea misiune nu va
începe decât atunci când mai multe fragmente ale eurilor mele alternative se vor unifica.
Până atunci, situaţia în care mă voi afla va fi destul de precară. Voi înţelege motivele
necesităţii acestui lucru, dar mult mai târziu.

16. A început apoi să emită o lumină alb strălucitoare, cu nuanţe violete, aurii şi
argintii. În final a dispărut în centrul propriei sale lumini, iar eu m-am trezit ţipând în patul
meu de acasă, simţind o teroare greu de imaginat. Ţipetele mele au trezit-o pe surioara mea
mai mică, iar părinţii au alergat speriaţi să vadă dacă mă atacă cineva. Nu mi-am putut trage
sufletul decât după o vreme îndelungată. Nici chiar atunci nu i-am lăsat însă pe părinţi să
iasă afară din camera mea. Deşi mi-aş fi dorit din inimă, nu le puteam spune ce se
întâmplase. Pur şi simplu, cuvintele nu s-ar fi potrivit în acest caz.
În anii care au urmat, am avut coşmaruri repetate în legătură cu acest eveniment.
Cu fiecare nou vis, îmi aminteam tot mai multe detalii. Cam la doi ani de la această
experienţă, am început să văd imagini ale oamenilor morţi care bântuiau în jurul celor vii.
În plus, primeam informaţii mentale despre starea de sănătate a celor care se aflau în faţa
mea. Simpla auzire a numelui unei persoane îmi permitea să mă pun în rezonanţă cu aura ei
şi să ofer un tablou complet al stării sale de sănătate.
Cu cât înaintam în vârstă, coşmarurile deveneau tot mai intense. La fel şi
preocupările mele legate de extratereştri şi de OZN-uri. Exista un impuls interior care mă
făcea să privesc fiecare film de science-fiction şi fiecare spectacol de televiziune pe această
temă. Citeam de asemenea tot ce îmi cădea în mână despre explorarea spaţiului cosmic.
Intuitiv, îmi dădeam pe loc seama dacă o poveste era adevărată sau falsă.
Frustrarea mea a devenit din ce în ce mai mare pe măsură ce începeam să-mi dau
seama că nu există nimeni pe suprafaţa pământului cu care să pot conversa despre aceste
lucruri. Aş fi dorit să le împărtăşesc şi altora cunoaşterea mea legată de celelalte
dimensiuni, dar mă temeam de reacţiile lor. În acele zile (sfârşitul anilor 50 şi începutul
anilor 60), OZN-urile erau considerate încă de domeniul bolilor psihice.
Când am ajuns la vârsta pubertăţii, schimbările produse în fiinţa mea au fost ceva
mai profunde decât în cazul celorlalţi copii. Ele nu mi-au afectat numai trupul. Experienţele
mele nocturne au devenit încă şi mai ciudate. Aproape în fiecare noapte, simţeam cum
conştiinţa mea se desprinde de trupul fizic şi pătrunde într-o cameră puternic luminată în
care primeşte numeroase instrucţiuni. Subiectele care îmi erau predate variau de la originea
mea şi până la natura realităţii fizice şi călătoriile în timp. Reveneam întotdeauna în
interiorul corpului fizic înainte de ivirea zorilor, epuizat şi tulburat. Mă simţeam de parcă aş
fi alergat 80 de kilometri fără oprire. Prea obosit ca să mai doresc să merg la şcoală, mă
prefăceam bolnav. Am repetat de atâtea ori această procedură încât am primit de vreo două
ori vizita unui consultant din partea şcolii. Atunci când mă duceam totuşi la şcoală, întregul
proces de învăţământ mi se părea extrem de plictisitor. Eram mai bun decât colegii mei la
toate materiile şi simţeam că mă trag în jos. Mintea mea era preocupată tot timpul de stele,
în care ştiam că există adevăratul meu cămin. Pământul îmi era la fel de străin cum i se pare
unui om obişnuit o stea îndepărtată din galaxie. Nu îmi plăceau oamenii de pe această
planetă, căci nu gândeam şi nu simţeam ca ei. Eram atât de singuratic încât părinţii mei au
încercat cu disperare să îmi facă prieteni printre ceilalţi copii. Oricât de arogant ar putea
suna, simplul gând de a juca nişte jocuri stupide cu alţi copii mi se părea aberant, în
condiţiile în care aş fi putut foarte bine să lucrez la un program NASA.
Noapte de noapte, îi imploram pe oamenii din stele să vină şi să mă ia acasă,
pentru totdeauna. De ce a trebuit să vin pe această planetă primitivă? Deşi mă temeam
întotdeauna de răpirile extratereştrilor, ceva mă făcea să mă simt mai apropiat de ei decât de
oamenii de pe planeta mea. Într-o noapte, pe când aveam 11 ani, am trăit o altă experienţă
interesantă.
La miezul nopţii, m-am trezit în dormitorul meu cu senzaţia stranie că cineva mă
priveşte. Am încercat să îmi strig părinţii, dar din gură nu mi-a ieşit nici un cuvânt. Doar
corpul mi s-a înfiorat. Pe neaşteptate, m-am trezit în faţă cu trei fiinţe de culoare cenuşiu
deschis. Brusc, corpul meu a luat o poziţie verticală şi a început să zboare, trecând prin
fereastra închisă. M-am trezit într-o cameră micuţă, cu pereţii metalizaţi, alături de un
extraterestru. Pe perete exista un ecran, în spatele căruia se afla o bandă transportoare, care

17. trecea prin perete printr-o deschizătură. Micul cenuşiu mi-a spus telepatic să privesc
imaginile de pe ecran şi să le corelez cu alimentele care vor trece cât de curând prin faţa
mea pe banda transportoare.
În timp ce identificam imaginile cu alimentele, trebuia să răspund dacă aş putea
mânca aşa ceva. Pe ecran a apărut mai întâi imaginea unui rinocer în mişcare. Simultan,
banda transportoare a început să se mişte, aducând o bucată de carne, despre care am înţeles
că era de rinocer. Am strigat imediat (mental): „Cu siguranţă nu!” Pe ecran a apărut apoi
imaginea unei vaci, iar banda transportoare a adus o friptură. M-am gândit: „Asta da”, şi
instantaneu, am simţit în gură gustul cărnii – negătită însă! Imaginile şi alimentele au
continuat să se succede o vreme. Astfel, prin faţă mi-au trecut pui, capre, elefanţi, insecte,
viermi, păsări, animale marine şi diferite plante.
În final, am început să obosesc şi mi s-a făcut rău la stomac. Micuţa fiinţă a oprit
atunci ecranul, escortându-mă abrupt înapoi în camera mea. Oricât de ciudat ar putea părea,
m-a trecut simultan prin pereţii navei şi ai camerei mele. Am fost pur şi simplu aruncat
înapoi în pat. Mi-am dat seama că sunt furioşi pe mine pentru că nu am încheiat testele sau
studiile pe care le făceau. Era aproape dimineaţă. Mă simţeam cu adevărat rău, dar după ce
îi spusesem de atâtea ori mamei că nu pot merge la şcoală, m-am forţat să mă ridic din pat.
Amintirea acestei experienţe m-a bântuit zile la rând. Nu mă puteam opri să nu mă gândesc
la acele imagini, conştient că extratereştrii omorâseră toate acele animale pentru a le obţine
carnea. Acest lucru mi se părea cel mai îngrozitor între toate. Oroarea mea a devenit şi mai
intensă când mi-am adus aminte că ultima imagine pe care o văzusem pe ecran (chiar
înainte de a mi se face rău) era aceea a unui om!
Capitolul patru
Pubertatea
Din punct de vedere exterior, anii adolescenţei s-au derulat în maniera tipică, dar
viaţa mea interioară continua să fie la fel de ieşită din comun. Eram răpit de 2-3 ori pe
săptămână. La ora actuală, îmi dau seama că nu toate aceste răpiri erau fizice. De fapt, nu
am avut parte decât de 2-3 răpiri fizice pe an. În restul timpului era vorba de răpiri astrale
ale sufletului meu, în vederea instruirii şi îndoctrinării sale.
De regulă, mă culcam în patul meu şi mă „trezeam” într-o cameră micuţă, cu
pereţii metalizaţi, în care totul părea construit dintr-o singură bucată, fără muchii sau
încastrări. Pereţii nu aveau colţuri, ci erau rotunjiţi. Pe margine se aflau bănci, pe care
stăteam gol, alături de alţi oameni. Pe ecran apăreau tot felul de imagini colorate, iar în
minte auzeam cu toţii instrucţiunile pe care trebuia să le urmăm.
Cea mai mare parte a învăţăturilor primite se referea la rolul pe care urma să-l
joace în viitor planeta pământ. Se pare că eram un fel de brigadă sau de armată programată
să îndeplinim anumite funcţii atunci când va sosi timpul. Nu ne puteam aminti aceste
funcţii până când nu urmau să fie activate. În inima mea simţeam însă că era o programare
malefică, dar nu ştiam cum să scap de ea. Faptul că purtam în interiorul meu asemenea
lucruri teribile mă înspăimânta, cu atât mai mult cu cât nu ştiam exact despre ce este vorba.
După mai multe ore de instrucţiuni, ne ridicam cu toţii, ne întorceam cu spatele la ecran şi
eram escortaţi la casele noastre.
Pe când aveam 13 ani, familia mea s-a mutat din Brooklyn în Suffolk County,
Long Island. Faptul că eram atât de departe de aglomeraţia şi înghesuiala oraşului mă făcea
să mă simt mult mai liber. Ne-am mutat într-o zi friguroasă de iarnă. Noua casă era uriaşă şi
avea multe locuri în care mă puteam ascunde. Am primit o cameră personală, cu propria sa
baie. Casa era despărţită printr-o curte interioară şi un gard de lemn de un cinematograf
deschis. Iarna, când copacii rămâneau fără frunze, puteam vedea filmele proiectate de la
fereastra celui de-al doilea etaj al casei. Îmi amintesc că am văzut astfel Cowboy-ul de la
miezul nopţii, cu Dustin Hoffman şi cu Jon Voight, în anul 1970. Sora mea şi cu mine

18. râdeam văzând scenele erotice, făcându-i pe părinţi să strige la noi de jos, dar acest lucru nu
a făcut decât să ne amplifice amuzamentul.
Primele săptămâni petrecute în noua casă nu au fost deloc rele. Visele mele erau
normale, dar ceva mă neliniştea. Mă culcam întotdeauna purtând pijamale şi acoperit cu o
pătură, dar dimineaţa mă trezeam gol şi cu pătura aruncată pe jos. Alteori, eram proiectat în
afara corpului fizic şi pluteam prin casă, într-o dimensiune diferită, în care totul pulsa şi
strălucea.
De câteva ori am avut coşmaruri recurente. În aceste vise, fugeam de nişte oameni
în uniforme, într-un fel de depozit foarte mare, fără ferestre. Mă ascundeam întotdeauna sub
o masă dintr-o cameră micuţă care dădea într-un coridor. În cele din urmă, bărbaţii dădeau
buzna în camera mea, se uitau după mine fără să mă găsească şi ieşeau pentru a-şi continua
căutarea. Ieşeam atunci de sub masă, dar chiar în acel moment intrau alţi oameni, care mă
capturau. Începeam să ţip şi mă trezeam din somn, cu o senzaţie de sufocare. Ori de câte ori
mă trezeam din aceste coşmaruri şi priveam pe fereastra dormitorului, vedeam faţa unui om
blond înconjurată de o lumină roşiatică. De fiecare dată ţipam, iar omul blond începea să
râdă de mine. Cu cât ţipam mai tare, cu atât mai puternice deveneau hohotele sale de râs.
Simţeam atunci cum mi se scurge întreaga energie din corp. Invariabil, mama intra în
cameră să vadă ce se întâmplă cu mine. Când priveam din nou pe fereastră, faţa nu mai era
acolo. Acest coşmar s-a repetat ani la rând. Cel mai straniu mi se părea faptul că aveam
senzaţia că îl cunosc pe omul acela. Aproape că mi se părea un prieten sau o rudă apropiată.
Cu alte ocazii s-au întâmplat lucruri chiar mai rele. Cel puţin o dată sau de două ori
pe lună, mă trezeam într-o cameră ciudată şi răcoroasă. Complet gol, mă simţeam paralizat
şi incapabil să vorbesc. În jurul mesei pe care eram aşezat se aflau întotdeauna mici fiinţe
cenuşii, care refuzau să răspundă gândurilor şi privirilor mele temătoare. Uneori, auzeam o
voce în minte care îmi spunea că în curând totul se va termina şi că nu îmi voi mai aminti
nimic. Drama era că îmi aminteam de fiecare dată totul. Îmi introduceau întotdeauna un tub
prin penis, care era de regulă erect, şi îmi prindeau cu un aparat testiculele şi sfârcurile.
Uneori, îmi băgau inclusiv un tub în rect. Întregul proces era extrem de dureros şi aveam tot
timpul lacrimi în ochi.
Aceste fiinţe erau reci şi neprietenoase. Odată, una dintre ele mi-a spus că făceam
parte dintr-un proiect al lor, despre care ştiam şi cu care fusesem de acord. Ce mai, mi-a
spus să tac din gură, căci eram unul dintre ai lor. La sfârşitul acestor experienţe, ejaculam
întotdeauna dureros. Eram convins că lichidul seminal care ieşea era amestecat cu sânge. În
final, îmi scoteau tuburile şi aparatele, lăsându-mă să zac multă vreme pe masa rece, fără
nici un cuvânt. În continuare, unul dintre ei îmi examina ochii, nasul şi urechile. Prin nări
îmi erau introduse nişte obiecte lungi, care arătau îngrozitor. De fiecare dată când făceau
acest lucru, mă trezeam dimineaţa în patul meu cu o hemoragie nazală. La un moment dat,
părinţii m-au dus chiar la un specialist, pentru a-mi cauteriza nările şi pentru a-mi face o
spălătură în urechi. Hemoragiile nu s-au oprit însă.
Ori de câte ori eram răpit de cenuşii, aveam un fel de reacţie fizică. De multe ori,
ochii îmi erau iritaţi, căci îmi băgau în ei un fel de lentile de contact. Odată, mi-au extras o
bucată mare de masă gelatinoasă din gât. Am vomat instantaneu.
Efectul emoţional al acestor experienţe asupra mea ca adolescent era cât se poate
de interesant: îmi doream cu disperare copii! Ciudată reacţie pentru un băiat adolescent. Mă
simţeam exact ca un tată care şi-a pierdut copiii. Nu ştiam cine erau aceştia, unde erau; nu
ştiam nici măcar dacă existau cu adevărat. Mintea mea logică îmi spunea că nu putea fi
adevărat, dar emoţiile continuau să se manifeste.
La vârsta de 17 ani, am primit o confirmare. M-am trezit într-o navă de-a lor, stând
pe un scaun, complet îmbrăcat. Acest lucru era ieşit din comun, căci până atunci fusesem
întotdeauna răpit gol. În jurul meu roiau micii cenuşii, în mijlocul cărora se afla însă şi o
fiinţă înaltă şi blondă, îmbrăcată într-o uniformă albastră. Ceva mai în spate stăteau doi

19. bărbaţi (oameni) îmbrăcaţi în uniforme militare. Se pare că erau simpli observatori, în timp
ce fiinţa blondă era cea care controla direct situaţia.
După câteva minute, cenuşiii m-au dus într-o cameră mică, iluminată diferit. În
interior se afla un bebeluş legănat în braţe de un alt cenuşiu cu vagi caracteristici feminine.
Acest lucru m-a surprins la culme, căci îmi spuseseră întotdeauna că nu aveau sex (cel
puţin, aşa cum îl înţelegem noi). Poate că femeia era un fel de hibrid.
Când extraterestra mi-a pus copilul în braţe, mi s-a părut că nu avea deloc greutate.
I-am privit faţa osoasă şi am văzut că avea pielea palidă şi moale. Avea ochii deschişi,
închişi la culoare şi migdalaţi. Capul avea o formă alungită şi era lipsit de păr. Nu scotea
nici un sunet. Ştiind că era prea slăbit pentru a scoate vreun zgomot sau pentru a se mişca,
am simţit cum inima mi se umple de compasiune. Mi s-a spus apoi că era copilul meu şi că
s-au folosit de materialul meu genetic pentru a produce mai mulţi asemenea copii. Câţiva
dintre ei muriseră, iar cei mai puternici au fost duşi într-o altă locaţie, pe o planetă sigură
(nu ştiu exact la ce se referau atunci când spuneau acest lucru). Prin actualul experiment,
cenuşiii doreau să ştie în ce măsură răspundeau copiii mici (în special cei umani) la
atingerea părintească şi dacă între ei şi părinţi se stabilea astfel o legătură sufletească. Îmi
amintesc că m-am simţit fericit că aveam un copil, dar şi furios pentru că era bolnav şi
pentru că nu era complet uman. Ştiam că nu voi putea spune nimănui de existenţa lui şi că
nu voi asista la creşterea şi educarea lui.
Fiinţa înaltă şi blondă părea mulţumită de felul în care s-a desfăşurat această
întâlnire. Mi-au luat copilul din braţe şi l-au scos din cameră. I-am întrebat pe extratereştri
dacă micuţul va trăi şi dacă îl voi mai putea vedea vreodată. Mi-am luat chiar inima în dinţi
şi i-am întrebat dacă nu aş putea sta tot timpul cu el. Întrebările mele au rămas fără răspuns
şi am fost trimis imediat acasă. M-am trezit câteva ore mai târziu, cu ochii în lacrimi. Dorul
de copiii mei era mai puternic ca oricând.
La scurt timp după această întâlnire, mi-am schimbat brusc obişnuinţele. Am simţit
subit nevoia să îmi menţin corpul fizic într-o condiţie cât mai bună. Am început să fac
exerciţii fizice dificile şi să ţin post de câteva ori pe săptămână. Nu mâncam decât o singură
dată pe zi, exclusiv alimente foarte sărace în grăsime, şi beam foarte multă apă. Când
vremea era frumoasă, am început de asemenea să fac multă plajă. Aveam tot timpul
senzaţia ciudată că ochii mei erau folosiţi ca nişte camere de luat vederi. Ori de câte ori
priveam ceva interesant, simţeam că o altă conştiinţă se uită prin ei, alături de mine. De
câteva ori mi-am întors chiar capul ca şi cum aş fi dorit să surprind pe imagine întreaga
panoramă. Cealaltă pereche de ochi din capul meu era interesată în special de călătoriile în
interiorul vehiculelor aflate în mişcare, de cumpărăturile efectuate în mall-uri şi în
magazine, şi era absolut fascinată de scenele de iarnă (care includeau zăpada şi gheaţa). Ori
de câte ori ningea, ochii mei scanau întregul peisaj, urmărind să surprindă toate formele şi
culorile mediului înconjurător, până la ultimul detaliu. Dându-mi seama că posesorul
celorlalţi ochi din mintea mea nu era familiarizat cu zăpada şi cu frigul, am înţeles intuitiv
că ochii mei le dădeau posibilitatea să recepteze impresii la prima mână, pe care nu le-ar fi
putut obţine altfel. M-am întrebat chiar dacă acest fenomen nu era legat de capacitatea mea
vizuală redusă. Oare îmi fusese introdus un aparat în globii oculari care le permitea
celorlalţi să privească prin ei? Sau se foloseau doar de capacităţile lor mentale pentru a privi
prin ochii mei? Când i-am întrebat în sfârşit, mi-au răspuns că se focalizau mental asupra
unui mic cip pe care mi-l introduseseră în corneea celor doi ochi. Da, mi-au confirmat ei cu
răceală, este posibil ca acest lucru să îmi diminueze capacitatea vizuală. Nu erau deloc nişte
fiinţe pline de compasiune.
În timpul uneia din răpirile ulterioare, am fost dus într-o cameră în care m-au
aşezat cu spatele la zidul metalizat. Camera era complet goală. Doar în stânga mea se afla
unul dintre extratereştrii cenuşii. Subit, zidul din spatele meu a devenit un ecran uriaş, care
îmi proiecta toate gândurile sub forma unor imagini vizuale. Nu ştiu dacă doar descărcau
imaginile înregistrate prin ochii mei de-a lungul timpului sau chiar îmi prezentau gândurile
actuale. Ca să verific, am început să fac un test. M-am gândit la un cal. Într-adevăr,

20. imaginea de pe ecran s-a transformat într-un cal aflat în galop. Acest experiment a părut să
îl enerveze pe tovarăşul meu, care mi-a cerut cu asprime să încetez.
În mod evident, mintea mea putea influenţa aparatul. Privind imaginile din
copilăria mea şi altele care urmau – se pare – să se deruleze în viitor, am înţeles că acest
exerciţiu era o proiecţie a vieţii mele pornind de la structurile mele mentale. Extratereştrii
au înregistrat tot ce făcusem până atunci în viaţă şi calculatorul proiecta viitorul către care
mă îndreptam. Acest lucru m-a speriat, căci m-am întrebat dacă nu cumva îmi pot influenţa
viitorul, astfel încât acesta să corespundă intenţiilor lor, nu propriilor mele interese. Această
experienţă s-a repetat de câteva, ori, după care a încetat brusc. Fie au obţinut toate
informaţiile care îi interesau, fie au reuşit să îmi reprogrameze viaţa aşa cum doreau. Nu
ştiu nici astăzi care este răspunsul corect.
Răpirile au continuat până la sfârşitul adolescenţei şi în primii ani ai tinereţii mele.
Cele mai multe serveau unor scopuri genetice, dar au mai existat câteva ocazii în care am
fost îndoctrinat, folosit pentru drenaj energetic (ocazii cu care îmi foloseau energiile
personale în scopurile care îi interesau), iar uneori pur şi simplu interogat. Aspectul cel mai
hidos al acestor experienţe era legat de ceea ce doreau să le fac altor copii umani. Pe la
mijlocul anilor 70, acest aspect a devenit din ce în ce mai evident. Eram de multe ori dus
într-un sediu subteran, cu pereţi de stâncă, prin care se simţea umezeala. Uneori vedeam
chiar picături de apă prelingându-se pe la colţuri. Nu existau ferestre, dar se auzeau în
schimb zgomote. Erau ţipete de copii care plângeau.
Capitolul cinci
Teroare la Montauk
Nici până în ziua de azi nu pot suporta ţipetele copiilor care plâng sau vocile
înspăimântate. În plus, simt dorinţa copleşitoare de a avea grijă de toţi copiii abandonaţi din
lume. Poate că este o penitenţă; poate că nu voi reuşi niciodată să îmi scot aceste imagini
din minte. Poate aşa se explică de ce am avut atât de mulţi copii în această viaţă. Oricare ar
fi adevărul, povestea pe care am să v-o spun în continuare prezintă adevărul curat, aşa cum
s-a petrecut în realitate.
Amintirile mele legate de Proiectul Montauk nu sunt deloc plăcute. Pe vremea
când eram doar un copil în stadiul prepuber, rolul meu era de cobai. Aşezat pe o masă şi
legat cu curele, eram examinat, scanat mental pentru identificarea semnăturii mele cerebrale
sau abuzat sexual pentru stabilirea structurii mele energetice, care era redată apoi pe un
computer. Aceste experimente au continuat până am ajuns în faza de pubertate.
Întrucât nu încercasem să evadez decât o singură dată, eram considerat cooperant
de către supraveghetorii mei adulţi. În plus, nu murisem din cauza testelor la care fusesem
supus, aşa că mi s-a „oferit” posibilitatea unei promovări. Administratorii m-au pus să îi
disciplinez pe copiii mai mici care erau aduşi în continuare, pregătindu-i astfel pentru
testele fizice şi mentale care urmau.
Pregătirea copiilor includea un proces educativ prin care aceştia erau învăţaţi să
asculte orbeşte ordinele, fără să pună vreodată întrebări. I-am învăţat cum să se focalizeze
mental la comandă astfel încât energiile lor corporale să poată fi folosite de mediumul care
răspundea de ei, ce culori şi simboluri trebuiau să folosească mental pentru a facilita un
anumit experiment, şi cum să depăşească mecanismul de auto-apărare inerent oricărei fiinţe
vii pentru a putea muri în caz de necesitate.
Mediumii sunt de mai multe feluri: unii se folosesc de energiile psihice, iar alţii de
cele mentale. Mediumii psihici nu fac decât să observe şi să descrie structurile subtile ale
realităţii. Cei mentali pătrund efectiv în aceste structuri şi le manipulează, creând
manifestări diferite ale realităţii. Ei reprezintă principalul obiect de interes al guvernului.

21. Oamenii pot crea maşinării sau computere care să citească structurile subtile ale realităţii,
dar acestea nu pot fi modificate decât de mintea umană.
Lucrul mediumilor mentali cu copiii nu este deloc uşor, căci ancora care
stabilizează personalitatea sufletului de trup este extrem de fragilă în cazul acestora din
urmă. Din nefericire, copiii mici de sex masculin au structura mentală şi psihică necesară
pentru ca un medium mental să le poată folosi energia cu ajutorul unui computer. Dorinţele
şi temerile acestor copii se opun însă direct acestei sarcini, provocând daune la toate
nivelele. De multe ori, în asociere cu presiunile fizice şi mentale generate de aceste
operaţiuni, teama îi ucide definitiv pe copii.
Cei mai vulnerabili erau pre-adolescenţii cu vârste cuprinse între 3-12 ani. Foarte
preţuiţi din cauza materialului lor genetic şi a tiparelor mentale perfecte pentru proiectele
lor, acest grup era considerat pur şi necontaminat. Din păcate, teama copleşitoare a copiilor,
combinată cu dorinţa arzătoare de a se întoarce acasă, conducea la blocaje şi scurgeri
energetice care îi încurcau teribil pe oamenii de ştiinţă care se ocupau de ei. Peste toate,
erau adeseori ţinta unor abuzuri sexuale făcute de anumiţi membri lipsiţi de scrupule ai
proiectului. Din cauza lor, mulţi băieţi înnebuneau şi trebuiau lichidaţi, căci nu mai erau de
nici un folos. Ar fi fost imposibil ca ei să fie returnaţi societăţii sau familiilor lor în acea
stare, căci minţile lor erau prăjite şi nu mai putea fi reprogramate. Singura soluţie era
moartea. Cel mai adesea, erau înfometaţi până la moarte şi lăsaţi să se descompună în
anumite peşteri subterane. În final, rămăşiţele le erau aruncat în mare, unde erau consumate
de animalele marine. În cazuri excepţionale, anumiţi savanţi sau alţi lucrători care nu aveau
copii şi care se mutau în alte regiuni ale globului luau cu ei câte un copil preferat, făcându-i
acte false, ca şi cum ar fi fost copilul lor. De multe ori, îi schimbau inclusiv culoarea părului
şi amprentele digitale.
Unii băieţi erau răpiţi, aşa cum a fost cazul meu, chiar din paturile lor. Timpul şi
spaţiul erau manipulate apoi, într-o manieră care sfidează orice imaginaţie, pentru a ascunde
dispariţia lor. Aceşti băieţi erau consideraţi speciali, în sensul că proveneau din familii care
aveau conexiuni politice sau militare cu guvernul secret. Trataţi complet diferit de băieţii
„obişnuiţi”, ei erau returnaţi fără excepţie căminelor din care au provenit.
Pre-programaţi pentru anumite scopuri specifice, noi eram elita grupurilor de
copii, aşa că primeam sarcini speciale. Unii dintre noi erau folosiţi pentru a ieşi în afară şi a
găsi alţi băieţi care urmau să fie răpiţi şi folosiţi în proiect. Din câte mi-am dat seama, cu
toţii aveam implanturi în interiorul ochilor. Era o tehnologie extraterestră pe care
supraveghetorii noştri o aveau de la colaboratorii lor şi pe care o foloseau pentru a obţine
informaţiile care îi interesau. Minţile noastre erau programate să ne vedem de treabă la
şcoală, la cumpărături, etc., fără să ne dăm seama ce facem. Mă întreb câte asemenea
victime nevinovate am desemnat eu însumi în vederea răpirii, fără măcar să-mi dau seama
că îi condamn pe mulţi la moarte sigură!
Îmi amintesc de poveştile cu doctorul Mengele din lagărul de concentrare de la
Auschwitz. Se spune că atunci când sosea un transport nou cu deţinuţi, dr. Mengele îi tria
de la bun început pe aceştia, stabilind cine urma să trăiască şi cine nu. El era cel care
stabilea cine urma să fie pus la muncă silnică şi cine trebuia să facă parte din bizarele sale
experimente. În ce fel eram eu diferit de acest monstru? La urma urmei, Johannes von
Gruber nu a fost nazist? Nu a fost el implicat în varianta germană a Proiectul Montauk?
Chiar şi astăzi, aceste sentimente de vinovăţie mă împiedică să am o imagine de sine
pozitivă, făcându-mă să fiu excesiv de autocritic şi să mă pedepsesc frecvent. Poate că
încerc astfel să răscumpăr o parte din răul pe care l-am făcut.
Cea mai mare parte a băieţilor erau din afara zonei New York-ului, căci dispariţia
unui număr atât de mare de copii dintr-un singur loc ar fi trezit suspiciuni. De aceea, băieţii
„obişnuiţi”, consideraţi „consumabili”, erau aduşi din alte părţi ale ţării. Răpiţi din familii
care nu aveau să le simtă prea mult lipsa, aveau părinţi alcoolici, prostituate, dependenţi de
droguri, sau proveneau din mediul rural, din familii cu mulţi copii. Dacă experimentatorii

22. îşi doreau foarte tare un copil care nu corespundea acestui profil de familie, ei înscenau pur
şi simplu un accident. Copilul era astfel luat sub prezumţia că a murit în accident şi nimeni
nu se mai interesa de soarta lui. Aceste accidente includeau prăbuşiri ale unor maşini în
râuri, incendii în urma cărora rămâneau corpuri de nerecunoscut şi dezastre naturale, de
genul uraganelor, tornadelor şi cutremurelor. Pe scurt, erau folosite toate locurile în care se
produceau catastrofe şi în urma cărora dispăreau foarte mulţi oameni, care puteau fi
consideraţi morţi.
Pe de altă parte, erau răpiţi foarte mulţi oameni care fugeau de acasă şi care
bântuiau pe străzi, despre care se ştia că nu vor lipsi nimănui. Majoritatea erau adulţi,
folosiţi în călătoriile în timp din cadrul Proiectului. Oamenii vii erau necesari pentru a
observa efectele vortexului asupra trupului uman, precum şi pentru a afla cum poate fi
mutată o persoană dintr-un punct spaţio-temporal în altul. Copiii nu erau folosiţi niciodată
în aceste scopuri, căci semnătura lor energetică este complet diferită de cea a unui adult. De
altfel, cei pe care doreau să îi folosească în ultimă instanţă în manipulările lor asupra
timpului şi spaţiului erau adulţi.
De multe ori, atunci când răpeau pe cineva din patul său sau dintr-o altă locaţie
pentru a-l folosi în Proiect, trimiţându-l în final înapoi în mediul său, cercetătorii de la
Montauk modificau timpul şi spaţiul astfel încât nici victima şi nici cei din jurul acesteia să
nu-şi dea seama că a lipsit vreo clipă. Alteori, ei lăsau o structură energetică în camera
victimei care îi împiedica pe cei din jur să intre în ea şi să-şi dea seama de dispariţiei ei. Vă
reamintesc că aveau echipamente care le permiteau să trimită oameni în diferite locaţii în
aceeaşi perioadă a „prezentului” şi să modifice timpul în anumite locuri geografice terestre.
Puteau stabili cu uşurinţă vibraţia fiecărui loc de pe planetă, modificând astfel prezentul
după cum doreau. Singurele probleme apăreau atunci când doreau să trimită pe cineva în
alte lumi sau în momente îndepărtate din timp (din trecut sau din viitor). Până când reuşeau
să descopere frecvenţele corecte, erau nevoiţi să facă tot felul de încercări, folosind în acest
scop cobai umani (adulţi). Mulţi dintre aceştia s-au pierdut în timp sau în spaţiu, aşa cum s-
a întâmplat cu cei de pe Eldridge. În cele din urmă, savanţii au reuşit să facă o hartă a
punctelor spaţio-temporale care îi interesau, putând să călătorească cu uşurinţă între ele. La
destinaţiile cele mai comune plasau întotdeauna un receptor pentru a fixa semnalul şi a
uşura astfel conexiunile.
Rolul meu era să îi pregătesc pe băieţi pentru lucrul cu mediumii, în special cu
Duncan Cameron, mediumul-şef folosit în experiment. Utilizată ca baterie de alimentare a
energiei mentale a mediumului, creativitatea unui copil mic este fără egal. Această energie
era receptată, amplificată şi focalizată asupra lui Duncan pentru a-i mări acestuia puterea
mentală de care avea nevoie pentru a deschide porţi către alte dimensiuni, creând astfel căi
de acces către acestea. Capacităţile sale erau folosite pentru a face legătura cu hiperspaţiul
şi cu planul astral, locul în care sunt înmagazinate toate materialele şi tiparele pre-fizice ale
realităţii materiale. În final, acesta aducea informaţiile necesare în forme pe structura cărora
puteau fi construite tehnologii.
Băieţii erau rapid goliţi de energie şi trebuiau să se odihnească foarte mult timp.
Atunci când unul dintre ei se simţea epuizat, îi era indus un program de teamă, pentru a crea
astfel un val de adrenalină care să-i trezească din nou energia. Acest procedeu îi golea
complet de energie pe mulţi dintre ei, care nu mai puteau fi folosiţi. Inimile lor fragile
cedau. Alţii înnebuneau, sau aveau un atac cerebral.
Atunci când pentru alimentarea cu energie erau folosiţi adolescenţi sau tineri, erau
folosite programe combinate de teamă şi excitaţie sexuală, pentru a le dinamiza astfel
energia. De multe ori, cadavrele care rămâneau în urma experienţelor le erau cedate
extratereştrilor cenuşii, care aveau nevoie de ele pentru sânge şi prelevări de ţesuturi.
Cenuşiii nu se hrănesc la fel ca oamenii. Ei folosesc hormonii depozitaţi în organele şi
ţesuturile diferitelor specii, dar mai ales ale oamenilor, căci au fost creaţi cu mii de ani în
urmă dintr-un material genetic uman.

23. Rasele micilor cenuşii nu sunt înzestrate cu sisteme digestive. Membrii lor absorb
substanţele nutritive şi elimină deşeurile prin piele. După ce colectează diferite organe şi
fluide corporale, ei le depozitează în recipiente uriaşe, în care se scaldă apoi ore întregi
pentru a absorbi substanţele de care au nevoie. Acest procedeu le alimentează trupurile cu o
energie care le ajunge timp de câteva zile. Altminteri, „foamea” îi face deosebit de nervoşi.
Cu câteva secole în urmă, cenuşiii au creat genetic anumite fiinţe pe care le lăsau
să crească pe pământ şi cărora le colectau fluidele corporale pentru a se hrăni, evitând astfel
să fie detectaţi de oameni. Aceste fiinţe au devenit cunoscute sub numele de vampiri, incubi
şi sucubi. Ele evită lumina soarelui, care anihilează energia fluidelor colectate. În vremurile
moderne, extratereştrii se folosesc de o creatură din America Latină, cunoscută sub numele
de chupacabra, sau „cea care suge sângele caprelor”.
Alte grupuri de extratereştri sunt interesate exclusiv de experimentele legate de
controlul minţii. Aceştia doresc să controleze grupuri largi de oameni, fără a crea o armată
în acest scop. Din această categorie fac parte îndeosebi reptilienii mari veniţi din sistemul
solar Draco.
Cea mai dureroasă experienţă pe care am trăit-o, dincolo de suferinţele personale,
a fost să aud ţipetele de teamă şi agonia copiilor şi adolescenţilor care erau folosiţi în
experimentele de la Montauk. Deşi eram parţial responsabil de aducerea lor în această stare,
nu puteam face nimic pentru a-i ajuta. Mă gândeam deseori la părinţii şi la rudele care nu
vor şti niciodată adevărul în privinţa celor întâmplate cu copiii lor. Mă gândeam de
asemenea la copiii cărora le era dor de părinţii lor. Simţeam atunci o mare apăsare pe piept.
Chiar şi astăzi mă trezesc uneori în miez de noapte, sufocându-mă şi ţipând în urma
coşmarurilor legate de aceşti copii. Privindu-mi propriii fii, mă jur că nimeni nu-i va supune
vreodată unui asemenea tratament. Deşi îmi dau seama că nu am fost personal responsabil
de faptele mele de atunci, nu pot să nu realizez că un anumit aspect al personalităţii
sufletului meu a simţit nevoia să experimenteze aceste realităţi, lucru care mă înspăimântă.
Mă rog frecvent ca Dumnezeu să aibă milă de acele sărmane victime, dar şi de sufletele
torţionarilor lor.
Capitolul şase
Peste ocean
Perioada pe care am petrecut-o la colegiu a fost marcată de confuzie. Am început
şcoala la Universitatea McGill din Montreal, dar m-am simţit atât de neadaptat încât m-am
întors în scurt timp în Statele Unite. Mă simţeam de mulţi ani atras de Canada, unde aveam
rude la care îmi petreceam vacanţele de vară. Plănuiam chiar să emigrez în această ţară şi să
devin cetăţean al ei, dar oricât de mult încercam să părăsesc Long Island-ul, ceva mă
atrăgea înapoi.
În cele din urmă, m-am înscris la un colegiu local din sudul Long Island, unde am
studiat contabilitatea, o materie pe care o uram cu convingere. Bănuiesc că am fost împins
să urmez acest curs pentru a ţine gestiunea băieţilor din Montauk. O parte a implicării mele
în Proiect consta în păstrarea echilibrului între computerul care controla emisfera stângă şi
cel care controla emisfera dreaptă a mediumului mental. Cele două coloane ale contabilităţii
(debitul şi creditul) m-au învăţat să fac acelaşi lucru (ele trebuie menţinute tot timpul în
echilibru). De altfel, fiecare aspect al vieţii mele mă obligă să repet acest model (să menţin
echilibrul). La vremea respectivă nici nu-mi dădeam seama cât de dezechilibrată era viaţa
mea.
În timpul ultimului meu an de colegiu mi-a apărut o alergie interesantă. În vacanţa
de Crăciun, eram programat să îmi scot patru măsele de minte şi un molar. În timpul
operaţiei, mi-a apărut o reacţie severă la anestezicul folosit, pentatolul de sodiu. Inima şi
respiraţia mea s-au oprit. Inspirat, chirurgul dentar mi-a administrat oxigen şi mi-a făcut