1. Subiectul 1. Subiecţii procesului penal
1.1 Caracterizaţi formele competenţei instanţelor judecătoreşti în procesul penal (3
puncte);
În procesul penal se disting patru forme de competență a instanțelor judecătoresti:
1. Competența funcțională
2. Competenţa materială
3. Competenţa personală
4. Competenţa teritorială
Competența funcțională (după atribuţiile organului judiciar) determină categoriile de
activităţi pe care le poate desfăşura fiecare organ judiciar.
Competenţa materială (după natura infracţiunii) stabileşte care organ judiciar dintre cele
de acelaşi tip, se va ocupa de soluţionarea cauzei, ţinând seama de infracţiunea comisă.
Competenţa personală este determinată de calitatea pe care o are făptuitorul. Spre
exemplu, calitatea de militar, de parlamentar, notar sau magistrat va atrage competenţa anumitor
organe judiciare.
Competenţa teritorială este dată de locul unde a fost săvârşită fapta prevăzută de legea
penală şi se determină având în vedere organele judiciare penale de acelaşi fel şi de acelaşi grad,
adică cauza penală se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost săvîrşită infracţiunea.
1.2 Stabiliţi coraportul între competenţa funcţională şi cea materială a instanţelor de
judecată (5 puncte);
Din punct de vedere al competenţei funcţionale, judecătoriile judecă numai în primă instanţă, iar
în ceea ce priveşte competenţa materială judecă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege
în competenţa altor instanţe.
1.2 Apreciaţi consecinţele nerespectării competenţei instanţelor judecătoreşti (7 puncte).
Subiectul 2.Măsurile procesuale de constrângere
2.1 Descrieţi procedura aplicării garanţiei personale/ a unei organizaţii (3 puncte);
Garanţia personală şi garanţia unei organizaţii poate fi aplicată faţă de învinuit (inculpat) indiferent
de starea libertăţii în care se află. Astfel aceste măsuri pot fi aplicate atît cu ocazia soluţionării
chestiunii privind luarea unei măsuri preventive faţă de cel acuzat, care se află la libertate, precum
şi în cazul soluţionării problemei prelungirii sau înlocuirii arestării preventive. În cazul cînd
învinuitul (bănuitul) se află la libertate procurorul prin ordonanţă poate aplica măsura preventivă
garanţia personală sau a organizaţiei. În cazul cînd învinuitul (bănuitul) se află în stare de arest
preventiv chestiunea înlocuirii acestei măsuri cu măsura garanţiei persoanelor fizice sau persoanei
juridice se soluţionează de judecătorul de instrucţie prin încheiere. În cazul inculpatului indiferent
de starea de libertate măsura garanţiei se dispune de către instanţa de judecată prin încheiere sau
după caz prin sentinţă.
2.2 Clasificaţi condiţiile înlocuirii arestării preventive cu liberarea provizorie pe cauţiune
(5 puncte);
Libertatea provizorie sub control judiciar, liberarea provizorie pe cauţiune şi arestarea la domiciliu
sînt măsuri alternative arestării preventive şi se aplică cînd formal persistă condiţiile arestării
preventive dar scopul prevăzut la aliniatul 2 al articol 175 CPP poate fi atins şi fără izolarea totală
a celui acuzat.
2. 2.3 Modelaţi o situaţie în care justificat a fost refuzată înlocuirea arestării preventive cu
arestul la domiciliu (7 puncte).
aurel.postica@gmail.com
