Efectul radiațiilor asupra țesuturilor vii prezentare powerpoint

1. Efectul radiațiilor asupra
țesuturilor vii
Elevi: Azoitei Adrian
Mihailescu Lucian

2. Viața a evoluat într-un mediu bombardat cu radiații
ionizante. Acestea provin din spațiul cosmic, din pământ, și chiar
din propriile corpuri. Unele alimente, precum bananele sau nucile
braziliene, prezintă în mod natural un nivel mai ridicat de radiații
decât alte alimente.

3. Radiatia ionizanta poate determina modificari chimice la
nivelul celulelor vii. Daca doza de radiatie este mica sau persoana o
primeste de-a lungul unei perioade indelungate de timp,
organismul poate, in general, sa repare sau sa inlocuiasca celulele
afectate, fara a se inregistra efecte negative asupra sanatatii.
Insa, expunerea la nivele ridicate de radiatii, asa cum se
intampla in cazul unor accidente nucleare precum cel din Japonia,
poate provoca doua feluri de efecte.

4. Mecanismele de producere a efectelor biologice
Când radiațiile direct ionizante sunt absorbite într-un material
biologic, efectele asupra celulelor pot să apară prin două mecanisme de
acțiune:
• acțiune directă – radiația interacționează direct cu una din
componentele critice ale celulei ducând la microleziunile directe ale
structurii celulei
• acțiune indirectă – se datorează inducerii unor radicali liberi şi ioni cu
reactivitate chimică mare apăruţi în interacţiunea radiaţiilor cu apa din
organism

5. Radioizotopii şi organele lor ţintă
Activitatea radionuclizilor pătrunşi în organism prin una din căile de contaminare
amintite, este proporţională cu cantitatea sau concentraţiile existente la intrarea în
organism. După ce radionuclizii au intrat în sânge, situaţia devine mai gravă după ce
aceştia s-au fixat deja în organele lor "ţintă". In consecinţă, este mult mai important ca
în caz de contaminare radioactivă, să se acţioneze rapid pentru limitarea expunerii la
respectiva sursă, de exemplu prin îndepărtarea şi izolarea sursei respective, sau prin
părăsirea zonei contaminate.

6. Modificari biologice pe termen scurt si lung
În primul rând apar modificări biologice pe termen scurt, consecința
unui incident specific (înroșiri și/sau arsuri ale pielii, boala de iradiere).
Aceste efecte apar doar dacă se atinge un nivel prag al dozei
absorbite. Simptomele apar cu atât mai repede și sunt cu atât mai severe cu
cât doza de radiatie a fost mai mare.

7. Efectele biologice ale radiațiilor asupra celulelor vii
Efectele biologice se clasifică:
• din perspectiva timpului:
• imediate (acute) – apar la scurt timp după expunere
• tardive (cronice) – apar la intervale de ordinul lunilor, anilor după expunere
• în funcţie de persoana afectată:
• somatice – apar la indivizii expuși la radiații
• genetice – apar la descendenţi indivizilor expuși
• după gradul de afectare:
• letale – sunt ireversibile, duc la moartea celulei
• subletale – pot fi reparate
• potențial letale – pot fi reparate în cazul în care celula nu este în stare de
diviziune

8. Cea de-a doua categorie e reprezentata de efectele stocastice, care
sunt efecte biologice intarziate, a caror probabilitate de aparitie depinde de
doza totala absorbita si care apar, de obicei, dupa un timp (mai multi ani
sau chiar zeci de ani) dupa un incident sau o expunere cumulativa. Acestea
se manifesta prin cresterea riscului de cancer si boli ereditare.

9. • Asocierile dintre expunerea la radiatii si dezvoltarea unui tip de cancer
sunt bazate pe grupuri expuse la nivele relativ mari de radiatii ionizante
(de exemplu supravietuitorii bombardamentelor nucleare din Japonia
sau locuitorii din vecinatatea centralei de la Cernobil).
• Tipurile de cancer asociate cu expunerea la doze mari de radiatii (mai
mari de 500 millisievert - unitatea de masura pentru dozele de radiatii
care ajung in organism) include: leucemia, cancerul de san, de vezica
urinara, de colon, de ficat, de plamani, esofagian, ovarian, de stomac si
mielomul multiplu.
• De asemenea, ar mai putea fi posibila o legatura intre expunerea la
radiatii ionizante si cancerul de prostata, laringian, nazal/al sinusurilor
si pancreatic.

11. • Perioada de timp dintre momentul expunerii la radiatii
si cel al descoperirii cancerului se numeste "perioada
latenta", iar aceasta poate sa se intinda pe mai multi
ani. Dozele mari de radiatii tind sa omoare celulele in
timp ce dozele scazute tind sa deterioreze sau sa
modifice ADN-ul celulelor iradiate. Dozele mari pot
distruge atat de multe celule incat organele si tesuturile
pot fi vatamate pe loc. Aceasta poate declansa un
raspuns rapid al corpului, denumit si sindrom acut de
iradiere.

12. Cancere radioinduse
Cancerul radioindus nu apare obligatoriu la toate persoanele
expuse radiaţiilor şi nu toate aceste cancere sunt fatale, astfel
mortalitatea pentru cancerul de sân este sub 50%, faţă de cancerul
tiroidian de numai 5%. Este totuși greu de estimat riscul cancerului
radioindus deoarece populaţia este expusă pe perioada vieţii la radiaţii
ionizante la nivele apropiate sau sub nivelele fondului natural.
Cancerul radioindus a fost descris pentru prima dată la medicii
radiologi şi anume cancer. cutanat la mâini cu frecvenţă mai mare ca
la alţi medici; cancer pulmonar la minerii din minele uranifere; cancer
osos la muncitorii care lucrau cu cadrane luminiscente. Mai târziu s-a
descris relaţia dintre frecvenţa crescută a leucemiilor la
supraviețuitorii bombelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki;
creşterea cazurilor de cancer tiroidian (epiteliom) la adulţii iradiaţi în
copilărie în regiunea gâtului

13. Efectele teratogene
Apar în urma iradierii în uter a embrionului/fătului. Perioada maximă de
vulnerabilitate este între a 8 a şi 90 a zi de la fecundare. Doze mari de iradiere
externă pot duce la malformaţii minore/grave până la moartea embrionului şi
avort spontan.
După a 90 a zi vulnerabilitatea scade rămânând riscul leziunilor nervoase
(oligofrenie, dezvoltare neuropsihică deficitară). Efectele asupra dezvoltării
creierului au fost observate la supravieţuitorii copiilor de la Hiroshima şi
Nagasaki, astfel ei prezentau retardare mentală, scor de inteligenţă redus şi
dificultăţi de învăţare. Efectele deterministice sunt mai severe la copii datorită
sensibilităţii crescute a ţesuturilor la radiaţii ionizante. Astfel creierul lor
suferă o atrofie corticală la o singură doză de 10 Gy; la doza de peste 1Gy
apare o retardare mentală severă de 75%.

14. Mutaţiile
Sunt modificări ale informaţiei genetice, care pot fi letale,
viabilitatea indivizilor purtători de astfel de gene este redusă şi
neletale care produc număr mare de anomalii genetice la
generaţiile următoare. Studiile experimentale au evidenţiat că
există o relaţie liniară între doză şi efectul mutagen, deci nu
intervine nici un proces reparator.
În concluzie orice doză joasă primită de ţesutul germinal
produce efecte mutagene care se pot suma cu doze anterioare şi
ulterioare. Aceste efecte sunt legate de probabilitatea ca o celulă
germinală purtătoare a mutaţiei să participe efectiv la fecundaţie.
La prima generaţie efectele genetice produse de radiaţii sunt:
reducerea natalităţii, malformaţii congenitale şi ereditare, iar la
următoarele generaţii afectarea fondului genetic al populaţiei,
malformaţiile recesive şi diminuarea capacităţii imunobiologice.

15. Doze maxime permise conform normelor C.I.P.R
Comisiei Internaționale pentru Protecția contra Radiațiilor

16. Mulțumim pentru atenția
acordată!