2. Când unul sau mai multe vase de sânge sunt lezate, sângele se scurge din
sistemul vascular, fenomen numit hemoragie.
HEMORAGIA poate fi:
• externă, când sângele se scurge înafara corpului .
• internă, când ruptura vasului se produce în interiorul organismului (aşa
cum se întâmplă în fracturi sau în cazul rupturii unui organ) şi se
acumulează sângele în interiorul corpului. Nu se vede.
În funcţie de volumul de sânge pierdut, hemoragia se poate clasifica astfel:
• mică: când se pierd mai puţin de 500 ml sânge
• medie: când se pierd 500-1000 ml de sânge
• mare: când se pierd 1000-1500 ml sânge
• masivă: când se pierd peste 1500 ml sânge.
În funcţie de vasul de sânge lezat, hemoragia poate fi:
• arterială: sângele este de culoare roşu aprins şi curge în jet.
• venoasă: sângele are o culoare vişinie şi curge lent.
• capilară: sângele se scurge egal de pe toată suprafaţa plăgii
3. În cazul unei hemoragii se declanşează o reacţie de apărare organismului:
• creşte frecvenţa cardiacă (pulsul arterial se accelerează);
• tegumentele (pielea) şi mucoasele devin palide;
• pielea este acoperită de transpiraţie şi victima se simte ameţită,slăbită.
Simptomele şi semnele care însoţesc o hemoragie, variază în funcţie de volumul
de sânge pierdut, de viteza de pierdere a sângelui şi de starea de sănătate a
organismului înainte de hemoragie.
Hemoragia externă - este uşor de recunoscut: sângele se scurge în afara
corpului.
Hemoragia internă - în care sângele care curge rămâne în interiorul
organismului (ex.: în cavitatea abdominală etc.)
Uneori hemoragia se produce în interior dar se exteriorizează ulterior prin
orificii anatomice, cum ar fi: epistaxisul (hemoragia nazală), otoragia (curgerea
sângelui din urechi si hematemeza (vărsăturile cu sânge)etc.
4. Procedeul se numeşte hemostază.
Primul ajutor în cazul unei hemoragii externe, constă în limitarea sângerării:
membrul sau zona rănită vor fi aşezate mai sus decât restul corpului.
Organismul uman are capacitatea de a realiza o hemostază spontană (adică
singur).
Hemostaza artificială este ajutorul dat de salvator şi se realizează cel mai
simplu printr-o compresie (apăsare) aplicată pe vasul lezat (rănit) sau prin
aplicarea unui garou astfel încât să se oprească sângerarea până la sosirea
echipei medicale sau până la ajungerea într-un serviciu medical unde se
poate realiza hemostaza definitivă.
Dacă victima este conştientă va fi încurajată să consume lichide.
5. Nu i se vor da lichide să bea unei victime inconştiente.
Dacă victima este inconştientă sau dacă prezintă greţuri şi vărsături va fi aşezată
culcat pe o parte şi nu culcat pe spate.
Se numeşte poziţie de siguranţă.
GAROUL
Aplicarea garoului este o masura extrema, care se aplica numai in caz de hemoragii
arteriale masive, atunci, cand nu este posibil realizarea hemostazei prin alte metode.
Garoul este un cordon elastic, care este folosit pentru realizarea hemostazei in cazul
unor hemoragii care nu pot fi oprite altfel, de obicei in cazul plagilor membrelor.
In absenta unui garou, se poate folosi: un fular, cordon, curea, cravata, snur, elastic etc.
Deoarece, prin aplicarea garoului, se intrerupe atat scurgerea sangelui din vasul lezat cat
si circulatia intregii portiuni situate distal de garou, ceea ce poate determina leziuni
grave pana la necroze, garoul ramane o solutie de rezerva. In cazul in care se aplica
garoul, acesta nu se aplicadirect pe piele ci peste o bucata de fasa sau alt material moale
si se ataseaza neaparat un bilet pecare se noteaza numele victimei si ora exacta a
aplicarii garoului. La fiecare 15 minute se va slabi pentru scurt timp garoul, pentru a
permite alimentarea cu sange a membrului