2. 2
UNIVERSITATEA DE MEDICINÃ ªI FARMACIE
"CAROL DAVILA", BUCUREªTI
FACULTATEA DE STOMATOLOGIE
LUCRARE DE
DIPLOMÃ
TRATAMENTUL GLOSODINIILOR
PRIN ACUPUNCTURÃ
CONDUCÃTOR ªTIINÞIFIC
ªef de lucr.dr.Cinel Maliþa
ABSOLVENT
Mihai Cezar Fasolã
-1999-

3. 3
PLANUL LUCRÃRII DE DIPLOMÃ:
I. Introducere.
II. Concepþii ale Medicinii Traditionale Extrem Orientale privind boala parodontalã.
1. Meridianele energetice ºi patologia de meridian.
a) Meridiane principale.
b) Sensul circulaþiei ºi conexiunea dintre meridiane.
c) Patologia meridianelor.
2. Legile acupuncturii.
3. Diagnosticul medical tradiþional chinez în specificul stomatologic.
4. Tehnici de Acupuncturã ºi Moxa.
a) Tehnici de manipularea acelor fine.
b) Cum se deprinde manipularea acelor.
c) Metode de inserarea acului ºi tehnica de manipulare dupã inserþie.
d) Tehnica de manipulare de tonifiere(BU) ºi dispersie (XIE).
e) Senzaþii provocate de acupuncturã ºi efectele terapeutice.
5. Concepþii ale Medicinii Tradiþionale Extrem Orientale privind boala parodontalã.
Profilaxia ºi prevenþia bolii parodontale.
III. Acupunctura ca mijloc terapeutic, profilactic ºi curativ în Stomatologie.
IV. Concepþii ale medicinii alopate privind Glosodiniile.
V. Glosodinia în Medicina Tradiþionalã Extrem Orientalã.
VI. Acupunctura în Stomatologie ca mijloc de sedare a durerilor.
1. Alte Tehnici Terapeutice
a) Electroacupunctura.
b) Mezoterapia.
2. Mecanismele analgeziei acupuncturale; tehnica analgeziei chirurgicale prin
acupuncturã.
VII. Prezentãri de cazuri clinice de glosodinii tratate prin acupuncturã.
VIII. Discuþii, concluzii, evaluãri.
IX. Bibliografie.
Anexe.
Planºe.

4. 4
I. Introducere
Glosodiniile, stomatodiniile sau dupã ºcoala anglo-saxonã de stomatologie
sindromul de "gurã arzândã" reprezintã acele stãri de algie la nivelul limbii ºi a altor
zone din cavitatea bucalã foarte sâcâitoare pentru bolnav ºi asupra cãrora medicina
alopatã cu greu le gãseºte rezolvare. O caracteristicã majorã a lor o reprezintã
discrepanþa dintre acuzele bolnavului ºi lipsa oricãror semne clinice obiective, care ar
putea justifica aceastã situaþie. Aceastã stare de fapt determinã de cele mai multe ori
bolnavul sã se perinde pe la foarte mulþi doctori în speranþa ca va reuºi sã gãseascã
pânã la urmã mãcar unul care sã fie capabil sã-i aline suferinþa. Ori aceasta se lasã în
cele mai multe situaþii aºteptatã în zadar. Singura posibilitate rãmâne de aceasta datã
medicina alternativã, cum este ºi cazul acupuncturii.
Principiile acestei medicini diferã substanþial de cele ale medicinii hipocratice,
având la bazã teorii bioenergetice tradiþionalist chineze, dupã care omul nu este numai
un corp material ci ºi unul bioenergetic cu caracteristici ºi specificitãþi aparte. In stare
de boalã aceste bioenergii se perturbã cu mult înaintea manifestãrilor morfo-
patologice obiectivate clinic prin mijloace deja cunoscute de orice medic alopat.
Glosodiniile a cãror manifestãri sunt pur subiective îºi gãsesc foarte bine explicaþia ºi
modul terapeutic de rezolvare medicina extrem orientalã
Prezenta lucrare de diplomã abordeazã aceste aspecte de mai sus,
sistematizând principalele caracteristici diagnostico-terapeutice ale glosodiniilor,
reflectate de medicina extrem orientalã.
II. CONCEPÞII ALE MEDICINII TRADIÞIONALE
EXTREM ORIENTALE PRIVIND BOALA
PARODONTALÃ
Pentru înþelegerea ºi aprofundarea concepþiilor medicinii tradiþionale privind
boala este necesar în primul rând sã fie desluºite concepþiile privind meridianele de
acupuncturã, atât din punct de vedere energetic cât ºi patologia de meridian.
1. Meridianele energetice ºi patologia de meridian
Sistemul meridianelor energetice este un ansamblu de trasee energetice, care
sunt situate pe diferite nivele în interiorul organismului, neavând o structurã
anatomicã proprie ºi care asigurã funcþii complexe de reglare ºi control a unor funcþii
vitale.
Se descriu mai multe grupe de meridiane energetice:
1. Meridianele principale.
2. Meridianele extraordinare.
3. Meridianele tendino-musculare.
4. Vasele LUO.
5. Meridianele distincte.
a) MERIDIANELE PRINCIPALE
Cele 12 meridiane principale se întind la interior la nivelul înveliºului
subcutanat al membrelor, capului ºi trunchiului; fiecare meridian intrã în legãturã cu
un organ parenchimatos numit ZANG sau un viscer cavitar FU în interiorul corpului.
Conform medicinii tradiþionale chineze, partea internã a membrelor ºi organele
ZANG (sau organe depozit), sunt de tipul YIN, în timp ce cele externe ale membrelor
ºi viscerele cavitare FU (sau organe atelier) sunt de tipul YANG. Astfel, numele

5. 5
fiecãrui meridian, în funcþie de organul sau viscerele cavitare de care este legat, este
format din elemente: a. mâna sau picior, b. YIN sau YANG, c. ZANG sau FU.
Pe parcursul lor, meridianele YIN de la mânã ºi de la picior aparþinând
organelor ZANG (inimã, splinã, ficat, plãmâni, rinichi ºi pericard), comunicã fiecare
cu un viscer cavitar FU (intestin subþire, stomac, vezica biliarã, intestin gros, vezica
urinarã ºi Trei Focare), legate fiecare de un organ ZANG.
YANGMING
SHAO YANG
TAIYANG
I.G.-S.
T.F.-V.B.
I.S.-V.U.
SHAOYIN
JUE YIN
TAIYIN
C.-R.
V.S.-F.
P.-SPL.
Tab.1 Axele energetice ale organismului.
Cele 12 meridiane energetice formeazã astfel 6 cupluri cu raporturi reciproce
din interior la suprafaþã.
Datoritã acestor relaþii dintre meridiane orice modificare fiziologicã sau
patologicã, survenitã la unul dintre meridiane, va avea rãsunet în alt meridian.
Sensul circulaþiei ºi conexiunea dintre meridiane
Dupã cum este cunoscut, meridianele YANG de la mânã au traiect de la
extremitatea degetelor mâinii, la nivelul extremitãþii cefalice; ele parcurg sistemul
energetic uman din sectorul YANG situat exterior, spre sectorul YIN situat interior.
Meridianele YIN ale piciorului urcã de la extremitatea degetelor, spre interiorul
organismului; ele parcurg organismul din sectorul inferior YIN, spre sectorul superior
YANG.
CELE 12 MERIDIANE PRINCIPALE SUNT:
NUMELE MERIDIANULUI: ABREVIERE
1) Meridianul Plãmânilor TAIYIN de la Mânã - P.
2) Meridianul Intestinului gros YANGMING de la Mânã - I.G.
3) Meridianul Stomacului YANGMING de la Picior - S.
4) Meridianul Splinei TAIYIN de la Picior - Spl.
5) Meridianul Inimii SHAOYIN de la Mânã - I.
6) Meridianul Intestinului subþire TAIYANG de la Mânã - I.S.
7) Meridianul Vezicii TAIYANG de la Picior - V.
8) Meridianul Rinichilor SHAOYIN de la Picior - R.
9) Meridianul Pericardului JUEYIN de la Mânã - Peric.
10) Meridianul Trei Focare SHAOYANG de la Mânã - T.F.
11) Meridianul Veziculei biliare SHAOYANG de la Picior - V.B.
12) Meridianul Ficatului JUEYIN de la Picior - F.
Patologia meridianelor
Meridianele sunt legate în interiorul corpului cu viscerele, parcurgând
membrele ºi articulaþiile; funcþia lor fiziologicã este sã facã sã circule energia ºi
sângele în organism, sã facã legãtura între diferitele pãrþi interne ºi externe ale
corpului omenesc ºi sã-l fortifice împotriva factorilor patogeni. Astfel, în momentul

6. 6
invadãrii organismului de cãtre factorii de agresiune exogeni1
sau endogeni sau când
armonia circulaþiei energiei ºi sângelui este perturbatã, survin modificãri patologice în
meridianele respective ºi în organele de care aceste meridiane sunt legate. În mod
obiºnuit afecþiunile care provin din exterior ating în primul rând înveliºul cutanat,
apoi interiorul corpului, începând cu meridianele superficiale ºi continuând cu
organele ZANG ºi viscerele cavitare FU, în timp ce bolile cauzate de factorii
endogeni2
afecteazã în primul rând organele ZANG ºi viscerele cavitare FU ºi apoi
meridianele. Reiese cã patologia meridianelor este legatã de disfuncþia acestora ºi de
efectele pe care acestea le au asupra viscerelor, precum ºi de influenþa modificãrilor
patologice ale viscerelor asupra meridianelor.
Mai jos sunt descrise traiectele meridianelor ºi câteva din manifestãrile lor
patologice:
1. Meridianul Plãmânilor TAIYIN de la Mânã:
Traiect: meridianul îºi are originea în regiunea de mijloc Trei Focare; dupã ce trece
prin plãmâni de care aparþine, parcurge descendent braþul pe faþa anterioarã ºi lateralã,
apoi antebraþul ºi se terminã la 0,1 cun radial ºi inferior de unghiul unghial extern al
policelui, în punctul SHAOSHANG(P.11).
Manifestãri patologice: senzaþie de bombare a toracelui, tuse, hemoptizie, dureri ºi
tumefiere în regiunea gâtului, rinoree, senzaþii de frig ºi durere în regiunea gâtului,
senzaþii de frig ºi durere în regiunea scapulo- dorsalã, dureri în zonele aflate de-a
lungul meridianului.
2. Meridianul Intestinului gros YANGMING de la Mânã:
Traiect: debuteazã în punctul SHANGYANG(I.G.1) aflat la 0,1 cun radial ºi inferior
de unghiul unghial extern al indexului, are un traseu ascendent pe faþa externã a
antebraþului, parcurge zona lateralã a cotului, umãrului ºi se terminã la nivelul
ºanþului nazo-labial. Ramura internã coboarã dinspre fosa supraclavicularã, unindu-se
cu plãmânii ºi traversând Focarul Mijlociu, se îndreaptã spre intestinul gros de care
aparþine.
Manifestãri patologice: dureri abdominale, borborisme, diaree, constipaþie, dizenterie,
dureri în regiunea gâtului, odontalgie, epistaxis, dureri de-a lungul meridianului.
3. Meridianul Stomacului YANGMING de la Picior:
Traiect: meridianul debuteazã în punctul CHENGQI(S.1) situat imediat infraocular,
parcurge regiunea feþei, coboarã în regiunea toracicã ºi abdominalã pe faþa anterioarã,
pânã în regiunea inghinalã. Una din ramuri se desprinde din apropierea punctului S.5,
coboarã pe partea lateralã a gâtului, interiorul toracal, pãtrunde în stomac, de care
aparþine, unindu-se cu splina.
Trunchiul principal trece pe faþa antero-lateralã a membrului inferior ºi se terminã în
unghiul unghial extern al degetului al doilea de la picior.
O ramurã porneºte din punctul ZUSANLI(S.36), situat la 3 cun sub rotulã ºi un lat de
police lateral de muchia tibialã, ºi se terminã în unghiul unghial extern al degetului III
de la picior.
1. Factorii de agresiune exogeni sunt reprezentaþi de:
a. factori climaterici ca arºiþa, vânt, cãldurã, umezealã, uscãciune, frig, ce pot prin modificãri excesive
sã ducã la tulburãri interne.
b. agenþi microbieni.
c. rãniri, accidentãri.
d. cataclisme naturale.
e. muscãturi de animale ºi insecte.
2. Factorii endogeni sunt emoþiile negative persistente ca: mânia, groaza, anxietatea, tristeþea, teama...

7. 7
O ultimã ramurã se desprinde din meridian pe faþa dorsalã a piciorului în punctul
CHONGYANG (S.42) ºi se terminã în unghiul unghial intern al degetului mare de la
picior, pentru a se uni cu meridianul splinei.
Manifestãri patologice: distensie abdominalã, borborisme, dureri gastrice, edeme,
vãrsãturi, faringo-amigdalitã, epistaxis, boli febrile, manii, dureri pe traiectul
meridianului.
4. Meridianul Splinei TAIYIN de la Picior:
Traiect: meridianul debuteazã în punctul YINBAI(Spl.1) în unghiul unghial intern al
degetului gros de la picior, urcã de-a lungul porþiuniii antero-interne a piciorului,
strãbate regiunea inghinalã, urcã spre torace pânã în spaþiul al doilea intercostal ºi se
terminã descendent în spaþiul VII intercostal în punctul DABAO (Spl.21) pe linia
medio-axilarã.
Manifestãri patologice: rigiditate dureroasã a limbii, gastralgie, distensie abdominalã,
vãrsãturi, inapetenþã, icter, astenie generalã ºi dureri survenite pe traiectul
meridianului.
5. Meridianul Cordului SHAOYIN de la Mânã:
Traiect: meridianul debuteazã în inimã, ramura principalã traverseazã plãmânii pentru
a coborî spre axilã, de unde strãbate faþa postero-internã a braþului, apoi a
antebraþului, trece prin exteriorul auricularului ºi se terminã la 0,1 cun de unghiul
unghial intern al degetului V în punctul SHAOCHONG(I.9), pentru a se uni cu
meridianul intestinului subþire.
Manifestãri patologice: faringe uscat, dureri precordiale, aritmie, sete puternicã, icter,
inapetenþã, dureri în hipocondru, senzaþie de cãldurã în palmã, dureri survenite de-a
lungul meridianului.
6. Meridianul Intestinului Subþire TAIYANG de la Mânã:
Traiect: meridianul îºi are originea la 0,1 cun lateral de unghiul unghial extern al
auricularului în punctul SHAOZE(I.S.1), trece pe marginea posterioarã a antebraþului
ºi faþa externã a braþului, parcurge regiunea umãrului îndreptându-se spre punctul
DAZHUI(D.M.14); se îndreaptã apoi spre regiunea facialã pânã la unghiul extern al
ochiului ºi se terminã antero-median de tragus în punctul TINGGONG(I.S.19).
Manifestãri patologice: dureri în abdomenul inferior, surditate, icter, tumefieri ale
obrazului, inflamare ºi durere a laringelui, dureri în zona parcursã de meridian.
7. Meridianul Vezicii TAIYANG de la Picior:
Traiect: meridianul debuteazã în punctul JINGMING(V.1) în unghiul supero-intern al
orbitei, are un traiect ascendent strãbãtând latero-median capul pânã în zona cefei. Se
împarte aici în douã ramuri ce trec latero-vertebral simetric la 1,5 ºi 3 cun, apoi pe
faþa posterioarã a membrului inferior pentru a se uni la nivelul fosei poplitee, parcurge
marginea lateralã a labei piciorului pentru a se termina la nivelul degetului mic.
Manifestãri patologice: retenþie urinarã, enurezis, delir, cefalee, oftalmopatie, dureri
cervicale, lombare ºi ale membrelor inferioare.
8. Meridianul Rinichilor SHAOYIN de la Picior:
Traiect: meridianul debuteazã în spatele articulaþiei II ºi III metatarso-falangiene -
YONGQUAN (R.1), face o buclã în zona maleolei interne, urmeazã faþa internã a
piciorului, regiunea inghinalã; în regiunea pelvisului se divide în douã ramuri: una
posterioarã ce strãbate osul sacral ºi coloana lombarã terminându- se în rinichi, dând o
ramurã ºi spre vezicã. Pãrãsind rinichiul, trunchiul principal se îndreaptã, traversând

8. 8
ficatul ºi diafragmul, spre plãmâni ºi urcã din nou, de-a lungul gâtului, pentru a se
opri la baza limbii.
O altã ramurã urcã latero-median de linia medianã anterioarã ºi se terminã
subclavicular la 2 cun de linia medianã anterioarã, în punctul SHUFU(R.27).
Manifestãri patologice: hemoptizie, dispnee, astm, laringitã, edem, constipaþie, diaree,
atrofie muscularã ºi slãbiciunea membrelor inferioare, cãldurã în regiunea plantarã,
dureri în zonele parcurse de meridian.
9. Meridianul Pericardului JUEYIN de la Mânã:
Traiect: meridianul debuteazã în cavitatea toracicã, la 1 cun lateral de mamelon
TIANCHI(P.1), urcã spre fosa axilarã de unde coboarã pe faþa anterioarã ºi medialã a
braþului, apoi a antebraþului, apoi pe faþa palmarã, terminându-se în mijlocul
extremitãþii mediusului în punctul ZHONGCHONG(Peric.9).
Manifestãri patologice: angina pectoralã, opresiune toracicã, palpitaþii neurogene,
agitaþie, contractura cotului ºi braþului, senzaþie de cãldurã în palmã ºi dureri în zona
parcursã de meridian.
10. Meridianul Trei Focare SHAOYANG de la Mânã:
Traiect: debuteazã în punctul GUANCHONG(T.F.1) situat la 0,1 cun inferior ºi
medial de unghiul unghial intern al degetului IV de la mânã, urcã pânã la comisura
spaþiului 4 intermetacarpian. Parcurge apoi faþa dorso-externã a antebraþului, braþului,
regiunea umãrului, strãbate regiunea mastoidianã pentru ca sã înconjoare urechea ºi se
terminã lateral de extremitatea sprâncenei în punctul SIZHUKONG(T.F.23), unde se
uneºte printr-o colateralã cu meridianul Vezicii biliare.
Manifestãri patologice: balonãri abdominale, edeme, enurezis, surditate, inflamarea ºi
durere în laringe ºi obraz, precum ºi dureri în regiunea retroauricularã, a umãrului, a
pãrþii externe a braþului ºi cotului.
11. Meridianul Veziculei biliare SHAOYANG de la Picior:
Traiect: meridianul debuteazã în punctul TONGZILIAO(V.B.1) la 0,5 cun lateral de
unghiul extern al ochiului, urcã la unghiul sfeno-temporal, pentru a coborî prin spatele
urechii, apoi spre antero-parietal dupã care se îndreaptã spre latero-occipital
FENGCHI(V.B.20) ºi pe lângã gât, pãtrunzând în cavitatea supraclavicularã. Ramura
principalã continuã sã coboare prin faþa axilei, urmeazã peretele toracic lateral sub
hipocondru ºi ajunge la articulaþia coapsei unde întâlneºte ramura internã. De aici
coboarã pe partea externã a coapsei ºi genunchiului, prin extremitatea antero-lateralã a
peroneului pânã în zona inferioarã a acestuia, pe lângã maleola externã a piciorului
pentru a se termina la 0,1 cun de unghiul unghial extern al degetului IV,
ZUQIAOYIN(V.B.44).
Manifestãri patologice: gust amar, moleºealã, accese febrile, malarie, cefalee, dureri
în maxilar ºi comisura externã a pleoapelor, surditate, acufene ºi dureri pe traseul
meridianului.
12. Meridianul Ficatului JUEYIN de la Picior:
Traiect: meridianul începe în unghiul unghial extern al halucelui în punctul
DADUN(F.1), trece prin faþa maleolei interne la 1 cun unde se încruciºeazã cu
meridianul splinei. Urcã prin spatele acestui meridian, pe faþa internã a genunchiului
ºi coapsei, strãbate pubisul în apropierea organelor genitale externe. Trece apoi oblic
ºi ascendent spre baza toracelui ºi se terminã în punctul QIMEN (F.14), pe verticala
trecând prin mamelon situat douã coaste mai jos.
Manifestãri patologice: lumbago, vãrsãturi, enurezis, retenþie urinarã, hernie, dureri în
abdomenul inferior.

9. 9
b) MERIDIANELE EXTRAORDINARE: în numãr de opt între care ºi
DU MAI (Vas Guvernor) ºi REN MAI (Vas de Concepþie) sunt nivelul profund al
circulaþiei energetice, ele fiind în relaþie cu meridianele principale pe care le
coordoneazã. Între acestea, numai DU MAI ºi REN MAI posedã puncte proprii,
celelalte formându-se prin puncte aparþinând diferitelor meridiane principale.
În ciclul circulaþiei energetice prin meridiane energia strãbate periodic cele 12
meridiane principale, transformarea calitativã fãcându-se în Meridianele
Extraordinare pentru a reintra în circulaþia generalã.
Meridianele Extraordinare au roluri determinate de starea energiei ancestrale
"ZHONG QI" o parte dintre ele având originea în loja renalã – conform cu unele texte
clasice.
Simptomatologia meridianelor extraordinare e legatã de afecþiuni ereditare,
metabolice, ale aparatului reproducãtor. În principal terapeutica la aceste meridiane
este indicatã în afecþiunile cronice cu tulburãri profunde ale circulaþiei energetice
locale ºi generale.
c) SIMPTOMATOLOGIA MERIDIANELOR TENDINO-
MUSCULARE
Meridianele tendino-musculare sunt situate superficial cu un traiect în mare
parte suprapus meridianului principal de care aparþine. Funcþia lor principalã este cea
de protecþie, prin acestea circulând energia de apãrare "WEI QI".
Simptomatologia meridianelor tendino-musculare este datã îndeosebi de
fenomene algice ºi afecþiuni superficiale ele fiind primul sistem de apãrare a
organismului faþã de energiile patogene exogene.
Stãrile patologice sunt de tip:
1. vid energetic .
2. plenitudine.
1. Simptomatologia cuprinde în general fenomene algice, dar ºi :
- spasme.
- contracturi.
- edeme.
- furnicãturi.
Fenomenele locale sunt de tip inflamator, congestiv, cu semnele calor, dolor,
rubor ºi în funcþie de etiologie cu hiperemie localã, hipersensibilitate localã.
2. Simptome:
- dureri surde, uneori profunde, dificil perceptibile la palpare.
- diminuarea sensibilitãþii superficiale.
- atonie sau atrofie muscularã, uneori pareze sau paralizii musculare în zona afectatã.
- paloare tegumentarã.
- prurit local.
d) VASELE "LUO": sunt sistemul de circulaþie energeticã terminalã,
asemãnãtor vaselor sangvine mici.
e) MERIDIANELE DISTINCTE: în general au acelaºi traiect cu
meridianele principale, aceste meridiane având preponderentã energia psihicã
"SHEN".

10. 10
LEGILE ACUPUNCTURII
LEGEA CELOR CINCI ELEMENTE
Dupã concepþia strãveche chinezã lumea materialã este constituitã din cele
cinci elemente: Lemn, Foc, Pãmânt, Metal ºi Apã. Acestea sunt mai mult forme de
energie decât ceea ce ºtim cã reprezintã în realitate dar care au fost denumite datoritã
afinitãþii cu cele cinci elemente naturale specifice. Cele Cinci Elemente în organismul
uman sunt în relaþie directã cu organele interne ºi cu funcþii specifice formând Cele
Cinci Loje Energetice. Ele se genereazã ºi se intercondiþioneazã reciproc în cicluri
fiziologice de generare, dominare sau de contradominare când una creºte sau scade în
exces pentru a urma transformãrile fiziologice YIN - YANG.
CICLUL DE CREAÞIE, DOMINAÞIE: elementele Lemn, Foc, Metal ºi Apã se
genereazã creativ una în cealaltã, un element se transformã în celãlalt astfel: Lemnul
genereazã Focul, Focul genereazã Pãmântul, Pãmântul genereazã Metalul, Metalul
genereazã Apa.
Cele Cinci Elemente se genereazã ºi potenþeazã reciproc în cicluri specifice:
Fig.1 LEGEA CELOR CINCI ELEMENTE
CICLUL DE INHIBIÞIE, DOMINAÞIE: Accentuarea sau diminuarea stãrii
energetice a unui element modificã starea elementului cu care este în relaþie de
inhibiþie, dominaþie. Spre exemplu Metalul în exces taie Lemnul, dar ºi Lemnul inhibã
contradominant Metalul; Apa stinge Focul, dar se evaporã în prezenþa Focului etc.
CICLUL DE CONTRADOMINAÞIE: Când un element creºte în exces inhibã printr-
o relaþie de contradominanþã elementul cu care este în relaþie specificã.
Câteva dintre calitãþile Celor Cinci Elemente sunt date în Tab.2.

11. 11
LEGEA "MAMA - FIU"
a. Din circulaþia profundã:
Circulaþia energeticã profundã se realizeazã prin meridianele principale ce
sunt aflate în interrelaþie cu organele ZANG (parenchimatoase) ºi cele FU. În Ciclul
de Stimulare-Generare, meridianul ce precede este Mamã iar cel ce-i urmeazã este
Fiu. Astfel, în Ciclul organelor ZANG, Splina are ca Mamã Cordul ºi ca Fiu este
Plãmânul; Ficatul are ca Mamã, Rinichiul iar ca Fiu, Cordul ... Pentru organele
cavitare FU, aceste raporturi sunt similare: astfel Intestinul Gros este Mama Vezicii ºi
Fiul Stomacului etc. "Legea celor cinci elemente"
În acest Ciclu, dacã un organ este în insuficienþa energeticã, el poate fi tonifiat
ºi tonifiind pe Mama Sa; când organul este în exces, el poate fi dispersat prin dispersia
Fiului Sãu.
b. Din circulaþia superficialã:
Meridianele principale sunt unite superficial prin mici canale de legãturã (LO),
asemãnãtor circulaþiei sangvine superficiale. În Ciclul acestei circulaþii, un meridian
este Mamã pentru cel ce-i urmeazã, fiind în acelaºi timp Fiu faþã de cel ce-l precede.
Astfel, Ficatul este Mamã Plãmânilor; el este Fiu pentru Vezicula Biliarã etc. "Ciclul
circulaþiei celor 12 meridiane principale"
RAPORTUL“SOÞ - SOÞIE”
Între douã organe ºi între meridianele lor mai existã un raport funcþional,
asemenea ciclului de inhibiþie- dominaþie între cele cinci loji energetice. Când se
tonificã un meridian, efectul este accentuat tonifiind ºi meridianul aflat în raport de
inhibiþie, prevenind dispersarea excesivã a acestuia din urmã; la dispersarea unui
meridian aflat în exces, efectul e accentuat prin dispersarea meridianului în acest
raport, prevenind afluxul exagerat de energie în cel din urmã meridian
RAPORTUL "MERIDIANE CUPLATE"
Un meridian YANG ºi un meridian YIN, care participã la alcãtuirea lojelor
energetice formeazã ºase cupluri: C.-I.S., T.F.-V.S., S.-SPL., P.-I.G., V.-R. ºi F.-
V.B..
Cele douã meridiane cuplate comunicã printr-un vas LUO transversal, ce
poate fi acþionat în puncte specifice fiecãrui meridian.
În Marea Circulaþie Energeticã a Meridianelor, un meridian se aflã în raport
funcþional cu alt meridian, de polaritate opusã; ºtiut fiind cã fiecare meridian are un
maxim energetic de 2 ore, meridianul în raport "Miezul Zilei-Miezul Nopþii" este
situat la un interval de 12 ore.
Raporturile dintre meridianele aflate în opoziþie temporalã:
- P.-V., R.-I.G., SPL.-T.F., C.-V.B., V.S.-S., F.-I.S.
Excesul energetic dintr-unul din meridianele cuplului este transferat în celãlalt
meridian care se gãseºte în perioada respectivã în "insuficienþã energeticã relativã".
Când se tonificã un meridian YIN în perioada YIN sau un meridian YANG în
perioada YANG, este indicatã ºi tonifierea meridianului de naturã opusã aflat în acest
raport; dimpotrivã, când se disperseazã un meridian YIN în perioada YIN sau un
meridian YANG în perioada YANG se indicã ºi dispersia meridianului de naturã
opusã aflat în raport de opoziþie orarã.
RAPORTUL "RAMURÃ DREAPTÃ - RAMURÃ STÂNGÃ" A
MERIDIANULUI
Între douã meridiane simetrice, opuse, existã o relaþie de corespondentã printr-
un colateral secundar, comandat de punctul LO propriu fiecãruia din cele 12

12. 12
meridiane. Dezechilibrul energetic între aceste douã ramuri se manifestã cel mai des
printr-o durere liniarã pe traiectul ramurii aflate în exces energetic.
Într-un dezechilibru energetic dreapta-stânga (o ramurã în exces ºi una în
insuficienþã), transferul de exces energetic se poate realiza stimulând în tonifiere
punctul LO al ramurii aflate în insuficienþã (de partea opusã durerii). Dacã excesul
energetic nu este foarte mare, reechilibrarea poate sã se producã rapid fiind semnalatã
de dispariþia durerii. Aceasta tehnicã poartã numele de "Marea Înþepãturã".
Dacã dezechilibrul energetic e important, ramura insuficientã nu poate absorbi
întreg excesul energetic din ramura opusã. Pentru a-i creºte capacitatea de absorbþie se
poate folosi regula "Marii Înþepãturi", în asociere cu stimularea de tip tonifiere a
punctului LO al meridianului aflat în raport "Miezul Zilei-Miezul Nopþii".
Existã ºi o tehnicã numitã a "Micii Înþepãturi", care constã în dispersia
punctului dureros de pe ramura în exces energetic. Se adaugã eventual un punct al
meridianului situat în imediata vecinãtate a segmentului de meridian afectat.
LOJA
ENERGETICÃ/
CALITÃÞI
LEMN FOC PÃMÂNT METAL APA
Organ YIN Ficat Inimã
Splinã/
Pancreas
Plãmâni Rinichi
Organ YANG
Vezica
biliarã
Intestin
subþire
Stomac Intestin gros
Vezica
urinarã
Gust Acru Amar Dulce Astringent Sãrat
Simþ Ochi Limba Gura Nas Urechi
Calitãþi psihice Imaginaþie Creativitate Meditaþie Intuiþie Spontaneitate
Exprimare Unghii Gât Buze Piele Pãr de pe cap
Emoþii pozitive/
negative
Bunãtate/
Furie
Bucurie/
Urã
Empatie/
Anxietate
Curaj/
Tristeþe
Calm/
Teamã
Culoare Verde Roºu Galben Alb Negru
Climat Vânt Fierbinte Umed Uscat Rece
Energia Generatoare Expansivã Stabilizatoare Contractantã Conservantã
Dezvoltare Rãsãrire Creºtere Coacere Recoltare Stocare
Etapa de viaþã Copilãrie Tinereþe Maturitate Bãtrîneþe Moarte
Planeta Jupiter Marte Saturn Venus Mercur
Numãr 3,8 2,7 5,10 4,9 1,6
Tab.2 CELE CINCI ENERGII ELEMENTARE ªI UNELE DIN
CALITÃÞILE ASOCIATE.

13. 13
III. DIAGNOSTICUL MEDICAL TRADIÞIONAL
CHINEZ ÎN SPECIFICUL STOMATOLOGIC
În medicina tradiþionalã metodele de diagnosticarea afecþiunilor sunt în mare
parte diferite specificului medicinii alopate, diferenþele sunt date de principii ca
circulaþie energeticã, polaritate YIN-YANG, energii exogene patogene etc..
Concepþiile diagnostice se stabilesc ºi dupã aspect, þinutã, glas, calitatea pulsului,
palparea abdomenului ºi spatelui etc. Spre exemplu: examenul pulsului, probã de
mare fineþe diagnosticã, e complet diferit celui alopat, putând furniza la o analizã
atentã, informaþii despre starea energeticã a organelor, date de fiziologie...
Stabilirea unui diagnostic corect este esenþialã, ºtiut fiind cã de multe ori
puncte apropiate celui indicat au efecte opuse terapeutic.
Examenul bolnavului se face cu cel din medicina modernã, cu deosebire cã
rezultatul obþinut trebuie interpretat prin prisma celor 8 reguli diagnostice. Acestea
sunt:
 YIN-YANG;
 Vid-Plenitudine;
 Frig-Cãldurã;
 Interior-Exterior.
YIN-YANG
Conform filozofiei ºi medicinii tradiþionale chineze YIN – YANG reprezintã
energii opuse dar complementare formând natura dualã a lumii.
Calitãþile acestora sunt multiple, fenomenele naturale putând fi definite prin
YIN ºi YANG:
- YANG: Energie, strãlucire, cãldurã, zi, activitate, Soare…
- YIN: Materie, întuneric, rece, noapte, stagnare, Luna…
YIN ºi YANG genereazã Cele Cinci Energii Elementare la rândul lor fiind
generate de energia "QI", ºi se armonizeazã cu ritmurile naturale.
În medicina tradiþionalã chinezã YIN-YANG e considerat principiu de bazã în
menþinerea sãnãtãþii ºi prevenirea bolilor, celãlalte semne fiind în genere numai
manifestãri specifice ale diferitelor forme de YIN ºi YANG. Toate bolile ºi
simptomele lor asociate pot fi interpretate prin pierderea polaritãþilor YIN ºi YANG
ale diferitelor sisteme organo-energetice umane. Ca un exemplu, creºterea marcatã a
temperaturii corpului, constipaþia, tenul îmbujorat, transpiraþia abundentã, aversiunea
faþã de cald sunt toate semnele ale excesului de YANG ºi indicã o "boalã YANG" în
timp ce frisoanele, diareea, tenul palid, umiditatea scãzutã, slãbiciunea membrelor ºi
aversiunea faþã de frig sunt toate exemple de YIN în exces ºi indicã o "boalã YIN" .
Ca principiu terapeutic în bolile YANG trebuie fãcutã dispersie prin diferite metode,
iar în cele YIN tonifiere. Tratatul Clasic de Medicinã Internã aminteºte : "Dacã este
fierbinte, rãceºte-l ; dacã este rece, încãlzeºte-l; dacã este gol, umple-l; dacã este plin,
goleºte-l".
INTERN ªI EXTERN
Aceºti indicatori oferã informaþii cu privire la localizarea ºi la direcþia de
evoluþie a bolii, semnificând extinderea ºi stadiul evolutiv. Anumite afecþiuni pot fi
mai mult spre interior fiind denumite "boli interne", altele fiind localizate spre
exterior fiind denumite "boli externe".

14. 14
Caracteristicile simptomelor de tip YANG Caracteristicile simptomelor de tip YIN
- Debut acut, zgomotos. - Debut insidios.
- Agitaþie, nervozitate, insomnie. - Bolnav apatic, astenic, preferinþã pentru
întuneric, singurãtate.
- Preferinþã pentru luminã ºi anturaj. - Somnolenþã, depresie psihicã.
- Hipertermie. - Absenþa febrei sau subfebrilitate.
- Preferinþã pentru mediul rece ºi bãuturi reci. - Preferã mediul cald, bãuturile calde.
- Transpiraþii slabe sau abundente. - Transpiraþii abundente, piele umedã.
- Atitudine în extensie, crampe musculare. - Atitudine în flexie, hipotonie, pareze.
- Facies congestiv, buze roºii, unghii bine
colorate.
- Facies palid, buze cianotice, unghii slab
colorate.
- Limbã roºie, uscatã. - Limba palidã, umedã, hipersalivaþie
- Puls superficial ºi puternic ori rapid. - Puls fãrã forþã, profund ori lent.
- Respiraþie amplã. - Respiraþie filiformã.
- Oligurie, urini concentrate. - Poliurie, urini diluate.
- Defecaþie adesea uscata ºi dificilã. - Respiraþie slabã, adesea superficialã.
RECE ªI FIERBINTE
Rece ºi fierbinte aratã natura fundamentalã a afecþiunii prin manifestarea
diferitelor tipuri de energii patogene, ca exemplu creºterea sau scãderea anormalã a
temperaturii corpului, ten îmbujorat sau palid, aversiunea faþã de fierbinte sau rece,
urinã deschisã sau închisã la culoare, eliminãri intestinale moi sau tari, etc.. Aceste
douã semne semnificã de multe ori stadiul afecþiunii ca fiind superficialã sau profundã
sau în faza de reacutizare.
În mod similar, "rece" este o manifestare de YIN, iar fierbinte exprimã
YANG; "vid" indicã o stare YIN a deficienþei energetice, iar "plenitudine" reflectã o
stare YANG a excesului de energie.
VID ªI PLENITUDINE
Aceºti indicatori reflectã gradul de diminuare sau accentuare al energiei
organelor afectate ºi gradul de rezistenþã al pacientului la boalã. Rezistenþa scãzutã,
slãbiciunea fizicã ºi pierderea vitalitãþii indicã o condiþie de "gol energetic", în timp
ce, hiperactivitatea, tonusul crescut ne pot orienta spre o stare de "plin energetic".
Stãrile de "plin energetic" nu întotdeauna sunt pozitive, putând fi cauzate de
obstrucþia unuia sau mai multor meridiane energetice ale corpului, fapt care determinã
energia organului asociat sã se reverse în alte meridiane, suprastimulând organele
asociate.
Simptomele asociate se manifestã rareori izolat, ele apãrând de obicei în
combinaþie cu simptome de "rece" ºi "fierbinte", "intern" ºi "extern". Deasemenea ele
se pot transforma în cursul tratamentului, aceste schimbãri arãtând cât de eficient
acþioneazã tratamentul ºi cum trebuie individualizat pentru a obþine efectul dorit în
condiþiile modificãrii simptomelor.
Examinarea diagnosticã conform M.T.C. urmãreºte:
 gradul de afectare a circulaþiei energetice prin meridiane, scopul terapeutic fiind
îndepãrtarea factorilor patogeni ºi refacerea polaritãþii energetice fiziologice YIN-
YANG.

15. 15
Aspecte diagnostice conform M.T.C. aplicate în Stomatologie
Examenul medical conform M.T.C. este asemãnãtor în multe pãrþi cu cel
alopat ºi cuprinde etapele:
1. Anamneza.
2. Inspecþia.
3. Ausculaþia.
4. Palparea.
5. Examenul pulsului.
La acestea se adaugã pentru un diagnostic eficient: studierea pulsului,
diagnosticul de meridian ºi stabilirea punctelor active, cei Opt Indicatori.
1. Anamneza
Cuprinde etapele specifice preliminare ale interogatoriului terapeutic.
În M.T.C. au valoare diagnosticã ºi alte elemente de ordin obiectiv ºi subiectiv
care sã ofere informaþii în plus privind natura ºi stadiul de evoluþie al afecþiunii: cele
cinci tipuri de senzaþii gustative, cinci secreþii sau cele cinci stãri emoþionale.
2. Inspecþia
Se urmãresc diferite aspecte:
a. Inspecþia feþei:
 Starea de dezvoltare ºi nutriþie.
 Aspectul pielii ºi a diferitelor regiuni ale feþei.
 Aspectul celor cinci organe de simþ.
ªi la nivelul feþei sunt decelabile transformãrile energetice YIN-YANG,
furnizând de multe ori informaþii importante privind starea energeticã a unor organe,
tipul energetic intern fiziologic.
Medicina orientalã împarte faþa în numeroase zone specifice la nivelul cãrora
se manifestã funcþionalitatea organelor interne. Astfel:
1. Modificãrile de la nivelul obrajilor indicã condiþiile de funcþionare a Plãmânilor;
2. Vîrful nasului corespunde cordului iar narinele, bronhiilor;
3. Zona medianã sau centralã a nasului corespunde Stomacului;
4. Rãdãcina nasului corespunde pancreasului;
5. La nivelul ochilor sunt reprezentaþi Rinichii-regiunea periorbitalã;
6. Zona dintre cele douã sprâncene corespunde Ficatului;
7. Zona situatã la nivelul celor douã tâmple corespunde Splinei;
8. Zona centralã a frunþii corespunde Intestinului subþire;
9. Zona perifericã a frunþii din apropierea inserþiei capilare corespunde Intestinului
gros;
10.Punctul cel mai înalt al frunþii corespunde Vezicii urinare;
11.Urechile reprezintã Rinichii;
12.Buza superioarã corespunde Stomacului, cea inferioarã Intestinului subþire ºi
Colonului;
13.Zona peribucalã corespunde organelor genitale.
Organele de simþ sunt în relaþie cu meridianele principale:
a. ochii, în dependinþã funcþionalã cu Ficatul, corespunzãtor elementului Lemn.
b. limba, în dependinþã funcþionalã cu Inima, corespunzãtor elementului Foc.
c. buzele, în dependinþã funcþionalã cu Splina, corespunzãtor elementului Pãmânt.
d. nasul, în dependinþã funcþionalã cu Plãmânii, corespunzând elementului Metal.
e. urechile, în dependinþã funcþionalã cu Rinichii, corespunzãtor elementului Apa.

16. 16
Examenul ochilor furnizeazã, de asemenea, date asupra funcþionalitãþii
organelor interne cele cinci energii reflectându-se la nivelul acestora astfel:
ELEMENT ORGAN
COMPONENT
OCULAR
CULOARE
LEMN F./V.B. Iris Verde
FOC I./I.S. Cantul ochiului Roºu
PÃMÂNT SPL./PANCREAS Pleoape Galben
METAL P./I.G. Sclera Alb
APA R./V.U. Pupila Neagrã
Exemplificarea acestor relaþii se poate face ºi prin observarea legãturilor dintre
diverse afecþiuni ºi corespondenþele cu organele de simþ. În multe forme de icter,
simptom asociat debutului unor afecþiuni hepatice, putem observa coloraþia sclerelor
oculare care iau o tentã gãlbuie.
Examenul buzelor, în relaþie energeticã cu loja Pãmânt (Spl/S) poate arãta
fiziologia QI-XUE. Buzele de culoare ºi carnaþie fiziologicã sunt cele roz sau roºu
deschis, tonice ºi semnificã armonia între aceste energii.
- Buzele palide semnificã un vid de sânge; când sângele stagneazã ele devin violete.
- Buzele uscate - uscãciunea sau cãldura perversã agresioneazã lichidele organice.
- Buzele de culoare roºu-aprins: acumulare de cãldurã, foc ºi vid de YIN.
- Dacã buzele sunt ulcerate, se datoreazã acumulãrii de cãldurã în splinã-pancreas ºi
stomac.
- Devierea comisurei bucale în afecþiuni date de vânt.
Dizarmonia YIN-YANG se reflectã ºi în aspectul ºi tonicitatea pielii, indicator
important:
 Tip YANG: congestie, roºeaþã, hiperemie.
 Tip Medium: fermitate, tonicitate.
 Tip YIN : stare laxã, atonicitate, cianozã.
Culoarea pielii poate da informaþii despre starea energeticã a celor cinci loji
energetice:
- gãlbuie - Pãmânt (SP/S).
- albicioasã - Metal (P/I.G.).
- negricioasã - Apã (R/V).
- verzuie - Lemn (F/V.B.).
- roºieticã - Foc (I/I.S.).
Aceste culori reprezintã forme pure, în þãrile temperate întâlnindu-se mai des
combinaþii ale acestora.
Pãrul de pe cap
Se aflã sub dependenþa rinichilor ºi a sângelui, astfel cãderea precoce a pãrului
semnificã insuficienþa rinichilor(deficit de energie YIN). Pãrul uscat, friabil, cu
tendinþã de cãdere apare în vid de sânge.
Cavitatea bucalã
Examenul danturii
Dinþii sunt consideraþi un excedent osos ºi în consecinþã, se aflã sub
dependenþa energeticã a rinichilor. La nivelul arcadelor dentare se ramificã meridianul
Stomacului care influenþeazã gingiile.
Elemente diagnostice:
- Dinþii cu aspect mat - insuficienþã a rinichilor tip YIN.
- Dinþii prezentând luciu, dar de aspect uscat - afectare a stomacului tip YIN.

17. 17
- Dinþii uscaþi ºi lipsiþi de tartru - insuficienþã a rinichilor tip YIN ºi stomacului.
- Dinþii uscaþi ºi cu aspect "pãtat" (tartru) - insuficienþã a rinichilor tip YIN asociatã
cu plenitudine de cãldurã în meridianul Stomac.
De asemenea în debutul unor afecþiuni dentare, hipersensibilitatea unor puncte
de la nivelul urechii sau chiar încãlzirea acesteia ne poate informa asupra unor
dezechilibre energetice. Detectarea acestora se face utilizând aparate speciale de
electrodetecþie, în scop profilactic ºi curativ.
Parodonþiul marginal:
Se aflã sub influenþa lojei energetice Pãmânt(Stomac/Splinã,Pancreas),
afecþiunile specifice þinând îndeosebi de starea acestei loje energetice.
Inspecþia limbii
Limba se aflã sub dependenþa lojei energetice Foc (I/I.S.), când energia
cordului este armonioasã, limba poate decela cele cinci gusturi. Examinarea se face
rapid, lumina naturalã fiind mai indicatã ºi se urmãresc:
- examenul corpului limbii.
- examenul depozitului lingual.
În cadrul acestora, importante sunt: textura, motilitatea, culoarea þesutului
lingual propriu.
În mod normal, limba are o culoare roz-roºieticã, nu e nici prea umedã, nici
prea uscatã, fãrã depozite. Somatopia lingualã e în funcþie de traiectul meridianelor
distincte în relaþie cu aceasta, ºi reflectã starea unor organe interne.
Ca un exemplu al interrelaþiei dintre limbã ºi organismul uman, în
cardiomiopatie limba capãtã o culoare roºie-aprins în zona vârfului, semnificând
dezechilibrul de tip "SHI" - exces de YANG cu deficit de YIN.
Consistenþa sau textura:
- limba subþire - insuficienþã de sânge ºi de lichide organice.
- limba groasã, tumefiatã; exces de YIN (umiditate sau exces de lichide organice),
insuficienþã de YANG. Uneori limba lasã amprente dentare pe marginile sale laterale.
- limba de tip congestiv, cu consistenþã crescutã: exces de energie YANG (cãldurã
excesivã în meridianul Cordului, cu plenitudine de YANG în partea de sus a corpului,
producând congestia feþei ºi a conjunctivelor).
- limbã moale, flascã, imobilã: insuficienþã a energiei YIN.
- limbã uscatã: insuficienþã de lichide organice.
- limbã fisuratã ºi crãpatã: când lichidele corpului se consumã, suprafaþa limbii se
usucã, prin exces de YANG.
Motilitatea limbii dã indicaþiile:
- limba care tremurã: prin deficienþã de QI ºi sânge, în deficite ale energiei YIN.
- limba retractatã: insuficienþa energiei Ficatului (legea Mamã/Fiu).
- limba deviatã lateral: indicã obstrucþia colateralelor prin afectarea structurilor
energetice ale lojei Lemn (F/V.B.) - (dereglare în structurile energetice F./V.B.).
- limbã rigidã: semn de plenitudine. Apare în boli febrile, datoritã cãldurii patogene.
Mai apare în apoplexie.
Depozitul lingual
Starea acestuia ne poate da informaþii despre starea energiei asimilate pornind
de la alimente (depozit neaderent), un depozit aderent semnificând o stare patologicã.
Cantitatea depozitului exprimã gravitatea bolii:
- un depozit subþire indicã o boalã benignã.
- un depozit gros indicã o afecþiune mai importantã.
Culoarea depozitului:

18. 18
- un depozit albicios poate apare prin invazia corpului de un climat patogen extern de
tip Frig (ori Vânt-Frig). Dacã depozitul e subþire, tulburarea este mai recentã, la cel
gros tulburarea este mai veche. Depozitul albicios semnificã o tulburare superficialã.
- un depozit gãlbui indicã invazia corpului de un agent patogen intern de tip Vânt-
Cãldurã; tulburarea e mai profundã.
- un depozit cenuºiu indicã o evoluþie ºi mai profundã a afecþiunii.
Când depozitul este umed - insuficienþã a energiei YANG (sindrom "XU").
Când depozitul este uscat - insuficienþã a energiei YIN (sindrom "SHI").
Aderenþa depozitului indicã originea internã sau externã a tulburãrii: un
depozit aderent, greu de înlãturat, exprimã pãtrunderea în corp a unei energii patogene
externe; un depozit neaderent (uºor de înlãturat) exprimã afectarea energiei nutritive
endogene de tip Vid-Frig.
Culoarea þesutului lingual:
- o limbã roz-palid indicã un sindrom de insuficienþã (XU), produs prin insuficienþa de
energie YANG ºi a sângelui. Poate exprima ºi invazia energiei exogene, patogene
Frig.
- o limbã roz, lucitoare; insuficienþã de YANG ºi plenitudine de YIN.
- limba roºie: ascensiunea energiei YANG.
- limba purpuricã: stagnarea energiei QI ºi a sângelui (XUE).
- limba violetã-închis: stagnarea sângelui (prin epuizarea energiei).
- limbã cenuºie închisã, uscatã posterior indicã un deficit al Rinichilor cu epuizarea
energiei "ZHONG QI" (energie ancestralã).
Saliva
- Sputa mucoasã, albicioasã, fluidã, în cantitate relativ crescutã este semnul unei
afecþiuni date de frig.
- Sputa de aspect gãlbui, vâscoasã, în cantitate mai redusã e semnul unei afecþiuni date
de cãldurã.
- Sputa în cantitate micã, aderentã (care se eliminã cu greutate) apare în afecþiuni date
de uscãciune.
- Sputa sangvinolentã-purulentã e semnul acumulãrii de cãldurã în pulmon.
Hemoptizia denotã lezarea vaselor plãmânilor de cãtre cãldura patogenã. "Ciclul de
Contradominare"
Auscultaþia ºi Palparea sunt metode de examinare obiectivã ce pot furniza
informaþii despre starea organelor interne cât ºi informaþii despre starea þesuturilor
superficiale ºi profunde.
Examenul pulsului:
Acest examen în M.T.C. e complet diferit celui din medicina alopatã ºi poate
furniza informaþiii despre starea organelor interne, stadiul evolutiv al unei afecþiuni...
Examinarea implicã însã un grad de subiectivism în momentul actual neexistând o
certificare ºtiinþificã pentru aceastã metodã de diagnosticare.
Pulsurile, în numãr de trei, sunt localizate în spatiul radial deasupra
articulaþiei, pe o lungime de aproximativ 3 cun(cele mijlocii se gãsesc la nivelul
protuberanþei maxime a apofizei stiloide). Diagnosticul tradiþional chinez prin
examenul pulsurilor radiale, se face prin localizarea simetricã a acestora:
- I.S.-I.G.,V.B.-S. ºi V.-T.F.: organe FU.
- C.-P., F-SPL ºi R-V.S.: organe ZANG.
La mâna stângã pulsurile sunt YANG iar la mâna dreaptã pulsurile sunt YIN,
localizarea pulsologicã având acelaºi amplasament prin simetrie.
Puls: - superficial / profund-organe FU / organe ZANG.

19. 19
IV. TEHNICI DE ACUPUNCTURÃ ªI MOXA
Tehnicile de acupuncturã ºi moxa reprezintã douã metode de tratament
diferite.
Acupunctura constã în înþeparea, cu ajutorul unui ac metalic de diferite tipuri,
a anumitor puncte ale corpului omenesc ºi cu ajutorul unor tehnici de manipulare
menite sã imprime stimulãri mai mult sau mai puþin puternice, în vederea unui scop
terapeutic. Acele folosite în clinicã sunt acele fine, acele triunghiulare, acele numite
"floare de prun", acele activate prin curent electric ºi acele intradermice.
Moxa este o metodã terapeuticã obþinutã prin aplicarea în ace pe diferite
puncte de pe înveliºul cutanat care trebuie încãlzite, cauterizate, unei pudre uscate de
pelin sau altei substanþe, în formã incandescentã.
Iatã în continuare diferitele tehnici de acupuncturã ºi moxa.
a) Tehnici de manipulare a acelor fine
Consideraþii generale
În clinicã sunt folosite diferite tipuri de ace, de lungimi ºi diametre variabile.
Lungimea acelor fine folosite în prezent, variazã între 0,5 ºi 5 d

, iar diametrul între
0,45 - 0,26 mm, aºa cum indicã tabelul de mai jos.
Nr. 26 28 32 30
Diametrul (mm) 0,45 0,38 0,32 0,26
Tab.5 Grosimea acelor de acupuncturã.
Înainte de folosire, acele trebuie controlate sã nu fie strâmbe, pentru a înlãtura
incidente care pot provoca dureri în timpul tratamentului.
Pentru a localiza mai uºor punctele, membrul sau corpul bolnavului trebuie
plasat într-o poziþie corespunzãtoare punctelor alese. Dacã bolnavul se aflã într-o
poziþie incomodã, el va obosi ºi va suporta greu acele. O miºcare bruscã poate
provoca accidente prin îndoirea sau ruperea acelor. În general, pentru înþepãturile din
regiunile frontalã, toraco-abdominalã ºi faþa anterioarã a membrelor inferioare, poziþia
în decubit dorsal este cea mai potrivitã; pentru punctele din regiunea occipitalã,
cervicalã ºi dorso-lombarã ºi faþa posterioarã a membrelor inferioare, este indicat
decubitul ventral; înþeparea punctelor situate pe faþa lateralã a corpului se efectueazã
de preferinþã în decubit lateral; iar pentru cele de la cap, membrele superioare ºi
regiunea dorso-lombarã se recomandã ºi poziþia ºezândã.
Înainte de a practica înþepãtura, trebuie verificate instrumentele ºi condiþiile de
asepsie.
Lungimea acului va fi stabilitã în funcþie de adipozitatea ºi constituþia
bolnavului, precum ºi de locul punctelor indicate.
b) Cum se deprinde manipularea acelor
În cazul în care medicul nu ºtie sã-ºi dirijeze forþa degetelor ºi nu are
dexteritate în manipularea acelor, va întâmpina dificultãþi în introducerea acului în
piele, riscând sã provoace suferinþã bolnavului, fãrã a-ºi atinge scopul terapeutic. De
aceea, un începãtor în acupuncturã trebuie sã execute exerciþii, în vederea folosirii
 d: lungimea-"deget", unitate de mãsurã care echivaleazã cu 25-27 mm.

20. 20
corecte a puterii degetelor, practicând pe el însuºi acupunctura, pentru a defini mai
exact reacþiile ºi senzaþiile produse de înþepãturã. Manipulãrile experimentale pot fi
efectuate pe foi de hârtie suprapuse în straturi din ce în ce mai groase sau pe o bucatã
de vatã acoperitã cu o þesãturã. În primul rând se va experimenta introducerea ºi
scoaterea acului, rãsucindu-l între degete precum ºi metoda de extragere ºi inserare a
acului prin rãsucire.
c) Metode de inserare a acului ºi tehnica de manipulare dupã
inserþie
În general, în momentul în care vârful acului strãbate înveliºul cutanat, se
resimte durerea, dar cu cât acul pãtrunde în adâncime, durerea este mai micã. Pentru a
atenua durerea, acul trebuie introdus foarte repede. Procedeele de implantare a acelor
sunt numeroase, dar nu vom menþiona decât pe cele importante:
Metoda de introducere a acului prin apãsarea punctului cu unghia:
Se apasã cu putere punctul ales cu unghia degetului mare sau arãtãtor de la
mâna stângã, ºi se prinde mânerul acului între degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna
dreaptã. În momentul când atenþia bolnavului este atrasã de apãsarea fãcutã cu mâna
stângã, medicul introduce rapid acul la nivelul degetului mare de la mâna stângã.
Aceastã metodã este indicatã pentru ace având lungimea de cel puþin 1,5 d (fig.a).
Inserþia acului susþinut de degete ajutãtoare:
Se prinde corpul acului între degetul mare ºi arãtãtorul mâinii stângi, lãsând
liberã o porþiune de 0,2 - 0,3 d din lungime pentru înþepãturã, mânerul fiind cuprins de
degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna dreaptã. Când acul atinge suprafaþa cutanatã, se
înfige rapid printr-o miºcare abilã a degetului mare ºi a arãtãtorului de la mâna stângã.
În acelaºi timp, mâna dreaptã împinge mânerul acului de sus în jos, acul înaintând în
profunzimea þesutului, fiind rãsucit între cele douã degete, în timp ce degetul mare ºi
arãtãtorul mâinii stângi susþin corpul acului. Aceastã metodã se foloseºte la
implantarea acelor cu o lungime de peste 3 d (fig.b).
Metodã de implantare foarte rapidã a acului:
Se þine acul deasupra punctului, între degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna
dreaptã, lãsând liberã o porþiune spre vârf de 0,2 - 0,3 d ºi se înfige cu putere în derm.
Apoi, partea inferioarã a acului fiind prinsã între degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna
stângã, aceleaºi degete de la mâna dreaptã prind mânerul acului, împingându-l prin
rotire, degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna stângã împingând în acelaºi timp, pânã ce
acul ajunge la adâncimea doritã. Aceastã metodã este indicatã atât pentru acele lungi
cât ºi pentru cele scurte (fig.c).
Inserarea acului prin ciupirea pielii:
Se ciupeºte pielea din zona punctului ales, între degetul mare ºi arãtãtorul
mâinii stângi ºi se introduce rapid acul cu mâna dreaptã. Aceastã metodã se
recomandã pentru punctele situate în zonele unde pãrþile moi sunt în strat subþire, ca
punctul YINTANG (P.E.1) ºi DICANG (S.4) de pe obraz (fig.d).
Inserarea acului prin întinderea pielii:
Se întinde pielea din jurul punctului cu degetul arãtãtor ºi degetul mare de la
mâna stângã, ºi se înfinge acul dintr-o miºcare cu mâna dreaptã, pânã la profunzimea

21. 21
Fig. 2 Tehnici de inserare a acului
doritã. Aceastã metodã este folositã pentru zonele din jurul capului, cu piele moale
sau cu pliuri - ca cea de pe abdomen (fig.e).
În afarã de aceste metode, mai existã metoda de inserþie prin rãsucire sau cea
cu ajutorul unui tub care þine acul rigid etc., dar pe care nu le vom descrie aici.
Tehnica de manipulare dupã introducerea acului
Aceastã tehnicã este de o deosebitã importanþã, rezultatele obþinute depinzând
în mare parte de felul cum a fost executatã.
Modul de manipulare a acelor este diferit: prin ridicare ºi înfigere, rãsucire,
vibrare, rulare etc.
Cele mai cunoscute tehnici de manipulare sunt urmãtoarele:
a. Metoda de ridicare ºi inserare alternativã a acului:
Dupã introducerea acului la o anumitã adâncime în þesut, se fixeazã pielea din
vecinãtatea punctului cu degetul mare ºi arãtãtorul mâinii stângi ºi, þinând mânerul
acului între degetul mare ºi arãtãtorul mâinii drepte, se ridicã ºi se înfige acul
alternativ. Aceastã metodã este contraindicatã în zona ochilor ºi în regiunile din
profunzime bogat vascularizate; dacã este folositã, manipularea se va executa totuºi
foarte uºor pentru a evita accidentele.
b. Metoda de rãsucire a acului:
Se prinde mânerul acului între degetul mare ºi arãtãtorul mâinii drepte, rulând

22. 22
acul la dreapta ºi la stânga. Când rotirile sunt de mare amplitudine, trebuie evitatã
prinderea acului între fibrele tisulare, aceasta producând dureri bolnavului.
c. Gratajul acului:
Se apasã extremitatea superioarã a mânerului cu degetul mare de la mâna
dreaptã ºi se grateazã mânerul de jos în sus cu unghia arãtãtorului sau cu degetul
mijlociu de la mâna dreaptã, sau se fixeazã acul în dreptul punctului cu mâna stângã,
gratând mânerul acului de jos în sus, printr-o miºcare de rotaþie, în sensul invers al
acelor ceasornicului, cu degetul mare ºi arãtãtorul mâinii drepte.
d. Metoda de ridicare, inserare ºi rotire a acului:
Dupã inserarea acului la adâncimea cerutã, se poate recurge la cele 3
manipulãri, pentru a verifica senzaþiile obþinute de acupuncturã.
Dupã producerea energiei, pentru intensificarea senzaþiilor, acul va fi zgâriat
sau fãcut sã vibreze.
Miºcarea acului:
Se prinde mânerul acului cu mâna dreaptã, ridicând ºi înfigând acul printr-o
miºcare rapidã, cu o amplitudine scãzutã, imprimându-se acului o miºcare de dute-
vino foarte rapidã.
d) Tehnica de manipulare de BU (tonifiere) ºi XIE (dispersie)
În capitolul "Tiao Jing Sun" (Despre reglarea meridianelor) din NEI JING, se
precizeazã cã apariþia bolilor se manifestã printr-o stare de "Vid" (insuficienþã) sau o
stare de "Plenitudine" (exces). Þinând seama de aceste manifestãri patologice de
"Vid" ºi "Plenitudine" capitolul "Jing Mai Pian" (Despre meridian ºi puls) de Ling
Shu în NEI JING, dã indicaþii terapeutice de "tonifiere" în starea de "Vid" ºi de
"dispersie" în starea de "Plenitudine". În urma acestor indicaþii, medicii chinezi
specialiºti în acupuncturã, în cursul îndelungatei lor practici clinice, au stabilit diferite
metode pentru a obþine efectele de tonifiere ºi dispersie.
Iatã unele din metodele tradiþionale uzuale:
1. METODA DE RETRAGERE ªI ÎNFINGERE A ACULUI (sau metoda de
dute-vino a acului):
Acþiune de tonifiere: retragerea urmatã de implantarea lentã a acului cu amplitudine
redusã.
Acþiune de dispersie: ridicare ºi inserare rapidã a acului cu amplitudine mãritã.
2. METODA DE RÃSUCIRE A ACULUI:
Acþiunea de tonifiere: se ruleazã acul încet cu amplitudine slabã.
Acþiunea de dispersie: se rãsuceºte rapid acul cu amplitudine mare.
3. ÎN FUNCÞIE DE RAPIDITATEA DE IMPLANTARE ªI RETRAGEREA
ACULUI:
Acþiune de tonifiere: se insereazã lent acul în þesut, rotindu-l uºor. În momentul
retragerii acestuia, se menþine un moment sub derm, dupã care se ridicã rapid.
Acþiune de dispersie: se înfige rapid acul, se rãsuceºte cu amplitudine mãritã ºi se
retrage pe planuri succesive.
4. METODA DE ÎNCHIDERE SAU DE DESCHIDERE A ORIFICIULUI DE
ACUPUNCTURÃ:
Acþiunea de tonifiere: imediat dupã extragerea acului se maseazã orificiul de
acupuncturã, evitând eliminarea de "JING QI" (energia vitalã a meridianelor).
Acþiunea de dispersie: înaintea extragerii acului, se mãreºte orificiul de acupuncturã
prin miºcarea acului, pentru a uºura expulsia de "Xie Qi " (energie “perversã” sau
patologicã).
5. METODA DE TONIFIERE SAU DISPERSIE MEDIE:
Dupã inserarea acului, se procedeazã la miºcarea de dute-vino ºi rãsucirea
acului, pânã la producerea energiei (senzaþii de acupuncturã) ºi apoi se scoate.

23. 23
Notã: toate tehnicile de manipulare menþionate mai sus pot fi efectuate
separat sau combinate între ele.
Pentru a înþelege mai uºor, s-au împãrþit manipulãrile de tonifiere ºi dispersie
în stimulãri slabe, puternice ºi medii:
a. Stimulare slabã:
Este consideratã în general ca un echivalent al stimulãrii de tonifiere. Acul se
retrage ºi se înfinge încet, rotindu-l cu o amplitudine scãzutã ºi se va opri în momentul
când bolnavul percepe senzaþiile. Acest gen de stimulare se aplicã mai ales bolnavilor
debili, celor anxioºi sau în cursul primei ºedinþe de acupuncturã. Stimularea trebuie sã
fie slabã când acupunctura se efectueazã în puncte situate lângã organe importante.
b. Stimularea puternicã:
De obicei echivaleazã cu stimularea de dispersie. Provoacã senzaþii foarte
puternice care pot iradia pânã la extremitatea membrelor. Metoda constã în
implantarea puternicã a acului, rotindu-l cu o amplitudine mare. Tehnica de gratare ºi
vibrare a acului este ºi ea practicatã pentru a se obþine o stimulare puternicã. Aceasta
este indicatã pacienþilor viguroºi, celor acuzând dureri acute sau convulsii ºi este
practicatã pe punctele membrelor ºi a regiunii lombare.
c. Stimularea medie:
Reprezintã în general un echivalent al metodei de tonifiere sau dispersie
medie. Senzaþiile provocate prin stimulare medie sunt mai slabe decât cele produse de
stimularea puternicã, dar mai puternice decât cele produse de stimularea slabã.
Stimularea medie este indicatã în tulburãri care nu se manifestã clar prin stare de
insuficienþã sau exces.
e) Senzaþiile provocate de acupuncturã ºi efectele terapeutice
În momentul pãtrunderii acului în þesut la adâncimea doritã, bolnavul încearcã
senzaþii de durere, balonare, greutate etc., cunoscute sub numele de "DE QI"
(obþinerea energiei vitale sau producerea energiei). Senzaþiile diferã în funcþie de
adâncimea ºi direcþia înþepãturilor. De exemplu, dupã înþeparea unui punct aflat în
regiunea capului sau a feþei, bolnavul simte adesea o dilatare; senzaþia de toropealã se
obþine mai uºor în pãrþile unde þesuturile moi sunt în strat mai gros, senzaþia de durere
fulgerãtoare cu iradieri la distanþã este adesea provocatã de înþeparea membrelor.
Intensitatea stimulului nu depinde numai de felul manevrãrii, dar ºi de gradul
sensibilitãþii bolnavului la acupuncturã. Se impune deci o analizã atentã care sã
corespundã condiþiilor concrete Astfel, uneori medicul are impresia cã manipularea
acului a fost foarte puternicã, în schimb bolnavul resimte o senzaþie foarte slabã;
alteori, bolnavul se plânge de o senzaþie puternicã, în timp ce doctorul o considerã
slabã. De aceea, când se apreciazã intensitatea stimulului, trebuie sã se þinã seama în
mod egal de reacþia pacientului ºi de modul de înþepare.
Efectele terapeutice depind în mare mãsurã de senzaþiile resimþite în timpul
ºedinþei de acupuncturã. Astfel, dacã senzaþiile se produc rapid ºi se transmit uºor (cu
excepþia punctelor fãrã fenomene de conducþie), rezultatele vor fi mai bune, în caz
contrar efectele vor fi mai puþin satisfãcãtoare.
Senzaþiile produse de acupuncturã sunt condiþionate ºi de corectitudinea
manipulãrii acelor. Atunci când acupunctorul stãpâneºte bine aceastã tehnicã ºi
punctele sunt bine alese, se vor obþine uºor rezultatele dorite. Se impune deci ca
medicul sã studieze ºi sã analizeze cu atenþie diferitele senzaþii de acupuncturã
obþinute în clinicã, în vederea unei permanente îmbunãtãþiri a rezultatelor terapeutice.

24. 24
DIRECÞIA ACULUI ªI ADÂNCIMEA ÎNÞEPÃTURII
Direcþia imprimatã acului:
Când acul este introdus în derm, el formeazã un unghi cu suprafaþa cutanatã.
Gradul unghiului este determinat de plasarea punctelor ºi de afecþiunea ce se cere
tratatã. Sunt prezentate mai jos câteva reguli generale:
Direcþia verticalã:
Acul se implanteazã vertical în piele. Aceastã direcþie este recomandatã atunci
când sunt vizate þesuturi moi în strat mai gros, permiþând o înþepãturã mai profundã,
ca în cazul membrelor, abdomenului ºi regiunii lombare.
Direcþia oblicã:
Se introduce acul în derm urmând o direcþie oblicã care formeazã cu înveliºul
cutanat un unghi de cca. 450
. Direcþia oblicã este practicatã în general pentru punctele
din vecinãtatea viscerelor, ca cele din zona toracicã, precum ºi unele puncte speciale
ca punctul LIEQUE (P.7).
Direcþia orizontalã:
Acul este introdus în înveliºul cutanat într-o direcþie aproape orizontalã,
formând un unghi de cca.150
. Aceastã poziþie a acului este recomandatã în punctele
aflate în porþiuni unde þesuturile moi sunt în strat subþire cum este regiunea capului, în
punctele paravertebrale ale spatelui (HUATUOJIAJI) ºi punctele situate pe torace.
Adâncimea înþepãturilor:
Adâncimea pe care trebuie s-o atingã acul depinde în general de senzaþia
resimþitã de bolnav, fãrã indicaþii precise. Iatã mai jos câteva reguli generale:
Cele 4 membre:
La nivelul membrelor, acul poate fi introdus destul de adânc, cu posibilitatea
de a strãbate douã puncte. Clinic adâncimea care trebuie atinsã depinde de grosimea
pãrþilor moi. De exemplu, pentru NEIGUAN (Peric.6), acul poate atinge o profunzime
de 0,5 - 1,5 d, iar pentru ZUSANLI (S.36) de la 1 la 2 d, etc.
Fig. 3
Regiunea lombo-sacralã ºi abdominalã:
În mod obiºnuit, adâncimea înþepãturilor este de la 1 - 2 d, þinând seama cã în

25. 25
aceste regiuni stratul de þesuturi este mai gros. Totuºi nu se recomandã o înþepãturã
prea profundã a punctelor situate pe abdomenul superior.
Regiunea toracicã:
Dat fiind cã anumite pãrþi ale toracelui sunt acoperite de þesut moale în strat
subþire ºi cã aceste zone sunt deseori în apropierea unor viscere importante ca inima,
plãmânii, ficatul ºi splina, se recomandã înþeparea mai puþin profundã, urmând o
direcþie oblicã, aproape orizontalã.
Regiunea cranio-facialã:
Înþepãturile din zona cefalo-facialã trebuie sã fie superficiale, urmând o
direcþie oblicã. În plus, atunci când se înþeapã puncte din regiunea ochilor ºi gâtului,
ca FENGFU (D.M.16), YAMEN (D.M.15), TIANTU (R.M.22) etc., pentru a înlãtura
accidentele neplãcute, trebuie ca direcþia ºi profunzimea înþepãturii sã fie foarte
corecte.
Principiile menþionate sunt valabile pentru adulþi. În cazul bolnavilor mai
tineri, adâncimea înþepãturii diferã în funcþie de vârstã; adâncimea înþepãturii mai
trebuie sã þinã seama ºi de greutatea bolnavului. De exemplu, înþepãtura din punctul
ZHONGWAN (R.M.12) efectuatã la un bolnav mai slab, se face la o adâncime de 0,5
- 1 d. pentru a obþine o senzaþie puternicã, în timp ce la un pacient obez, adâncimea
trebuie sã atingã 2 - 3 d.
În cazul când medicul trebuie sã facã înþepãtura în puncte situate în regiuni din
vecinãtatea viscerelor sau vaselor importante, trebuie sã cunoascã cu precizie poziþia
punctelor faþã de viscere, sã controleze ºi sã observe cu atenþie reacþia bolnavului,
posedând perfect tehnica de manipulare, în vederea obþinerii unor bune rezultate ºi
înlãturarea accidentelor. Iatã principiile de bazã ale acestei tehnici:
Timpul de menþinere a acelor ºi manevrarea lor
Dupã inserarea acului ºi producerea senzaþiei de acupuncturã, se poate
continua printr-o acþiune de miºcare a acului în sensul de dute-vino, de rãsucire,
vibrare pânã la producerea unor senzaþii eficiente, dupã care se retrage acul.
În cazuri de dureri rebele, de inflamaþii sau crize paroxistice în anumite
afecþiuni, acul poate fi menþinut timp de 30 de minute pânã la mai multe ore. În timpul
cât acul este implantat, pentru a mãri intensitatea stimulului, acul trebuie miºcat la
anumite intervale de timp sau chiar permanent dacã este cazul, pânã la remisiunea
simptomelor tratate.
Pentru realizarea unei acupuncturi rapide, acele nu vor fi menþinute pe loc.
Metoda prezintã urmãtoarele caracteristici: se aleg mai puþine puncte, se implanteazã
acul mai profund, se fac înþepãturi care strãbat diferite puncte, obþinându-se astfel în
scurt timp o stimulare puternicã. Metoda prezintã avantajul economiei de timp, fapt
pentru care este foarte rãspânditã la ora actualã.
Observaþie ºi menþiuni
Înþepãtura dureroasã ºi mãsuri de precauþie:
a) Principalele dureri provocate de implantarea acelor sunt datorate în principal unei
tehnici defectuaose care nu permite introducerea rapidã a acului sau sunt înþepate
puncte hiperestezice ale înveliºului cutanat. Dacã este înþepat un punct
hiperestezic, este suficientã deplasarea vârfului acului pentru a înlãtura senzaþia de
durere.
b) Dacã au loc dureri în momentul pãtrunderii acului în adâncime, acestea pot fi
provocate prin atingerea peretelui arterial, a tendonului sau periostului. În acest
caz, este suficient sã se retragã acul pânã ajunge deasupra dermului ºi sã se înfigã
din nou dupã schimbarea înclinaþiei.
c) Dacã bolnavul resimte unele dureri în momentul când acul este rãsucit între degete,

26. 26
cu o mare amplitudine, înseamnã cã acul a fost prins între fibrele tisulare. În aceste
condiþii, trebuie uºor rãsucit acul alternativ la stânga ºi la dreapta, pânã la
desprinderea de fibrele tisulare.
Totodatã, pentru a înþepa punctele situate în locuri foarte sensibile cum sunt
extremitãþile membrelor ºi faþa, manipularea trebuie efectuatã cu grijã, încercând a se
sustrage atenþia bolnavului.
Dacã bolnavul prezintã o hipersensibilitate sau este supus pentru prima datã
tratamentului prin acupuncturã, medicul trebuie sã-i acorde multã înþelegere pentru a-i
risipi teama, convingând-ul sã-ºi impunã voinþa de a se vindeca, colaborând cu
medicul în timpul tratamentului.
Conduitã de urmat în caz de accidente în acupuncturã
Deºi rare, accidentele în acupuncturã trebuie evitate pe cât posibil. Atunci
când este vorba de bolnavi supuºi prima datã la acupuncturã, de anxioºi, subiecþi
slãbiþi sau timizi, medicul are datoria sã le risipeascã teama, sã-i ajute sã se relaxeze,
explicându-le procedura tratamentului.
Vom semnala câteva accidente posibile:
1) Lipotimie:
Simptome: În timpul acupuncturii, bolnavul se plânge de ameþeli, tulburãri de vedere,
paloare, dispnee, palpitaþii ºi uneori rinoree. În cazuri mai grave se constatã stãri de
ºoc: transpiraþii reci, rãcirea extremitãþilor, puls neregulat, sincopã, hipotensiune
arterialã ºi uneori convulsii.
Cauza: anxietate, debilitate, surmenaj, inaniþie sau o stimulare prea puternicã.
Tratament: aceste tulburãri sunt adesea provocate de anemie cerebralã temporarã. În
asemenea cazuri, medicul trebuie sã retragã acul imediat, sã întindã bolnavul cu capul
în jos ºi sã-i ofere o bãuturã caldã. Dacã bolnavul îºi pierde cunoºtinþa, medicul
trebuie sã-l ciupeascã cu unghia sau sã-l înþepe în punctul RENZHONG (D.M.26) ºi
NEIGUAN (Peric.6), dupã care în mod normal ar trebui sã-ºi revinã. În caz contrar,
trebuie luate imediat alte mãsuri de reanimare.
Mãsuri preventive:
a) Pentru bolnavii surmenaþi, debili sau anxioºi, se recomandã practicarea
tratamentului în decubit dorsal;
b) Se recomandã supravegherea facies-ului bolnavului în timpul tratamentului, pentru
a putea preveni orice tulburare produsã de acupuncturã.
2) Blocarea acului:
Acul este blocat atunci când este foarte greu sau aproape imposibil de a-l
retrage, înfinge sau miºca dupã introducerea în þesut.
Cauza: blocarea acului este datoratã contracþiei musculare provocatã de tensiunea
nervoasã a bolnavului sau de amplitudinea prea mare imprimatã rãsucirii acului. Acul
mai poate fi blocat prin prinderea lui între fibrele tisulare.
Tratament: în faþa unui bolnav anxios, medicul trebuie sã-l convingã cã tratamentul nu
prezintã nici un pericol. Masajul în jurul punctului înþepat ajutã la extragerea acului.
În caz de nereuºitã, medicul trebuie sã recomande bolnavului sã se întindã pentru a se
relaxa, sau sã implanteze un alt ac alãturi de punct, pentru a înlãtura spasmul. Dacã
acul este prins de fibre tisulare, el trebuie miºcat încet în sens invers îndatã ce s-a
desprins.
3) Ac strâmb:
Acul s-a strâmbat în þesutul subcutanat.
Cauza: aceasta se întâmplã în general când bolnavul îºi schimbã brusc poziþia sau în

27. 27
urma unei puternice contracþii musculare în timpul cât acul se aflã în þesut. Acul se
mai poate strâmba atunci când primeºte un ºoc, când este comprimat sau când este
implantat prea brusc ºi se loveºte de o suprafaþã rezistentã.
Tratament: dacã acul s-a strâmbat în urma unei schimbãri bruºte de poziþie, atunci se
recomandã bolnavului sã-ºi reia poziþia iniþialã. Este interzisã retragerea sau miºcarea
bruscã a acului, acesta putându-se rupe.
4) Ruperea acului:
Cauza: cauzele favorizante sunt starea proastã a acelor, schimbare bruscã în poziþia
bolnavului sau contracþie muscularã. Acul se poate ciocni de o forþã externã sau i s-a
imprimat o miºcare prea puternicã de dute-vino sau de rãsucire; se mai poate întâmpla
ca acul sã fie strâmb ºi sã fie retras prea brusc.
Tratament: în caz de accident, acupunctorul trebuie sã-ºi pãstreze calmul ºi sã
convingã bolnavul sã nu se miºte, astfel ca porþiunea ruptã sã nu se deplaseze. Dacã
restul de ac este vizibil pe piele, el poate fi retras cu degetele sau cu o pensã. Dacã
este la nivelul suprafeþei cutanate se poate îndepãrta puþin pielea pentru a vedea
capãtul ºi a-l extrage cu pensa. Dacã restul de ac este înfipt sub piele ºi nu poate fi
extras în cabinetul de acupuncturã, se va recurge la intervenþie chirurgicalã.
Mãsuri Preventive: înainte de începerea tratamentului acele vor fi controlate ºi
bolnavul va fi rugat sã nu se miºte, evitându-se totodatã manevrarea bruscã a acului.
Acul nu trebuie înfipt complet, ci trebuie sã se vadã din el o porþiune de 0,3 - 0,5 d.
5) Lezarea accidentalã a unor organe vitale:
În cazul în care un organ vital este atins din neatenþie, medicul trebuie sã ia
imediat mãsuri de remediere. Vom prezenta mai jos câteva cazuri de leziuni:
A)Plãmânul:
Dacã acul pãtrunde prea adânc sau într-o direcþie greºitã a punctelor situate pe
torace, pe spate sau în cavitatea supraclavicularã, plãmânul poate fi lezat accidental,
dând naºtere unui pneumotorax traumatic, în special la bolnavii cu bronºitã sau astm.
Principalele simptome ale pneumotoraxului sunt: dureri toracice, tuse, jenã
respiratorie. În cazuri grave întâlnim dispnee, paloare, cianozã, asfixie ºi sincopã.
Trataþi necorespunzãtor, bolnavii cu pneumotorax sufocant pot ajunge la sfârºit letal.
Mãsuri de luat:
a) Bolnavul va fi culcat în liniºte.
b) Se vor lua mãsuri împotriva unei eventuale infecþii.
c) Scoaterea aerului prin puncþie. Dacã aceasta nu se poate efectua pe loc, bolnavul va
fi trimis la cel mai apropiat spital.
B) Inimã, ficat, splinã ºi rinichi:
Înainte de a proceda la acupuncturã se recomandã ca bolnavul sã fie supus
unui examen general pentru a se diagnostica corect modificãrile existente la unele
organe interne ca de exemplu: cord mãrit, hepatomegalie, splenomegalie, ptozã
renalã, determinându-se localizarea acestor organe pentru a se evita atingerea lor.
Înþeparea ficatului sau a splinei poate provoca o rupturã a organului, urmatã de
hemoragie.
Simptomele clinice sunt urmãtoarele: dureri abdominale, contractarea
peretelui abdominal ºi uneori stare de ºoc. Lezarea rinichiului poate provoca
hemoragie internã cu urmãtoarele semne: lombalgie, dureri la palpare ºi la percuþie în
regiunea renalã, hematurie totalã.
Mãsuri de luat:
a) Odihnã la pat. Calmarea durerilor.
b) Supraveghere strictã ºi, dacã semnele nu dispar, se recomandã internarea de
urgenþã.

28. 28
C) Creier ºi mãduva spinãrii:
Dacã acul este introdus prea adânc sau manevrat incorect în punctele YAMEN
(D.M.15), FENGFU (D.M.16) sau cele din meridianul DU MAI care sunt situate
deasupra primei vertebre lombare, poate surveni hemoragie cu urmãri neplãcute.
Semne clinice: Convulsii, paralizie, stãri comatoase. Se impun de urgenþã mãsuri
curative.
D)Vase de sânge:
Prin folosirea unui ac prea gros în regiunile cervicalã, abdominalã sau
inghinalã poate fi atins un vas mai mult sau mai puþin important provocând
hemoragie. În acest caz trebuie intervenit pentru a se asigura hemostaza.
Accidente neplãcute pot surveni dacã acupunctorul atinge cu neîndemânare
puncte din vecinãtatea stomacului, intestinului, vezicii urinare, vezicii biliare sau a
ochilor.
Tehnici de înþepare cu alte tipuri de ace
Se mai descriu ca mijloace clasice de tratament acele triunghiulare ºi acele
"floare de prun".
 Acele triunghiulare se indicã în tratamentul unor afecþiuni acute: hipertermie cu
congestie, inflamare ºi durere de origine traumaticã, abces ºi dermatozã. Se mai
recomandã în cazuri de febrã mare cu convulsii, amigdalitã, conjuctivitã acutã...
Contraindicaþii:
Utilizarea acestor ace este în general contraindicatã la bolnavii
debili, anemici sau vârstnici, în bolile hemoragipare ºi la femeile gravide.
 Acele în fascicul numite "Floare de prun" sau "ace epidermice" reprezintã unul din
tipurile de ace folosite în acupuncturã prin efectul dat de percutarea suprafeþelor.
Caracteristic pentru aceste ace sunt cele 5-7 ace fine fixate pe un mâner.
Indicaþii: Aceste ace sunt utilizate în scop de sedare, în tratamentul unor reacþii
cutanate de tip alergic, urticarie, la copiii mici ºi bãtrâni.
Concepþii ale medicinii tradiþionale extrem orientale privind
boala parodontalã
Boala parodontalã cunoaºte diferite forme clinice în funcþie de urmãtorii
factori: stadiul evolutiv, agresivitatea agentului agresor, igienã personalã ºi prevenþia
acesteia.
Clasificarea cea mai cunoscutã se face în:
- Gingivite.
- Parodontite.
- Afecþiuni sistemice cu manifestare gingivalã.
- Manifestãri parodontale consecutive traumei ocluzale.
Acestea se mai clasificã în forme acute ºi cronice.
Principala cauzã etiopatogenicã în producerea bolii parodontale este
reprezentatã de microorganismele patogene constituite la nivelul plãcii bacteriene.
Rolul favorizant îl deþin:
1) Factorii locali:
- tartrul dentar.
- trauma ocluzalã.
- traumatisme locale.
- calea dentarã.
2) Factori generali:
- ereditatea ºi predispoziþia la îmbolnãvire a parodonþiului marginal.

29. 29
- tulburãri ale sistemului nervos (S.N.).
- tulburãri endocrine.
- afecþiuni sistemice.
Etiologia conform medicinii tradiþionale chineze pune în evidenþã dizarmonia
energeticã, factor principal în alterarea tonusului energetic ºi homeostazic general dar
ºi local cu apariþia condiþiilor favorizante manifestãrilor specifice. Rolul principal în
menþinerea acestui echilibru ºi reglaj îl deþine axul energetic YANGMING format din
douã meridiane: Stomac ºi Intestin gros – acestea traversând gingiile. Accentuarea
excesivã a energiei YANG în acest ax energetic determinã apariþia "Focului-patogen"
intern ce ascensioneazã ºi produce manifestãrile clinico-simptomatice diferite în
corelaþie ºi cu alþi factori agresori interni sau/ºi externi. Alternativ se produce ºi "XU"
al lojei energetice Apã (rinichi/vezicã urinarã). Uneori dizarmonia se poate produce ºi
în alte loje energetice având ca efect modificarea circuitelor energetice fiziologice.
Principiile de tratament þin cont ºi de apartenenþa energeticã somatotopicã
gingivalã:
- La Maxilarul Superior - meridianul Stomacului.
- La Maxilarul Inferior - meridianul Intestinului Gros.
Terapeutica dupã principiile M.T.C. vizeazã îndepãrtarea cãldurii patogene
prin procedee locale ºi generale, regularizarea fluxului energetic ºi îndepãrtarea
microorganismelor patogene cu favorizarea condiþiilor de vindecare.
Atitudini terapeutice:
Se folosesc puncte auriculare: punct de analgezie pentru Maxilarul Superior,
punct de analgezie pentru Maxilarul Inferior.
Tehnica utilizeazã:
- biluþe de fero-magnetitã.
- acele "á demeure".
- seminþele de "Vaccaria Sagetalis"(familia Cariophylaceae) cu acþiune stimulativã
mecanicã ºi chimicã.
Menþionãm cã cele douã puncte auriculare au utilitate ºi în alte afecþiuni
bucale ca de exemplu: în odontalgii, pentru extracþia dentarã etc.
Ca Puncte Locale: aparþin meridianului Stomacului ºi sunt: JIACHE,
XIAGUAN… Acþionarea lor acupuncturalã are ca efect atât îndepãrtarea cãldurii
patogene locale cât ºi o regularizare energeticã a meridianului de care aparþin.
Ca Puncte la Distanþã se utilizeazã:
- HEGU (I.G.4): afecþiuni în regiunea bucalã, facialã…
- SANJIAN (I.G.3): dureri în gingii, gurã ºi buze uscate…
- NEITING (S.44): inflamaþii ale gingiilor maxilarului superior.
- TINGHUI (V.B.2): laxitate ligamentarã ºi mobilitate dentarã.
Puncte circumstanþiale sunt:
- I.S.3: inflamaþii dureroase, gingivite.
- P.E.2: odontalgii, afecþiuni faciale.
- R.M.24: tumefierea gingiilor, odontalgie etc.
Aceste puncte pot fi acþionate atât prin acupuncturã cât ºi prin
electroacupuncturã, în seriii repetate pânã la scãderea simptomatologiei.
Profilaxia ºi prevenþia bolii parodontale
ªtiut fiind rolul agresiv-distructiv microbian în etiopatogenia bolii parodontale
odatã apãrutã degenerescenþa inflamatorie cu alterãri histochimice, e necesarã o
intervenþie terapeuticã combinatã în care ºi pacientul are un rol foarte important, o
igienã bucalã bunã grãbind foarte mult procesul de refacere ºi vindecare. În acest scop

30. 30
i se va explica acestuia necesitatea igienei susþinute ºi corecte, o alimentaþie
echilibratã ºi alte metode de profilaxie.
Rolul medicului stomatolog este foarte important afecþiunile parodontale
necesitând de foarte multe ori intervenþia de specialitate, atât terapeuticã ºi
curativã cât ºi prin mãsurile de profilaxie specifice.
III. ACUPUNCTURA CA MIJLOC TERAPEUTIC,
PROFILACTIC ªI CURATIV ÎN STOMATOLOGIE
În disciplina stomatologicã principalele indicaþii ale acupuncturii sunt
reprezentate de afecþiunile algice, prin posibilitãþi analgezice mari pe care le are
acupunctura în special în regiunea cerebralã, cervicalã ºi cranianã. Aceste zone ale
corpului sunt traversate de toate meridianele YANG ºi de cele douã extrameridiane
DU MAI ºi REN MAI.
La micile variaþii energetice externe sau interne, în organism sistemele de
reglare redirecþioneazã unele procese fiziologice pentru a menþine armonia
YIN/YANG, prin ciclurile de generare ºi contrastimulare( "Legea celor cinci
elemente").
Dacã însã factorul etiologic e persistent sau mecanismele de reglare nu sunt
puternice, blocajul face ca energia patogenã sã afecteze structuri mai profunde,
afecþiunea devenind cronicã, mai dificil de tratat. Progresia energiilor patogene sau a
factorilor perturbatori se face, de regulã, din zonele superficiale cãtre cele profunde:
primul sistem de apãrare e reprezentat superficial de energia "WEI QI" ce circulã în
meridianele tendino-musculare, energia patogenã (XIE QI) putând progresa cãtre
nivele mai profunde - meridianele principale, în cazuri mai complexe fiind influenþate
ºi meridianele extraordinare – nivelul cel mai profund.
Prin tehnicile de rearmonizare energeticã, medicul favorizeazã sistemele de
apãrare ale organismului pentru a neutraliza ºi îndepãrta energia perturbatoare,
refãcând astfel circuitele fiziologice dintre sistemele interne ºi externe. Trebuie
precizat cã îmbinarea tehnicilor din M.T.C. cu metodele alopate este de multe ori
modul cel mai eficient de prevenire ºi combatere a unor disfuncþii energetice,
acupunctura putând acþiona singurã sau în combinaþie cu acestea. În acest scop,
punerea unui diagnostic corect e salutarã atât pentru pacient, evitând o stare mai
dificilã, cât ºi pentru prestigiul acupuncturii.
Indicaþiile utilizãrii acupuncturii:
În primul rând, se indicã în afecþiunile de tip algezic, prin acupuncturã
realizându-se o analgezie eficientã. Trebuie fãcutã diferenþa între analgezie ºi
anestezie, analgezie însemnând blocarea temporarã a durerii prin creºterea pragului de
percepþie a acesteia, iar prin anestezie - lipsa parþialã sau totalã a sensibilitãþii locale
sau generale prin boalã sau substanþe anestezice. Utilizarea acupuncturii în
tratamentul unor algii e foarte veche, din antichitate, însã aplicarea sa în scopuri
chirurgicale este de datã mai recentã (1958).
Metoda constã în excitarea unor puncte de pe corp, în scopul producerii unei
stãri de analgezie suficiente pentru a permite intervenþii chirurgicale la bolnavi
conºtienþi (menþinerea facultãþii de reglare corticalã).
Numeroase experimente clinice demonstreazã urmãtoarele avantaje ale
analgeziei acupuncturale (A.A):
a) Spectrul de aplicare este foarte larg ºi fãrã riscuri.
Stimularea punctelor fiind inofensivã ºi uºor de realizat, analgezia
acupuncturalã asigurã desfãºurararea actului operator fãrã alt adjuvant, înlãturând

31. 31
riscul efectelor secundare ale narcoticelor. Totodatã, A.A. este indicatã bolnavilor
chirurgicali cu insuficienþã hepaticã sau renalã ºi celor alergici, pentru care narcoticele
sunt contraindicate.
Analgezia prin acupuncturã pãstreazã nealterate funcþiile fiziologice ale
organismului, dar în acelaºi timp regleazã funcþiile tulburate ºi întãreºte rezistenþa
organismului împotriva factorilor patogeni externi. A.A. asigurã bolnavului o
restabilire rapidã, ea fiind indicatã în special bolnavilor vârstnici sau slãbiþi, datoritã
complicaþiilor postoperatorii mult mai reduse.
b) Colaborarea între pacient ºi medic.
Bolnavul pãstrându-ºi starea de cunoºtinþã ºi funcþiile fiziologice normale,
poate colabora cu medicul în timpul intervenþiei, apreciind rezultatele care altfel nu
pot fi observate decât la un timp dupã operaþie. De exemplu, în timpul unei operaþii de
neurochirurgie se poate observa, prin aceastã metodã de analgezie, dacã a fost lezat un
nerv senzitiv sau motor, dupã comportarea operatorie a bolnavului, funcþiile
fiziologice rãmânând normale. Un alt avantaj este în chirurgia ocularã, când de
exemplu în strabism, rezultatele pot fi constatate chiar în cursul operaþiei.
c) Funcþiile fiziologice nefiind alterate, perioada de convalescenþã este mai micã.
A.A. nu tulburã de obicei funcþiile fiziologice ale organismului, astfel cã s-a
dovedit cã dupã diverse intervenþii chirurgicale, revenirea se face mai uºor, iar
complicaþiile postoperatorii sunt foarte rare.
d) A.A. reprezintã o metodã comodã ºi uºoarã, care nu necesitã aparate speciale sau
narcotice care sunt mai mult sau mai puþin toxice pentru bolnav.
Cu toate acestea, metoda analgezicã chirurgicalã prin acupuncturã, ca metodã
nouã mai prezintã ºi unele dezavantaje cum ar fi: nu creeazã o insensibilitate completã
ºi bolnavii mai resimt durerea, muºchii nu sunt suficient de relaxaþi etc. Din aceastã
cauzã nu s-a renunþat complet la adjuvante.
În unele cazuri rezultatele nu sunt pozitive (5 - 12% eºecuri), de unde se
deduce cã legile care guverneazã ºi aceastã metodã trebuie studiate ºi îmbunãtãþite.
A doua indicaþie a acupuncturii o reprezintã afecþiunile din sfera O.R.L.
denumite ºi "esenþiale", fãrã un substrat anatomic decelabil. S-a dovedit cã
acupunctura nu are efect dacã substratul nervos e lezat, dupã anestezia loco-regionalã
sau la blocarea modulãrii endorfinice cu antagonistul specific naloxona. În aceastã
categorie intrã unele nevralgii ale nervilor faciali, pareze sau paralizii musculare,
spasme ºi alte afecþiuni.
Tratamentul acestor afecþiuni are ca scopuri prioritare: sedarea durerilor ºi
refacerea funcþionalitãþii circuitelor energetice locale ºi generale. Rezultatele sunt
promiþãtoare, în aceste afecþiuni procentajele de vindecare depãºind 55 - 65% în unele
apropiindu-se de 100%.
Cazurile de eºec se întâlnesc îndeosebi la pacienþi nereceptivi la acupunctura,
precum ºi la pacienþi cu leziuni organice constituite, în sfera O.R.L.- de obicei
nervoase, a cãror refacere e foarte dificilã, fenomenele aderenþiale de vecinãtate,
secþionarea sau modificãrile anatomice nepermiþând decât o susþinere de ordin loco-
regional ºi general, refacerea prin înlocuire sau deviere rãmânând un domeniu care,
sperãm cã va fi elucidat în viitor.
O a treia indicaþie o reprezintã afecþiunile specifice buco-maxilare:
Afecþiuni bucale:
 Dentare: - Odontalgii.
 Parodontale: - Gingivite.
- Parodontite.
 Afecþiuni bucale: - Aftozã.
- Afecþiuni inflamatorii.

32. 32
- Tulburãri de sensibilitate ºi gust, etc.
 Limba: - Tulburãri de sensibilitate, de motricitate.
- Algii nespecifice ca Glosodinia
 Glandele salivare: - Sialoree.
- Afecþiuni ale glandelor salivare.
UTILIZAREA ACUPUNCTURII ÎN UNELE AFECÞIUNI
STOMATOLOGICE
Durerile dentare sunt un simptom frecvent întâlnit în afecþiunile bucale, date
frecvent de carii dentare, pulpite, afecþiuni dento-parodontale, abcese, etc.
Factori etiologici:
Durerile dentare au fost clasificate în multe feluri în M.T.C.. În afarã de caria
dentarã, ele mai pot fi induse de o dereglare de tip cãldurã în axul energetic
"YANGMING" format din meridianele Stomac/ Intestin Gros. Cãldura umedã
prezentã în Stomac se poate schimba în cãldurã datoratã stazei. Durerile dentare, în
mod obiºnuit, se datoreazã ascensiunii cãldurii patogene în axul YANGMING,
concomitent cu invazia factorilor patogeni. Afecþiunea e de tip "SHI"(dezechilibru de
tip YANG), pe fondul unei insuficienþe YIN a rinichilor.
Simptomatologie diferenþialã:
Sindroame:
1. Vânt-Foc: gingii inflamate ºi dureroase, sete ºi preferinþã pentru bãuturi reci,
constipaþie, limbã roºie, puls rapid, hiperactivitate.
2. "XU" al rinichilor (exces de YIN): dureri intermitente ºi înfundate, cãderea
dinþilor, limbã roºie, puls rapid filiform.
Tratament:
1. Vânt-Foc:
Metodã: Reducerea cãldurii patogene ºi diminuarea durerilor prin utilizarea
punctelor meridianelor Intestin Gros ºi Stomac.
Puncte recomandate: I.G.4, S.4, S.5, S.44, V.B.20.
CONSIDERAÞII:
- I.G.4 (HEGU): de partea contralateralã e indicat pentru dispersia "cãldurii" patogene
din meridianul Intestinului gros.
Poz. anatomicã: degetul mare al mâinii fiind strâns de arãtãtor, se gãseºte între
metacarpienele I ºi II, în mijlocul protuberanþei astfel formate, în locul de bombare
maximã.
Alte indicaþii: cefalee, amigdalitã, rinitã, faringo-laringitã, paralizie, guºã simplã,
durere ºi paralizie a membrului superior, artritã temporo-maxilarã, hiperhidrozã sau
anhidrozã, rãcealã cu febrã, etc.
Tehnicã operatorie:
a) perpendicular 0,5-1 d;
b) perpendicular spre punctul LAOGONG (Peric. 8), 1,5 d.
- S.44 (NEITING): punct de "þîºnire" al meridianului Stomacului, diminueazã focul
stomacului, prin conservarea ºi distribuþia apei în alte meridiane.
Poz. anatomicã: la 0,5 cun în spatele comisurii, între degetele II ºi III de la picior.
Alte indicaþii: gastralgie, cefalee, amigdalitã, dizenterie, etc.
Tehnicã operatorie: perpendicular 0,3 - 0,5 d.
- S.4 (DICANG): punct local, ca ºi S.5, realizeazã prin înþepare îndepãrtarea cãldurii
patogene locale.

33. 33
Poz.anatomicã: la 0,4 cun în afara comisurii labiale.
Alte indicaþii: paralizie facialã, nevralgie trigeminalã, sialoree.
Tehnicã operatorie: oblic 0,5 d sau orizontal 1-2 d spre punctul JIACHE (S.6).
- S.5 (DAYING).
Poz.anatomicã: pe ramura mandibularã, puþin posterior de orificiul mentonier.
Alte indicaþii: paralizie facialã, nevralgie trigeminalã, odontalgie, parotiditã.
Tehnicã operatorie: perpendicular sau oblic posterior 0,5 - 1 d.
2. "XU" al rinichilor:
Metodã: stimularea YIN ºi scãderea "focului" prin activãri repetate ale acului
la puncte aparþinând meridianului Stomacului ºi la alte puncte.
Puncte recomandate: R.3, S.2, S.4.
- R.3 (TAIXI):
Poz.anatomicã: în mijlocul liniei ce leagã vârful maleolei interne cu tendonul
m.triceps sural.
Alte indicaþii: nefritã, cistitã, enurezis, dereglãri menstruale, dureri laringiene,
odontalgie, pierderi seminale, impotenþã, paralizia membrului inferior.
Tehnici operatorii:
a) perpendicular pe punctul KUNLUN (V.60);
b) perpendicular, puþin spre maleola internã, 0,3 - 0,5 d.
- S.2, S.4: sedarea durerilor prin regularizarea fluxului de "QI" prin canalele
energetice.
Punctele auriculare ce cresc eficienþa analgeziei acupuncturale, prin stimulare
simplã sau electroacupuncturã sunt:
- punct 2 - auricular lobular: punct pentru extracþia dentarã la MANDIBULÃ,
localizat pe lobul auricular în porþiunea antero-inferioarã.
- punct 2 - auricular superior: MAXILAR, pe lobul urechii în porþiunea anterioarã este
situat superior de punctul MANDIBULÃ, în o treime superioarã a porþiunii anterioare
a lobului auricular.
Indicaþii: dureri dentare, gingivitã, artritã A.T.M., stomatitã, inflamaþia
ganglionilor mandibulari, analgezie pentru extracþii dentare.
Date fiind particularitãþile tratamentului stomatologic pentru analgezia facio-
bucalã se utilizeazã punctele de la mânã, faþã ºi cele de analgezie ale urechii.
Alte puncte recomandate:
 Abcese dentare - se înþeapã punctele: C.3, I.S.5, I.S.8, I.G.4, I.G.2, T.F.2, S.44,
S.45, V.B.5, V.B.10, V.B.12…
 Algii dentare: I.G.3, I.G.11, S.3, S.5, S.42, I.S.18, T.F.9, T.F.20, V.B.3, V.B.5,
V.B.6,
V.B.10, V.B.12, V.B.17, D.M.24, D.M.27, P.E.2, P.E.27.
- Maxilarul superior - dureri însoþite de trismus: I.G.4, P.9, S.3, R.3.
- Maxilarul inferior: I.G.2, I.G.3, S.3, R.3. T.F.5, V.B.41, V.C.24.
 Contracturi ale dinþilor, carii dentare: S.44, I.S.18, V.14, T.F.17.
 Dinþi mobili, dureri la masticaþie ºi la ingerarea de lichide reci: V.B.2.
 Zgomote masticatorii: V.B.3, I.S.17.
 Trismus, tumefierea obrajilor, abces dentar: V.B.5, V.B.10, V.B.12, S.3.
 Odontalgie cu trismus: I.G.4, I.G.19,S.6, S.7.
 Trismus dupã apoplexie: V.B.7, V.B.12, V.G.28.
 Nevralgii dentare: V.C.24.

34. 34
IV. Concepþii ale medicinii alopate privind glosodiniile
- glosodinia.
- stomatodinia.
Stomatodinia este un sindrom algic nespecific caracterizat prin usturimi sau
senzaþie de arsurã localizate în diferite zone ale cavitãþii bucale, predominant la
nivelul limbii, simptome care nu se însoþesc de semne clinice obiective evidente.
Caracteristica este discrepanþa dintre gravitatea, amplasarea tulburãrilor
acuzate de pacient, cu lipsa modificãrilor clinice ale mucoasei bucale.
Prevalenþa: Afecþiunea intereseazã predominant sexul feminin, în special dupã
sau în jurul perioadei de menopauzã, dupã 50 de ani, putând apãrea ºi mai devreme, la
persoane sub 40 de ani. Nu apare niciodatã la copii.
Raportul dintre femei/bãrbaþi ca frecvenþã de apariþie ar fi de 7/1.
Debutul afecþiunii: este în general lent, simptomele specifice agravându-se
treptat. Totuºi în unele din cazuri debutul este brusc, legat uneori de manevre
stomatologice, traume afective, ºocuri psihice, etc.
Simptomatologia
Este descrisã de majoritatea pacienþilor ca fiind foarte gravã, acutã, aproape
totdeauna cu o puternicã coloraturã afectivã, emoþionalã. Pacienþii acuzã de cele mai
multe ori usturime, senzaþie de arsurã, durere. Uneori însã, ei acuzã senzaþie de
amorþealã, umflãturã, furnicãturi, înþepãturi sau "ardeiat, piperat". Mai pot fi întâlnite
senzaþii de gurã uscatã, asprime sau alterãri ale gustului.
Cea mai mare parte a pacienþilor semnaleazã un caracter continuu al durerii,
alteori un caracter intermitent.
Durerea poate avea grade diferite de intensitate de la uºoarã la foarte severã.
Sediul:
Cei mai mulþi pacienþi acuzã usturimi în multiple zone ale cavitãþii bucale,
având aproape totdeauna o dispoziþie simetricã.
În ordinea frecvenþei simptomele apar la: vârful ºi marginile limbii, mucoasa
labialã, gingiile procesului alveolar maxilar ºi palatul dur, gingiile procesului alveolar
mandibular, faringele ºi planºeul bucal, mucoasa jugalã.
La circa 1/3 din pacienþi senzaþiile produc tulburãri în timpul alimentaþiei, iar
circa 2/3 se plâng de tulburãri ale somnului.
Un semn important este diminuarea sau dispariþia temporarã a glosalgiei dupã
masã.
Senzaþii diferite acuzate de pacienþi sunt dureri de cap, inapetenþa, lipsa
salivei, gura lipicioasã, insomnii ºi schimbãri de comportament ca anxietate,
iritabilitate, depresie...
Evaluarea funcþiilor senzitiv-senzoriale bucale nu pune în evidenþã modificãri
de fond ale senzaþiilor tactilã, gustativã, termicã ºi discriminare epicriticã. Totuºi,
pragul de toleranþã al durerii la aceºti bolnavi este scãzut semnificativ faþã de indivizii
normali.
Dupã natura simptomelor, glosodinia poate fi împãrþitã în trei tipuri:
Tipul I (prezent la cca. 60-70% din cazuri).
Pacientul nu prezintã nici un simptom dimineaþa dupã trezire. Usturimile se
instaleazã treptat în cursul zilei, crescând în intensitate pânã seara, când ating punctul
maxim. Caracteristic, senzaþiile neplãcute dispar în timpul mesei ºi, de asemenea, în
timpul somnului. Nu trezesc pacienþii din somn.
Se accentueazã în stãrile de stres, supãrare sau obosealã psihicã.

35. 35
Tipul II (cca. 20% din cazuri).
Usturimile sunt prezente la trezire ºi persistã nemodificate tot timpul zilei.
Atât la tipul I cât ºi la tipul II algiile sunt prezente zilnic, neexistând zile
liniºtite.
Tipul III.
Spre deosebire de tipurile precedente, la aceºti bolnavi durerea nu apare zilnic
ºi poate avea unele sedii mai puþin obiºnuite (planºeu, vãl, faringe). Uneori
simptomele sunt agravate de o serie de obiceiuri vicioase (ticuri) cum ar fi frecatul sau
rotaþia limbii, senzaþia de a susþine o protezã instabilã, colectarea forþatã ºi
amestecarea salivei cu limba, etc.
Bolnavii se autoexamineazã frecvent descoperind felurite modificãri
imaginare: limba "crãpatã", limba "încãrcatã", puncte roºii, puncte albe pe limbã,
formaþiuni, noduli pe limbã sau buze. Uneori acuzã modificãri ale salivei, uscãciune a
gurii sau alte simptome mai mult sau mai puþin imaginare.
În general sunt persoane anxioase, agitate sau depresive.
Examenul clinic obiectiv
De cele mai multe ori nu pune în evidenþã modificãri evidente. El trebuie
totuºi fãcut cu atenþie, în special cu referire la "modificãrile" observate de bolnav.
Se constatã o uºoarã înroºire a vârfului limbii ce depãºeºte limitele
normalitãþii. Uneori examenul clinic poate decela modificãri minore sau variante ale
normalului ca: limba fisuratã, glosita exfoliativã, depapilãri de diverse origini, limba
saburalã sau piloasã.
În aceastã din urmã situaþie, medicul trebuie sã discearnã cu atenþie care din
tulburãri þin de starea anxioasã sau de acuzele subiective.
Etiologia este în mare parte necunoscutã. În apariþia ei au fost incriminaþi
multipli factori care pot fi grupaþi în trei mari grupe: factori locali, factori generali ºi
factori psihogeni.
1. Factori locali
Cei mai frecvent implicaþi în apariþia stomatodiniilor ar fi:
- alergie de contact la metacrilat de metil, rãºini epoxidice sau alte tipuri de rãºini. Se
citeazã alergiile la proteze nou aplicate pe câmpul protetic.
Alergii la alimente, conservanþi, coloranþi, parfumanþi, aditivi alimentari, paste
de dinþi pot da naºtere la stomatodinii pasagere care dispar odatã cu înlãturarea cauzei.
Diagnosticul acestui tip de alergie a fost pus pe baza unor teste de contact cutanate,
deºi acestea pot da naºtere uneori la rezultate fals pozitive.
- parafuncþii bucale cum ar fi ticuri motorii ale limbii (frecare, rulare, rotire) sau
bruxism.
- infecþii cronice.
Candidoza cronicã legatã de diabet, xerostomie, corticoterapie, anemie
pernicioasã pare a favoriza apariþia afecþiunii. Infecþiile fusotreponemice cronice ar fi
incriminate.
Alte cauze locale:
-refluxul gastro-esofagian poate produce senzaþii de arsurã la nivelul faringelui sau
palatului.
Glosita migratorie poate genera uneori în fazele de exacerbare depapilãri ºi
senzaþie de usturime la nivelul limbii. Starea se poate agrava în perioadele de stres.
Neurinomul nervului acustic poate genera uneori senzaþie de arsurã la nivelul
mucoasei bucale.
2. Factori generali
A. Menopauza este cel mai implicat factor general în geneza algiilor nespecifice
bucale.

36. 36
Pe lângã fenomenele vasomotorii generale, simptomatologia psihicã sau alte
tulburãri, disconfortul oral (usturimi, gust alterat, etc.) poate însoþi manifestãrile din
jurul menopauzei. Aceste tulburãri senzitiv-senzoriale bucale, pot apare dupã diferite
statistici în 17-33% din cazuri. Pe de altã parte conform observaþiilor lui
Grushka(1987) la pacientele cu stomatodinii, tulburãrile legate de menopauzã sunt
mai severe decât la lotul martor. Cu toate acestea, algiile bucale dupã menopauzã nu
par a fi legate de nivelele hormonilor estrogeni.
În acelaºi timp, s-a constatat cã tulburãrile psihice legate de menopauzã sunt
mai accentuate la femeile cu stomatodinii de diferite tipuri.
B. Deficienþele vitaminice ºi ale fierului cu rãsunet în sfera hematologicã (B12, acid
folic) par a fi legate de prezenþa glosodiniilor în procente ce variazã între 2-58%.
Astfel, anemia pernicioasã apãrutã ca urmare a unui sindrom de malabsorbþie a
vitaminei B12 poate genera glosodinii în procente de 1,8-8%.
Deficitul de acid folic (ca urmare a unei afecþiuni celiace, boala Crohn, rezecþii
de stomac sau jejun) poate fi urmat de glosodinii.
Anemia sideropenicã a fost implicatã în apariþia stomatodiniilor în procente ce
variazã între 5-53% dupã diferitele statistici. Ea se datoreazã unui deficit de fier în
urma rezecþiilor de stomac, sarcinã sau unor hemoragii repetate.
Deficitul de vitamine din "complexul B" (B1, B2, B6) poate cauza uneori
stomatodinii (pânã la 40% din lotul studiat).
Terapia vitaminicã instituitã cu "complex B" (în special vit. B1 ºi B6) a redus
accesele dureroase la un procent de aproximativ 45% din pacienþi, dupã unele studii.
C. Diabetul, deºi incriminat în geneza afecþiunii nu apare decât în 5% din cazuri în
statisticile recente.
D. Saliva ºi medicamentele.
Modificarea compoziþiei salivei: nivele proteice crescute, creºterea fosfaþilor,
sodiului, potasiului legate sau nu de tulburãri hormonale, poate genera algii bucale.
Xerostomia clinicã de diverse etiologii (radioterapie, medicamente, etc.)
constituie deseori cauza unor glosodinii.
Medicaþia anticolinergicã poate agrava xerostomia, în special la pacienþii cu o
ratã redusã a metabolismului ºi un timp de clearance medicamentos mai îndelungat.
Antibioterapia prelungitã poate duce la infecþii oportuniste cu Candida
Albicans ºi altereazã microflora bacterianã saprofitã bucalã.
3. Factorii psihologici.
Sunt frecvenþi implicaþi în etiologia stomatodiniilor sau sunt asociaþi cu
afecþiunea.
Aproape totdeauna pacienþii prezintã episoade de nevrozã anxioasã sau
depresivã în antecedente. Deseori, factorii psihogeni sunt legaþi de stãri de stres cronic
care pot genera stãri depresive "mascate" sau disimulate pe care pacientul fie nu le
realizeazã, fie nu le mãrturiseºte.
Pentru a evalua mai exact interrelaþia dintre stomatodinii ºi afecþiunile psihice,
o serie de studii ale ultimilor 10 ani au cãutat sã introducã în bilanþul pacienþilor
chestionarele folosite de psihologi sau psihiatrii pentru gradarea, cuantificarea acestor
afecþiuni.
Astfel Van der Ploeg ºi colaboratorii, în 1987 gãseºte scoruri semnificativ mai
mari la pacienþii cu glasodinii faþã de lotul martor. Scorurile reprezentau suma
punctajelor obþinute pe baza unor astfel de chestionare care evaluau starea de
anxietate, depresie, labilitate psihicã sau reacþii somatice la stres. Majoritatea
pacienþilor erau femei în perioada de dupã menopauzã, ce prezentau o puternicã
componentã psihogenã în simptomele pe care le acuzau.