SlideShare a Scribd company logo

Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf

•
•
E
Elisabeta Boțan

Revista culturală ROTONDA VALAHĂ

Art & Photos
1 of 184
Download to read offline
Fondată de Ioan Barbu și Ioan Radu Văcărescu Revistă trimestrială de Literatură, Artă și Civilizație Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu și a Asociației Culturale „Curierul de Vâlcea” Între maluri
Revistă trimestrială de Literatură, Artă și Civilizație Apare la Râmnicu Vâlcea ISSN 2501-4269 ISSN–L 2501-4269 Director onorific Acad. Valeriu Matei Seniori editori Eliza Roha Passionaria Stoicescu Ana Calina Garaș Lia-Maria Andreiță Elena Armenescu Galina Martea Nicolae Georgescu Mircea Perpelea Constantin Argeșanu COLECTIVUL DE REDACȚIE Director Ioan Barbu – ioanbarbucorbu@gmail.com Director adjunct Sorin Alexandru Barbu – sorin@curierul.ro Redactor șef Ion Andreiță – ionandreitza@yahoo.com Redactor șef adjunct Mihaela Aionesei – mihaelaaionesei71@gmail.com Costel Nedelcu – costel.nedelcu@fundatiaaltex.ro Secretar general de redacție Emil Pădurețu – epaduretu@gmail.com Redactori responsabili ❑ Poesis Ion Drăghici Maria Mona Vâlceanu Evelyne Maria Croitoru Felix Sima ❑ Proză Mihai Antonescu Emil Lungeanu Zinica Ionescu Ovidiu M. Curea ❑ Istorie și critică literară/ Eseu/ Note de lectură Emilia Dănescu Florentin Popescu Victor Atanasiu Mihaela I. Rădulescu Sumar ❑ Editorial: „Dar ce zice Decebal?”/ 1 ❑ Eveniment/ 3 ❑ Istorie literară și Eseu/ 16 ❑ Poesis/ 31 ❑ Poezia culorii, poezia pietrei/ 63 ❑ Proză/ 64 ❑ Miresmele copilăriei/ 103 ❑ Traduceri/ 105 ❑ Comentarii critice/ Note de lectură/ 119 ❑ Clio/ 140 ❑ Miscelanéu/ 155 ❑ Carpe Diem/ 168 ❑ Elegie pentru cei plecați/ 178 Coperta – concept și realizare, tehnoredactare, design & prepress: Emil Pădurețu ❑ Literatura pentru copii și tineret Iuliana Dinu Silvia Barbu Vasile Szolga ❑ Traduceri Octavia Nedelcu Elena Drăghici Constantin Lupeanu ❑ Arte vizuale Gheorghe Dican Dalia Bialcovsky Gabriela Popescu ❑ Clio Ilie Gorjan Daniel Tudosoiu Constantin Ionițescu ❑ Miscelanéu Maria Pădurețu Nicolae Roșu Vasile Răvescu Responsabilitatea asupra conținutului textelor revine autorilor, conform legii. Autorii pot avea și alte opinii decât ale redacției. Autorii textelor publicate nu sunt remunerați. La sfârșitul revistei se găsesc îndrumările privind redactarea textelor pentru numerele viitoare.
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 1 Editorial Dar ce zice Decebal? n 1997, România a fost de acord să nu mai ridice nicio pretenție asupra teritoriilor românești anexate de Uniunea Sovietică la Ucraina. Aceasta a fost una dintre condițiile pentru care țara noastră a fost acceptată în NATO. Pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român, în 1997, a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi sub presiunea ocu- pantului străin (ca în 1944 și 1947). „Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului”, a scris academicianul Florin Constantiniu în prefața volumului „Istoria unei trădări nați- onale: Tratatul cu Ucraina”. Totuși, după începerea războiului din Ucraina, prin agresiunea Rusiei, au apărut voci care au rea- mintit de teritoriile românești. Una dintre ele, Adrian Năstase, fostul premier al României: „Chestiunea legată de teritoriile românești care aparțin Ucrainei trebuie afirmată, trebuie reamintită și trebuie reintro- dusă pe agenda unei relații cu Ucraina. După ce se va încheia acest conflict, Ucraina va fi într-o situație delicată. (…) Sunt absolut de acord că trebuie să cunoaștem aceste lucruri, să le afirmăm și pe această bază eventual să ne prezervăm o anumită situație”, a spus Adrian Năstase, conform rador.ro. Redacția . ^
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 2 Index de autori Adrian BOTEZ, 40 Adrian George ITOAFĂ, 46 Alexandru PRIPON, 43 Ana ANDREESCU, 71 Ana DOBRE, 130 Anca SÎRGHIE, 22, 128 Andrei BREABĂN, 140, 158 Angi Melania CRISTEA, 48 Any DRĂGOIANU, 49 Asunción CABALLERO BADAJOZ, 105 Aureliu GOCI, 133, 172 Constantin BLENDEA, 168 Constantin GEANTĂ, 77 Constantin LUPEANU, 102, 110 Constantin PĂDUREANU, 42 Costel NEDELCU, 39, 63 Costel STANCU, 58 Cristian Ovidiu DINICĂ, 57 Daniel TUDOSOIU, 147 Doina PĂULEANU, 168 Dumitru TÂLVESCU, 44 Elena ARMENESCU, 164 Elena DRĂGHICI, 106 Elisabeta BOȚAN, 105 Eliza ROHA, 67 Emil PĂDUREȚU, 3, 177 Emilia DĂNESCU, 9, 32, 160, 169, 178 Eugenia DUȚĂ, 45, 131 Evelyne Maria CROITORU, 7, 15 Gabriela STANCIU PĂSĂRIN, 50, 87 Galina MARTEA, 17 Gina ZAHARIA, 52 Gunhild TEGEN, 106 Horia GÂRBEA, 62 Ilie GORJAN, 4, 152 Ioan BARBU, 64 Ioan HOLBAN, 122 Ioan ȚICALO, 129 Ion ANDREIȚĂ, 98 Ion DRĂGHICI, 74 Ionuţ ȚENE, 142 Issabela COTELIN, 90 Iuliana DINU, 103 Lia-Maria ANDREIȚĂ, 175 Lucian GRUIA, 126, 170 Maria Mona VÂLCEANU, 11 Maria PĂDUREȚU, 156 Marius CĂRBUNESCU, 93 Mihaela AIONESEI, 15, 59, 136 Mihaela Roxana BOBOC, 51 Mihaela TUDOSOIU, 144 Mihai ANTONESCU, 123, 135, 178 Mihai CĂLUGĂRIȚOIU, 174 Mihai VINEREANU, 167 Mircea PERPELEA, 163, 179 Nichita STĂNESCU, 160 Nicolae GEORGESCU, 120 Octavia NEDELCU, 111, 113 Ottilia ARDELEANU, 54, 133 Paraschiva CĂRBUNAR, 16, 34, 175 Passionaria STOICESCU, 31, 171, 175 Rodica DASCĂLU, 37 Sergiu Ștefan GORJAN, 6 Sorin PREDA, 163 Vasile SZOLGA, 76 Victor ATANASIU, 139 Victoria MILESCU, 61 Vilia BANȚA, 33 Virgil MOCANU, 168 Zinica IONESCU, 100 Toate materialele pentru revistă, începând cu numărul 30, se trimit pe următoarea adresă de email: rotondavalaha1@gmail.com Materialele trimise pe altă adresă de email nu se iau în considerare. Vă rugăm să respectați, în materialele trimise, normele actuale de ortografie și punctuație.
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 3 La vârstă aniversară – 635 de ani Râmnicul – capitală a literaturii și artelor vizuale „Râmnicul domniei mele” sărutat de apele mi- lenarului Alutus este o străveche așezare românească a cărei naștere trebuie căutată în negura vremii. Prima atestare documentară datează însă din secolul al XIV- lea, acum 635 de ani, din timpul domniei voievodului Mircea cel Bătrân. La 20 mai 1388, Râmnicu Vâlcea este menționat ca „vechi târg și oraș medieval așezat la intersecția unor căi de comunicație importante care asigurau legătura cu principalele așezări urbane ale Țării Românești, cu Peninsula Balcanică, iar prin Sibiu cu Transilvania și țările din Europa Centrală și de Vest.“ (Preluare: Glasul info) Statuia cu chipul voievo- dului din centrul orașului ne amintește permanent că Râmnicul de astăzi se trage dintr-o veche și măreață ce- tate la porțile căreia au bătut nenumărați războinici dor- nici s-o cucerească, dar ea nu s-a predat, s-a apărat vi- tejește și a rămas mândră și liberă peste veacuri. Râmnicul de altădată, „oraș al pensionarilor”, a cunoscut transformări radicale în planul dezvoltării, al civilizației.. Râmnicul de astăzi este un oraș modern, ri- valizează cu marile orașe europene, poate fi numit, după hainele pe care le îmbracă, „Orașul primăverii”. E plin de flori, e încărcat de tinerețe, e „orașul meu cu tei romantici, e Râmnicul de vis și de poveste”, cum meta- foric scrie poetul Ilie Gorjan. Poeți și prozatori au po- posit în Râmnic în ultimii ani, invitați la Salonul Națio- nal de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, ajuns la ediția a XII-a, reuniune națională organizată de Asociația Culturală „Curierul de Vâlcea”, în parteneriat cu Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, Bi- blioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea și Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici, amfitrion fiind reputatul scriitor Ioan Barbu, inițiatorul acestei mișcări literar-artistice cu respirație națională și inter- națională. Au venit la Râmnicu Vâlcea scriitori impor- tanți care au scris elogios despre orașul nostru, între aceștia regretații Constantin Mateescu, Nicolae Dan Fruntelată, George Anca, Ion Nete, precum și alți prie- teni ai Râmnicului care au mai fost în orașul nostru și vor veni și la ediția Salonului Național de Literatură și Artă din acest an. Manifestările vor avea loc în zilele de 12, 13, 14 și 15 mai 2023. Între invitați, scriitori și artiști plastici cu renume din Oradea, Suceava, Târgu Secu- iesc, București, Pitești, Craiova, Bumbești-Jiu, Slatina, Curtea de Argeș, din județul Vâlcea. Sunt așteptați la reuniunea de la Râmnicu Vâlcea scriitorii: acad. Ghe- orghe Păun, Ion Andreiță, Emil Lungeanu, Octavia Ne- delcu, Ana Andreescu, Ana Calina Garaș, Paraschiva Cărbunar, Vilia Banța, Evelyne Maria Croitoru, Passionaria Stoicescu, Costel Nedelcu, Nicolae Sârbu, Ștefan Dumitrescu, Emilia Dănescu, Ovidiu M. Curea, Marius Cărbunescu, Constantin Lupeanu, Maria Mona Vâlceanu, Elena Armenescu, Dan Bundă, Vasile Szolga, Mihaela Aionesei, Iuliana Dinu, Mihai Anto- nescu, Gabriela Stanciu Păsărin, Mihaela I. Rădulescu, Victoria Stolojanu Munteanu, Ioan Radu Văcărescu, Mihai Posada, Anca Sârghie, Claudia Voiculescu, An- drei Breabăn, Ileana Maria Tănase, Elena și Ion Dră- ghici, Corneliu Zeană, Constantin Pădureaanu, Marian Ghiță, Sergiu Ștefan Gorjan, Lilian Zamfiroiu, ambasa- dor, Mircea Perpelea, ambasador, Mirela Răducu, di- rector al Bibliotecii Naționale a României; artiștii plas- tici Dalia Bialcovski, Mihai Pânzaru-PIM, Alexandra și Tudor Meiloiu, Angela Tomaselli, Doru Drăgușin, Ion Aurel Gârjoabă, Florin Constantinescu, Marin Răducu. În program au fost incluse manifestări de mare interes. Câteva: vizitarea standului Salonului Național de Literatură, noutăți editoriale în prezentarea autorilor, sesiune de autografe, Cenaclul Rotonda; cele mai fru- moase poezii, reuniune literară în poiana de la Seaca, vernisajul a două expoziții, Concert „Tinere talente”. Pentru patru zile, Râmnicul va deveni o adevărată capi- tală a cății și picturii, orașul cuvântului românesc și al culorii. Emil PĂDUREȚU
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 4 Ilie GORJAN Aici, în vâlcea... Poem scris cu sufletul pentru ținutul binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseți de neasemuit! Aici, în Vâlcea, mi se pare că în fiecare zi ne zâmbește Dumnezeu! Aici, se culcă liniștea pe un braț de cântec, iar Oltul își doarme somnul rătăcind prin timp cu undele sale ca un covor de pleoape albastre! Aici, sunetul timpului e mai limpede decât dangătul clopotului ce umple zarea cu dorul lui de infinit! Aici, eu, tu, noi toți trăim pe un cerc din ochiul lui Dumnezeu! Cu albe treceri... Orașul meu de-acum, de cântec și de vis, Cu albe treceri către poarta lumii, Pe fruntea teilor un nume ți-a fost scris Ca un poem croit pe creasta humii. Orașul meu de taină și povești nescrise Ascunzi tăceri sub lespezi cu-amintiri, Te chem la mine-n suflet, chiar și-n vise, Să-mi mângâi clipa trecutelor iubiri. Iubesc orașul acesta Râmnicului meu Iubesc orașul acesta cu toamnele lui târzii pline de sunete galbene și de frunze cu zbor aurit, și oamenii aceștia de munte cu irisul limpede și clar ca lacrima din ochii Capelei, cu brazii ce înalță spre cer cântec de Olt ca un braț de străjer. Iubesc orașul acesta cu zâmbetul străzilor dospit în tăcere, cu parcuri ce-și lasă amintirile pe bănci desenate cu pânze de vis și uitare, și râul ce-și poartă zăbala în dans ruginiu către cântec și mare. Iubesc orașul acesta ca și cum aș iubi o poveste desprinsă din ochii Zăvoiului blând și născut din visare, cu glasul lui Țărnea zidit prin iubiri de legendă, și lira lui Pann plămădită-n acorduri de pluș, cu teii romantici ce-și varsă prinosul de zbor diamantin pe Calea lui Mircea, Decebal și Zamolxe, ce-și soarbe credința din graiul străbun strămutat peste veacuri în sfântul și marele nostru Destin. La 29 iulie 1848, la Râmnicu-Vâlcea, în parcul Zăvoi, s-a cântat pentru prima oară, în Țara Româ- nească, într-un cadru organizat, cântecul “Deșteaptă-te, române”, compus de Anton Pann, pe versurile poetului ardelean Andrei Mureșanu. Din anul 1990, acest cântec a devenit Imnul Național al României. Prin lege, ziua de 29 iulie a fost desemnată, în anul 1998, Ziua Imnului Național al României. Râmnicul meu… Râmnicul meu cu grai de poveste, Cetate zidită pe vatră de vis și istorii, Cei, ce te văd, în lume dau veste De drumul parcurs pe-un șir de victorii.
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 5 Cântec de glorii din timpul trecut și umbros Când iernile vieții tunau pe sub munte, Când Oltul sub ghețuri vuia dureros Așteptând să-l cuprindă mirosul de plute. Tărâm de legendă cu Mircea-n zapis, Mihai stă chezaș în Biserica Sfântă, Capela e-n slavă pe cerul nescris, În zori Cetățuia din clopote cântă. Cu-a lui muzichie croită pe strună Îți dăinuie slova Anton Pann cel isteț, Zăvoiul se scaldă-n zefiri când răsună Acel Imn al țării, solemn și semeț. Orașul marilor trăiri… Popas al trecerilor spre lumină, Cu fiecare veac mai plin de soare, Te-ai ridicat semeț din rădăcină, Respiri din străvechimi candoare. Oraș al vâlcilor din vechi istorii Cu o Capelă ce ți-a stat cunună În triste vremi sau în parcurs de glorii Când înfloreau Zăvoiul și datina străbună. Orașul deșteptării noastre strămoșești, Cu Anton Pann purtând pe braț o liră Să-nalțe pragul vieții creștinești Pe măreția clipei ce respiră. Orașul marilor trăiri fecunde Și al fântânilor cu străluciri de vis, Cu Oltul risipit printre secunde Și parcul cu poemul lui nescris. Te prinzi, tu Râmnic, în hora lumii noastre Cu salba ta de glorii și de nume, Sărutul Oltului cu undele albastre Îți e de veacuri strajă și renume. Iubi-te-vom, Râmnic, cu ardoare Ca pe un colț din cerul înstelat, La tâmplă îți va sta mereu o floare Cu-o rădăcină-n grai și alta de purtat. Râmnic de vis… Orașul meu cu tei romantici, Râmnic de vis și de poveste, De Mircea nemurit pe harta țării, Cântec solar cu armonii celeste. De vis îți este umbra pe Capela, Cu farmec teii-ți mângâie obrazul, De nu te-aș ști, aș crede că ești cerul Ce-și etalează fruntea și extazul. Oraș al cărții și al iubirilor eterne, Cu irizări de Olt pe marginile firii, O punte de istorii ce s-a întins prin vreme Peste albastrul sens spre taina nemuririi. Râmnic de dor, cu aer de enigmă, Ți-aș dăltui pe nume steaua vieții, Și un prinos de cântec și culoare Să-ți fie veșnic izvorul tinereții. Râmnic și Drăgășani, orașe înfrățite prin literatură și artă O toamnă ruginie, ca întotdeauna, cu un soare care a deschis ochii dis-de-dimineață aruncând spre tre- cătorii grăbiți l Râmnicului Vâlcea. Inundație de culori! Flori multicolore îmi îmbată privirea cu o frumusețe viscerală. Reuniunea culturală la care sunt invitat avea loc primăvara, dar pandemia a dat totul peste cap. Ca și altădată, Salonul Național de Literatură și Artă „„Ro- tonda Plopilor Aprinși”, a reunit și de această dată pri- eteni minunați cu inimi curate și gânduri bune, oameni ai cuvântului scris și ai culorii veniți din toată țara. I- am invitat o zi și la Drăgășani și au onorat invitația. Au fost prezenți scriitori, poeți și prozatori, pictori, sculptori, profesori universitari, valoroși oameni de cul- tură. Toți, prin proiectele personale pe care ni le-au pre- zentat, ne-au convins că literatura, artele vizuale, știința și cultura națională nu vor pieri în România, cum vor unii. Nu va pieri niciodată cultura română, atâta timp cât stindardul iubirii de frumos, de țară și de Dumnezeu se află pe mâini bune, ca ale prietenilor creatori de fru- mos care, an de an, tot mai mulți vin la Râmnicu Vâlcea la Salonul Național de Literatură și Artă. S-au vernisat expoziții, s-au prezentat cărți de valoare, s-a ascultat muzică bună în zilele Salonului de Literatură și Artă de la Râmnicu Vâlcea, oraș pe care îl putem numi pe drept „Capitală a Marii Culturi Românești”, cum spunea am- fitrionul acestei mișcări literar-artistice, scriitorul Ioan Barbu. De altfel, toate acțiunile au purtat amprenta unei minuțioase pregătiri din partea scriitorului și omului de cultură Ioan Barbu, ajutat îndeaproape de soția sa Sil- via, de prietenii apropiați din jurul său, Pavel Clim, Re- mus Grigorescu, Ion Drăghici, Emilia Dănescu, Ana Calina Garaș, Emil Pădurețu, tot timpul atenți cu oas- peții. S-a vorbit mult la reuniunile Salonului despre pa- trie și patriotism, socotite de unii „concepte desuete”. Cineva spunea într-una din reuniuni, și colegii l-au sus- ținut. că „prin venele scriitorilor, cu opere valoroase, curge „sânge tricolor”. Manifestările de pe întregul parcurs al Salonu- lui Național de Literatură și Artă au mers la sufletele participanților. Dar ziua petrecută la Drăgășani ne-am
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 6 străduit să fie una aparte. S-au vizitat Casa Memorială „Gib I. Mihăescu” și la Staţiunea de cercetare-dezvol- tare pentru viticultură şi vinificaţie, unde am prezentat distinșilor oaspeți realizările noastre în planul cercetării științifice, precum și o recentă carte a mea despre o pod- gorie renumită din zonă, intitulată „Sâmburești, o pod- gorie binecuvântată”. Din orașul viilor, caravana culturală Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” a poposit la vreo 20 de kilometri depărtare, la sfânta Mănăstire Dintr-un Lemn, scăldată într-o istorie de veacuri, dar și în legende care au atras lume de între- gul mapamond. Ca zecile de participanți la ediția a XII-a a Sa- lonului, care și-au anunțat sosirea la Râmnicu Vâlcea pentru perioada 12 -15 mai 2023, aștept și eu cu mare nerăbdare întâlnirea cu prietenii dragi din întreaga țară, scriitori și artiști plastici, reputați oameni de cultură, prin a căror opere stă totdeauna aprinsă flacăra „Plopi- lor Aprinși”, adică acei care duc în veacuri cultura nați- onală. Dr. ing. Sergiu Ștefan GORJAN Cercetător științific Biblioteca Rotonda valahă Centenarul Monumentului Eroului Necunoscut (1923-2023) Cu prilejul aniversării unui secol de la inaugura- rea Mormântului Eroului Necunoscut*, Asociația Nați- onală Cultul Eroilor “Regina Maria”, Muzeul Militar Național “Ferdinand I” și Biserica Ortodoxă Română sunt inițiatorii și organizatorii proiectului cultural-isto- ric „Centenarul Eroului Necunoscut" care s-a desfășurat în perioada martie - mai 2023. În ziua de 11 martie 2023, în sala de spectacole „Eusebiu Ștefănescu” a Palatului Cercului Militar Nați- onal a avut loc primul eveniment dedicat Centenarului. Argumentarea evenimentelor ce se vor derula în peri- oada amintită a revenit domnului col (r) Petre Gurău, președintele Asociației Naționale „Regina Maria” fili- ala București. A urmat prezentarea impresionantului film documentar “Mormântul Eroului Necunoscut“, o producție Trinitas TV, comentat de doamna dr. Valeria Bălescu, muzeograf și de domnul Răzvan Mihai Clipici, director departament cultură la Patriarhia Română. Fil- mul a fost vizionat și de un grup de elevi din șase insti- tuții de învățământ bucureștene.
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 7 Doamna Lucreția Nechifor, vicepreședinte al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, fi- liala București, a prezentat, în continuare, proiectul unei antologii dedicată Eroului Necunoscut, ce va fi alcătuit din poezii, proză, eseuri, scrisori, desene, pictură, gra- fică. Interpreta de muzică tradițională românească Doina Lavric-Parghel a oferit un recital emoționant, iar flautistul Nicolae Maxim a încântat asistența, ca de obi- cei, cu câteva piese din repertoriul său. Alocuțiuni, flori, felicitări, îmbrățișări, revederea cu prieteni dragi, toate acestea s-a petrecut într-o atmos- feră încărcată de semnificația și de emoția momentului. Evelyne Maria CROITORU ____________________ *Mormântul Eroului Necunoscut este opera sculptorului Emil Wilhem Beker și a fost inaugurat la 17 mai 1923 în Parcul Carol I din București, în fața Pa- latului Artelor, care atunci găzduia Muzeul Militar. Mo- numentul este simbolul recunoștinței românilor în me- moria ostașilor care s-au jertfit în Primul Război Mon- dial pentru întregirea României. La inaugurare, în mai, cu o sută de ani în urmă, au fost prezenți: familia regală, membrii guvernului, înalte oficialități militare și bisericești și un public nu- meros. În anul 1958 (în noaptea de 22/23 decembrie) din ordinul lui Nicolae Ceaușescu Mormântul a fost deschis și sicriul a fost strămutat la Mausoleul de la Mă- rășești pentru a face loc «Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socia- lism» În 26 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I și amplasat provizoriu în zona intrării în parc. Abia în anul 2006, cu ocazia Centena- rului Parcului Carol I, Mormântul Eroului Necunoscut a fost reamplasat pe locul inițial, cel din 1923, unde se află și în prezent. Aceasta este, pe scurt, istoria zbuciumată a Mor- mântului Eroului Necunoscut, amplasat astăzi pe espla- nada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului.
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 8 Simpozionul Național „Mircea Eliade și Mitul Eternei Reîntoarceri” Ediția a XIV-a, 8 aprilie 2023 Fotoreportaj Sâmbătă, 8 aprilie 2023, am participat la Sim- pozionul Național „Mircea Eliade și Mitul Eternei Re- întoarceri”, ediția a XIV-a, eveniment organizat de Mona Vâlceanu, Vilia Banța și Elena Armenescu. Dis- de-dimineață ne-am întâlnit la intersecția str. Radu Cristian cu str. Sfinților în fața clădirii pe care se află placa memorială ce atestă că acolo a fost „Casa cu man- sardă” unde a locuit și a creat Mircea Eliade în anii de tinerețe. Grupul de scriitori și prieteni, vreo 20 la număr, ne-am deplasat la Mogoșoaia, unde de la ora 10:00 am asistat la Biserica Sf. Gheorghe la slujba de pomenire In Memoriam Mircea Eliade, Mihail Diaconescu, Ion C. Ștefan, Corin Bianu, scriitori. Începând cu ora 10:30, Sala Scoarțelor a Cen- trului de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” a devenit gazda Simpozionului Național „Mircea Eliade și Mitul Eternei Reîntoarceri”. Cuvân- tul de deschidere a aparținut profesoarei Mona Vâl- ceanu, care a fost și moderatoarea întregului eveniment. Au urmat comunicări susținute de: Nicolae Ge- orgescu, Mihai Neagu Basarab (directorul Bibliotecii Române din Freiburg), Aureliu Goci și Elena Arme- nescu.
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 9 O binemeritată pauză de cafea cu fursecuri, ser- vite în Foișorul Marthei Bibescu, ne-a oferit un moment de relaxare și meditație. În partea a doua au conferențiat Lucian Gruia, Vilia Banța pe teme legate de subiectul simpozionului și a fost prezentat romanul UGU, din care autorul Mihai Antonescu a lecturat un fragment la cererea moderatoa- rei. În final a fost lansat volumul „Mamaia Anta și Prin- țesa”, autor Ion Dulugeac, vorbitor Aureliu Goci. Momentul muzical susținut de Corina Vlad Diaconescu a încheiat evenimentul în mod plăcut, des- tinzând atmosfera. A consemnat Emilia DĂNESCU Toate drumurile duc la Roma Anul trecut am avut onoarea de a fi invitată la Salonul Național de Literatură și Artă, Rotonda Plopi- lor Aprinși, care se desfășoară în luna mai la Râmnicu Vâlcea, (președinte de onoare al Salonului este acade- micianul Mihai Cimpoi, președinte executiv profesor Ioan Barbu). Minunate zile, pot adăuga, zile de har – dar în care scriitori, jurnaliști, iubitori de literatură și-au reunit spiritul într-o aură energetică ce pulsa iubire, fru- musețe spre misterele cosmice. Sufletul acțiunii, scrii- torul Ioan Barbu, pe care atunci îl cunoșteam, pe care l- am reîntâlnit cu bucurie la Clubul Iubitorilor de Cultură din Curtea de Argeș, alt spațiu de iradiere spirituală dar și ca directorul Editurii Antim Ivireanu la Târgul de carte Gaudeamus din luna noiembrie, București. Scrii- torul are o operă cunoscută și mult apreciată, reportaj, eseu, proză scurtă, roman, menționând cele cinci vo- lume din ciclul Lumină Nouă, apreciat astfel de Barto- lomeu Valeriu Anania: Această operă îl prezintă pe Ioan Barbu drept unul dintre cei mai importanți și plini de ardoare reporteri și scriitori ai Ortodoxiei contem- porane și ai civilizației noastre. Am citit în vară volumul Regimentul Alb, când mi-a fost dăruit de autor chiar în pragul Bisericii Dom- nești din Curtea de Argeș, l-am recitit cu interes sporit pentru a-l descoperi parcă pe scriitorul autentic ascuns în spatele acestui mozaic. Volumul Regimentul Alb, Editura Destine Literare, Montreal-Canada, 2015, este o antologie de proză scurtă, cu o splendidă ilustrație grafică aparținând pictorului și ceramistului catalan Joan Panisello Chavarria. În Cuvântul înainte, prof. Univ. Dr. Cornel Moraru subliniază cu adevărat esența acestei cărți: Publicistul și scriitorul Ioan Barbu ne sur- prinde cu un incitant volum de proză scurtă, de un con- ținut tematic divers, dar etalând și o paletă largă de formule narative sau descriptive: schițe, evocări,confe- siuni, succinte comentarii sub formă de reportaj sau memorial de călătorie, totul extrem de concentrat și re- dactat parcă pe nerăsuflate, reproducând în subtext rit- mul trepidant al unei existențe aflate mereu în criză de timp. Și eroii și spațiul în care aceștia se mișcă par să aparțină unei lumi reale, neinventate. Cele 20 de proze care formează cuprinsul cărții sunt toate stilistic situate la granița dintre povestire și reportaj, dintre literatură și jurnalistică. Am ales ca titlu al acestor impresii de cititor celebrul dicton adus în me- morie de autor în Întâlnirea din Cetatea Eternă, fiindcă sunt câteva linii tematice care ghidează acest volum, al cărui cuprins nu este alcătuit întâmplător. Prima temă este istoria începuturilor, Toți de la Râm ne tragem, cum spune cu mândrie cronicarul cu ceva sute de ani în urmă. Preocupările scriitorului pentru rădăcinile nea- mului său sunt temeinice și de durată, volumul Italia, pământul de-acasă a fost tradus sub titlul Italia –terra di casa mia de J.Cesca Recanati, prilejuind aprecierea
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 10 criticului literar Giuseppe Manitta: ”Trecutul nu e mort. Nu există nimic mort în natură. Totul e organic și viu”. Cu acest epigraf din Paracelso se deschide volumul lui Ioan Barbu, jurnalist și scriitor român. Expresia este emblematică pentru concepția vieții și viziunea contem- porană a unei societăți, cea română, care vrea să se alăture Europei după ani de izolare, în redescoperirea trecutului și rădăcinilor romane comune. Acesta este fi- rul logic al întregii lucrări a lui Ioan Barbu, care, din punct de vedere cutural, leagă cele două realități. (Din articolul Un raport cultural ideal între Italia și Româ- nia). Lectura ne relevă un călător neobosit în spațiu dar și în timp, evident pașii prin Roma îl poartă către faimoasa Colonna Traiana, pentru a se închina în fața strămoșilor daci, imortalizați în scene de o vibrantă ex- presire de Apollodor din Damasc. Textul este uneori pa- tetic: Opriți timpul, cetățeni ai Romei! Să-l dăm înapoi cu un mileniu și nouă secole. Monumentul a fost inau- gurat la 12 mai 113... și de aici începe reportajul, ne sunt prezentate informații despre columnă, dar răzbate iubirea pentru neamul nemuritor al dacilor, credincioși învățăturilor lui Zamolxis, dar și pentru poetul latin Ovidiu, încununat cu lauri de cetățenii Tomisului, cel care cuvintele barbare le-a pus în vers latin. Am trecut printr-o aventură spirituală cum nu mai cunoscusem până atunci: întâlnirea cu propriul eu istoric. De fapt, aceasta este și intenția cărții, de a-i procura cititorului întâlnirea cu eul său istoric. Un alt filon tematic al cărții este misterul cre- dinței: Casa din Loreto, această credință care i-a ținut verticali pe deținuții politici, Jurnalul unui înger căzut, dedicat memoriei părintelui Gheorghe Calciu Dumi- treasa, multe din aceste proze sunt veritabile Exerciții de memorie, cum inspirat se intitulează una dintre ele. Rar se întâmplă ca un scriitor să fie una și ace- eași persoană cu un absolvent al Facultății de istorie pe lângă filologie, de aceea istoria este pasiune dar și cale spre conștiința publică, încât afirmațiile lui Ion Nete ”Întregitor al Hronicului vieții neamului” ( prefața vo- lumului Clopote în lacrimi, eLiteratura, 2013) sau ”Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet” (postfața volumului Răpirea sângerândă, Editura In- spirescu, 2016) sunt bine alese și evocatoare de portret literar. Călătoria în timp se realizează mirific, nu simți când treci granița secolelor, de la Roma ajungi să vor- bești pe neștiute cu Bălcescu – Nu mă căutați prin pă- mânturi străine! Sunt demult acasă! Mă odihnesc după atâta zbucium...(Vocea de dincolo), sau participăm la sfat de taină pe strada Domnească, în casa cu poarta ie- șită la linia străzii, unde suntem așteptați de domnul An- ton Ciuntu, de academicianul Ion Petrovici, de Ion In- culeț, cel care a semnat împreună cu Pan Halippa actul Unirii de la 27 martie 1918. Suntem împreună pentru a deplânge Răpirea sângerândă (din volumul cu același nume) fiindcă patria părinților și a străbunilor este cio- pârțită și azi, cu vrerea unor puteri străine. După ce ne- au lăsat mesajul lor prietenii noștri se retrag în cartea de istorie pe nesimțite, și finalul acestei evocări a fost deja remarcat de comentatori pentru valoarea sa lirică, un adevărat poem în proză: Când s-au retras, pășeau în tă- cere sub o ploaie ușoară, zuruitoare, care mai mult lu- mina strada decât s-o întunece. Trecuse de miezul nop- ții... Regimentul Alb (proza care dă titlul volumului) a existat la Mărășeși, în vara anului 1917, regiment cu faimă în lume pentru lupta eroică și martirii pentru Țară. Textul este de o modernitate remarcabilă, narato- rul ne poartă în tranșee, asistăm la luptă pentru ca apoi eroii să reintre în monumente iar naratorul să se identi- fice cu autorul, textul cărții devine manuscris: Cerul a trimis sufletele celor căzuți pe câmpul de luptă din lunca Siretului să-mi termine povestirea. Dulci aure, pe cai nevăzuți, mă poartă pe drumuri de sate...s-au oprit până ce călăreții nevăzuți s-au topit, toți, în Monumen- tele Eroilor. Am rămas singur, cu manuscrisul povesti- rii Regimentul Alb, pe care o dedic fiului meu de peste Ocean. Și astfel ne apropiem de Istoria contemporană și chiar de Istoria personală, cum observă același remar- cabil comentator, Ion Nete: Povestitorul, a cărui copi- lărie a fost cutremurată de grozăvia în care și-a pierdut tatăl, umblă prin lume, având ceva din instinctul justi- țiar al Antigonei, spunând ce știe, dar, și mai atent, la ce află și aude. Astfel, adună, înnodând, laolaltă, frag- mentele unor întâmplări fără de care Hronicul neamu- lui din care se trage ar fi tot timpul în suferință. Aceste amintiri cristalizate din copilărie (ca în Visul) redau imaginea lait motiv a tatălui (Tata a fost luat în viul nopții într-o dubă neagră, apoi aruncat într-un beci al securității...), verigă a unui lanț de martiri, în rostirea căruia sunt cuvintele luptătorilor anticomuniști care au suferit detenția, chinul, tortura și chiar moartea : Voi l-ați trădat chiar și pe Dumnezeu. Într-o mâine zi, duba aia neagră, blindată cu chinuri, cu torturi și umilințe dincolo de închipuirea omului, va readuce sufletele noastre nevinovate de pe celălalt tă- râm ca să judecăm faptele voastre ucigașe. La fel ca în poemul lui Radu Gyr, ales ca motto al acestei secvențe: Ne vom întoarce neapărat/ Cum apele se-ntorc din nori/ Sau cum se-ntoarce, tremurat,/ Pierdutul cântec, pe viori./ Ne vom întoarce ca un fum,/ Ușori, ținându- ne de mâni,/ Toți cei de ieri în cei de-acum,/ Cum trec fântânile-n fântâni. Firul memoriei scoate chipuri noi, elev în clasa a IX a de liceu cunoaște povestea morții tatălui profe- soarei de franceză, Petre Diancoff, profesor universitar, luat cu duba din așternut și dus direct la Jilava, apoi într- unul din lagărele de muncă forțată din tărâmul morții de la Canalul Dunărea-Marea Neagră: Au turnat în groapa aceea adâncă o amestecătură de piatră spartă cu smoală încinsă și profesorul a fost îngropat de viu. Rezistența anticomunistă ia forma exilului, ero- ina povestirii Pașaport pentru Germania reușește după
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 11 20 de ani de luptă (detenție, șomaj, domiciliu forțat) să fugă din țară pentru a-și întâlni soțul exilat în Occident. Acest moment este dezvoltat în romanul Clopote în la- crimi, de fapt nu există bariere rigide între cărți, pasa- jele epice alunecă dintr-o carte în alta, se regăsesc în Orașul sub lună sau în Răpirea sângerândă, ca într-o horă continuă, în care cititorul este prins și purtat de vârtej să afle adevărul, să comunice cu durerea neamu- lui, cei de ieri și cei de-acum, cum trec fântânile-n fân- tâni. Clopote în lacrimi reia motivul dubei negre cu- legătoare de suflete, chiar și din satul natal, o așezare din estul județului Olt, de-a lungul malului drept al râ- ului Vedea, așezare străveche, datată în zapis 25 aprilie 1531, dar bătrânii din Corbu își aduc aminte din poveș- tile bunicilor și ale străbunicilor că localitatea lor are o vechime care se pierde în negura veacurilor. Tata a fost luat cu o dubă neagră în viul nopții, apoi băgat într-o încăpere cu pereți de piatră devine laitmotivul cărții, planul suferinței se topește apoi în lumina cețoasă a hu- bloului avionului de lux care alunecă pe sub un cer in- credibil de negru. Gânduri ciudate îmi inundă creierul. Pleoapele îmi coboară peste ochi, în timp ce în urma mea aleargă o furtună de gânduri. Și de aici începe re- portajul, călătoria cu Boeing –ul 777 la etajul unspre- zece mii dincolo de nori, dar epicul inundă din nou me- moria naratorului, chipuri noi se etalează în fața ochilor spectatorului-cititor: În prima mea vizită în Statele Unite, înainte de a pătrunde în sufletul misterios al un- chiului Sam, am stat la povesti zile întregi cu medicul chirurg Gregory, cum îi spun colegii americani... Doc- torul Grigore Schileru ajunsese și el în orașul meu o legendă vie... Un palier al luptei anticomuniste coboară în închisori, un alt palier îl reprezintă exilul românesc, un capitol Vatra Românească de peste Ocean ne duce spre cimiti- rul înființat în 1955, unde sub fiecare cruce se ascunde istoria unui emigrant român. La biserica din Miramar îl întâlnește pe Traian Golea, luptător pentru românism, și povestirea curge ușor, imponderabil, lupta fraților Go- lea, martirajul, suferințele Nadejdei pentru a ajunge lângă soțul ei în Occident: Ochii lui Traian s-au dilatat, s-au făcut rotunzi. Nadejdea taie tăcerea. Între româ- nism și comunism nu putea exista decât un antagonism profund și permanent. Sunt și alte personaje: Pe Victor Domanceau îl întâlnisem întâmplător în 2001, într-un bar din Cartie- rul Latin. Și povestea este împodobită cu un frumos poem al acestui personaj, din care redau o strofă: Vezi, dulcea mea, ce trist mai bate vântul/ Și ploaia crâncenă răzbate până-n miez/ Cu tine râd, cu tine dorm, cu tine- mi storc cuvântul/ Și viața altuia o fur ca să visez. Capitolul Lacrimi, durere, suferințe din același vo- lum face trecerea spre următoarea carte prezentată în acest studiu, Răpirea sângerândă. Un motto din Mihai Eminescu pus în evidență de autor, este ca o stemă și ar trebui să-l repetăm în fiecare zi: Însuși numele ”Basarabia” țipă sub condeiele rusești. Căci Basara- bia nu însemnează decât Țara Basarabilor, precum Ru- sia înseamnă țara rușilor, România țara românilor. Nadejdea Golea își amintește când s-a întors războiul în 1944, sute de mii de români au fugit din Basarabia, fu- geau de sovietici, de deportarea în Siberia. Răpirea sângerândă și alte povestiri, publicată de cu- rând, prezintă și o altă temă, atinsă numai parțial în ce- lelalte volume, povestea de dragoste. Textele rămân tot la statutul de proză scurtă, personajul masculin este pre- zentat fugar, sub forma unei schițe, o umbră care își pro- pune să nu stea niciodată într-un loc mai mult de trei răsărituri de soare, în schimb se deschide poarta spre personajul feminin, lirism și nostalgie, lacrimă ce alu- necă pe obrazul palid, Anne cea mândră de numele său din Inscripție pe suflet: Am colindat cu Anne întregul Paris. Într-o zi m-a dus chiar și într-o Biserică veche, părăsită parcă de sute de ani, îngânând litanii, surâ- zând între zeci de femei zâmbitoare, bătând din palme să cheme spiritele recalcitrante sau uituce și dând im- presia că se roagă, că se joacă. Un alt portret întâlnim în Surâs în ploaie: O copilă în- fășurată într-o stambă simplă... Părul ca smoala, atât de negru că dă în albastru. Sub arborele acesta fioros, părul ei pare decorat cu flori de câmp, prins cu ace lungi de fildeș, cu măciulii din aur și fluturi mari, ciu- dați și extravaganți. Deasupra capului, copacul îi vine ca o umbrelă cu mii de pliuri care-i desenează o aure- olă verde-aurie. Oscilăm în aceste cărți între trecut-prezent, că- lătorim în timp ca o poveste și în spațiu pe aripile repor- tajului, cărțile se cer citite și recitite...mă îmbie prin fe- reastra deschisă soarele primăverii timpurii și încerc că- lătoria spre Rotonda plopilor aprinși, aud din nou cu- vintele blazatului în cuget Emil Lungeanu: Și îl iubim deoarece nenea Ioan Barbu este ca un viciu: după ce te-ai obișnuit cu el, nu-l mai lași. Însuși apelativul cu care a ajuns să fie desemnat vorbește de la sine, fiindcă ia să vedem: în afară de nenea Iancu și de nenea Barbu, mai știți voi în toată literatura română vreun nene? Maria Mona VÂLCEANU
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 12 Trei zile de literatură și artă la Râmnicu Vâlcea Se spune despre Mai că este luna ierburilor și flo- rilor când totul în jur renaște, uimind cu explozia de fru- musețe și culoare. Poate nu întâmplător, de câțiva ani buni, în municipiul Râmnicu Vâlcea are loc în luna lui Florar, Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”. De cinci ani trec munții pentru a onora invitația la această manifestare literară de suflet unde organizatorii depun toate eforturile să se desfă- șoare în cele mai bune condiții, astfel încât scriitorii și artiștii plastici sosiți din diferite localități ale țării, să se simtă bine primiți. La ediția a XII a de anul acesta, au participat aproximativ 30 de oameni de cultură sosiți din Oradea, Suceava, Sibiu, București, Craiova, Pitești, Slatina, Curtea de Argeș, Bumbești- Jiu, și nu în ultimul rând din Basarabia. M-am bucurat să pot întregi această ro- tondă literară reprezentând orașul Târgu Secuiesc din jud. Covasna. Mă simt binecuvântată de astre să pot face parte din această elită culturală care anual se reu- nește la Rm. Vâlcea. Nu o spun cu modestie, ci cu mân- drie. Căci printre invitații de seamă prezenți la eveni- ment, au fost academicieni, (acad. Gheorghe Păun – in- vitat de onoare ), ambasadori, (Ovidiu M. Curea, Mir- cea Perpelea), președinți (Ioan Radu Văcărescu) și membri ai filialelor Uniunii Scriitorilor, ori membri în conducerea Uniunii, ceea ce a făcut ca această ediție să se desfășoare la un nivel înalt. Cu toate acestea, nu m- am lovit de aerele de superioritate pe care le-am văzut în alte medii. Dimpotrivă! Am simțit un val de simpatie și susținere pentru care mulțumesc cu recunoștință și prețuire. Participând la această frumoasă manifestare, am simțit că locul meu e aici, lângă acești intelectuali de la care învăț cu fiecare întâlnire despre valoare, apreciere, prietenie, încredere. Schimbul de informații care are loc în timpul prezentărilor de carte are darul de a îmbogăți pe fiecare în parte, fie că în discuție este vorba de poe- zie, proză, critică literară, lucrări istorice, cu condiția, desigur, ca scopul lor să fie unul constructiv, nu demo- lator. Deschiderea Salonului „Rotonda Plopilor Aprinși” a avut loc la frumoasa Bibliotecă Județeană „Antim Ivireanu”, sub cupola „Facerii lumii” sprijinită de 12 stâlpi, reprezentând cei 12 apostoli. Un spațiu primitor unde scriitorii, artiștii și invitații acestei ediții, au fost primiți cu bucurie de către directorul Remus Gri- gorescu. Cu acest prilej au fost transmise mai multe me- saje de bun venit din partea unor instituții ale orașului, printre care Primăria și Arhiepiscopia Râmnicului. Pe masa de prezidiu, ca o mărturie a istoriei lite- rare care se scrie la Vâlcea, prin continuitatea Salonului Literar timp de 12 ani, a stat un „Act Constitutiv”, datat joi, 12 mai 2011, prin care un grup de scriitori anunțau înființarea Salonului Național de Literatură „Rotonda Plopilor Aprinși”. Din respect pentru membrii fondatori și pentru a cinsti memoria celor care nu mai sunt printre noi, voi reda conținutul acestui „Act Normativ” semnat de cei 42 de scriitori, printre care se află academicienii: Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu. „Noi, scriitorii, organizatorii și colaboratorii, în- truniți joi, 12 mai 2011, în municipiul Râmnicu Vâlcea – la Grand Hotel Sofianu, Sala Art Gallery – am decis înființarea SALONULUI NAȚIONAL DE LITERA- TURĂ „ROTONDA PLOPILOR APRINȘI”, în memo- ria Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, reputat teolog și ierarh, cărturar, poet, prozator, eseist, traducă- tor, cunoscător și mărturisitor al istoriei bimilenare ro- mânești, fiu devotat al Vâlcii.” Președinte de onoare: Acad. Mihai Cimpoi Președinte executiv: Prof. Ioan Barbu, scriitor „Ioan Barbu – o prezență vie în conștiința orașului, a județului, a regiunii, și de ce nu, și a României”, după cum frumos a concluzionat directorul bibliotecii, care ne-a invitat să păstrăm un moment de reculegere în me- moria fondatorilor plecați la Domnul. Apoi a dat citire unui mesaj deosebit de frumos, un motto în care mulți dintre noi s-a regăsit, înscris pe prima pagină a Cărții de Onoare a Salonului Literar. „Mi s-a dat întâi bucuria de a avea prieteni literari mult mai în vârstă decât mine și apoi tristețea de a fi rămas prea devreme singur. Singurătatea mea este aceea a luminișului străjuit de lujere înalte, opt și mai mult de opt, cu frunza veșnic foșnitoare. Când jos la
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 13 mine e noapte, vârfurile ard împrejur și freamătă, într- un amurg prelung, sub luna plină și, uneori, în aureole polare. Amintirea e rugul nemistuit al omului răzleț.” Valeriu ANANIA: Rotonda Plopilor Aprinși” – 12 mai 2011. De-a lungul celor 12 ani, amfitrionul Salonului Literar de la Vâlcea, venera- bilul scriitor Ioan Barbu a iz- butit să adune în jurul dom- niei sale un nucleu de perso- nalități, scriitori și oameni de cultură, care nu doar au încercat, ci au și reușit să dea literaturii importanța pe care o merită în societate, promo- vând-o de la nivelul acade- mic până la cel mai modest mediu. De la lucrări de mare anvergură până la delicatele poezii pentru copii. Întărind astfel ideea că literatura este pentru toți, așa cum am învățat odată, așa cum ar trebui să fie. Pentru că o societate fără cultură este ca o zi fără soare, metaforic vorbind. Filozoful german Im- manuel Kant este cel care a punctat cel mai elocvent importanța culturii când afirma: „Un popor fără cul- tură e un popor ușor de manipulat”. Un aforism valabil și după 200 de ani care oglindește societatea noastră condusă de oameni total nepotriviți pentru locurile pe care le dețin. Iată de ce aceste întâlniri, fie ele și anuale, își au rostul lor bine determinat. Multe dintre activitățile salo- nului desfășurându-se în anii trecuți în școli și grădinițe, din dorința de a promova literatura. Multe din cărțile prezentate sunt donate, îmbogățind astfel fondul de carte al celebrei Biblioteci „Antim Ivireanu”, care, în loc de acoperiș, are cea mai mare cupolă cu vitralii din lume, fapt ce face cinste nu doar județului, ci și țării noastre. Reuniunea de anvergură națională din acest an, a fost organizată de Asociația Culturală „Curierul de Vâl- cea”, în parteneriat cu Filiala Sibiu a Uniunii Scriitori- lor din România, Biblioteca Județeană „Antim Ivi- reanu” din Vâlcea și Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici. Cele trei zile, 13-15 Mai 2023, s-au desfășurat armonios sub bagheta magică a zeiței din mitologia greacă Atena – zeița înțelepciunii, protectoare a arte- lor, științei și meșteșugurilor. Astfel, dacă după deschi- derea Salonului în incinta Bibliotecii „Antim Ivireanu”, în prima zi au avut loc cele mai multe prezentări a celor mai noi apariții editoriale, în ziua a treia ne-am bucurat de un program diversificat care a cuprins expoziție de pictură și un mini concert de muzică. Un vernisaj plin de culoare și prospețime prezen- tat de artistul plastic Gheorghe Dican la Muzeul de Artă „Casa Simian”, care a avut-o ca protagonistă pe Dalia Bialcovski, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Ro- mânia, cu peste 20 de expoziții personale în țară și în străinătate. Expoziția de pictură intitulată „Anotimpuri” a cuprins un număr impresionant de tablouri, unul mai deosebit ca altul și toate la un loc exprimând o metaforă a vieții, așa cum a simțit-o și a văzut-o artista, purtându- ne într-un carusel de frumusețe și delicatețe. O explozie de roz – simbol al creativității interioare, al romantis- mului, al dragostei, al bucuriei. Rozul, în perfectă con- cordanță cu firea blândă, luminoasă și copilăroasă a ar- tistei, este asociat de specialiști cu feminitatea, candoa- rea si fericirea. O culoare care combinată cu verde, dă acea notă de speranță și vioiciune care-ți pune sângele și imaginația în mișcare. La Galeriile de Artă am avut prilejul de a vedea o expoziție a pictorului Florin Constantinescu – pictor, sculptor și fotograf, membru al Uniunii Artiștilor Plas- tici din România, multipremiat atât în țară cât și în stră- inătate unde a avut expoziții personale și de grup. Un artist abstract care pune la încercare imaginația privito- rului. Tablourile realizate încearcă parcă să cuprindă în câteva tușe infinitul, culorile sunt dominate de albastru, verde, gri, amplificând cumva misterul și incertitudi- nea. Cineva spunea, și pe bună dreptate, că tablourile sale au „o puternică încărcătură metaforică – o definire artistică a universului care ne înconjoară, o lume in- certă, fără nicio linie de contur, fără contraste, fără în- ceput și fără sfârșit. Rolul său este acela de a articula o structură a cosmosului care este complet străină mul- tora dintre noi.” Surpriza pregătită de amfitrionul Galeriei de Artă, distinsul domn Ghe- orghe Dican, a fost un mini concert aniversar „Tinere talente”, organizat în cinstea scriitorului Ioan Barbu, cu prilejul împlini- rii a venerabilei vârste de 85 de ani. La finalul pro- gramului, în aplauzele tu- turor, i-a fost înmânată o Diplomă de Excelență. Cei mai talentați elevi ai Școlii de Muzică și Artă din Râmnicu Vâlcea ne-au cântat și încântat cu frag- mente din operele marilor muzicieni, într-o interpre- tare de excepție, care a fă- cut cinste nu doar părinți- lor, cadrelor didactice care se ocupă de pregătirea lor, ci și întregului oraș. Tinerii interpreți reușind să ui- mească audiența cu talentul, perspicacitatea, profesio- nalismul și sensibilitate cu care și-au susținut progra- mul. Ropotul de aplauze al celor prezenți, a fost cel mai concludent criteriu de apreciere la adresa lor.
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 14 Pe parcursul celor trei zile, invitații la Salonul Na- țional de Literatură și Artă au avut prilejul, într-una din zile, să se relaxeze într-o oază de liniște, frumusețe și verdeață, la câțiva km de Rm. Vâlcea, în localitatea Seaca, acolo unde gazdă generoasă le-a fost prof.univ. Mircea Perpelea. Aceste momente valoroase de respiro au fost gândite tocmai pentru a le oferi invitaților prile- jul de a se destinde, de a medita, de a se inspira din fru- musețea locului înconjurat de păduri și munți. Într-o po- ieniță unde se află și o căsuță de poveste, „Casa Buni- cului” în spatele căreia Oltul curge în voie oferind o imagine splendidă. Spre deosebire de alți ani, când se vizitau mănăstiri și alte obiective importante ale jude- țului, această oportunitate ne-a dat tuturor prilejul de a ne încărca bateriile, de a ne umple plămânii de oxigen și sufletele de poezie. Ca mostră a inspirației într-un as- tfel de loc, voi da un exemplu concludent, pentru a se vedea ce frumos răsare poezia dintr-un simplu dialog: „Ce peisaj frumos! Să ne oxigenăm!” spune poetul Mi- hai Antonescu. „Azi eu sunt oxigenul”, spun râzând în timp ce fac o nouă fotografie unui grup de scriitori din care face parte. Aproape instantaneu răspunde: „Dacă tu ești oxigenul, eu aș vrea să fiu plămânul care te respiră. Aș fi veșnic. Aș deveni nemuritor…” Frumos și emoționat spus! Cu siguranță astfel de momente de armonie sufletească au mai fost și în rândul celorlalți invitați, și curând vom asista la noi producții literare, de ce nu, poate o nouă antologie de poezie și proză. Marea surpriză pentru cei invitați, a fost decerna- rea premiilor „Excelent în literatură”. Scriitorii și cele mai noi apariții editoriale au fost premiate cu Medalia Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plo- pilor Aprinși”. De ziua domniei sale, scriitorul Ioan Barbu a ales să premieze excelența, deși toate meritele îi aparțin cu prisosință, după ani și ani în care a ținut cultura din Vâlcea pe cele mai înalte culmi, promovând prin aceste manifestări literare, atât orașul, cât și lumea literară vâlceană. Deși în a doua parte a ultimei zile a fost un pro- gram bine stabilit, surprizele pregătite în cinstea aniver- satului, au dat programul peste cap, dar au adus multă emoție și bucurie. L-am văzut de câteva ori pe prof. Ioan Barbu atât de copleșit, încât cu greu și-a stăpânit lacrimile. A primit o stea a recunoștinței cu numele Ioan Barbu. Un coșuleț cu scrisori de apreciere din partea co- laboratorilor. Un „Hrisov de Cinstire” pentru „îndelun- gata activitate de publicist (în care se distinge inedita serie de reportaje și interviuri la românii din diaspora), prin înființarea cotidianului „Curierul de Vâlcea” și a Fundației cu același nume, pentru inițierea și organiza- rea Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” (12 ediții)”, oferit de Forumul Cultu- ral al Râmnicului, al cărui președinte este prof. Gheor- ghe Pantelimon, iar cel care i-a înmânat-o a fost prof.dr. Ioan St. Lazăr. Masa de prezidiu s-a umplut repede cu aranjamente florare, tablouri, cărți. Un moment de mare emoție și trăire românească ne-au oferit două invitate sosite tocmai din Basarabia, scriitoarele Lidia Grosu- Gonța și Veronica Bumbu care ne-au încântat cu un scurt moment artistic. Președintele filialei Uniunii Scriitorilor – Ioan Radu Văcărescu, împreună cu alți colegi de filială, i-au înmânat aniversatului, din partea Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, o Diplomă de Merit. As- tfel de atenții au mai fost primite și din partea altor asociații. O frumoasă surpriză i-a fost oferită de către primarul Dinuț Constantin din Corbu, (localitatea unde s-a năs- cut și unde-i sunt îngro- pați părinții, după cum emoționat ne spunea) care a venit împreună cu o dele- gație din partea primăriei, aducând cu ei semnul de res- pect și prețuire și un superb aranjament floral. Dar cea mai mare surpriză a venit din partea sculptorului Doru Drăgușin – membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, care i-a realizat scriitorului Ioan Barbu un bust sculptat în bronz. O lucrare foarte reușită de care ne-am bucurat cu toții, dar mai ales aniversatul zilei. O surpriză pusă la cale de scriitoarea Ana Calina Garaș și soțul dânsei în colaborare cu artistul plastic. După ce a avut bunăvoință și o răbdare de fier să ne asculte pe toți, ne-a vorbit cu emoție de călătoria pe care a făcut-o cu ani în urmă pe firul Dunării pentru a-i afla povestea nașterii pe care atât de poetic a scris-o în cartea „Arborele de apă”, apărută de curând la Editura Antim Ivireanu din R. Vâlcea. Iată ce frumos și-a înce- put călătoria cuvântului: „Să-i aflu rădăcinile și să-i smulg cât mai multe amintiri și secrete m-am aventurat pe Dunăre în toate anotimpurile, pe vreme de caniculă sau pe ger, în zile cu fulgere tăioase sau cu ploaie și
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 15 furtună. Și am ajuns la izvoarele ei, urcând pe lumini de munți. Acolo, dincolo de margini, am ridicat brațele și am atins cerul. Din pieptu-mi a irupt faimosul strigăt al lui Arhimede: Evrika! Descoperisem „certificatul de naștere” al unuia dintre cei mai frumoși arbori de apă ai lumii, în căutarea căruia plecasem.” Aidoma acestui „Arbore de apă” este și scriitorul Ioan Barbu. Cu brațele întinse mereu spre ceilalți pentru a-i ajuta să urce, pentru a-i sprijini, pentru a le potoli tulburările, pentru a-i încuraja să se arunce în lumea cu- vintelor fără frică, fără teamă căderii în gol. Căci orice cădere este o înălțare. Cu o capacitate fantastică de a intui talentul, ne-a încurajat și stimulat, pentru ca și noi la rândul nostru să devenim arbore de apă pentru alții, într-o dăruire continuă, așa cum face Dunărea cu aflu- enții ei. A fost o ediție frumoasă care și-a atins pe deplin obiectivele. Cu siguranță va rămâne în memoria mul- tora ca „țipătul luminii pe o coapsă de femeie”, cum ar spune poetul M. Antonescu. Să ne revedem cu bine la o nouă ediție. Până atunci să-l iubim și să-l prețuim pen- tru toată atenția, bunăvoința și promovarea de care be- neficiem prin intermediul revistei „Rotonda Valahă”, ajunsă și ea la al șaptelea an de la apariție, căci, așa cum bine puncta scriitorul Emil Lungeanu, nenea Barbu unul este! „…ia să vedem: în afară de nenea Iancu și de nenea Barbu, mai știți voi în literatura română vreun Nene?” Mihaela AIONESEI, 20 mai 2023 Octavia Nedelcu în „Văzul inimii” Despre tandrețe, feminitate, limitări sociale și religioase... Invitata din 17 mai, începând cu ora 19.00, la emisiunea mea Văzul inimii, pe Publive TV. a fost Oc- tavia Nedelcu, profesor universitar doctor, filolog, spe- cialist în domeniul slavisticii, membră a Asociaţiei Slaviştilor din România, traducătoare, autoare de lu- crări științifice. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale și naționale, colocvii, simpozi- oane, congrese: Belgrad, Novi Sad, Skopje, Bucureşti, Timişoara, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. A terminat fa- cultatea ca șefă de promoție iar apoi prin activitatea di- dactică și științifică, prin multitudinea de competențe acumulate, prin dedicare totală, au urmat firesc respon- sabilități importante, funcții de conducere - prodecan și director de departament. Octavia Nedelcu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, secția traducători, cu volume importante din literatura sârbă traduse și pu- blicate în limba română. Apariția celei mai recente cărți tradusă de doamna pro- fesor Octavia Nedelcu – „Prinde iepurele”, autoare Lana Bastasic – este moti- vul principal care m-a deter- minat să o provoc pe profe- soara Octavia Nedelcu la un dialog despre relațiile inte- rumane în contextul unei Bosnii post război; femini- tate, tandrețe, limitări soci- ale și religioase... un roman tulburător distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, în 2020. Romanul „Prinde iepurele” a fost prezentat în ziua de 13 mai 2023 în cadrul Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, ediția a XII-a, de la Râmnicu Vâlcea. Evelyne Maria CROITORU
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 16 Paraschiva CĂRBUNAR Frumosul din creația și rostirea românească Veșmântul arămiu al toamnei îmi învăluie sufle- tul, iar gândul, ascuns în amintiri, mă poartă spre oame- nii cu simțire înaltă care prin munca, viața și opera lor au îmbogățit/îmbogățesc tezaurul spiritualității româ- nești – oameni înzestrați de Dumnezeu cu dragoste pen- tru cuvântul scris, care exprimă îngerescul din om și a căror amintire a dăinuit și dăinuie în pagini de carte, în- soțind generații. Lumea în marea ei diversitate poate fi adusă la unison prin legi care promovează binele, armo- nia, moralitatea, respectul pentru valorile umane. Ad- mir oamenii creatori și iubitori de frumos, care știu să- și traducă sentimentele în expresie lingvistică și care prin munca și pasiunea lor, materializată în creații ori- ginale au adus/aduc un plus de frumusețe vieții, cimen- tând coeziunea tinerilor și adulților, în dorința de a pro- mova arta, ca năzuință spre progres. Să nu uităm cuvintele celui care a spus: „Opera de creație este o adevărată medalie pentru un popor! Natura și cultura sunt două entități care au călăuzit dru- mul oamenilor de geniu”. Locurile noastre poartă memoria culturală a po- porului nostru – sate, orașe, peisaje, sunt resurse infor- maționale pentru creație, pentru artă. Scriitorii, compo- zitorii, pictorii, au păstrat tezaurul Naturii în opera lor, cu elemente de biodiversitate culturală. De-a lungul vi- eții constatăm că energiile creatoare ale oamenilor îm- bogățesc neîncetat viața noastră spirituală, sporind te- zaurul de valori originale ale țării. Se impun valorile li- terare, artistice și științifice care deschid noi izvoare creative spirituale. Integritatea Naturii condiționează viitorul omenirii! În marea cronică a țării, oameni de mare demni- tate au înscris și înscriu, nobilele idei ale solidarității umane, ale coeziunii dintre oameni în promovarea bi- nelui și frumosului. Să nu uităm că primăvara vieții noastre a rămas suspendată la fereastra satului confirmând belșugul de căldură emoțională: „De ce oare cântecul frunzelor/ Mi- a atins sufletul zbuciumat/ Mi-a aprins dorul de sat, /De oameni, de tot ce am lăsat!/ De ce păsările cântă în co- dul înverzit/ Iar râurile-n valuri frământă/ Al lumii dor nemărginit!// Unde-i oare cântecul acela de demult/ De- a cărui frumusețe vântul a tăcut/ Unde-i oare cântecul acela, plăpând, atrăgător,/ Din al clipelor fuior, din mur- mur de izvor/ De-a cărui frumusețe a lăcrimat un nor!// Gândesc ades la anii care/ Ca frunzele pădurii, dorurile- mi legănau/ Și după voia vântului se întorceau;/ Dar anii și zilele curg ... și curg/ Potrivindu-și cărarea spre amurg,/ Cu un ecou prelung...prelung!/ Cum să-i mai ajung?!/ Din obrazul cerului pică/ Lacrima ce mă ri- dică!(Paraschiva Cărbunar, vol. Aici îmi caut urma). Așadar, spiritualitatea unui popor se reflectă în limba și cuvântul scris, care are mai mare prestigiu de- cât cel vorbit sau auzit. Resurse expresive ale limbii ro- mâne sunt valorificate, în primul rând în folclor: „Mun- ții noștri aur poartă// Noi cerșim din poartă-n poartă”. Mihai Eminescu în Miron și frumoasa fără corp: „Dar deodată din părete/ Ies ursite ca pe-o poartă,// Flori al- bastre au în plete/ Câte-o stea în frunte poartă.”// Sunt rime asemănătoare între ele, dar diferite ca sens. În poezia lui L. Blaga ca și în lirica populară, do- rul este asociat frecvent, norului, aceste elemente con- stituind un nucleu metaforic de mare frumusețe: DOR –NOR: Tâlcul frunzei nu e umbra/ Tâlcul toamnei nu e bruma/ Dar al drumului e dorul// Tâlcul zorilor e norul// Ducăușul, călătorul.// (L.Blaga - Poezii). Dorul este asemenea unui nor pe obrazul sufletu- lui. De plutirea lui spre depărtări sunt legate dorințele (de ființa iubită, de meleagurile natale) ale pribeagului care-l petrece cu privirea. Citez alte două exemple din folclor: „Să mă duc de-aici cu dor/ Ca și luna printre nor// Și mă duc de-aici cu jele/ Ca și luna dintre stele/ Duce-m-aș cu luna-n nor// Nu mai poci de-al mândrii dor.// (I.V.Jarnik, A. Bârseanu). La Nicolae Văcărescu apare această rimă omo- nimă: „Când nu te văz, îngheț de frig(substantiv)/ Voi să te văz și mă frig” (verb). Forma verbală CER, în rimă cu substantivul omonim: „Iar la tine, Doamne, mă întorc și cer/ Ca să- mi trimiți milă din înaltul CER.” (C.Conachi). Rima DOR –NOR este purtătoarea nucleului se- mantic și în poemul Cântecul obârșiei – Lucian Blaga: La obârșie, la izvor// Nici o apă nu se-ntoarce/ Decât sub chip de nor! // La obârșie la izvor// Nici un drum nu se întoarce/ Decât în chip de dor. //O drum și ape, nor și dor/ Ce voi fi când m-oi întoarce// La obârșie la izvor, // Fi-voi dor atuncea// Fi-voi nor?// Creațiile populare sunt apreciate pentru valoarea lor de document istoric. Ele conservă tradițiile, mora- vurile și datinile poporului, faptele sale glorioase, bra- vurile, luptele, învingerile acestuia. Poezia populară este o poezie lirică cu miez epic. Legătura dintre poezia
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 17 populară și poezia cultă este confirmată de Bogdan Pe- triceicu Hașdeu și I. Vulcan: „Numai creațiile poporului respectiv îi pot conferi caracter național și deci valoare estetică, bogăția de idei și sentimente a patrimoniului popular al românilor.” Poezia populară spune M. Eminescu este un iz- vor regenerator al literaturii culte, predestinată să asi- gure semnul originalității naționale; doinele, cântecele, baladele sunt categorii ale folclorului românesc de joc, ilustrând aptitudinea pentru cântec a poporului nostru și predilecția pentru Natură, legătura indisolubilă dintre Natură și sentimentele umane este sesizată prin motivul „frunză verde” cu care începe aproape orice cântec po- pular. Tezaurul folcloric reprezintă zestrea spirituală moștenită de la înaintași, de la oamenii trecutului ge- neratori de spiritualitate și lumină, de la acei anonimi ai satului românesc de altădată, cu conștiință înaltă care pe umerii împovărați au purtat spiritualitatea satului și neamului nostru – transmițând această zestre prin gene- rații, până în zilele noastre. Într-una din paginile jurna- lului său, Mircea Eliade scria: „Ori de câte ori întâlnim o capodoperă a literaturii populare, trebuie să fim stă- pâniți de dorința de a o conserva, fiindcă ea transmite ceva esențial pentru fizionomia morală a poporului nos- tru.” Emisiunea Tezaur folcloric realizată de doamna Gheorghița Nicolae valorifică texte de superioară ținută literară, învăluind sufletul telespectatorului în cântecul cuvântului dor: Și de drag te-aș semăna/ Și cu drag te- aș secera/. Și te-aș face stog în prag/ Și te-aș îmblăti cu drag/ Și te-aș cerne prin sprâncene/Și te-aș frământa-n inele/ Și te-aș da inimii mele.” (Jarnik Bârseanu) Din dorința de a conserva tezaurul satului româ- nesc s-a născut emisiunea Tezaur folcloric, realizată de regretata doamnă Marioara Murărescu din 1982 și con- tinuată de doamna Gheorghița Nicolae – personalitate fermecătoare, care păstrează nealterată arhiva identității noastre și transpune atitudinea de viață a domniei sale într-un comportament scenic demn, transmis tinerilor interpreți, determinându-ne să reflectăm la cuvintele care răspund atenționării lui Arnold van Gennep: „Ro- mânii sunt răspunzători în fața întregii umanități de opera strămoșilor” (Mercure de France – 15 sept. 1937). Noi, însă, quo vadimus! Galina MARTEA Olanda Identitatea literaturii române prin modernism. Romanul – formă a progresului literar (II) Cu o istorie orientară către modernism, roma- nul din perioada interbelică suportă diverse modificări în propriile procedee de afirmare - asemenea situație îi oferă posibilitatea de a se extinde într-un cerc cu mult mai vast în subiecte, însumând în sine preocupări de o diversitate mai mare și cu o pondere multiplă în siste- mul de valori. În așa mod creația literară în proză prin contribuția evolutivă a romanului se aliniază la standar- tele universale. Drept exemplu poate servi romanul „Ion”, cu subtitlul „Glasul pământului, Glasul iubirii” (roman obiectiv), de Liviu Rebreanu, care a zugrăvit foarte bine starea existențială a omului de la sat, evo- când condiția social-umană în termeni de analiză psiho- logică. Pe când romanul „Groapa”, de Eugen Barbu, editat în anul 1957, cu laitmotivul centrat pe epoca in- terbelică prin descrierea societății urbane din București, masele de rând fiind punctul de reper în derularea acți- unilor, reprezintă opera artistică de o valoare excepțio- nală în literatura română, ulterior aceasta având onoarea de a fi tradusă și publicată la Editura Denoel din Paris. În diversitatea tendințelor romanul din perioada inter- belică are direcție și către mitologie prin plăsmuirea imaginației - această tematică se regăsește în lucrările „Nopţi la Serampore”, „La ţigănci” de Mircea Eliade, „Trăirismul” de Emil Cioran; către romantism; către memorialistică - „Dreptul la apel” de Constantin Stere; simbolistică - „La hanul lui Mânjoală” de Ion Luca Ca- ragiale. Perioada interbelică pentru literatura română este linia de demarcație dintre două lumi – modernis- mul și tradiționalismul – modernismul având prioritate cu dreptul de a se plasa înaintea tradiționalismului, as- tfel fiind promovate valorile culturii universale prin va- lorificarea genului epic cu caracter obiectiv, prin pro- movarea tinerilor scriitori și evoluția transparentă a de- ciziilor în spațiul cultural-literar; prin abordarea semni- ficativă și vastă a subiectelor literare ce desemnează
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 18 imaginea existențială a cuprinsului urban, ținutul rural rămânând în limitele literaturii epocale; prin restrânge- rea dezacordurilor dintre cultura literară a trecutului și cea a viitorului. Necătând la aceste diferențieri, peri- oada interbelică din literatura română a cunoscut și a fost cuprinsă de un renume și o glorie aparte, iar renu- miții scriitori, poeți, prozatori, critici literari precum Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tu- dor Arghezi, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu (înteme- ietorul romanului istoric), Ion Barbu, George Bacovia, Vasile Voiculescu, Hortensia Papadat-Bengescu, An- ton Holban, Ion Pillat, Eugen Lovinescu, Marin So- rescu, Vladimir Streinu, Nichifor Crainoic, Șerban Cio- culescu, Garabet Ibrăileanu, alții s-au afirmat cu mult succes în cultura națională, cât și în cea universală – va- loarea conținuturilor literare ale acestora fiind de actu- alitate, prezente și cercetate în sistemul de învățământ românesc (în instituțiile de învățământ ale comunități- lor românești de pretutindeni) până în zilele de astăzi, deoarece totul s-a realizat printr-o scriere nespus de fru- moasă, îmbelșugată, de mari dimensiuni, conținând o latură a esteticii prin care este oglindită caracteristica ființei umane de a simți emoția în fața fenomenelor cre- ative și a naturii înconjurătoare. Ținând cond de faptul că în această expunere se discută despre roman, ca specie literară a genului epic, atunci ar urma ca acesta să fie examinat și din perspec- tiva perioadei postbelice, răstimp care a marcat și do- minat literatura română printr-un șir de schimbări radi- cale cu caracter politico-ideologic unde aspectele soci- ale trebuiau prezentate prin imagini de o anumită eti- chetă și cu înfățișări obligatorii, cu respectarea dură a anumitor formule fixe în exprimare – totul pentru a în- tortochea realitatea existențială prin demagogia și ideo- logia caracteristică acestei epoci. Este vorba de situația social-politică de după cel de-al doilea război mondial, în deosebi perioada dintre anii 1948-1965 din România, unde prin ideologia și teoria înfăptuirii societății comu- niste acest lucru a influențat radical și conținutul crea- ției literare românești. În această durată de timp scriito- rii români nu nunai că s-au adaptat la situația existentă, dar unii dintre ei au fost constrânși sau de bunăvoie să reflecte realitatea prin afirmații inexacte, adevărul fiind ocolit până la maximă intensitate. Ca urmare, o mare parte din creația literară a spațiului românesc din această perioadă de timp s-a reorientat din nou către epoca de odinioară care nu avea nimic comun cu poli- tica comunistă, mulți dintre scriitori, prozatori și poeți relatând în operele sale problematici specifice perioadei interbelice, cu orientări în caracteristica identitară a in- dividului, prin polivalența universului și a lumii încon- jurătoare, percepția având valoare estetică a etapelor succesive. Conform cercetărilor realizate de criticii li- terari se consideră că procesul cu caracter istoric al lite- raturii române, în mod aparte al romanului din perioada postbelică a avut loc prin configurația cu relatare dia- cronică (tablou care este aranjat în ordinea succesiunii în timp) și estetică (imagine ce ține de esența artei, cre- ației și de raporturile ei cu realitatea). Dacă să ne refe- rim la tabloul diacronic-evolutiv ce este sistematizat prin ordinea succesiunii din timp, apoi acesta include răstimpul care s-a manifestat print-un sistem comunist nespus de politizat și inuman care a durat până în anul 1965; apoi cu unele abateri într-un stil mai recreativ până în anii 1970’ 72; apoi din nou cu multă reprimare social-politică până în 1989 - durată de timp prin care scriitorul român nu s-a putut exprima în mod autentic și liber în propria sa activitate, cu atât mai mult nu a fost posibil să pună în lumină creații literare de amploare fondate deplin pe realitatea existentă, libertatea inte- grală de exprimare fiind obținută după revoluția din de- cembrie 1989. După cum se cunoaște, pentru literatura română din perioada postbelică a modernismului sunt specifice câteva intervale de timp în dependență de curentele li- terare corespunzătoare - realismul socialist și neomo- dernismul reprezentând în mod prioritar epoca în cauză; pe când postmodernismul prezent în anii’ 80 este o miș- care după modernism care reflectă schimbări în cultura literaturii române. Raportându-ne la situația din cadrul societății române, după anii 1965 s-a produs o anumită relaxare, o libertate socială în condiții limitate unde scriitorul are posibilitatea de a acționa după propria vo- ință, are posibilitatea de a pune în acțiune creația lite- rară ce reflectă realitatea recentă. Ținând cont de această componentă, romanul, ca specie a genului epic, a revenit cât de cât la viață, astfel literatura română în- registrând în arealul său opere despre teribilul regim co- munist din respectiva perioadă - conținuturile literare fiind tratate prin curentul sau din unghiul realismului socialist (anii 1949-1964), numit și proletcultism, moș- tenitorul culturii „pur proletare” socialiste de la răsărit. Ca urmare, în anul 1968 este pus în lumină romanul lui Marin Preda (scriitor realist), întitulat „Intrusul”, lu- crare despre condiția umană din cea mai dură perioadă a comunismului, în același timp fiind și opera care lo- vește în inima acestui sistem politic ideologizat până la extremă – autorul punând în evidență o dimensiune de timp prin care s-au realizat fărădelegi enorme în socie- tatea română, iar executorii/ realizatorii acestor ticăloșii erau acele persoane care s-au dedicat și au fost slugi ale regimului respectiv. Au urmat și alte romane scrise de Marin Preda cu aceleași tematici prin care este învinuită orânduirea comunistă - „Delirul” editat în 1975; „Cel mai iubit dintre pământeni”, publicație din 1980. Pre- zent este și romanul „Groapa” de Eugen Barbu, consi- derat capodopera literaturii române. Exponenții realis- mului socialist - Marin Preda, Titus Popovici, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu - au încercat să transmită ideea literară prin rea- litatea care a existat, înregistrând tema dragostei umane în condiții de regim totalitar; subiecte despre cum a exista și supraviețui în împrejurări cu locație urbană și rurală într-un sistem de ideologie comunistă prin care
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 19 individul nu-și găsește calea spre libertate; cel mai du- reros și intrigant aspect fiind despre dorința nemărginită a omului de a viețui într-o societate cu drepturi politice și cetățenești depline, fără a fi marginalizat de clasa po- litică care domina țara în anii respectivi. În perioada postbelică majoritatea romanelor puse în lumină au aparținut unui curent literar destul de special și anume: acelui prin care realitatea existentă nu putea fi intonată în mod clar și deslușit, esteticul autentic urmând a fi ne- glijat și desconsiderat până la limită de ideologia socia- listă. Luând în discuție generația anilor’ 60, literatura română postbelică cunoaște o schimbare în conținutul său, revenind și promovând stilul de creație originală care se impune prin valoare autentică atât în componen- tul condiției umane, cât și în arta scrisului. Aceste lu- cruri se definesc prin curentul neomodernismului, ori- entare care s-a manifestat între anii 1960 de până la anii 1980 (în societatea română mișcarea neomodernistă și- a văzut începutul în anul 1941 odată cu fondarea revis- tei Albatros, administrată de Geo Dumitrescu, acțiune prin intermediul căreia se impunea o inovație literară; iar în 1943 purcede o altă fază în continuitatea acestui curent prin punerea în practică a Cercului literar din Sibiu, autorul acestei acțiuni fiind Ion Negoițescu, iar susținătorii în calitate de membri erau Radu Stanca, Victor Ionescu, Eugen Lovinescu, Ștefan Augustin Doi- naș – respectivii dorind de a reveni la modelul literar din perioada interbelică prin menținerea cerințelor față de fenomenul ce aparține esteticii) unde scriitorii ro- mâni doreau să redobândească câte ceva din valorile trecutului interbelic, în același timp de a îndepărta ima- ginea social-istorică care inspira numai groază din ca- uza condițiilor ideologice cu caracter comunist, care a dominat și cultura literară românească din deceniile scurse de după al doilea război mondial. În calitate de curent literar ideologic, neomodernismul și-a motivat existența ca atare prin sensul real al evenimentelor din timp și cu referire la realizatorii care au montat perioada postbelică cu efecte destul de distrugătoare; corespun- zător, creația literară pusă în lumină conturează faptul că scriitorii români neomoderniști au fost nevoiți să pre- zinte subiectul propus într-o formă destul de inteligentă sau, mai bine zis, realul să fie transmis printr-o formă de exprimare cu accente distractive, astfel mistuind rea- litatea dezastruoasă prin prezența unei măști care tăi- nuia gravitatea lucrurilor întâmplate. Pentru a duce mai departe calea modernismului, neomodernismul literar a fost mișcarea prin care afirmația verbului cuprindea în- țelesuri multiple în ansamblu de împrejurări cu un iden- tic eveniment, deci este prezentă compunerea literară cu mărturisiri neclare. Fiecum, însă creația literară speci- fică perioadei neomodernismului este inedită în felul său și este ca ceva nou în literatura română, în mod aparte genul liric al poeziei este original și cu un speci- fic modern, într-un fel un mod de exprimare cu mult mai greu de înțeles, deci este prezent un nivel intelectual cu mult mai avansat unde cantitatea de in- formație rămâne deseori netransmisă din cauza structu- rii complexe și multitudinea de sensuri; scriitorii apli- când astfel tehnici moderne în exprimare, procedee noi de versificație ce formează continuitate în ideea poe- tică. Exponenții neomodernismului au fost Gellu Naum, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu, Adrian Păunescu, Nicolae Labiș, Anna Blan- diana, Emil Botta, Ioan Alexandru, Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Dan Deșliu, Ștefan Augustin Doinaș. Pri- mul poet neomodernist poate fi considerat Nicolae La- biș, pe când autenticii neomoderniști sunt Nichita Stă- nescu, Marin Sorescu, Anna Blandiana, Mircea Di- nescu – scriitorii care unesc noul cu datinile versului li- ric din perioada interbelică. Ca exemplu poate fi poezia „Altă matematică” din cartea „Măreția frigului”, de Ni- chita Stănescu, publicată în 1972, creație poetică din perioada neomodernistă care prin reflectare nemijlocită transmite conținutul obiectiv al reprezentărilor umane, iar fenomenul dragostei fiind înregistrat ca procedeu în a înțelege mai bine universul uman. În epoca neomo- dernismului genul literar în versuri a ocupat poziția pri- oritară în literatura română, iar genul epic în proză pre- cum romanul s-a manifestat mai puțin în albia sa. Pro- zatorii, romancierii neomodernismului sunt Gellu Naum (cu lucrările „Calea Șarpelui”, „Zenobia”), Ma- rin Sorescu (cu lucrările „Iona”, „Răceala”, „Paraclise- rul”, „Unde fugim de acasă?”), Radu Petrescu (cu ro- manele „Matei Iliescu”, „O moarte în provincie”, „Ce se vede”), Mircea Horia Simionescu (cu romanele „Dicționar onomastic”-1969, „Bibliografia generală”, „Jumătate plus unu”-1976), alții. Gellu Naum prin ro- manul „Zenobia” prezintă o lucrare suprarealistă, edi- tată în 1985, aceasta punând în centrul atenției subiectul despre procesul afectiv al omului pentru creația literară în versuri. Iar prin lucrarea „Calea șarpelui”, pusă în lu- mină de abea în 2002, Gellu Naum cu referire la epoca respectivă prezintă tematici despre existența veșnică, știința metamorfozei, autonomia și independența omu- lui în mediul social. Trecerea în revistă a perioadei interbelice și postbelice din curentul modernismului poate fi caracte- rizată ca una cu conținut polivalent, ca una ce aparține unui sistem de idei ce reflectă într-o formulă generali- zată interesele sociale și politice ale societății române care au fost determinate de condițiile istorice obiective și subiective ale existenței, respectivele însemnând re- perul evolutiv pentru arta literară românească. Curentul modernist susținând principiile inovației este valorificat de marii scriitori și critici literari precum Eugen Lovi- nescu-critic literar-romancier-scriitor, George Căli- nescu-critic literar-scriitor, Pompiliu Constantinescu- critic literar, Ilarie Chendi-critic literar, Vladimir Stre- inu-critic literar-etc, Tudor Vianu-critic literar-etc, Ge- orge Bacovia, Lucian Blaga, alții, care prin analiză pro- movează fenomenul de modificare treptată a acțiunilor specifice artei literare, astfel formându-se caracterul
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 20 inedit în dezvoltarea identitară a literaturii române. Co- respunzător, este susținută ideea prin faptul că creația literară românească se perfecționează în raport cu evo- luția intelectului uman, iar schimbările de rigoare sunt trecute printr-o construcție ce emit în relief condiția existențială a societății române în dependență de așeza- rea rurală sau urbană, modernismul având tendința spre o cultură cu mult mai complexă despre componentele ținutului urban; precum Lovinescu susține promovarea scrisului prin mijlocirea mediului orășănesc, respectiv, cu reflectarea realității obiective, iar conținuturile să ex- prime un afloriment deplin al noului, astfel poziția mo- dernismului să se manifeste prin libertate și nefiind con- diționată de uzanțele tradiției seculare – simbolismul, ca formă în exprimare, rămânând în urmă. Ca urmare, Eugen Lovinescu a fost scriitorul și criticul literar care și-a dat aportul pentru ca literatura română să conceapă un drum nou sau, mai bine zis, să se afirme prin moder- nism, noul fiind promovat prin revista Sburătorul, pu- blicație literară cu caracter modernist fondată în 1919 la București; concomitent și prin cenaclul literar Sburăto- rul (1919-1943), administrat de Lovinescu, mișcare ce a condus la punerea în lumină a tematicilor despre rea- lismul urban care se baza pe reflectarea realității în da- tele ei esențiale și obiective, dar și mișcarea literară avangardistă care prin activitatea sa respingea integral forma tradițională și recurgea la formule ciudate cu im- presia că acestea ar creea condițiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a artei literare românești. Dacă să urmăm teoriile elaborate de Eugen Lovinescu, vom constata că Domnia sa a edificat acele mijloace ale cu- noașterii prin care a determinat că cultura unui popor sau cultura artei literare a acestui popor evoluează doar pe principii imitative ce sunt luate de la alte popoare cu culturi mai avansate, în cazul dat este vorba de caracte- ristici luate din vestul Europei (țări precum Franța, Ger- mania). Așadar, literatura română interbelică s-a afir- mat prin modernism, inspirația către acest curent ve- nind din spațiul geographic al Occidentului, iar primii pași ai creației literare românești fiind făcuți prin miș- carea simbolismului, orientare către sfârșitul secolului XIX; George Bacovia a fost primul scriitor care pune în lumină această orientare prin poezia „Plumb”, publicată în revista „Versuri” în 1916. Cu un debut literar împo- triva curentului simbolist, poporonist, sămănătorist, Eu- gen Lovinescu se prezintă în critica literară română din perioada interbelică în calitate de susținător al teoriilor scrise de renumitul scriitor Titu Maiorescu, astfel susți- nând imuabil principiile pentru o literatură modernă, pentru un gen epic al prozei de analiză psihologică si obiectivă prin redarea conținuturilor despre pătura inte- lectualității române din sectorul urban, despre păturile sociale indiferent de apartenență; despre clasa socială urbană, așa numita mica sau marea burghezie - denu- mită în literatura de specialitate și clasa capitaliștilor deținătoare de capital ce era formată din micii produ- cători, comercianți, funcționari, care se înfățișau ca reprezentanți ai dezvoltării sociale și culturale româ- nești din acea perioadă. Drept dovadă, Eugen Lovi- nescu este extrem de fascinat și apreciază nespus de mult romanul „Ion” de Liviu Rebreanu, publicat în 1920, primul roman obiectiv și de analiză psihologică din istoria literaturii moderne, respectivul redând ima- ginea unei orientări literare moderniste pentru care cri- ticul literar a susținut în permanență acest principiu. Cele mai semnificative lucrări ale lui Lovinescu în do- meniul criticii literare se prezintă prin „Istoria civili- zatiei române moderne”, volumele 1,2,3, (apariție 1924-1925) si „Istoria literaturii române contempo- rane”, volume 1-6 (apariție 1926-1929). În critica literară interbelică s-a afirmat George Calinescu, renumit critic literar din toate timpurile ca și Eugen Lovinescu și Titu Maiorescu, care și-a manifes- tat aptitudinile de analiză prin instinctul de a descoperi lucruri pe baza experiențelor proprii și facultăților indi- viduale de gândire, prin respectivele definind critica li- terară ca domeniu al artei și al unei discipline ce are drept scop producerea valorilor estetice, corespunzător promovând un mod de exprimare ce redă creativitate inovatoare, individuală și captivantă – abordările în ca- uză având prezență în descrierile sale despre opera și viața marelui Eminescu, despre viața scriitorului Ion Creangă, dedicații poetului-fabulistului Grigore Ale- xandrescu și prozatorului Nicolae Filimon, precum și în renumita sa lucrare „Istoria literaturii române de la ori- gini până in prezent”, editată în anul 1941, operă ce se încadrează prin convingerile realizate de Benedetto Croce (critic și filosof italian, care și-a expus părerile în filosofia istoriei și a esteticii), stilul creației având un caracter nespus de inteligent ce dovedește cunoștințe vaste și aprofundate în a elucida transformările literatu- rii române din timp. George Calinescu a fost și roman- cierul care în maniera lui Balzac s-a pronunțat cu atitu- dini obiective, dar și discuții contradictorii precum în „Arca lui Noe” (1934), „Enigma Otiliei” (1938), „Scri- nul negru” (1965), „Bietul Ioanide” (1953), „Cartea nunții” (1933); deci cum se pronunță și marele critic li- terar Nicolae Manolescu în studiul despre romanul ro- mânesc „Arca lui Noe”: „Scrie romane de tip balza- cian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la per- soana a treia, denumite dorice...”. Opinii de analiză li- terară cu referire la „Istoria literaturii române de la ori- gini până în prezent”, de George Călinescu, au fost ex- puse în lucrarea „Istoria literaturii române moderne”, editată în 1945, autori Vladimir Streinu (după modelul lui Titu Maiorescu, Domnia sa prin noțiunea esteticului a întreprins acțiuni în a susține arta literară și ca aceasta să nu fie invadată de pătura mediocră și poli- tică a societății române), Tudor Vianu (distinsă perso- nalitate a culturii române; lucrarea „Arta prozatorilor români”, editată în anul 1941 și una dintre cea mai răs- pândită și citită, este modelul de creație literară unde cercetarea se bazează pe stilistica mijloacelelor de ex- primare prin intermediul căreia este prezent adevărul
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 21 exact despre aspectul formalismului, concepție care distruge forma unui conținut și aspectul structuralismu- lui, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române este un curent în lingvistica contemporană care susține principiul unității interne a structurii limbii și privește limba ca pe un sistem de relații fonetice și gramaticale ce se condiționează reciproc), Șerban Cioculescu (mare critic literar pentru opera lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi). Tudor Vianu, personalitate de etichetă academică, cu studii profunde în arta esteti- cului, filosofie, analiză literară în literatura universală și istoria literaturii române, se prezintă cu creații literare de mare valoare precum „Influența lui Hegel în cultura română” - editată în1933, „Istoria esteticii de la Kant până astăzi” - editată în 1934, alte. Este prezent în cri- tica literară interbelică și Dumitru Caracostea – repre- zentant al cercetărilor privind mijloacele de exprimare ale limbii române prin așa numita stilistică literară, ca și Tudor Vianu este considerat unul dintre cei mai mari stilisticieni în literatura română. Dacă să ne referim la perioada inițială a modernismului, atunci îl vom menți- ona pe criticul și istoricul literar Garabet Ibraileanu (își realiza scrierile pe procedee de analiză amănunțită) și pe marele scriitor, istoric, critic literar, Nicolae Iorga (unul dintre administratorii revistei Sămănătorul), care s-a manifestat profund și inteligent în arta istoriei lite- rare, răspândindu-și cunoștințele specializate printr-un sistem de documentare perfectă, George Călinescu afir- mând „Nicolae Iorga în primele decenii ale secolului XX a jucat în cultura românească „rolul lui Voltaire”. Cât despre perioada postbelică a modernismu- lui, se observă că creația literară românească în proză (inclusiv romanul – specie a genului epic) și în poezie a fost definită de o realitate ce a existat printr-un șir de constrângeri dure de tip comunist dintre anii 1948- 1989, acțiunile reale afirmându-se prin etape de timp puțin mai liberalizate sau destul de severe, controlul de stat fiind exercitat aproape în totalitate asupra conținu- turilor tuturor publicațiilor elaborate și înaintate spre publicare, scopul principal se poziționa de a împiedica sau stopa propagarea altor idei cu caracter occidental- democratic. Referindu-ne la specia genului epic precum romanul din perioada postbelică, vom stabili că în unele cazuri semnele particulare ale acestuia se încadrau în imaginea specifică sistemului politic existent, iar subi- ectele abordate se plasau deseori într-o lume contradic- torie realității, respectiv conexiunea dintre personaje în raport cu mediul social se înregistra printr-un indicator fals ce ascundea realul care era prezent prin asuprirea și intimidarea individului; corespunzător acestora unii scriitori prin lucrările elaborate glorificau sistemul pe- cerist din acele timpuri – exemplu poate fi Anatol E. Baconsky care prin poezie onora orânduirea comunistă, dânsul la vârsta de doar 25 de ani fiind promovat în funcția de redactor-șef al revistei „Almanah literar”, în- titulată ulterior „Steaua” din Cluj, anii de activitate 1953-1959; cu toate acestea Domnia sa ulterior s-a dovedit a fi un personaj ce este împotriva curentului realist socialist cu ideologie proletcultistă, afirmația scriitorului având loc în cadrul Congresului Scriitorilor din România din anul 1956. Pe când acei scriitori care nu au dorit să se implice în discursuri legate de starea social-politică și onorarea sistemului existent din acea perioadă au recurs din nou la trecutul interbelic, oferind subiecte corelate cu mediul rural, continuând și cu cel urban, și cu cel intelectual; însă indiferent de tematicile abordate și de stilul înregistrat oricum din imaginea in- tegrală a literaturii se discifrează destul de limpede fap- tul că identitatea societății române de după anii 1945- 1948 a fost modificată într-o manieră defavorabilă. Dacă să ne referim la critica literară a perioadei postbe- lice, atunci se va menționa doar o formulare expusă de doctorul în filologie Alex Goldiş, comunicarea despre „Constituirea canonului impresionist în critica româ- nească postbelică”, care sună astfel: „De-a lungul rea- lismului socialist instaurat oficial în 1948, critica lite- rară a avut, într-un fel, mai mult de suferit decât litera- tura propriu-zisă. Dacă oaze de literatură necontaminată mai pot fi identificate timp de aproape două decenii, în critică, nimic din ce s-a scris între 1948 și 1965 nu poate fi înțeles în afara ecuației realist socialiste. Făcând ta- bula rasa dintr-o întreagă tradiție culturală, stalinismul adusese critica românească într-o triplă criză: a obiec- tului (dacă toată literatura română era pusă la index, cri- ticii nu mai aveau practic despre ce să scrie), a instituției (domina o structură oligarhică în care nu conta mesajul, ci poziția din care era enunțat; Stalin trona ca referință supremă și în critică) și a modalității de manifestare: critica orală era superioară criticii manifestate în scris, având rolul de a îndruma scriitorul pe calea realismului socialist.”. Pictură de Dalia Bialcovski
Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 22 Anca SÎRGHIE O prietenie peste ani: Ștefan Augustin Doinaș și Radu Stanca Prieteniile între scriitori sunt rare. Și mai puține sunt cele ce stau sub semnul creației. Celebră între toate la români este apropierea poetului Mihai Eminescu de humuleșteanul Ion Creangă, pe care l-a conștientizat de talentul său narativ și amândoi sunt considerați astăzi clasici ai literaturii române. Nesemnalată încă, prietenia dintre Radu Stanca și Șt. Aug. Doinaș a avut o factură aparte, pentru că epoca apropierii lor era dramatică po- litic și liniile destinului le-au fost cu totul diferite. Ei aparțin generației literare formate solid sub raport inte- lectual și cu deschideri enciclopedice în perioada inter- belică. Radu Stanca își dobândise renumele de “Venia- min” al poeților de la revista „Gând Românesc” din Cluj, unde absolvise Liceul „Gh. Șincai”, clasat pe locul al doilea la absolvire, remarcat de Ion Chinezu. Debu- tând la 15 ani, el a împânzit presa transilvană atât ca poet cât și ca recenzent al unor cărți recent publicate. Cu doi ani mai tânăr, Ștefan Popa, (viitorul poet Șt. Aug. Doinaș ) ca elev, urmase Liceul “Moise Nicoară” la Arad, unde profesorul de română i-a fost Alecu Con- stantinescu, tatăl lui Paul Everac. Acesta i-a deschis ca- lea nu doar spre poeții români clasici ci și spre Mal- larmé sau Paul Valéry. Dintre criticii literari, liceanul arădean a fost călăuzit de Vladimir Streinu, socotit un 1 L. Blaga, Rânduri de început, în “Curțile dorului”, an I, nr, l, ianuarie 1941, p. 2. 2 Revista “Curțile dorului” va apărea două numere, respectiv adevărat dascăl în teoria poeziei. El a debutat în 1939 în revista condusă de George Călinescu “Jurnalul lite- rar” de la lași, publicând în „Viața literară”, „Kalende”, „ Viața Românească”, „Claviaturi”, „Universul literar”, „Țara”, „Curentul literar. Taifunul care a tulburat viața Transilvaniei odată cu Diktatul de la Viena din 30 august 1940 a produs mutații decisive și în activitatea Universității “Regele Ferdinand I” de la Cluj, care s-a văzut nevoită să-și adă- postească facultățile în cea mai mare parte la Sibiu. Sta- rea de spirit tensionată din care se alimentează convin- gerile profesorilor și studenților clujeni aflați în refugiu la Sibiu o fixează Lucian Blaga cu un sincer patetism: „Până ieri am fost o țară mare, din punct de vedere etnic și geografic, astăzi suntem o țară mult mai mică. Totuși, ni s-a dat să trăim 20 de ani în orizontul unei țări largi, aproape împărătești... Cu acest orizont în inimă o putem lua spre viitor.” 1 Cuvântul profesorului dobândește va- loarea unui program al generațiilor de studenți pe care îi modela nu doar spiritual, ci și moral. Zestrea intelec- tuală cu care ei soseau la Sibiu i-a situat într-un empireu la care nu vor ajunge următoarele câteva generații ce se vor forma în anii postbelici ai proletcultismului, ele fi- ind supuse unor repetate reașezări axiologice. Studenții clujeni soseau la Sibiu cu un potențial de entuziasm, ce va primeni atmosfera orașului-cetate. Inițiativele în plan artistic și cultural sunt reluate în ritm alert, pentru că noi apariții publicistice universitare se intersectează cu spectacole de teatru ale studenților. La Facultatea de Filozofie și Litere din Cluj, Stanca urmase primii doi ani. În schimb, Doinaș, sosește direct la Sibiu în 1941. Se înscrie la Medicină, urmând în paralel și cursurile de la Filozofie și Litere. Este facultatea la care trece în 1944, fascinat de universitari străluciți precum Lucian Blaga, Liviu Rusu, Nicolae Mărgineanu și D.D. Roșca. Interesul literar provocat de apariția în ianuarie 1941 a publicației “Curțile dorului”2 , “revistă de litera- tură a studenților în litere și filosofie”, îngrijită de re- dactorul responsabil Radu Stanca, crește și datorită pu- blicării capitolului Experiență și superstiție din volu- mul blagian Despre gândirea magică, aflat atunci sub tipar. De altfel, profesorul Blaga însuși deschide nr.1 al revistei cu poezia intitulată semnificativ La curțile do- rului. Colaboratori dintre studenți sunt Ovidiu Drimba, Cornel Regman, Ion Oană, Romeo Dăscălescu, Ionel Neamtzu, Eugen Todoran și Radu Stoichiță. Lui Doinaș îi aparține cea mai edificatoare măr- turie despre momentul apropierii lui de Radu Stanca, despre care avea o părere excepțională: ”Când, înce- pându-mi studenția, l-am cunoscut în toamna anului 1941 la Sibiu, Radu Stanca era un poet pe deplin afirmat în peisajul cultural al Transilvaniei. Dar nu acest pres- tigiu l-a impus, curând, ca “șef de generație” în treptat mai restrânsul nostru grup de ucenici într-ale scrisului. nr.1 în ianuarie și nr. 2-4 în lunile februarie-aprilie 1941.
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf
Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf

Recommended

Cap XI promessi sposi
Cap XI promessi sposiCap XI promessi sposi
Cap XI promessi sposiFiorella Grigio
 
Spatii culturale 50 / 2017
Spatii culturale 50 / 2017Spatii culturale 50 / 2017
Spatii culturale 50 / 2017Silvia Sofineti
 
Hyperion 1 2 3 2010
Hyperion 1 2 3 2010Hyperion 1 2 3 2010
Hyperion 1 2 3 2010razvan tupa
 
Salonul anual de carte 2012
Salonul anual de carte 2012Salonul anual de carte 2012
Salonul anual de carte 2012Mihaela David
 
Maria Iliuț - interpretă de muzică populară
Maria Iliuț - interpretă de muzică popularăMaria Iliuț - interpretă de muzică populară
Maria Iliuț - interpretă de muzică popularăBiblioteca de Arte Tudor Arghezi
 
Bibliopolis 2018, nr. 4
Bibliopolis 2018, nr. 4Bibliopolis 2018, nr. 4
Bibliopolis 2018, nr. 4Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…
Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…
Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…Biblioteca Națională a Republicii Moldova
 
Spații culturale 51/ 2017
Spații culturale 51/ 2017Spații culturale 51/ 2017
Spații culturale 51/ 2017Silvia Sofineti
 

Recommended

Cap XI promessi sposi
Cap XI promessi sposiCap XI promessi sposi
Cap XI promessi sposiFiorella Grigio
 
Spatii culturale 50 / 2017
Spatii culturale 50 / 2017Spatii culturale 50 / 2017
Spatii culturale 50 / 2017Silvia Sofineti
 
Hyperion 1 2 3 2010
Hyperion 1 2 3 2010Hyperion 1 2 3 2010
Hyperion 1 2 3 2010razvan tupa
 
Salonul anual de carte 2012
Salonul anual de carte 2012Salonul anual de carte 2012
Salonul anual de carte 2012Mihaela David
 
Maria Iliuț - interpretă de muzică populară
Maria Iliuț - interpretă de muzică popularăMaria Iliuț - interpretă de muzică populară
Maria Iliuț - interpretă de muzică popularăBiblioteca de Arte Tudor Arghezi
 
Bibliopolis 2018, nr. 4
Bibliopolis 2018, nr. 4Bibliopolis 2018, nr. 4
Bibliopolis 2018, nr. 4Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…
Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…
Dumitru Matcovschi şi povara de a fi basarabean…Biblioteca Națională a Republicii Moldova
 
Spații culturale 51/ 2017
Spații culturale 51/ 2017Spații culturale 51/ 2017
Spații culturale 51/ 2017Silvia Sofineti
 
Revistă bibliografică: Mihai Potârniche
Revistă bibliografică: Mihai PotârnicheRevistă bibliografică: Mihai Potârniche
Revistă bibliografică: Mihai PotârnicheBiblioteca de Arte Tudor Arghezi
 
Bibliopolis 2018, nr. 1
Bibliopolis 2018, nr. 1Bibliopolis 2018, nr. 1
Bibliopolis 2018, nr. 1Biblioteca Municipala "B.P. Hasdeu"
 
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”BibliotecaMickiewicz
 
Ghid romania manta
Ghid romania mantaGhid romania manta
Ghid romania mantaPrunar Florin
 
Ap176 aprilie 2015
Ap176 aprilie 2015Ap176 aprilie 2015
Ap176 aprilie 2015SCOLI MUSATINE
 
Comunitatea locala braila
Comunitatea locala brailaComunitatea locala braila
Comunitatea locala brailanyconyconyco
 
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"Emanuel Pope
 
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărțiBibliotecaMickiewicz
 
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3Biblioteca Drept
 
Revista 13
Revista 13Revista 13
Revista 13sabin popovici
 
Colecția RESTITUIRI
Colecția RESTITUIRIColecția RESTITUIRI
Colecția RESTITUIRIRadu Aurel
 
Aglaia eufrosina tătărăscu
Aglaia eufrosina tătărăscuAglaia eufrosina tătărăscu
Aglaia eufrosina tătărăscuCoffemoka
 
Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...
Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...
Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...Scientific Library of Alecu Russo State University Balts Moldova
 
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de ani
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de aniAmintiri din tinereţea celor peste 50 de ani
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de aniCristiana Toma
 
ion_creanga.pptx
ion_creanga.pptxion_creanga.pptx
ion_creanga.pptxGheorghiuRaluca1
 
Miroslava mitleaeva
Miroslava mitleaevaMiroslava mitleaeva
Miroslava mitleaevadalex4c
 
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUIIDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUIGhenadie Sontu
 
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxIlustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxBibliotecadeArteChis
 
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxIlustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxBiblioteca de Arte Tudor Arghezi
 

More Related Content

Similar to Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf

Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”BibliotecaMickiewicz
 
Comunitatea locala braila
Comunitatea locala brailaComunitatea locala braila
Comunitatea locala brailanyconyconyco
 
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"Emanuel Pope
 
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărțiBibliotecaMickiewicz
 
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3Biblioteca Drept
 
Colecția RESTITUIRI
Colecția RESTITUIRIColecția RESTITUIRI
Colecția RESTITUIRIRadu Aurel
 
Aglaia eufrosina tătărăscu
Aglaia eufrosina tătărăscuAglaia eufrosina tătărăscu
Aglaia eufrosina tătărăscuCoffemoka
 
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de ani
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de aniAmintiri din tinereţea celor peste 50 de ani
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de aniCristiana Toma
 
Miroslava mitleaeva
Miroslava mitleaevaMiroslava mitleaeva
Miroslava mitleaevadalex4c
 
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUIIDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUIGhenadie Sontu
 
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxIlustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxBibliotecadeArteChis
 

Similar to Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf (19)

Revistă bibliografică: Mihai Potârniche
Revistă bibliografică: Mihai PotârnicheRevistă bibliografică: Mihai Potârniche
Revistă bibliografică: Mihai Potârniche
 
Bibliopolis 2018, nr. 1
Bibliopolis 2018, nr. 1Bibliopolis 2018, nr. 1
Bibliopolis 2018, nr. 1
 
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”
Descoperă Chișinăul ascuns în cărți, la filiala „A. Mickiewicz”
 
Ghid romania manta
Ghid romania mantaGhid romania manta
Ghid romania manta
 
Ap176 aprilie 2015
Ap176 aprilie 2015Ap176 aprilie 2015
Ap176 aprilie 2015
 
Comunitatea locala braila
Comunitatea locala brailaComunitatea locala braila
Comunitatea locala braila
 
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"
Tabăra de literatură şi artă plastică- Ocoliş 2013. "ARCHEUS"
 
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți
(Re)descoperă personalitățile basarabene în cărți
 
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3
La mulți ani, Chișinău! - Biblioteca mea 2021 nr 3
 
Revista 13
Revista 13Revista 13
Revista 13
 
Colecția RESTITUIRI
Colecția RESTITUIRIColecția RESTITUIRI
Colecția RESTITUIRI
 
Aglaia eufrosina tătărăscu
Aglaia eufrosina tătărăscuAglaia eufrosina tătărăscu
Aglaia eufrosina tătărăscu
 
Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...
Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...
Angela HĂBĂŞESCU, Natalia LUCHIANCIUC. Colecţie valoroasă susţinută de Instit...
 
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de ani
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de aniAmintiri din tinereţea celor peste 50 de ani
Amintiri din tinereţea celor peste 50 de ani
 
ion_creanga.pptx
ion_creanga.pptxion_creanga.pptx
ion_creanga.pptx
 
Miroslava mitleaeva
Miroslava mitleaevaMiroslava mitleaeva
Miroslava mitleaeva
 
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUIIDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
IDENTITĂŢILE CHIŞINĂULUI
 
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxIlustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
 
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptxIlustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
Ilustratorii poveștilor lui Ion Creangă.pptx
 

Revista ROTONDA VALAHĂ.pdf

  • 1. Fondată de Ioan Barbu și Ioan Radu Văcărescu Revistă trimestrială de Literatură, Artă și Civilizație Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Sibiu și a Asociației Culturale „Curierul de Vâlcea” Între maluri
  • 2. Revistă trimestrială de Literatură, Artă și Civilizație Apare la Râmnicu Vâlcea ISSN 2501-4269 ISSN–L 2501-4269 Director onorific Acad. Valeriu Matei Seniori editori Eliza Roha Passionaria Stoicescu Ana Calina Garaș Lia-Maria Andreiță Elena Armenescu Galina Martea Nicolae Georgescu Mircea Perpelea Constantin Argeșanu COLECTIVUL DE REDACȚIE Director Ioan Barbu – ioanbarbucorbu@gmail.com Director adjunct Sorin Alexandru Barbu – sorin@curierul.ro Redactor șef Ion Andreiță – ionandreitza@yahoo.com Redactor șef adjunct Mihaela Aionesei – mihaelaaionesei71@gmail.com Costel Nedelcu – costel.nedelcu@fundatiaaltex.ro Secretar general de redacție Emil Pădurețu – epaduretu@gmail.com Redactori responsabili ❑ Poesis Ion Drăghici Maria Mona Vâlceanu Evelyne Maria Croitoru Felix Sima ❑ Proză Mihai Antonescu Emil Lungeanu Zinica Ionescu Ovidiu M. Curea ❑ Istorie și critică literară/ Eseu/ Note de lectură Emilia Dănescu Florentin Popescu Victor Atanasiu Mihaela I. Rădulescu Sumar ❑ Editorial: „Dar ce zice Decebal?”/ 1 ❑ Eveniment/ 3 ❑ Istorie literară și Eseu/ 16 ❑ Poesis/ 31 ❑ Poezia culorii, poezia pietrei/ 63 ❑ Proză/ 64 ❑ Miresmele copilăriei/ 103 ❑ Traduceri/ 105 ❑ Comentarii critice/ Note de lectură/ 119 ❑ Clio/ 140 ❑ Miscelanéu/ 155 ❑ Carpe Diem/ 168 ❑ Elegie pentru cei plecați/ 178 Coperta – concept și realizare, tehnoredactare, design & prepress: Emil Pădurețu ❑ Literatura pentru copii și tineret Iuliana Dinu Silvia Barbu Vasile Szolga ❑ Traduceri Octavia Nedelcu Elena Drăghici Constantin Lupeanu ❑ Arte vizuale Gheorghe Dican Dalia Bialcovsky Gabriela Popescu ❑ Clio Ilie Gorjan Daniel Tudosoiu Constantin Ionițescu ❑ Miscelanéu Maria Pădurețu Nicolae Roșu Vasile Răvescu Responsabilitatea asupra conținutului textelor revine autorilor, conform legii. Autorii pot avea și alte opinii decât ale redacției. Autorii textelor publicate nu sunt remunerați. La sfârșitul revistei se găsesc îndrumările privind redactarea textelor pentru numerele viitoare.
  • 3. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 1 Editorial Dar ce zice Decebal? n 1997, România a fost de acord să nu mai ridice nicio pretenție asupra teritoriilor românești anexate de Uniunea Sovietică la Ucraina. Aceasta a fost una dintre condițiile pentru care țara noastră a fost acceptată în NATO. Pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român, în 1997, a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se găsi sub presiunea ocu- pantului străin (ca în 1944 și 1947). „Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului”, a scris academicianul Florin Constantiniu în prefața volumului „Istoria unei trădări nați- onale: Tratatul cu Ucraina”. Totuși, după începerea războiului din Ucraina, prin agresiunea Rusiei, au apărut voci care au rea- mintit de teritoriile românești. Una dintre ele, Adrian Năstase, fostul premier al României: „Chestiunea legată de teritoriile românești care aparțin Ucrainei trebuie afirmată, trebuie reamintită și trebuie reintro- dusă pe agenda unei relații cu Ucraina. După ce se va încheia acest conflict, Ucraina va fi într-o situație delicată. (…) Sunt absolut de acord că trebuie să cunoaștem aceste lucruri, să le afirmăm și pe această bază eventual să ne prezervăm o anumită situație”, a spus Adrian Năstase, conform rador.ro. Redacția . ^
  • 4. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 2 Index de autori Adrian BOTEZ, 40 Adrian George ITOAFĂ, 46 Alexandru PRIPON, 43 Ana ANDREESCU, 71 Ana DOBRE, 130 Anca SÎRGHIE, 22, 128 Andrei BREABĂN, 140, 158 Angi Melania CRISTEA, 48 Any DRĂGOIANU, 49 Asunción CABALLERO BADAJOZ, 105 Aureliu GOCI, 133, 172 Constantin BLENDEA, 168 Constantin GEANTĂ, 77 Constantin LUPEANU, 102, 110 Constantin PĂDUREANU, 42 Costel NEDELCU, 39, 63 Costel STANCU, 58 Cristian Ovidiu DINICĂ, 57 Daniel TUDOSOIU, 147 Doina PĂULEANU, 168 Dumitru TÂLVESCU, 44 Elena ARMENESCU, 164 Elena DRĂGHICI, 106 Elisabeta BOȚAN, 105 Eliza ROHA, 67 Emil PĂDUREȚU, 3, 177 Emilia DĂNESCU, 9, 32, 160, 169, 178 Eugenia DUȚĂ, 45, 131 Evelyne Maria CROITORU, 7, 15 Gabriela STANCIU PĂSĂRIN, 50, 87 Galina MARTEA, 17 Gina ZAHARIA, 52 Gunhild TEGEN, 106 Horia GÂRBEA, 62 Ilie GORJAN, 4, 152 Ioan BARBU, 64 Ioan HOLBAN, 122 Ioan ȚICALO, 129 Ion ANDREIȚĂ, 98 Ion DRĂGHICI, 74 Ionuţ ȚENE, 142 Issabela COTELIN, 90 Iuliana DINU, 103 Lia-Maria ANDREIȚĂ, 175 Lucian GRUIA, 126, 170 Maria Mona VÂLCEANU, 11 Maria PĂDUREȚU, 156 Marius CĂRBUNESCU, 93 Mihaela AIONESEI, 15, 59, 136 Mihaela Roxana BOBOC, 51 Mihaela TUDOSOIU, 144 Mihai ANTONESCU, 123, 135, 178 Mihai CĂLUGĂRIȚOIU, 174 Mihai VINEREANU, 167 Mircea PERPELEA, 163, 179 Nichita STĂNESCU, 160 Nicolae GEORGESCU, 120 Octavia NEDELCU, 111, 113 Ottilia ARDELEANU, 54, 133 Paraschiva CĂRBUNAR, 16, 34, 175 Passionaria STOICESCU, 31, 171, 175 Rodica DASCĂLU, 37 Sergiu Ștefan GORJAN, 6 Sorin PREDA, 163 Vasile SZOLGA, 76 Victor ATANASIU, 139 Victoria MILESCU, 61 Vilia BANȚA, 33 Virgil MOCANU, 168 Zinica IONESCU, 100 Toate materialele pentru revistă, începând cu numărul 30, se trimit pe următoarea adresă de email: rotondavalaha1@gmail.com Materialele trimise pe altă adresă de email nu se iau în considerare. Vă rugăm să respectați, în materialele trimise, normele actuale de ortografie și punctuație.
  • 5. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 3 La vârstă aniversară – 635 de ani Râmnicul – capitală a literaturii și artelor vizuale „Râmnicul domniei mele” sărutat de apele mi- lenarului Alutus este o străveche așezare românească a cărei naștere trebuie căutată în negura vremii. Prima atestare documentară datează însă din secolul al XIV- lea, acum 635 de ani, din timpul domniei voievodului Mircea cel Bătrân. La 20 mai 1388, Râmnicu Vâlcea este menționat ca „vechi târg și oraș medieval așezat la intersecția unor căi de comunicație importante care asigurau legătura cu principalele așezări urbane ale Țării Românești, cu Peninsula Balcanică, iar prin Sibiu cu Transilvania și țările din Europa Centrală și de Vest.“ (Preluare: Glasul info) Statuia cu chipul voievo- dului din centrul orașului ne amintește permanent că Râmnicul de astăzi se trage dintr-o veche și măreață ce- tate la porțile căreia au bătut nenumărați războinici dor- nici s-o cucerească, dar ea nu s-a predat, s-a apărat vi- tejește și a rămas mândră și liberă peste veacuri. Râmnicul de altădată, „oraș al pensionarilor”, a cunoscut transformări radicale în planul dezvoltării, al civilizației.. Râmnicul de astăzi este un oraș modern, ri- valizează cu marile orașe europene, poate fi numit, după hainele pe care le îmbracă, „Orașul primăverii”. E plin de flori, e încărcat de tinerețe, e „orașul meu cu tei romantici, e Râmnicul de vis și de poveste”, cum meta- foric scrie poetul Ilie Gorjan. Poeți și prozatori au po- posit în Râmnic în ultimii ani, invitați la Salonul Națio- nal de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, ajuns la ediția a XII-a, reuniune națională organizată de Asociația Culturală „Curierul de Vâlcea”, în parteneriat cu Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, Bi- blioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea și Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici, amfitrion fiind reputatul scriitor Ioan Barbu, inițiatorul acestei mișcări literar-artistice cu respirație națională și inter- națională. Au venit la Râmnicu Vâlcea scriitori impor- tanți care au scris elogios despre orașul nostru, între aceștia regretații Constantin Mateescu, Nicolae Dan Fruntelată, George Anca, Ion Nete, precum și alți prie- teni ai Râmnicului care au mai fost în orașul nostru și vor veni și la ediția Salonului Național de Literatură și Artă din acest an. Manifestările vor avea loc în zilele de 12, 13, 14 și 15 mai 2023. Între invitați, scriitori și artiști plastici cu renume din Oradea, Suceava, Târgu Secu- iesc, București, Pitești, Craiova, Bumbești-Jiu, Slatina, Curtea de Argeș, din județul Vâlcea. Sunt așteptați la reuniunea de la Râmnicu Vâlcea scriitorii: acad. Ghe- orghe Păun, Ion Andreiță, Emil Lungeanu, Octavia Ne- delcu, Ana Andreescu, Ana Calina Garaș, Paraschiva Cărbunar, Vilia Banța, Evelyne Maria Croitoru, Passionaria Stoicescu, Costel Nedelcu, Nicolae Sârbu, Ștefan Dumitrescu, Emilia Dănescu, Ovidiu M. Curea, Marius Cărbunescu, Constantin Lupeanu, Maria Mona Vâlceanu, Elena Armenescu, Dan Bundă, Vasile Szolga, Mihaela Aionesei, Iuliana Dinu, Mihai Anto- nescu, Gabriela Stanciu Păsărin, Mihaela I. Rădulescu, Victoria Stolojanu Munteanu, Ioan Radu Văcărescu, Mihai Posada, Anca Sârghie, Claudia Voiculescu, An- drei Breabăn, Ileana Maria Tănase, Elena și Ion Dră- ghici, Corneliu Zeană, Constantin Pădureaanu, Marian Ghiță, Sergiu Ștefan Gorjan, Lilian Zamfiroiu, ambasa- dor, Mircea Perpelea, ambasador, Mirela Răducu, di- rector al Bibliotecii Naționale a României; artiștii plas- tici Dalia Bialcovski, Mihai Pânzaru-PIM, Alexandra și Tudor Meiloiu, Angela Tomaselli, Doru Drăgușin, Ion Aurel Gârjoabă, Florin Constantinescu, Marin Răducu. În program au fost incluse manifestări de mare interes. Câteva: vizitarea standului Salonului Național de Literatură, noutăți editoriale în prezentarea autorilor, sesiune de autografe, Cenaclul Rotonda; cele mai fru- moase poezii, reuniune literară în poiana de la Seaca, vernisajul a două expoziții, Concert „Tinere talente”. Pentru patru zile, Râmnicul va deveni o adevărată capi- tală a cății și picturii, orașul cuvântului românesc și al culorii. Emil PĂDUREȚU
  • 6. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 4 Ilie GORJAN Aici, în vâlcea... Poem scris cu sufletul pentru ținutul binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseți de neasemuit! Aici, în Vâlcea, mi se pare că în fiecare zi ne zâmbește Dumnezeu! Aici, se culcă liniștea pe un braț de cântec, iar Oltul își doarme somnul rătăcind prin timp cu undele sale ca un covor de pleoape albastre! Aici, sunetul timpului e mai limpede decât dangătul clopotului ce umple zarea cu dorul lui de infinit! Aici, eu, tu, noi toți trăim pe un cerc din ochiul lui Dumnezeu! Cu albe treceri... Orașul meu de-acum, de cântec și de vis, Cu albe treceri către poarta lumii, Pe fruntea teilor un nume ți-a fost scris Ca un poem croit pe creasta humii. Orașul meu de taină și povești nescrise Ascunzi tăceri sub lespezi cu-amintiri, Te chem la mine-n suflet, chiar și-n vise, Să-mi mângâi clipa trecutelor iubiri. Iubesc orașul acesta Râmnicului meu Iubesc orașul acesta cu toamnele lui târzii pline de sunete galbene și de frunze cu zbor aurit, și oamenii aceștia de munte cu irisul limpede și clar ca lacrima din ochii Capelei, cu brazii ce înalță spre cer cântec de Olt ca un braț de străjer. Iubesc orașul acesta cu zâmbetul străzilor dospit în tăcere, cu parcuri ce-și lasă amintirile pe bănci desenate cu pânze de vis și uitare, și râul ce-și poartă zăbala în dans ruginiu către cântec și mare. Iubesc orașul acesta ca și cum aș iubi o poveste desprinsă din ochii Zăvoiului blând și născut din visare, cu glasul lui Țărnea zidit prin iubiri de legendă, și lira lui Pann plămădită-n acorduri de pluș, cu teii romantici ce-și varsă prinosul de zbor diamantin pe Calea lui Mircea, Decebal și Zamolxe, ce-și soarbe credința din graiul străbun strămutat peste veacuri în sfântul și marele nostru Destin. La 29 iulie 1848, la Râmnicu-Vâlcea, în parcul Zăvoi, s-a cântat pentru prima oară, în Țara Româ- nească, într-un cadru organizat, cântecul “Deșteaptă-te, române”, compus de Anton Pann, pe versurile poetului ardelean Andrei Mureșanu. Din anul 1990, acest cântec a devenit Imnul Național al României. Prin lege, ziua de 29 iulie a fost desemnată, în anul 1998, Ziua Imnului Național al României. Râmnicul meu… Râmnicul meu cu grai de poveste, Cetate zidită pe vatră de vis și istorii, Cei, ce te văd, în lume dau veste De drumul parcurs pe-un șir de victorii.
  • 7. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 5 Cântec de glorii din timpul trecut și umbros Când iernile vieții tunau pe sub munte, Când Oltul sub ghețuri vuia dureros Așteptând să-l cuprindă mirosul de plute. Tărâm de legendă cu Mircea-n zapis, Mihai stă chezaș în Biserica Sfântă, Capela e-n slavă pe cerul nescris, În zori Cetățuia din clopote cântă. Cu-a lui muzichie croită pe strună Îți dăinuie slova Anton Pann cel isteț, Zăvoiul se scaldă-n zefiri când răsună Acel Imn al țării, solemn și semeț. Orașul marilor trăiri… Popas al trecerilor spre lumină, Cu fiecare veac mai plin de soare, Te-ai ridicat semeț din rădăcină, Respiri din străvechimi candoare. Oraș al vâlcilor din vechi istorii Cu o Capelă ce ți-a stat cunună În triste vremi sau în parcurs de glorii Când înfloreau Zăvoiul și datina străbună. Orașul deșteptării noastre strămoșești, Cu Anton Pann purtând pe braț o liră Să-nalțe pragul vieții creștinești Pe măreția clipei ce respiră. Orașul marilor trăiri fecunde Și al fântânilor cu străluciri de vis, Cu Oltul risipit printre secunde Și parcul cu poemul lui nescris. Te prinzi, tu Râmnic, în hora lumii noastre Cu salba ta de glorii și de nume, Sărutul Oltului cu undele albastre Îți e de veacuri strajă și renume. Iubi-te-vom, Râmnic, cu ardoare Ca pe un colț din cerul înstelat, La tâmplă îți va sta mereu o floare Cu-o rădăcină-n grai și alta de purtat. Râmnic de vis… Orașul meu cu tei romantici, Râmnic de vis și de poveste, De Mircea nemurit pe harta țării, Cântec solar cu armonii celeste. De vis îți este umbra pe Capela, Cu farmec teii-ți mângâie obrazul, De nu te-aș ști, aș crede că ești cerul Ce-și etalează fruntea și extazul. Oraș al cărții și al iubirilor eterne, Cu irizări de Olt pe marginile firii, O punte de istorii ce s-a întins prin vreme Peste albastrul sens spre taina nemuririi. Râmnic de dor, cu aer de enigmă, Ți-aș dăltui pe nume steaua vieții, Și un prinos de cântec și culoare Să-ți fie veșnic izvorul tinereții. Râmnic și Drăgășani, orașe înfrățite prin literatură și artă O toamnă ruginie, ca întotdeauna, cu un soare care a deschis ochii dis-de-dimineață aruncând spre tre- cătorii grăbiți l Râmnicului Vâlcea. Inundație de culori! Flori multicolore îmi îmbată privirea cu o frumusețe viscerală. Reuniunea culturală la care sunt invitat avea loc primăvara, dar pandemia a dat totul peste cap. Ca și altădată, Salonul Național de Literatură și Artă „„Ro- tonda Plopilor Aprinși”, a reunit și de această dată pri- eteni minunați cu inimi curate și gânduri bune, oameni ai cuvântului scris și ai culorii veniți din toată țara. I- am invitat o zi și la Drăgășani și au onorat invitația. Au fost prezenți scriitori, poeți și prozatori, pictori, sculptori, profesori universitari, valoroși oameni de cul- tură. Toți, prin proiectele personale pe care ni le-au pre- zentat, ne-au convins că literatura, artele vizuale, știința și cultura națională nu vor pieri în România, cum vor unii. Nu va pieri niciodată cultura română, atâta timp cât stindardul iubirii de frumos, de țară și de Dumnezeu se află pe mâini bune, ca ale prietenilor creatori de fru- mos care, an de an, tot mai mulți vin la Râmnicu Vâlcea la Salonul Național de Literatură și Artă. S-au vernisat expoziții, s-au prezentat cărți de valoare, s-a ascultat muzică bună în zilele Salonului de Literatură și Artă de la Râmnicu Vâlcea, oraș pe care îl putem numi pe drept „Capitală a Marii Culturi Românești”, cum spunea am- fitrionul acestei mișcări literar-artistice, scriitorul Ioan Barbu. De altfel, toate acțiunile au purtat amprenta unei minuțioase pregătiri din partea scriitorului și omului de cultură Ioan Barbu, ajutat îndeaproape de soția sa Sil- via, de prietenii apropiați din jurul său, Pavel Clim, Re- mus Grigorescu, Ion Drăghici, Emilia Dănescu, Ana Calina Garaș, Emil Pădurețu, tot timpul atenți cu oas- peții. S-a vorbit mult la reuniunile Salonului despre pa- trie și patriotism, socotite de unii „concepte desuete”. Cineva spunea într-una din reuniuni, și colegii l-au sus- ținut. că „prin venele scriitorilor, cu opere valoroase, curge „sânge tricolor”. Manifestările de pe întregul parcurs al Salonu- lui Național de Literatură și Artă au mers la sufletele participanților. Dar ziua petrecută la Drăgășani ne-am
  • 8. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 6 străduit să fie una aparte. S-au vizitat Casa Memorială „Gib I. Mihăescu” și la Staţiunea de cercetare-dezvol- tare pentru viticultură şi vinificaţie, unde am prezentat distinșilor oaspeți realizările noastre în planul cercetării științifice, precum și o recentă carte a mea despre o pod- gorie renumită din zonă, intitulată „Sâmburești, o pod- gorie binecuvântată”. Din orașul viilor, caravana culturală Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” a poposit la vreo 20 de kilometri depărtare, la sfânta Mănăstire Dintr-un Lemn, scăldată într-o istorie de veacuri, dar și în legende care au atras lume de între- gul mapamond. Ca zecile de participanți la ediția a XII-a a Sa- lonului, care și-au anunțat sosirea la Râmnicu Vâlcea pentru perioada 12 -15 mai 2023, aștept și eu cu mare nerăbdare întâlnirea cu prietenii dragi din întreaga țară, scriitori și artiști plastici, reputați oameni de cultură, prin a căror opere stă totdeauna aprinsă flacăra „Plopi- lor Aprinși”, adică acei care duc în veacuri cultura nați- onală. Dr. ing. Sergiu Ștefan GORJAN Cercetător științific Biblioteca Rotonda valahă Centenarul Monumentului Eroului Necunoscut (1923-2023) Cu prilejul aniversării unui secol de la inaugura- rea Mormântului Eroului Necunoscut*, Asociația Nați- onală Cultul Eroilor “Regina Maria”, Muzeul Militar Național “Ferdinand I” și Biserica Ortodoxă Română sunt inițiatorii și organizatorii proiectului cultural-isto- ric „Centenarul Eroului Necunoscut" care s-a desfășurat în perioada martie - mai 2023. În ziua de 11 martie 2023, în sala de spectacole „Eusebiu Ștefănescu” a Palatului Cercului Militar Nați- onal a avut loc primul eveniment dedicat Centenarului. Argumentarea evenimentelor ce se vor derula în peri- oada amintită a revenit domnului col (r) Petre Gurău, președintele Asociației Naționale „Regina Maria” fili- ala București. A urmat prezentarea impresionantului film documentar “Mormântul Eroului Necunoscut“, o producție Trinitas TV, comentat de doamna dr. Valeria Bălescu, muzeograf și de domnul Răzvan Mihai Clipici, director departament cultură la Patriarhia Română. Fil- mul a fost vizionat și de un grup de elevi din șase insti- tuții de învățământ bucureștene.
  • 9. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 7 Doamna Lucreția Nechifor, vicepreședinte al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, fi- liala București, a prezentat, în continuare, proiectul unei antologii dedicată Eroului Necunoscut, ce va fi alcătuit din poezii, proză, eseuri, scrisori, desene, pictură, gra- fică. Interpreta de muzică tradițională românească Doina Lavric-Parghel a oferit un recital emoționant, iar flautistul Nicolae Maxim a încântat asistența, ca de obi- cei, cu câteva piese din repertoriul său. Alocuțiuni, flori, felicitări, îmbrățișări, revederea cu prieteni dragi, toate acestea s-a petrecut într-o atmos- feră încărcată de semnificația și de emoția momentului. Evelyne Maria CROITORU ____________________ *Mormântul Eroului Necunoscut este opera sculptorului Emil Wilhem Beker și a fost inaugurat la 17 mai 1923 în Parcul Carol I din București, în fața Pa- latului Artelor, care atunci găzduia Muzeul Militar. Mo- numentul este simbolul recunoștinței românilor în me- moria ostașilor care s-au jertfit în Primul Război Mon- dial pentru întregirea României. La inaugurare, în mai, cu o sută de ani în urmă, au fost prezenți: familia regală, membrii guvernului, înalte oficialități militare și bisericești și un public nu- meros. În anul 1958 (în noaptea de 22/23 decembrie) din ordinul lui Nicolae Ceaușescu Mormântul a fost deschis și sicriul a fost strămutat la Mausoleul de la Mă- rășești pentru a face loc «Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socia- lism» În 26 1991, Mormântul Eroului Necunoscut a fost readus în Parcul Carol I și amplasat provizoriu în zona intrării în parc. Abia în anul 2006, cu ocazia Centena- rului Parcului Carol I, Mormântul Eroului Necunoscut a fost reamplasat pe locul inițial, cel din 1923, unde se află și în prezent. Aceasta este, pe scurt, istoria zbuciumată a Mor- mântului Eroului Necunoscut, amplasat astăzi pe espla- nada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului.
  • 10. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 8 Simpozionul Național „Mircea Eliade și Mitul Eternei Reîntoarceri” Ediția a XIV-a, 8 aprilie 2023 Fotoreportaj Sâmbătă, 8 aprilie 2023, am participat la Sim- pozionul Național „Mircea Eliade și Mitul Eternei Re- întoarceri”, ediția a XIV-a, eveniment organizat de Mona Vâlceanu, Vilia Banța și Elena Armenescu. Dis- de-dimineață ne-am întâlnit la intersecția str. Radu Cristian cu str. Sfinților în fața clădirii pe care se află placa memorială ce atestă că acolo a fost „Casa cu man- sardă” unde a locuit și a creat Mircea Eliade în anii de tinerețe. Grupul de scriitori și prieteni, vreo 20 la număr, ne-am deplasat la Mogoșoaia, unde de la ora 10:00 am asistat la Biserica Sf. Gheorghe la slujba de pomenire In Memoriam Mircea Eliade, Mihail Diaconescu, Ion C. Ștefan, Corin Bianu, scriitori. Începând cu ora 10:30, Sala Scoarțelor a Cen- trului de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” a devenit gazda Simpozionului Național „Mircea Eliade și Mitul Eternei Reîntoarceri”. Cuvân- tul de deschidere a aparținut profesoarei Mona Vâl- ceanu, care a fost și moderatoarea întregului eveniment. Au urmat comunicări susținute de: Nicolae Ge- orgescu, Mihai Neagu Basarab (directorul Bibliotecii Române din Freiburg), Aureliu Goci și Elena Arme- nescu.
  • 11. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 9 O binemeritată pauză de cafea cu fursecuri, ser- vite în Foișorul Marthei Bibescu, ne-a oferit un moment de relaxare și meditație. În partea a doua au conferențiat Lucian Gruia, Vilia Banța pe teme legate de subiectul simpozionului și a fost prezentat romanul UGU, din care autorul Mihai Antonescu a lecturat un fragment la cererea moderatoa- rei. În final a fost lansat volumul „Mamaia Anta și Prin- țesa”, autor Ion Dulugeac, vorbitor Aureliu Goci. Momentul muzical susținut de Corina Vlad Diaconescu a încheiat evenimentul în mod plăcut, des- tinzând atmosfera. A consemnat Emilia DĂNESCU Toate drumurile duc la Roma Anul trecut am avut onoarea de a fi invitată la Salonul Național de Literatură și Artă, Rotonda Plopi- lor Aprinși, care se desfășoară în luna mai la Râmnicu Vâlcea, (președinte de onoare al Salonului este acade- micianul Mihai Cimpoi, președinte executiv profesor Ioan Barbu). Minunate zile, pot adăuga, zile de har – dar în care scriitori, jurnaliști, iubitori de literatură și-au reunit spiritul într-o aură energetică ce pulsa iubire, fru- musețe spre misterele cosmice. Sufletul acțiunii, scrii- torul Ioan Barbu, pe care atunci îl cunoșteam, pe care l- am reîntâlnit cu bucurie la Clubul Iubitorilor de Cultură din Curtea de Argeș, alt spațiu de iradiere spirituală dar și ca directorul Editurii Antim Ivireanu la Târgul de carte Gaudeamus din luna noiembrie, București. Scrii- torul are o operă cunoscută și mult apreciată, reportaj, eseu, proză scurtă, roman, menționând cele cinci vo- lume din ciclul Lumină Nouă, apreciat astfel de Barto- lomeu Valeriu Anania: Această operă îl prezintă pe Ioan Barbu drept unul dintre cei mai importanți și plini de ardoare reporteri și scriitori ai Ortodoxiei contem- porane și ai civilizației noastre. Am citit în vară volumul Regimentul Alb, când mi-a fost dăruit de autor chiar în pragul Bisericii Dom- nești din Curtea de Argeș, l-am recitit cu interes sporit pentru a-l descoperi parcă pe scriitorul autentic ascuns în spatele acestui mozaic. Volumul Regimentul Alb, Editura Destine Literare, Montreal-Canada, 2015, este o antologie de proză scurtă, cu o splendidă ilustrație grafică aparținând pictorului și ceramistului catalan Joan Panisello Chavarria. În Cuvântul înainte, prof. Univ. Dr. Cornel Moraru subliniază cu adevărat esența acestei cărți: Publicistul și scriitorul Ioan Barbu ne sur- prinde cu un incitant volum de proză scurtă, de un con- ținut tematic divers, dar etalând și o paletă largă de formule narative sau descriptive: schițe, evocări,confe- siuni, succinte comentarii sub formă de reportaj sau memorial de călătorie, totul extrem de concentrat și re- dactat parcă pe nerăsuflate, reproducând în subtext rit- mul trepidant al unei existențe aflate mereu în criză de timp. Și eroii și spațiul în care aceștia se mișcă par să aparțină unei lumi reale, neinventate. Cele 20 de proze care formează cuprinsul cărții sunt toate stilistic situate la granița dintre povestire și reportaj, dintre literatură și jurnalistică. Am ales ca titlu al acestor impresii de cititor celebrul dicton adus în me- morie de autor în Întâlnirea din Cetatea Eternă, fiindcă sunt câteva linii tematice care ghidează acest volum, al cărui cuprins nu este alcătuit întâmplător. Prima temă este istoria începuturilor, Toți de la Râm ne tragem, cum spune cu mândrie cronicarul cu ceva sute de ani în urmă. Preocupările scriitorului pentru rădăcinile nea- mului său sunt temeinice și de durată, volumul Italia, pământul de-acasă a fost tradus sub titlul Italia –terra di casa mia de J.Cesca Recanati, prilejuind aprecierea
  • 12. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 10 criticului literar Giuseppe Manitta: ”Trecutul nu e mort. Nu există nimic mort în natură. Totul e organic și viu”. Cu acest epigraf din Paracelso se deschide volumul lui Ioan Barbu, jurnalist și scriitor român. Expresia este emblematică pentru concepția vieții și viziunea contem- porană a unei societăți, cea română, care vrea să se alăture Europei după ani de izolare, în redescoperirea trecutului și rădăcinilor romane comune. Acesta este fi- rul logic al întregii lucrări a lui Ioan Barbu, care, din punct de vedere cutural, leagă cele două realități. (Din articolul Un raport cultural ideal între Italia și Româ- nia). Lectura ne relevă un călător neobosit în spațiu dar și în timp, evident pașii prin Roma îl poartă către faimoasa Colonna Traiana, pentru a se închina în fața strămoșilor daci, imortalizați în scene de o vibrantă ex- presire de Apollodor din Damasc. Textul este uneori pa- tetic: Opriți timpul, cetățeni ai Romei! Să-l dăm înapoi cu un mileniu și nouă secole. Monumentul a fost inau- gurat la 12 mai 113... și de aici începe reportajul, ne sunt prezentate informații despre columnă, dar răzbate iubirea pentru neamul nemuritor al dacilor, credincioși învățăturilor lui Zamolxis, dar și pentru poetul latin Ovidiu, încununat cu lauri de cetățenii Tomisului, cel care cuvintele barbare le-a pus în vers latin. Am trecut printr-o aventură spirituală cum nu mai cunoscusem până atunci: întâlnirea cu propriul eu istoric. De fapt, aceasta este și intenția cărții, de a-i procura cititorului întâlnirea cu eul său istoric. Un alt filon tematic al cărții este misterul cre- dinței: Casa din Loreto, această credință care i-a ținut verticali pe deținuții politici, Jurnalul unui înger căzut, dedicat memoriei părintelui Gheorghe Calciu Dumi- treasa, multe din aceste proze sunt veritabile Exerciții de memorie, cum inspirat se intitulează una dintre ele. Rar se întâmplă ca un scriitor să fie una și ace- eași persoană cu un absolvent al Facultății de istorie pe lângă filologie, de aceea istoria este pasiune dar și cale spre conștiința publică, încât afirmațiile lui Ion Nete ”Întregitor al Hronicului vieții neamului” ( prefața vo- lumului Clopote în lacrimi, eLiteratura, 2013) sau ”Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet” (postfața volumului Răpirea sângerândă, Editura In- spirescu, 2016) sunt bine alese și evocatoare de portret literar. Călătoria în timp se realizează mirific, nu simți când treci granița secolelor, de la Roma ajungi să vor- bești pe neștiute cu Bălcescu – Nu mă căutați prin pă- mânturi străine! Sunt demult acasă! Mă odihnesc după atâta zbucium...(Vocea de dincolo), sau participăm la sfat de taină pe strada Domnească, în casa cu poarta ie- șită la linia străzii, unde suntem așteptați de domnul An- ton Ciuntu, de academicianul Ion Petrovici, de Ion In- culeț, cel care a semnat împreună cu Pan Halippa actul Unirii de la 27 martie 1918. Suntem împreună pentru a deplânge Răpirea sângerândă (din volumul cu același nume) fiindcă patria părinților și a străbunilor este cio- pârțită și azi, cu vrerea unor puteri străine. După ce ne- au lăsat mesajul lor prietenii noștri se retrag în cartea de istorie pe nesimțite, și finalul acestei evocări a fost deja remarcat de comentatori pentru valoarea sa lirică, un adevărat poem în proză: Când s-au retras, pășeau în tă- cere sub o ploaie ușoară, zuruitoare, care mai mult lu- mina strada decât s-o întunece. Trecuse de miezul nop- ții... Regimentul Alb (proza care dă titlul volumului) a existat la Mărășeși, în vara anului 1917, regiment cu faimă în lume pentru lupta eroică și martirii pentru Țară. Textul este de o modernitate remarcabilă, narato- rul ne poartă în tranșee, asistăm la luptă pentru ca apoi eroii să reintre în monumente iar naratorul să se identi- fice cu autorul, textul cărții devine manuscris: Cerul a trimis sufletele celor căzuți pe câmpul de luptă din lunca Siretului să-mi termine povestirea. Dulci aure, pe cai nevăzuți, mă poartă pe drumuri de sate...s-au oprit până ce călăreții nevăzuți s-au topit, toți, în Monumen- tele Eroilor. Am rămas singur, cu manuscrisul povesti- rii Regimentul Alb, pe care o dedic fiului meu de peste Ocean. Și astfel ne apropiem de Istoria contemporană și chiar de Istoria personală, cum observă același remar- cabil comentator, Ion Nete: Povestitorul, a cărui copi- lărie a fost cutremurată de grozăvia în care și-a pierdut tatăl, umblă prin lume, având ceva din instinctul justi- țiar al Antigonei, spunând ce știe, dar, și mai atent, la ce află și aude. Astfel, adună, înnodând, laolaltă, frag- mentele unor întâmplări fără de care Hronicul neamu- lui din care se trage ar fi tot timpul în suferință. Aceste amintiri cristalizate din copilărie (ca în Visul) redau imaginea lait motiv a tatălui (Tata a fost luat în viul nopții într-o dubă neagră, apoi aruncat într-un beci al securității...), verigă a unui lanț de martiri, în rostirea căruia sunt cuvintele luptătorilor anticomuniști care au suferit detenția, chinul, tortura și chiar moartea : Voi l-ați trădat chiar și pe Dumnezeu. Într-o mâine zi, duba aia neagră, blindată cu chinuri, cu torturi și umilințe dincolo de închipuirea omului, va readuce sufletele noastre nevinovate de pe celălalt tă- râm ca să judecăm faptele voastre ucigașe. La fel ca în poemul lui Radu Gyr, ales ca motto al acestei secvențe: Ne vom întoarce neapărat/ Cum apele se-ntorc din nori/ Sau cum se-ntoarce, tremurat,/ Pierdutul cântec, pe viori./ Ne vom întoarce ca un fum,/ Ușori, ținându- ne de mâni,/ Toți cei de ieri în cei de-acum,/ Cum trec fântânile-n fântâni. Firul memoriei scoate chipuri noi, elev în clasa a IX a de liceu cunoaște povestea morții tatălui profe- soarei de franceză, Petre Diancoff, profesor universitar, luat cu duba din așternut și dus direct la Jilava, apoi într- unul din lagărele de muncă forțată din tărâmul morții de la Canalul Dunărea-Marea Neagră: Au turnat în groapa aceea adâncă o amestecătură de piatră spartă cu smoală încinsă și profesorul a fost îngropat de viu. Rezistența anticomunistă ia forma exilului, ero- ina povestirii Pașaport pentru Germania reușește după
  • 13. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 11 20 de ani de luptă (detenție, șomaj, domiciliu forțat) să fugă din țară pentru a-și întâlni soțul exilat în Occident. Acest moment este dezvoltat în romanul Clopote în la- crimi, de fapt nu există bariere rigide între cărți, pasa- jele epice alunecă dintr-o carte în alta, se regăsesc în Orașul sub lună sau în Răpirea sângerândă, ca într-o horă continuă, în care cititorul este prins și purtat de vârtej să afle adevărul, să comunice cu durerea neamu- lui, cei de ieri și cei de-acum, cum trec fântânile-n fân- tâni. Clopote în lacrimi reia motivul dubei negre cu- legătoare de suflete, chiar și din satul natal, o așezare din estul județului Olt, de-a lungul malului drept al râ- ului Vedea, așezare străveche, datată în zapis 25 aprilie 1531, dar bătrânii din Corbu își aduc aminte din poveș- tile bunicilor și ale străbunicilor că localitatea lor are o vechime care se pierde în negura veacurilor. Tata a fost luat cu o dubă neagră în viul nopții, apoi băgat într-o încăpere cu pereți de piatră devine laitmotivul cărții, planul suferinței se topește apoi în lumina cețoasă a hu- bloului avionului de lux care alunecă pe sub un cer in- credibil de negru. Gânduri ciudate îmi inundă creierul. Pleoapele îmi coboară peste ochi, în timp ce în urma mea aleargă o furtună de gânduri. Și de aici începe re- portajul, călătoria cu Boeing –ul 777 la etajul unspre- zece mii dincolo de nori, dar epicul inundă din nou me- moria naratorului, chipuri noi se etalează în fața ochilor spectatorului-cititor: În prima mea vizită în Statele Unite, înainte de a pătrunde în sufletul misterios al un- chiului Sam, am stat la povesti zile întregi cu medicul chirurg Gregory, cum îi spun colegii americani... Doc- torul Grigore Schileru ajunsese și el în orașul meu o legendă vie... Un palier al luptei anticomuniste coboară în închisori, un alt palier îl reprezintă exilul românesc, un capitol Vatra Românească de peste Ocean ne duce spre cimiti- rul înființat în 1955, unde sub fiecare cruce se ascunde istoria unui emigrant român. La biserica din Miramar îl întâlnește pe Traian Golea, luptător pentru românism, și povestirea curge ușor, imponderabil, lupta fraților Go- lea, martirajul, suferințele Nadejdei pentru a ajunge lângă soțul ei în Occident: Ochii lui Traian s-au dilatat, s-au făcut rotunzi. Nadejdea taie tăcerea. Între româ- nism și comunism nu putea exista decât un antagonism profund și permanent. Sunt și alte personaje: Pe Victor Domanceau îl întâlnisem întâmplător în 2001, într-un bar din Cartie- rul Latin. Și povestea este împodobită cu un frumos poem al acestui personaj, din care redau o strofă: Vezi, dulcea mea, ce trist mai bate vântul/ Și ploaia crâncenă răzbate până-n miez/ Cu tine râd, cu tine dorm, cu tine- mi storc cuvântul/ Și viața altuia o fur ca să visez. Capitolul Lacrimi, durere, suferințe din același vo- lum face trecerea spre următoarea carte prezentată în acest studiu, Răpirea sângerândă. Un motto din Mihai Eminescu pus în evidență de autor, este ca o stemă și ar trebui să-l repetăm în fiecare zi: Însuși numele ”Basarabia” țipă sub condeiele rusești. Căci Basara- bia nu însemnează decât Țara Basarabilor, precum Ru- sia înseamnă țara rușilor, România țara românilor. Nadejdea Golea își amintește când s-a întors războiul în 1944, sute de mii de români au fugit din Basarabia, fu- geau de sovietici, de deportarea în Siberia. Răpirea sângerândă și alte povestiri, publicată de cu- rând, prezintă și o altă temă, atinsă numai parțial în ce- lelalte volume, povestea de dragoste. Textele rămân tot la statutul de proză scurtă, personajul masculin este pre- zentat fugar, sub forma unei schițe, o umbră care își pro- pune să nu stea niciodată într-un loc mai mult de trei răsărituri de soare, în schimb se deschide poarta spre personajul feminin, lirism și nostalgie, lacrimă ce alu- necă pe obrazul palid, Anne cea mândră de numele său din Inscripție pe suflet: Am colindat cu Anne întregul Paris. Într-o zi m-a dus chiar și într-o Biserică veche, părăsită parcă de sute de ani, îngânând litanii, surâ- zând între zeci de femei zâmbitoare, bătând din palme să cheme spiritele recalcitrante sau uituce și dând im- presia că se roagă, că se joacă. Un alt portret întâlnim în Surâs în ploaie: O copilă în- fășurată într-o stambă simplă... Părul ca smoala, atât de negru că dă în albastru. Sub arborele acesta fioros, părul ei pare decorat cu flori de câmp, prins cu ace lungi de fildeș, cu măciulii din aur și fluturi mari, ciu- dați și extravaganți. Deasupra capului, copacul îi vine ca o umbrelă cu mii de pliuri care-i desenează o aure- olă verde-aurie. Oscilăm în aceste cărți între trecut-prezent, că- lătorim în timp ca o poveste și în spațiu pe aripile repor- tajului, cărțile se cer citite și recitite...mă îmbie prin fe- reastra deschisă soarele primăverii timpurii și încerc că- lătoria spre Rotonda plopilor aprinși, aud din nou cu- vintele blazatului în cuget Emil Lungeanu: Și îl iubim deoarece nenea Ioan Barbu este ca un viciu: după ce te-ai obișnuit cu el, nu-l mai lași. Însuși apelativul cu care a ajuns să fie desemnat vorbește de la sine, fiindcă ia să vedem: în afară de nenea Iancu și de nenea Barbu, mai știți voi în toată literatura română vreun nene? Maria Mona VÂLCEANU
  • 14. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 12 Trei zile de literatură și artă la Râmnicu Vâlcea Se spune despre Mai că este luna ierburilor și flo- rilor când totul în jur renaște, uimind cu explozia de fru- musețe și culoare. Poate nu întâmplător, de câțiva ani buni, în municipiul Râmnicu Vâlcea are loc în luna lui Florar, Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”. De cinci ani trec munții pentru a onora invitația la această manifestare literară de suflet unde organizatorii depun toate eforturile să se desfă- șoare în cele mai bune condiții, astfel încât scriitorii și artiștii plastici sosiți din diferite localități ale țării, să se simtă bine primiți. La ediția a XII a de anul acesta, au participat aproximativ 30 de oameni de cultură sosiți din Oradea, Suceava, Sibiu, București, Craiova, Pitești, Slatina, Curtea de Argeș, Bumbești- Jiu, și nu în ultimul rând din Basarabia. M-am bucurat să pot întregi această ro- tondă literară reprezentând orașul Târgu Secuiesc din jud. Covasna. Mă simt binecuvântată de astre să pot face parte din această elită culturală care anual se reu- nește la Rm. Vâlcea. Nu o spun cu modestie, ci cu mân- drie. Căci printre invitații de seamă prezenți la eveni- ment, au fost academicieni, (acad. Gheorghe Păun – in- vitat de onoare ), ambasadori, (Ovidiu M. Curea, Mir- cea Perpelea), președinți (Ioan Radu Văcărescu) și membri ai filialelor Uniunii Scriitorilor, ori membri în conducerea Uniunii, ceea ce a făcut ca această ediție să se desfășoare la un nivel înalt. Cu toate acestea, nu m- am lovit de aerele de superioritate pe care le-am văzut în alte medii. Dimpotrivă! Am simțit un val de simpatie și susținere pentru care mulțumesc cu recunoștință și prețuire. Participând la această frumoasă manifestare, am simțit că locul meu e aici, lângă acești intelectuali de la care învăț cu fiecare întâlnire despre valoare, apreciere, prietenie, încredere. Schimbul de informații care are loc în timpul prezentărilor de carte are darul de a îmbogăți pe fiecare în parte, fie că în discuție este vorba de poe- zie, proză, critică literară, lucrări istorice, cu condiția, desigur, ca scopul lor să fie unul constructiv, nu demo- lator. Deschiderea Salonului „Rotonda Plopilor Aprinși” a avut loc la frumoasa Bibliotecă Județeană „Antim Ivireanu”, sub cupola „Facerii lumii” sprijinită de 12 stâlpi, reprezentând cei 12 apostoli. Un spațiu primitor unde scriitorii, artiștii și invitații acestei ediții, au fost primiți cu bucurie de către directorul Remus Gri- gorescu. Cu acest prilej au fost transmise mai multe me- saje de bun venit din partea unor instituții ale orașului, printre care Primăria și Arhiepiscopia Râmnicului. Pe masa de prezidiu, ca o mărturie a istoriei lite- rare care se scrie la Vâlcea, prin continuitatea Salonului Literar timp de 12 ani, a stat un „Act Constitutiv”, datat joi, 12 mai 2011, prin care un grup de scriitori anunțau înființarea Salonului Național de Literatură „Rotonda Plopilor Aprinși”. Din respect pentru membrii fondatori și pentru a cinsti memoria celor care nu mai sunt printre noi, voi reda conținutul acestui „Act Normativ” semnat de cei 42 de scriitori, printre care se află academicienii: Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Nicolae Dabija, Vasile Tărâțeanu. „Noi, scriitorii, organizatorii și colaboratorii, în- truniți joi, 12 mai 2011, în municipiul Râmnicu Vâlcea – la Grand Hotel Sofianu, Sala Art Gallery – am decis înființarea SALONULUI NAȚIONAL DE LITERA- TURĂ „ROTONDA PLOPILOR APRINȘI”, în memo- ria Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, reputat teolog și ierarh, cărturar, poet, prozator, eseist, traducă- tor, cunoscător și mărturisitor al istoriei bimilenare ro- mânești, fiu devotat al Vâlcii.” Președinte de onoare: Acad. Mihai Cimpoi Președinte executiv: Prof. Ioan Barbu, scriitor „Ioan Barbu – o prezență vie în conștiința orașului, a județului, a regiunii, și de ce nu, și a României”, după cum frumos a concluzionat directorul bibliotecii, care ne-a invitat să păstrăm un moment de reculegere în me- moria fondatorilor plecați la Domnul. Apoi a dat citire unui mesaj deosebit de frumos, un motto în care mulți dintre noi s-a regăsit, înscris pe prima pagină a Cărții de Onoare a Salonului Literar. „Mi s-a dat întâi bucuria de a avea prieteni literari mult mai în vârstă decât mine și apoi tristețea de a fi rămas prea devreme singur. Singurătatea mea este aceea a luminișului străjuit de lujere înalte, opt și mai mult de opt, cu frunza veșnic foșnitoare. Când jos la
  • 15. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 13 mine e noapte, vârfurile ard împrejur și freamătă, într- un amurg prelung, sub luna plină și, uneori, în aureole polare. Amintirea e rugul nemistuit al omului răzleț.” Valeriu ANANIA: Rotonda Plopilor Aprinși” – 12 mai 2011. De-a lungul celor 12 ani, amfitrionul Salonului Literar de la Vâlcea, venera- bilul scriitor Ioan Barbu a iz- butit să adune în jurul dom- niei sale un nucleu de perso- nalități, scriitori și oameni de cultură, care nu doar au încercat, ci au și reușit să dea literaturii importanța pe care o merită în societate, promo- vând-o de la nivelul acade- mic până la cel mai modest mediu. De la lucrări de mare anvergură până la delicatele poezii pentru copii. Întărind astfel ideea că literatura este pentru toți, așa cum am învățat odată, așa cum ar trebui să fie. Pentru că o societate fără cultură este ca o zi fără soare, metaforic vorbind. Filozoful german Im- manuel Kant este cel care a punctat cel mai elocvent importanța culturii când afirma: „Un popor fără cul- tură e un popor ușor de manipulat”. Un aforism valabil și după 200 de ani care oglindește societatea noastră condusă de oameni total nepotriviți pentru locurile pe care le dețin. Iată de ce aceste întâlniri, fie ele și anuale, își au rostul lor bine determinat. Multe dintre activitățile salo- nului desfășurându-se în anii trecuți în școli și grădinițe, din dorința de a promova literatura. Multe din cărțile prezentate sunt donate, îmbogățind astfel fondul de carte al celebrei Biblioteci „Antim Ivireanu”, care, în loc de acoperiș, are cea mai mare cupolă cu vitralii din lume, fapt ce face cinste nu doar județului, ci și țării noastre. Reuniunea de anvergură națională din acest an, a fost organizată de Asociația Culturală „Curierul de Vâl- cea”, în parteneriat cu Filiala Sibiu a Uniunii Scriitori- lor din România, Biblioteca Județeană „Antim Ivi- reanu” din Vâlcea și Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici. Cele trei zile, 13-15 Mai 2023, s-au desfășurat armonios sub bagheta magică a zeiței din mitologia greacă Atena – zeița înțelepciunii, protectoare a arte- lor, științei și meșteșugurilor. Astfel, dacă după deschi- derea Salonului în incinta Bibliotecii „Antim Ivireanu”, în prima zi au avut loc cele mai multe prezentări a celor mai noi apariții editoriale, în ziua a treia ne-am bucurat de un program diversificat care a cuprins expoziție de pictură și un mini concert de muzică. Un vernisaj plin de culoare și prospețime prezen- tat de artistul plastic Gheorghe Dican la Muzeul de Artă „Casa Simian”, care a avut-o ca protagonistă pe Dalia Bialcovski, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Ro- mânia, cu peste 20 de expoziții personale în țară și în străinătate. Expoziția de pictură intitulată „Anotimpuri” a cuprins un număr impresionant de tablouri, unul mai deosebit ca altul și toate la un loc exprimând o metaforă a vieții, așa cum a simțit-o și a văzut-o artista, purtându- ne într-un carusel de frumusețe și delicatețe. O explozie de roz – simbol al creativității interioare, al romantis- mului, al dragostei, al bucuriei. Rozul, în perfectă con- cordanță cu firea blândă, luminoasă și copilăroasă a ar- tistei, este asociat de specialiști cu feminitatea, candoa- rea si fericirea. O culoare care combinată cu verde, dă acea notă de speranță și vioiciune care-ți pune sângele și imaginația în mișcare. La Galeriile de Artă am avut prilejul de a vedea o expoziție a pictorului Florin Constantinescu – pictor, sculptor și fotograf, membru al Uniunii Artiștilor Plas- tici din România, multipremiat atât în țară cât și în stră- inătate unde a avut expoziții personale și de grup. Un artist abstract care pune la încercare imaginația privito- rului. Tablourile realizate încearcă parcă să cuprindă în câteva tușe infinitul, culorile sunt dominate de albastru, verde, gri, amplificând cumva misterul și incertitudi- nea. Cineva spunea, și pe bună dreptate, că tablourile sale au „o puternică încărcătură metaforică – o definire artistică a universului care ne înconjoară, o lume in- certă, fără nicio linie de contur, fără contraste, fără în- ceput și fără sfârșit. Rolul său este acela de a articula o structură a cosmosului care este complet străină mul- tora dintre noi.” Surpriza pregătită de amfitrionul Galeriei de Artă, distinsul domn Ghe- orghe Dican, a fost un mini concert aniversar „Tinere talente”, organizat în cinstea scriitorului Ioan Barbu, cu prilejul împlini- rii a venerabilei vârste de 85 de ani. La finalul pro- gramului, în aplauzele tu- turor, i-a fost înmânată o Diplomă de Excelență. Cei mai talentați elevi ai Școlii de Muzică și Artă din Râmnicu Vâlcea ne-au cântat și încântat cu frag- mente din operele marilor muzicieni, într-o interpre- tare de excepție, care a fă- cut cinste nu doar părinți- lor, cadrelor didactice care se ocupă de pregătirea lor, ci și întregului oraș. Tinerii interpreți reușind să ui- mească audiența cu talentul, perspicacitatea, profesio- nalismul și sensibilitate cu care și-au susținut progra- mul. Ropotul de aplauze al celor prezenți, a fost cel mai concludent criteriu de apreciere la adresa lor.
  • 16. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 14 Pe parcursul celor trei zile, invitații la Salonul Na- țional de Literatură și Artă au avut prilejul, într-una din zile, să se relaxeze într-o oază de liniște, frumusețe și verdeață, la câțiva km de Rm. Vâlcea, în localitatea Seaca, acolo unde gazdă generoasă le-a fost prof.univ. Mircea Perpelea. Aceste momente valoroase de respiro au fost gândite tocmai pentru a le oferi invitaților prile- jul de a se destinde, de a medita, de a se inspira din fru- musețea locului înconjurat de păduri și munți. Într-o po- ieniță unde se află și o căsuță de poveste, „Casa Buni- cului” în spatele căreia Oltul curge în voie oferind o imagine splendidă. Spre deosebire de alți ani, când se vizitau mănăstiri și alte obiective importante ale jude- țului, această oportunitate ne-a dat tuturor prilejul de a ne încărca bateriile, de a ne umple plămânii de oxigen și sufletele de poezie. Ca mostră a inspirației într-un as- tfel de loc, voi da un exemplu concludent, pentru a se vedea ce frumos răsare poezia dintr-un simplu dialog: „Ce peisaj frumos! Să ne oxigenăm!” spune poetul Mi- hai Antonescu. „Azi eu sunt oxigenul”, spun râzând în timp ce fac o nouă fotografie unui grup de scriitori din care face parte. Aproape instantaneu răspunde: „Dacă tu ești oxigenul, eu aș vrea să fiu plămânul care te respiră. Aș fi veșnic. Aș deveni nemuritor…” Frumos și emoționat spus! Cu siguranță astfel de momente de armonie sufletească au mai fost și în rândul celorlalți invitați, și curând vom asista la noi producții literare, de ce nu, poate o nouă antologie de poezie și proză. Marea surpriză pentru cei invitați, a fost decerna- rea premiilor „Excelent în literatură”. Scriitorii și cele mai noi apariții editoriale au fost premiate cu Medalia Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plo- pilor Aprinși”. De ziua domniei sale, scriitorul Ioan Barbu a ales să premieze excelența, deși toate meritele îi aparțin cu prisosință, după ani și ani în care a ținut cultura din Vâlcea pe cele mai înalte culmi, promovând prin aceste manifestări literare, atât orașul, cât și lumea literară vâlceană. Deși în a doua parte a ultimei zile a fost un pro- gram bine stabilit, surprizele pregătite în cinstea aniver- satului, au dat programul peste cap, dar au adus multă emoție și bucurie. L-am văzut de câteva ori pe prof. Ioan Barbu atât de copleșit, încât cu greu și-a stăpânit lacrimile. A primit o stea a recunoștinței cu numele Ioan Barbu. Un coșuleț cu scrisori de apreciere din partea co- laboratorilor. Un „Hrisov de Cinstire” pentru „îndelun- gata activitate de publicist (în care se distinge inedita serie de reportaje și interviuri la românii din diaspora), prin înființarea cotidianului „Curierul de Vâlcea” și a Fundației cu același nume, pentru inițierea și organiza- rea Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” (12 ediții)”, oferit de Forumul Cultu- ral al Râmnicului, al cărui președinte este prof. Gheor- ghe Pantelimon, iar cel care i-a înmânat-o a fost prof.dr. Ioan St. Lazăr. Masa de prezidiu s-a umplut repede cu aranjamente florare, tablouri, cărți. Un moment de mare emoție și trăire românească ne-au oferit două invitate sosite tocmai din Basarabia, scriitoarele Lidia Grosu- Gonța și Veronica Bumbu care ne-au încântat cu un scurt moment artistic. Președintele filialei Uniunii Scriitorilor – Ioan Radu Văcărescu, împreună cu alți colegi de filială, i-au înmânat aniversatului, din partea Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România, o Diplomă de Merit. As- tfel de atenții au mai fost primite și din partea altor asociații. O frumoasă surpriză i-a fost oferită de către primarul Dinuț Constantin din Corbu, (localitatea unde s-a năs- cut și unde-i sunt îngro- pați părinții, după cum emoționat ne spunea) care a venit împreună cu o dele- gație din partea primăriei, aducând cu ei semnul de res- pect și prețuire și un superb aranjament floral. Dar cea mai mare surpriză a venit din partea sculptorului Doru Drăgușin – membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, care i-a realizat scriitorului Ioan Barbu un bust sculptat în bronz. O lucrare foarte reușită de care ne-am bucurat cu toții, dar mai ales aniversatul zilei. O surpriză pusă la cale de scriitoarea Ana Calina Garaș și soțul dânsei în colaborare cu artistul plastic. După ce a avut bunăvoință și o răbdare de fier să ne asculte pe toți, ne-a vorbit cu emoție de călătoria pe care a făcut-o cu ani în urmă pe firul Dunării pentru a-i afla povestea nașterii pe care atât de poetic a scris-o în cartea „Arborele de apă”, apărută de curând la Editura Antim Ivireanu din R. Vâlcea. Iată ce frumos și-a înce- put călătoria cuvântului: „Să-i aflu rădăcinile și să-i smulg cât mai multe amintiri și secrete m-am aventurat pe Dunăre în toate anotimpurile, pe vreme de caniculă sau pe ger, în zile cu fulgere tăioase sau cu ploaie și
  • 17. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 15 furtună. Și am ajuns la izvoarele ei, urcând pe lumini de munți. Acolo, dincolo de margini, am ridicat brațele și am atins cerul. Din pieptu-mi a irupt faimosul strigăt al lui Arhimede: Evrika! Descoperisem „certificatul de naștere” al unuia dintre cei mai frumoși arbori de apă ai lumii, în căutarea căruia plecasem.” Aidoma acestui „Arbore de apă” este și scriitorul Ioan Barbu. Cu brațele întinse mereu spre ceilalți pentru a-i ajuta să urce, pentru a-i sprijini, pentru a le potoli tulburările, pentru a-i încuraja să se arunce în lumea cu- vintelor fără frică, fără teamă căderii în gol. Căci orice cădere este o înălțare. Cu o capacitate fantastică de a intui talentul, ne-a încurajat și stimulat, pentru ca și noi la rândul nostru să devenim arbore de apă pentru alții, într-o dăruire continuă, așa cum face Dunărea cu aflu- enții ei. A fost o ediție frumoasă care și-a atins pe deplin obiectivele. Cu siguranță va rămâne în memoria mul- tora ca „țipătul luminii pe o coapsă de femeie”, cum ar spune poetul M. Antonescu. Să ne revedem cu bine la o nouă ediție. Până atunci să-l iubim și să-l prețuim pen- tru toată atenția, bunăvoința și promovarea de care be- neficiem prin intermediul revistei „Rotonda Valahă”, ajunsă și ea la al șaptelea an de la apariție, căci, așa cum bine puncta scriitorul Emil Lungeanu, nenea Barbu unul este! „…ia să vedem: în afară de nenea Iancu și de nenea Barbu, mai știți voi în literatura română vreun Nene?” Mihaela AIONESEI, 20 mai 2023 Octavia Nedelcu în „Văzul inimii” Despre tandrețe, feminitate, limitări sociale și religioase... Invitata din 17 mai, începând cu ora 19.00, la emisiunea mea Văzul inimii, pe Publive TV. a fost Oc- tavia Nedelcu, profesor universitar doctor, filolog, spe- cialist în domeniul slavisticii, membră a Asociaţiei Slaviştilor din România, traducătoare, autoare de lu- crări științifice. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale și naționale, colocvii, simpozi- oane, congrese: Belgrad, Novi Sad, Skopje, Bucureşti, Timişoara, Constanţa, Cluj-Napoca, Iaşi. A terminat fa- cultatea ca șefă de promoție iar apoi prin activitatea di- dactică și științifică, prin multitudinea de competențe acumulate, prin dedicare totală, au urmat firesc respon- sabilități importante, funcții de conducere - prodecan și director de departament. Octavia Nedelcu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, secția traducători, cu volume importante din literatura sârbă traduse și pu- blicate în limba română. Apariția celei mai recente cărți tradusă de doamna pro- fesor Octavia Nedelcu – „Prinde iepurele”, autoare Lana Bastasic – este moti- vul principal care m-a deter- minat să o provoc pe profe- soara Octavia Nedelcu la un dialog despre relațiile inte- rumane în contextul unei Bosnii post război; femini- tate, tandrețe, limitări soci- ale și religioase... un roman tulburător distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, în 2020. Romanul „Prinde iepurele” a fost prezentat în ziua de 13 mai 2023 în cadrul Salonului Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși”, ediția a XII-a, de la Râmnicu Vâlcea. Evelyne Maria CROITORU
  • 18. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 16 Paraschiva CĂRBUNAR Frumosul din creația și rostirea românească Veșmântul arămiu al toamnei îmi învăluie sufle- tul, iar gândul, ascuns în amintiri, mă poartă spre oame- nii cu simțire înaltă care prin munca, viața și opera lor au îmbogățit/îmbogățesc tezaurul spiritualității româ- nești – oameni înzestrați de Dumnezeu cu dragoste pen- tru cuvântul scris, care exprimă îngerescul din om și a căror amintire a dăinuit și dăinuie în pagini de carte, în- soțind generații. Lumea în marea ei diversitate poate fi adusă la unison prin legi care promovează binele, armo- nia, moralitatea, respectul pentru valorile umane. Ad- mir oamenii creatori și iubitori de frumos, care știu să- și traducă sentimentele în expresie lingvistică și care prin munca și pasiunea lor, materializată în creații ori- ginale au adus/aduc un plus de frumusețe vieții, cimen- tând coeziunea tinerilor și adulților, în dorința de a pro- mova arta, ca năzuință spre progres. Să nu uităm cuvintele celui care a spus: „Opera de creație este o adevărată medalie pentru un popor! Natura și cultura sunt două entități care au călăuzit dru- mul oamenilor de geniu”. Locurile noastre poartă memoria culturală a po- porului nostru – sate, orașe, peisaje, sunt resurse infor- maționale pentru creație, pentru artă. Scriitorii, compo- zitorii, pictorii, au păstrat tezaurul Naturii în opera lor, cu elemente de biodiversitate culturală. De-a lungul vi- eții constatăm că energiile creatoare ale oamenilor îm- bogățesc neîncetat viața noastră spirituală, sporind te- zaurul de valori originale ale țării. Se impun valorile li- terare, artistice și științifice care deschid noi izvoare creative spirituale. Integritatea Naturii condiționează viitorul omenirii! În marea cronică a țării, oameni de mare demni- tate au înscris și înscriu, nobilele idei ale solidarității umane, ale coeziunii dintre oameni în promovarea bi- nelui și frumosului. Să nu uităm că primăvara vieții noastre a rămas suspendată la fereastra satului confirmând belșugul de căldură emoțională: „De ce oare cântecul frunzelor/ Mi- a atins sufletul zbuciumat/ Mi-a aprins dorul de sat, /De oameni, de tot ce am lăsat!/ De ce păsările cântă în co- dul înverzit/ Iar râurile-n valuri frământă/ Al lumii dor nemărginit!// Unde-i oare cântecul acela de demult/ De- a cărui frumusețe vântul a tăcut/ Unde-i oare cântecul acela, plăpând, atrăgător,/ Din al clipelor fuior, din mur- mur de izvor/ De-a cărui frumusețe a lăcrimat un nor!// Gândesc ades la anii care/ Ca frunzele pădurii, dorurile- mi legănau/ Și după voia vântului se întorceau;/ Dar anii și zilele curg ... și curg/ Potrivindu-și cărarea spre amurg,/ Cu un ecou prelung...prelung!/ Cum să-i mai ajung?!/ Din obrazul cerului pică/ Lacrima ce mă ri- dică!(Paraschiva Cărbunar, vol. Aici îmi caut urma). Așadar, spiritualitatea unui popor se reflectă în limba și cuvântul scris, care are mai mare prestigiu de- cât cel vorbit sau auzit. Resurse expresive ale limbii ro- mâne sunt valorificate, în primul rând în folclor: „Mun- ții noștri aur poartă// Noi cerșim din poartă-n poartă”. Mihai Eminescu în Miron și frumoasa fără corp: „Dar deodată din părete/ Ies ursite ca pe-o poartă,// Flori al- bastre au în plete/ Câte-o stea în frunte poartă.”// Sunt rime asemănătoare între ele, dar diferite ca sens. În poezia lui L. Blaga ca și în lirica populară, do- rul este asociat frecvent, norului, aceste elemente con- stituind un nucleu metaforic de mare frumusețe: DOR –NOR: Tâlcul frunzei nu e umbra/ Tâlcul toamnei nu e bruma/ Dar al drumului e dorul// Tâlcul zorilor e norul// Ducăușul, călătorul.// (L.Blaga - Poezii). Dorul este asemenea unui nor pe obrazul sufletu- lui. De plutirea lui spre depărtări sunt legate dorințele (de ființa iubită, de meleagurile natale) ale pribeagului care-l petrece cu privirea. Citez alte două exemple din folclor: „Să mă duc de-aici cu dor/ Ca și luna printre nor// Și mă duc de-aici cu jele/ Ca și luna dintre stele/ Duce-m-aș cu luna-n nor// Nu mai poci de-al mândrii dor.// (I.V.Jarnik, A. Bârseanu). La Nicolae Văcărescu apare această rimă omo- nimă: „Când nu te văz, îngheț de frig(substantiv)/ Voi să te văz și mă frig” (verb). Forma verbală CER, în rimă cu substantivul omonim: „Iar la tine, Doamne, mă întorc și cer/ Ca să- mi trimiți milă din înaltul CER.” (C.Conachi). Rima DOR –NOR este purtătoarea nucleului se- mantic și în poemul Cântecul obârșiei – Lucian Blaga: La obârșie, la izvor// Nici o apă nu se-ntoarce/ Decât sub chip de nor! // La obârșie la izvor// Nici un drum nu se întoarce/ Decât în chip de dor. //O drum și ape, nor și dor/ Ce voi fi când m-oi întoarce// La obârșie la izvor, // Fi-voi dor atuncea// Fi-voi nor?// Creațiile populare sunt apreciate pentru valoarea lor de document istoric. Ele conservă tradițiile, mora- vurile și datinile poporului, faptele sale glorioase, bra- vurile, luptele, învingerile acestuia. Poezia populară este o poezie lirică cu miez epic. Legătura dintre poezia
  • 19. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 17 populară și poezia cultă este confirmată de Bogdan Pe- triceicu Hașdeu și I. Vulcan: „Numai creațiile poporului respectiv îi pot conferi caracter național și deci valoare estetică, bogăția de idei și sentimente a patrimoniului popular al românilor.” Poezia populară spune M. Eminescu este un iz- vor regenerator al literaturii culte, predestinată să asi- gure semnul originalității naționale; doinele, cântecele, baladele sunt categorii ale folclorului românesc de joc, ilustrând aptitudinea pentru cântec a poporului nostru și predilecția pentru Natură, legătura indisolubilă dintre Natură și sentimentele umane este sesizată prin motivul „frunză verde” cu care începe aproape orice cântec po- pular. Tezaurul folcloric reprezintă zestrea spirituală moștenită de la înaintași, de la oamenii trecutului ge- neratori de spiritualitate și lumină, de la acei anonimi ai satului românesc de altădată, cu conștiință înaltă care pe umerii împovărați au purtat spiritualitatea satului și neamului nostru – transmițând această zestre prin gene- rații, până în zilele noastre. Într-una din paginile jurna- lului său, Mircea Eliade scria: „Ori de câte ori întâlnim o capodoperă a literaturii populare, trebuie să fim stă- pâniți de dorința de a o conserva, fiindcă ea transmite ceva esențial pentru fizionomia morală a poporului nos- tru.” Emisiunea Tezaur folcloric realizată de doamna Gheorghița Nicolae valorifică texte de superioară ținută literară, învăluind sufletul telespectatorului în cântecul cuvântului dor: Și de drag te-aș semăna/ Și cu drag te- aș secera/. Și te-aș face stog în prag/ Și te-aș îmblăti cu drag/ Și te-aș cerne prin sprâncene/Și te-aș frământa-n inele/ Și te-aș da inimii mele.” (Jarnik Bârseanu) Din dorința de a conserva tezaurul satului româ- nesc s-a născut emisiunea Tezaur folcloric, realizată de regretata doamnă Marioara Murărescu din 1982 și con- tinuată de doamna Gheorghița Nicolae – personalitate fermecătoare, care păstrează nealterată arhiva identității noastre și transpune atitudinea de viață a domniei sale într-un comportament scenic demn, transmis tinerilor interpreți, determinându-ne să reflectăm la cuvintele care răspund atenționării lui Arnold van Gennep: „Ro- mânii sunt răspunzători în fața întregii umanități de opera strămoșilor” (Mercure de France – 15 sept. 1937). Noi, însă, quo vadimus! Galina MARTEA Olanda Identitatea literaturii române prin modernism. Romanul – formă a progresului literar (II) Cu o istorie orientară către modernism, roma- nul din perioada interbelică suportă diverse modificări în propriile procedee de afirmare - asemenea situație îi oferă posibilitatea de a se extinde într-un cerc cu mult mai vast în subiecte, însumând în sine preocupări de o diversitate mai mare și cu o pondere multiplă în siste- mul de valori. În așa mod creația literară în proză prin contribuția evolutivă a romanului se aliniază la standar- tele universale. Drept exemplu poate servi romanul „Ion”, cu subtitlul „Glasul pământului, Glasul iubirii” (roman obiectiv), de Liviu Rebreanu, care a zugrăvit foarte bine starea existențială a omului de la sat, evo- când condiția social-umană în termeni de analiză psiho- logică. Pe când romanul „Groapa”, de Eugen Barbu, editat în anul 1957, cu laitmotivul centrat pe epoca in- terbelică prin descrierea societății urbane din București, masele de rând fiind punctul de reper în derularea acți- unilor, reprezintă opera artistică de o valoare excepțio- nală în literatura română, ulterior aceasta având onoarea de a fi tradusă și publicată la Editura Denoel din Paris. În diversitatea tendințelor romanul din perioada inter- belică are direcție și către mitologie prin plăsmuirea imaginației - această tematică se regăsește în lucrările „Nopţi la Serampore”, „La ţigănci” de Mircea Eliade, „Trăirismul” de Emil Cioran; către romantism; către memorialistică - „Dreptul la apel” de Constantin Stere; simbolistică - „La hanul lui Mânjoală” de Ion Luca Ca- ragiale. Perioada interbelică pentru literatura română este linia de demarcație dintre două lumi – modernis- mul și tradiționalismul – modernismul având prioritate cu dreptul de a se plasa înaintea tradiționalismului, as- tfel fiind promovate valorile culturii universale prin va- lorificarea genului epic cu caracter obiectiv, prin pro- movarea tinerilor scriitori și evoluția transparentă a de- ciziilor în spațiul cultural-literar; prin abordarea semni- ficativă și vastă a subiectelor literare ce desemnează
  • 20. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 18 imaginea existențială a cuprinsului urban, ținutul rural rămânând în limitele literaturii epocale; prin restrânge- rea dezacordurilor dintre cultura literară a trecutului și cea a viitorului. Necătând la aceste diferențieri, peri- oada interbelică din literatura română a cunoscut și a fost cuprinsă de un renume și o glorie aparte, iar renu- miții scriitori, poeți, prozatori, critici literari precum Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tu- dor Arghezi, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu (înteme- ietorul romanului istoric), Ion Barbu, George Bacovia, Vasile Voiculescu, Hortensia Papadat-Bengescu, An- ton Holban, Ion Pillat, Eugen Lovinescu, Marin So- rescu, Vladimir Streinu, Nichifor Crainoic, Șerban Cio- culescu, Garabet Ibrăileanu, alții s-au afirmat cu mult succes în cultura națională, cât și în cea universală – va- loarea conținuturilor literare ale acestora fiind de actu- alitate, prezente și cercetate în sistemul de învățământ românesc (în instituțiile de învățământ ale comunități- lor românești de pretutindeni) până în zilele de astăzi, deoarece totul s-a realizat printr-o scriere nespus de fru- moasă, îmbelșugată, de mari dimensiuni, conținând o latură a esteticii prin care este oglindită caracteristica ființei umane de a simți emoția în fața fenomenelor cre- ative și a naturii înconjurătoare. Ținând cond de faptul că în această expunere se discută despre roman, ca specie literară a genului epic, atunci ar urma ca acesta să fie examinat și din perspec- tiva perioadei postbelice, răstimp care a marcat și do- minat literatura română printr-un șir de schimbări radi- cale cu caracter politico-ideologic unde aspectele soci- ale trebuiau prezentate prin imagini de o anumită eti- chetă și cu înfățișări obligatorii, cu respectarea dură a anumitor formule fixe în exprimare – totul pentru a în- tortochea realitatea existențială prin demagogia și ideo- logia caracteristică acestei epoci. Este vorba de situația social-politică de după cel de-al doilea război mondial, în deosebi perioada dintre anii 1948-1965 din România, unde prin ideologia și teoria înfăptuirii societății comu- niste acest lucru a influențat radical și conținutul crea- ției literare românești. În această durată de timp scriito- rii români nu nunai că s-au adaptat la situația existentă, dar unii dintre ei au fost constrânși sau de bunăvoie să reflecte realitatea prin afirmații inexacte, adevărul fiind ocolit până la maximă intensitate. Ca urmare, o mare parte din creația literară a spațiului românesc din această perioadă de timp s-a reorientat din nou către epoca de odinioară care nu avea nimic comun cu poli- tica comunistă, mulți dintre scriitori, prozatori și poeți relatând în operele sale problematici specifice perioadei interbelice, cu orientări în caracteristica identitară a in- dividului, prin polivalența universului și a lumii încon- jurătoare, percepția având valoare estetică a etapelor succesive. Conform cercetărilor realizate de criticii li- terari se consideră că procesul cu caracter istoric al lite- raturii române, în mod aparte al romanului din perioada postbelică a avut loc prin configurația cu relatare dia- cronică (tablou care este aranjat în ordinea succesiunii în timp) și estetică (imagine ce ține de esența artei, cre- ației și de raporturile ei cu realitatea). Dacă să ne refe- rim la tabloul diacronic-evolutiv ce este sistematizat prin ordinea succesiunii din timp, apoi acesta include răstimpul care s-a manifestat print-un sistem comunist nespus de politizat și inuman care a durat până în anul 1965; apoi cu unele abateri într-un stil mai recreativ până în anii 1970’ 72; apoi din nou cu multă reprimare social-politică până în 1989 - durată de timp prin care scriitorul român nu s-a putut exprima în mod autentic și liber în propria sa activitate, cu atât mai mult nu a fost posibil să pună în lumină creații literare de amploare fondate deplin pe realitatea existentă, libertatea inte- grală de exprimare fiind obținută după revoluția din de- cembrie 1989. După cum se cunoaște, pentru literatura română din perioada postbelică a modernismului sunt specifice câteva intervale de timp în dependență de curentele li- terare corespunzătoare - realismul socialist și neomo- dernismul reprezentând în mod prioritar epoca în cauză; pe când postmodernismul prezent în anii’ 80 este o miș- care după modernism care reflectă schimbări în cultura literaturii române. Raportându-ne la situația din cadrul societății române, după anii 1965 s-a produs o anumită relaxare, o libertate socială în condiții limitate unde scriitorul are posibilitatea de a acționa după propria vo- ință, are posibilitatea de a pune în acțiune creația lite- rară ce reflectă realitatea recentă. Ținând cont de această componentă, romanul, ca specie a genului epic, a revenit cât de cât la viață, astfel literatura română în- registrând în arealul său opere despre teribilul regim co- munist din respectiva perioadă - conținuturile literare fiind tratate prin curentul sau din unghiul realismului socialist (anii 1949-1964), numit și proletcultism, moș- tenitorul culturii „pur proletare” socialiste de la răsărit. Ca urmare, în anul 1968 este pus în lumină romanul lui Marin Preda (scriitor realist), întitulat „Intrusul”, lu- crare despre condiția umană din cea mai dură perioadă a comunismului, în același timp fiind și opera care lo- vește în inima acestui sistem politic ideologizat până la extremă – autorul punând în evidență o dimensiune de timp prin care s-au realizat fărădelegi enorme în socie- tatea română, iar executorii/ realizatorii acestor ticăloșii erau acele persoane care s-au dedicat și au fost slugi ale regimului respectiv. Au urmat și alte romane scrise de Marin Preda cu aceleași tematici prin care este învinuită orânduirea comunistă - „Delirul” editat în 1975; „Cel mai iubit dintre pământeni”, publicație din 1980. Pre- zent este și romanul „Groapa” de Eugen Barbu, consi- derat capodopera literaturii române. Exponenții realis- mului socialist - Marin Preda, Titus Popovici, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu - au încercat să transmită ideea literară prin rea- litatea care a existat, înregistrând tema dragostei umane în condiții de regim totalitar; subiecte despre cum a exista și supraviețui în împrejurări cu locație urbană și rurală într-un sistem de ideologie comunistă prin care
  • 21. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 19 individul nu-și găsește calea spre libertate; cel mai du- reros și intrigant aspect fiind despre dorința nemărginită a omului de a viețui într-o societate cu drepturi politice și cetățenești depline, fără a fi marginalizat de clasa po- litică care domina țara în anii respectivi. În perioada postbelică majoritatea romanelor puse în lumină au aparținut unui curent literar destul de special și anume: acelui prin care realitatea existentă nu putea fi intonată în mod clar și deslușit, esteticul autentic urmând a fi ne- glijat și desconsiderat până la limită de ideologia socia- listă. Luând în discuție generația anilor’ 60, literatura română postbelică cunoaște o schimbare în conținutul său, revenind și promovând stilul de creație originală care se impune prin valoare autentică atât în componen- tul condiției umane, cât și în arta scrisului. Aceste lu- cruri se definesc prin curentul neomodernismului, ori- entare care s-a manifestat între anii 1960 de până la anii 1980 (în societatea română mișcarea neomodernistă și- a văzut începutul în anul 1941 odată cu fondarea revis- tei Albatros, administrată de Geo Dumitrescu, acțiune prin intermediul căreia se impunea o inovație literară; iar în 1943 purcede o altă fază în continuitatea acestui curent prin punerea în practică a Cercului literar din Sibiu, autorul acestei acțiuni fiind Ion Negoițescu, iar susținătorii în calitate de membri erau Radu Stanca, Victor Ionescu, Eugen Lovinescu, Ștefan Augustin Doi- naș – respectivii dorind de a reveni la modelul literar din perioada interbelică prin menținerea cerințelor față de fenomenul ce aparține esteticii) unde scriitorii ro- mâni doreau să redobândească câte ceva din valorile trecutului interbelic, în același timp de a îndepărta ima- ginea social-istorică care inspira numai groază din ca- uza condițiilor ideologice cu caracter comunist, care a dominat și cultura literară românească din deceniile scurse de după al doilea război mondial. În calitate de curent literar ideologic, neomodernismul și-a motivat existența ca atare prin sensul real al evenimentelor din timp și cu referire la realizatorii care au montat perioada postbelică cu efecte destul de distrugătoare; corespun- zător, creația literară pusă în lumină conturează faptul că scriitorii români neomoderniști au fost nevoiți să pre- zinte subiectul propus într-o formă destul de inteligentă sau, mai bine zis, realul să fie transmis printr-o formă de exprimare cu accente distractive, astfel mistuind rea- litatea dezastruoasă prin prezența unei măști care tăi- nuia gravitatea lucrurilor întâmplate. Pentru a duce mai departe calea modernismului, neomodernismul literar a fost mișcarea prin care afirmația verbului cuprindea în- țelesuri multiple în ansamblu de împrejurări cu un iden- tic eveniment, deci este prezentă compunerea literară cu mărturisiri neclare. Fiecum, însă creația literară speci- fică perioadei neomodernismului este inedită în felul său și este ca ceva nou în literatura română, în mod aparte genul liric al poeziei este original și cu un speci- fic modern, într-un fel un mod de exprimare cu mult mai greu de înțeles, deci este prezent un nivel intelectual cu mult mai avansat unde cantitatea de in- formație rămâne deseori netransmisă din cauza structu- rii complexe și multitudinea de sensuri; scriitorii apli- când astfel tehnici moderne în exprimare, procedee noi de versificație ce formează continuitate în ideea poe- tică. Exponenții neomodernismului au fost Gellu Naum, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu, Adrian Păunescu, Nicolae Labiș, Anna Blan- diana, Emil Botta, Ioan Alexandru, Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Dan Deșliu, Ștefan Augustin Doinaș. Pri- mul poet neomodernist poate fi considerat Nicolae La- biș, pe când autenticii neomoderniști sunt Nichita Stă- nescu, Marin Sorescu, Anna Blandiana, Mircea Di- nescu – scriitorii care unesc noul cu datinile versului li- ric din perioada interbelică. Ca exemplu poate fi poezia „Altă matematică” din cartea „Măreția frigului”, de Ni- chita Stănescu, publicată în 1972, creație poetică din perioada neomodernistă care prin reflectare nemijlocită transmite conținutul obiectiv al reprezentărilor umane, iar fenomenul dragostei fiind înregistrat ca procedeu în a înțelege mai bine universul uman. În epoca neomo- dernismului genul literar în versuri a ocupat poziția pri- oritară în literatura română, iar genul epic în proză pre- cum romanul s-a manifestat mai puțin în albia sa. Pro- zatorii, romancierii neomodernismului sunt Gellu Naum (cu lucrările „Calea Șarpelui”, „Zenobia”), Ma- rin Sorescu (cu lucrările „Iona”, „Răceala”, „Paraclise- rul”, „Unde fugim de acasă?”), Radu Petrescu (cu ro- manele „Matei Iliescu”, „O moarte în provincie”, „Ce se vede”), Mircea Horia Simionescu (cu romanele „Dicționar onomastic”-1969, „Bibliografia generală”, „Jumătate plus unu”-1976), alții. Gellu Naum prin ro- manul „Zenobia” prezintă o lucrare suprarealistă, edi- tată în 1985, aceasta punând în centrul atenției subiectul despre procesul afectiv al omului pentru creația literară în versuri. Iar prin lucrarea „Calea șarpelui”, pusă în lu- mină de abea în 2002, Gellu Naum cu referire la epoca respectivă prezintă tematici despre existența veșnică, știința metamorfozei, autonomia și independența omu- lui în mediul social. Trecerea în revistă a perioadei interbelice și postbelice din curentul modernismului poate fi caracte- rizată ca una cu conținut polivalent, ca una ce aparține unui sistem de idei ce reflectă într-o formulă generali- zată interesele sociale și politice ale societății române care au fost determinate de condițiile istorice obiective și subiective ale existenței, respectivele însemnând re- perul evolutiv pentru arta literară românească. Curentul modernist susținând principiile inovației este valorificat de marii scriitori și critici literari precum Eugen Lovi- nescu-critic literar-romancier-scriitor, George Căli- nescu-critic literar-scriitor, Pompiliu Constantinescu- critic literar, Ilarie Chendi-critic literar, Vladimir Stre- inu-critic literar-etc, Tudor Vianu-critic literar-etc, Ge- orge Bacovia, Lucian Blaga, alții, care prin analiză pro- movează fenomenul de modificare treptată a acțiunilor specifice artei literare, astfel formându-se caracterul
  • 22. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 20 inedit în dezvoltarea identitară a literaturii române. Co- respunzător, este susținută ideea prin faptul că creația literară românească se perfecționează în raport cu evo- luția intelectului uman, iar schimbările de rigoare sunt trecute printr-o construcție ce emit în relief condiția existențială a societății române în dependență de așeza- rea rurală sau urbană, modernismul având tendința spre o cultură cu mult mai complexă despre componentele ținutului urban; precum Lovinescu susține promovarea scrisului prin mijlocirea mediului orășănesc, respectiv, cu reflectarea realității obiective, iar conținuturile să ex- prime un afloriment deplin al noului, astfel poziția mo- dernismului să se manifeste prin libertate și nefiind con- diționată de uzanțele tradiției seculare – simbolismul, ca formă în exprimare, rămânând în urmă. Ca urmare, Eugen Lovinescu a fost scriitorul și criticul literar care și-a dat aportul pentru ca literatura română să conceapă un drum nou sau, mai bine zis, să se afirme prin moder- nism, noul fiind promovat prin revista Sburătorul, pu- blicație literară cu caracter modernist fondată în 1919 la București; concomitent și prin cenaclul literar Sburăto- rul (1919-1943), administrat de Lovinescu, mișcare ce a condus la punerea în lumină a tematicilor despre rea- lismul urban care se baza pe reflectarea realității în da- tele ei esențiale și obiective, dar și mișcarea literară avangardistă care prin activitatea sa respingea integral forma tradițională și recurgea la formule ciudate cu im- presia că acestea ar creea condițiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a artei literare românești. Dacă să urmăm teoriile elaborate de Eugen Lovinescu, vom constata că Domnia sa a edificat acele mijloace ale cu- noașterii prin care a determinat că cultura unui popor sau cultura artei literare a acestui popor evoluează doar pe principii imitative ce sunt luate de la alte popoare cu culturi mai avansate, în cazul dat este vorba de caracte- ristici luate din vestul Europei (țări precum Franța, Ger- mania). Așadar, literatura română interbelică s-a afir- mat prin modernism, inspirația către acest curent ve- nind din spațiul geographic al Occidentului, iar primii pași ai creației literare românești fiind făcuți prin miș- carea simbolismului, orientare către sfârșitul secolului XIX; George Bacovia a fost primul scriitor care pune în lumină această orientare prin poezia „Plumb”, publicată în revista „Versuri” în 1916. Cu un debut literar împo- triva curentului simbolist, poporonist, sămănătorist, Eu- gen Lovinescu se prezintă în critica literară română din perioada interbelică în calitate de susținător al teoriilor scrise de renumitul scriitor Titu Maiorescu, astfel susți- nând imuabil principiile pentru o literatură modernă, pentru un gen epic al prozei de analiză psihologică si obiectivă prin redarea conținuturilor despre pătura inte- lectualității române din sectorul urban, despre păturile sociale indiferent de apartenență; despre clasa socială urbană, așa numita mica sau marea burghezie - denu- mită în literatura de specialitate și clasa capitaliștilor deținătoare de capital ce era formată din micii produ- cători, comercianți, funcționari, care se înfățișau ca reprezentanți ai dezvoltării sociale și culturale româ- nești din acea perioadă. Drept dovadă, Eugen Lovi- nescu este extrem de fascinat și apreciază nespus de mult romanul „Ion” de Liviu Rebreanu, publicat în 1920, primul roman obiectiv și de analiză psihologică din istoria literaturii moderne, respectivul redând ima- ginea unei orientări literare moderniste pentru care cri- ticul literar a susținut în permanență acest principiu. Cele mai semnificative lucrări ale lui Lovinescu în do- meniul criticii literare se prezintă prin „Istoria civili- zatiei române moderne”, volumele 1,2,3, (apariție 1924-1925) si „Istoria literaturii române contempo- rane”, volume 1-6 (apariție 1926-1929). În critica literară interbelică s-a afirmat George Calinescu, renumit critic literar din toate timpurile ca și Eugen Lovinescu și Titu Maiorescu, care și-a manifes- tat aptitudinile de analiză prin instinctul de a descoperi lucruri pe baza experiențelor proprii și facultăților indi- viduale de gândire, prin respectivele definind critica li- terară ca domeniu al artei și al unei discipline ce are drept scop producerea valorilor estetice, corespunzător promovând un mod de exprimare ce redă creativitate inovatoare, individuală și captivantă – abordările în ca- uză având prezență în descrierile sale despre opera și viața marelui Eminescu, despre viața scriitorului Ion Creangă, dedicații poetului-fabulistului Grigore Ale- xandrescu și prozatorului Nicolae Filimon, precum și în renumita sa lucrare „Istoria literaturii române de la ori- gini până in prezent”, editată în anul 1941, operă ce se încadrează prin convingerile realizate de Benedetto Croce (critic și filosof italian, care și-a expus părerile în filosofia istoriei și a esteticii), stilul creației având un caracter nespus de inteligent ce dovedește cunoștințe vaste și aprofundate în a elucida transformările literatu- rii române din timp. George Calinescu a fost și roman- cierul care în maniera lui Balzac s-a pronunțat cu atitu- dini obiective, dar și discuții contradictorii precum în „Arca lui Noe” (1934), „Enigma Otiliei” (1938), „Scri- nul negru” (1965), „Bietul Ioanide” (1953), „Cartea nunții” (1933); deci cum se pronunță și marele critic li- terar Nicolae Manolescu în studiul despre romanul ro- mânesc „Arca lui Noe”: „Scrie romane de tip balza- cian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la per- soana a treia, denumite dorice...”. Opinii de analiză li- terară cu referire la „Istoria literaturii române de la ori- gini până în prezent”, de George Călinescu, au fost ex- puse în lucrarea „Istoria literaturii române moderne”, editată în 1945, autori Vladimir Streinu (după modelul lui Titu Maiorescu, Domnia sa prin noțiunea esteticului a întreprins acțiuni în a susține arta literară și ca aceasta să nu fie invadată de pătura mediocră și poli- tică a societății române), Tudor Vianu (distinsă perso- nalitate a culturii române; lucrarea „Arta prozatorilor români”, editată în anul 1941 și una dintre cea mai răs- pândită și citită, este modelul de creație literară unde cercetarea se bazează pe stilistica mijloacelelor de ex- primare prin intermediul căreia este prezent adevărul
  • 23. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 21 exact despre aspectul formalismului, concepție care distruge forma unui conținut și aspectul structuralismu- lui, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române este un curent în lingvistica contemporană care susține principiul unității interne a structurii limbii și privește limba ca pe un sistem de relații fonetice și gramaticale ce se condiționează reciproc), Șerban Cioculescu (mare critic literar pentru opera lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi). Tudor Vianu, personalitate de etichetă academică, cu studii profunde în arta esteti- cului, filosofie, analiză literară în literatura universală și istoria literaturii române, se prezintă cu creații literare de mare valoare precum „Influența lui Hegel în cultura română” - editată în1933, „Istoria esteticii de la Kant până astăzi” - editată în 1934, alte. Este prezent în cri- tica literară interbelică și Dumitru Caracostea – repre- zentant al cercetărilor privind mijloacele de exprimare ale limbii române prin așa numita stilistică literară, ca și Tudor Vianu este considerat unul dintre cei mai mari stilisticieni în literatura română. Dacă să ne referim la perioada inițială a modernismului, atunci îl vom menți- ona pe criticul și istoricul literar Garabet Ibraileanu (își realiza scrierile pe procedee de analiză amănunțită) și pe marele scriitor, istoric, critic literar, Nicolae Iorga (unul dintre administratorii revistei Sămănătorul), care s-a manifestat profund și inteligent în arta istoriei lite- rare, răspândindu-și cunoștințele specializate printr-un sistem de documentare perfectă, George Călinescu afir- mând „Nicolae Iorga în primele decenii ale secolului XX a jucat în cultura românească „rolul lui Voltaire”. Cât despre perioada postbelică a modernismu- lui, se observă că creația literară românească în proză (inclusiv romanul – specie a genului epic) și în poezie a fost definită de o realitate ce a existat printr-un șir de constrângeri dure de tip comunist dintre anii 1948- 1989, acțiunile reale afirmându-se prin etape de timp puțin mai liberalizate sau destul de severe, controlul de stat fiind exercitat aproape în totalitate asupra conținu- turilor tuturor publicațiilor elaborate și înaintate spre publicare, scopul principal se poziționa de a împiedica sau stopa propagarea altor idei cu caracter occidental- democratic. Referindu-ne la specia genului epic precum romanul din perioada postbelică, vom stabili că în unele cazuri semnele particulare ale acestuia se încadrau în imaginea specifică sistemului politic existent, iar subi- ectele abordate se plasau deseori într-o lume contradic- torie realității, respectiv conexiunea dintre personaje în raport cu mediul social se înregistra printr-un indicator fals ce ascundea realul care era prezent prin asuprirea și intimidarea individului; corespunzător acestora unii scriitori prin lucrările elaborate glorificau sistemul pe- cerist din acele timpuri – exemplu poate fi Anatol E. Baconsky care prin poezie onora orânduirea comunistă, dânsul la vârsta de doar 25 de ani fiind promovat în funcția de redactor-șef al revistei „Almanah literar”, în- titulată ulterior „Steaua” din Cluj, anii de activitate 1953-1959; cu toate acestea Domnia sa ulterior s-a dovedit a fi un personaj ce este împotriva curentului realist socialist cu ideologie proletcultistă, afirmația scriitorului având loc în cadrul Congresului Scriitorilor din România din anul 1956. Pe când acei scriitori care nu au dorit să se implice în discursuri legate de starea social-politică și onorarea sistemului existent din acea perioadă au recurs din nou la trecutul interbelic, oferind subiecte corelate cu mediul rural, continuând și cu cel urban, și cu cel intelectual; însă indiferent de tematicile abordate și de stilul înregistrat oricum din imaginea in- tegrală a literaturii se discifrează destul de limpede fap- tul că identitatea societății române de după anii 1945- 1948 a fost modificată într-o manieră defavorabilă. Dacă să ne referim la critica literară a perioadei postbe- lice, atunci se va menționa doar o formulare expusă de doctorul în filologie Alex Goldiş, comunicarea despre „Constituirea canonului impresionist în critica româ- nească postbelică”, care sună astfel: „De-a lungul rea- lismului socialist instaurat oficial în 1948, critica lite- rară a avut, într-un fel, mai mult de suferit decât litera- tura propriu-zisă. Dacă oaze de literatură necontaminată mai pot fi identificate timp de aproape două decenii, în critică, nimic din ce s-a scris între 1948 și 1965 nu poate fi înțeles în afara ecuației realist socialiste. Făcând ta- bula rasa dintr-o întreagă tradiție culturală, stalinismul adusese critica românească într-o triplă criză: a obiec- tului (dacă toată literatura română era pusă la index, cri- ticii nu mai aveau practic despre ce să scrie), a instituției (domina o structură oligarhică în care nu conta mesajul, ci poziția din care era enunțat; Stalin trona ca referință supremă și în critică) și a modalității de manifestare: critica orală era superioară criticii manifestate în scris, având rolul de a îndruma scriitorul pe calea realismului socialist.”. Pictură de Dalia Bialcovski
  • 24. Anul VIII, nr. 29 ● Aprilie – Iunie 2023 22 Anca SÎRGHIE O prietenie peste ani: Ștefan Augustin Doinaș și Radu Stanca Prieteniile între scriitori sunt rare. Și mai puține sunt cele ce stau sub semnul creației. Celebră între toate la români este apropierea poetului Mihai Eminescu de humuleșteanul Ion Creangă, pe care l-a conștientizat de talentul său narativ și amândoi sunt considerați astăzi clasici ai literaturii române. Nesemnalată încă, prietenia dintre Radu Stanca și Șt. Aug. Doinaș a avut o factură aparte, pentru că epoca apropierii lor era dramatică po- litic și liniile destinului le-au fost cu totul diferite. Ei aparțin generației literare formate solid sub raport inte- lectual și cu deschideri enciclopedice în perioada inter- belică. Radu Stanca își dobândise renumele de “Venia- min” al poeților de la revista „Gând Românesc” din Cluj, unde absolvise Liceul „Gh. Șincai”, clasat pe locul al doilea la absolvire, remarcat de Ion Chinezu. Debu- tând la 15 ani, el a împânzit presa transilvană atât ca poet cât și ca recenzent al unor cărți recent publicate. Cu doi ani mai tânăr, Ștefan Popa, (viitorul poet Șt. Aug. Doinaș ) ca elev, urmase Liceul “Moise Nicoară” la Arad, unde profesorul de română i-a fost Alecu Con- stantinescu, tatăl lui Paul Everac. Acesta i-a deschis ca- lea nu doar spre poeții români clasici ci și spre Mal- larmé sau Paul Valéry. Dintre criticii literari, liceanul arădean a fost călăuzit de Vladimir Streinu, socotit un 1 L. Blaga, Rânduri de început, în “Curțile dorului”, an I, nr, l, ianuarie 1941, p. 2. 2 Revista “Curțile dorului” va apărea două numere, respectiv adevărat dascăl în teoria poeziei. El a debutat în 1939 în revista condusă de George Călinescu “Jurnalul lite- rar” de la lași, publicând în „Viața literară”, „Kalende”, „ Viața Românească”, „Claviaturi”, „Universul literar”, „Țara”, „Curentul literar. Taifunul care a tulburat viața Transilvaniei odată cu Diktatul de la Viena din 30 august 1940 a produs mutații decisive și în activitatea Universității “Regele Ferdinand I” de la Cluj, care s-a văzut nevoită să-și adă- postească facultățile în cea mai mare parte la Sibiu. Sta- rea de spirit tensionată din care se alimentează convin- gerile profesorilor și studenților clujeni aflați în refugiu la Sibiu o fixează Lucian Blaga cu un sincer patetism: „Până ieri am fost o țară mare, din punct de vedere etnic și geografic, astăzi suntem o țară mult mai mică. Totuși, ni s-a dat să trăim 20 de ani în orizontul unei țări largi, aproape împărătești... Cu acest orizont în inimă o putem lua spre viitor.” 1 Cuvântul profesorului dobândește va- loarea unui program al generațiilor de studenți pe care îi modela nu doar spiritual, ci și moral. Zestrea intelec- tuală cu care ei soseau la Sibiu i-a situat într-un empireu la care nu vor ajunge următoarele câteva generații ce se vor forma în anii postbelici ai proletcultismului, ele fi- ind supuse unor repetate reașezări axiologice. Studenții clujeni soseau la Sibiu cu un potențial de entuziasm, ce va primeni atmosfera orașului-cetate. Inițiativele în plan artistic și cultural sunt reluate în ritm alert, pentru că noi apariții publicistice universitare se intersectează cu spectacole de teatru ale studenților. La Facultatea de Filozofie și Litere din Cluj, Stanca urmase primii doi ani. În schimb, Doinaș, sosește direct la Sibiu în 1941. Se înscrie la Medicină, urmând în paralel și cursurile de la Filozofie și Litere. Este facultatea la care trece în 1944, fascinat de universitari străluciți precum Lucian Blaga, Liviu Rusu, Nicolae Mărgineanu și D.D. Roșca. Interesul literar provocat de apariția în ianuarie 1941 a publicației “Curțile dorului”2 , “revistă de litera- tură a studenților în litere și filosofie”, îngrijită de re- dactorul responsabil Radu Stanca, crește și datorită pu- blicării capitolului Experiență și superstiție din volu- mul blagian Despre gândirea magică, aflat atunci sub tipar. De altfel, profesorul Blaga însuși deschide nr.1 al revistei cu poezia intitulată semnificativ La curțile do- rului. Colaboratori dintre studenți sunt Ovidiu Drimba, Cornel Regman, Ion Oană, Romeo Dăscălescu, Ionel Neamtzu, Eugen Todoran și Radu Stoichiță. Lui Doinaș îi aparține cea mai edificatoare măr- turie despre momentul apropierii lui de Radu Stanca, despre care avea o părere excepțională: ”Când, înce- pându-mi studenția, l-am cunoscut în toamna anului 1941 la Sibiu, Radu Stanca era un poet pe deplin afirmat în peisajul cultural al Transilvaniei. Dar nu acest pres- tigiu l-a impus, curând, ca “șef de generație” în treptat mai restrânsul nostru grup de ucenici într-ale scrisului. nr.1 în ianuarie și nr. 2-4 în lunile februarie-aprilie 1941.