Coperta: CRISTIAN STĂNESCU ISBN 973-48-0043-4                    CASA EDITORIALA PENTRU TURISM ŞI CULTURA ABEONA Bucureşti...
aproximativ 60 km de Dunăre, 100 km de Carpaţi şi 250 km de litoralul Mării Negre; el se desfăşoară pedirecţiile nord-sud ...
ridicată în anii 1832—1834; refaceri în 1862; istoria oraşului din cele mai vechi timpuri pînă în prezent;Secţie de artă r...
(1967—1968), Centrul de Televiziune, sediul Televiziunii Române (1968; T. Ricci, T. lacoban, M.Căciulă),. Aeroportul Inter...
apar direct pe ramuri şi înainte de înfrunzire; dudul alb (Morus alba; str. Batistei nr. 2) originar din China,în vîrstă d...
şi cu adîncimea maximă de 5 m. Pe lîngă stuful (Phragmites communis) ce se întinde în larg, formînd plauricu grosimea de p...
cunoscută datorită Universităţii de vară întemeiată şi condusă de N. Iorga (1908—1914; 1921—1944); totaici a funcţionat şi...
Km 152 (DN 1) CÎMPINA          Oraşul, situat la confluenţa Prahovei cu Doftana, este atestat documentar din anul 1503. El...
exploatare a căii ferate Bucureşti — Braşov; aici s-a înfiinţat în anul 1882 o fabrică de hîrtie, cea mai vechedin ţară. D...
STAŢIUNEA CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL a cunoscut o amplădezvoltare; aici s-au construit noi şi confortabile ho...
se menţine aproximativ 200 de zile pe an.           Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent.           Indica...
marile altitudini; ea cuprinde: arginţica (Dryas octopela), ciocul berzei (Genarius caerulatum), — genţiane,tufe de smîrda...
Iugoslavia, nordul Greciei, la noi în ţară întîlnindu-se şi în judeţele Bistriţa-Năsăud, Hunedoara,Maramureş, Mureş şi Pra...
ÎMPREJURIMI          PĂDUREA DUMBRAVA (3 km pe DJ 106), întinsă pe 980 ha şi fiinţînd încă din veacul trecut,cuprinde nume...
Localitate situată la confluenţa Cibinului cu rîul Sadu, în sudul căreia, pe un deal ce dominăîmprejurimile, se văd vestig...
scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus) etc.        Cei. ce privesc cu atenţie masivul Cozia vor observa numeroase „c...
Dealul Morii. Localitatea este aşezată pe un masiv de sare, gros de peste 600 m, exploatat încă de pevremea geto-dacilor. ...
STADIONUL MUNICIPAL; SALA SPORTURILOR; PARCUL TRIVALE (27 ha; pădure de stejar, tei,pin, salcîm etc.) ş.a.          d. PIT...
diferite, disparate pe cca 250 m2. Cele mai mari dintre ele, cu înfăţişarea unor căpiţe, au 1,5 m înălţime şi1,5—2,5 m dia...
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Ghid romania manta
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Ghid romania manta

2,122 views

Published on

Published in: Education
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
2,122
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
35
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Ghid romania manta

  1. 1. Coperta: CRISTIAN STĂNESCU ISBN 973-48-0043-4 CASA EDITORIALA PENTRU TURISM ŞI CULTURA ABEONA Bucureşti, 1992 CUVÎNT îNAINTE Cartea de faţă se adresează iubitorilor drumeţiei, în special tineretului, ea urmărind să pună ladispoziţia celor interesaţi o informaţie succintă, de mare accesibilitate şi adresabilitate, privind bogatul şivariatul potenţial turistic românesc. După cum arată şi titlul, atenţia noastră a fost precumpănitor îndreptată către prezentarea —uneori mai extinsă, alteori sintetică sau numai enunţiativă — unui segment bine determinat din vastul şivalorosul patrimoniu turistic al ţării: monumentele naturii, rezervaţiile naturale (geologice,paleontologice, speologice, botanice, cinegetice etc.), peşterile, arborii ocrotiţi, parcurile, staţiunilebalneoclimatice sau climatice. În momentul cînd ne-am propus elaborarea volumului, demersul nostru a avut în vedere o dublăfinalitate, bine definită: oferirea unui util instrument de lucru amatorilor de drumeţie, precum şi, mai ales,gruparea intre coperţile unei singure cărţi a aproape tuturor obiectivelor naturale de interes major de peteritoriul patriei, în ultimă instanţă întreprinderea noastră fiind şi o caldă pledoarie pentru cunoaşterea şi,în primul rînd, ocrotirea şi protejarea mediului înconjurător, a impresionantului tezaur — de neînlocuit —cu care Natura a împodobit spaţiul românesc. Astfel, în opt itinerare de mărime variabilă, propunem cititorilor mai multe circuite prinmajoritatea zonelor ţării, invitîndu-i la pasionante şi interesante excursii în Delta Dunării, pe litoralulMării Negre, la Cazanele Dunării, pe văile Prahovei, Oltului, Cernei; Bistriţei, Crişurilor, Someşului şiMureşului, pe platoul Bucegilor, pe piscurile semeţe ale Retezatului sau Făgăraşului, la Vulcanii noroioşiori pe molcomele obcine ale Bucovinei, în Maramureş sau în Munţii Apuseni, în staţiuni de faimăeuropeană sau de simplu interes local, în peşteri, parcuri, rezervaţii naturale, în municipii, oraşe şi altelocalităţi, majoritatea aşezări străvechi, cu bogate tradiţii în domeniul creaţiei materiale şi spirituale. Aşa cum era şi firesc, nu am intenţionat să ne oprim doar la o prezentare unilaterală aobiectivelor turistice şi cu toate că ponderea o deţine patrimoniul natural, am considerat util şi necesar săpunctăm, pastilat, cîteva date esenţiale referitoare la istoria localităţilor urbane şi rurale întîlnite de-alungul circuitelor propuse cititorilor, menţionînd, de asemenea, şi existenţa unor remarcabile monumenteistorice, de artă şi arhitectură. Din raţiuni metodologice am adoptat un criteriu unitar de prezentare la municipii şi oraşe; astfel,după o succintă „fişa" istorică ne oprim asupra muzeelor, accentul fiind pus, acolo unde este cazul, pemuzeele (secţiile) de ştiinţe naturale, apoi asupra monumentelor de arhitectură sau de artă plastică,încheind expunerea cu grădinile botanice, parcurile, arborii ocrotiţi etc. existente în perimetrullocalităţilor sau în împrejurimile lor. în privinţa staţiunilor balneoclimatice şi climatice am optat pentruoferirea unei informaţii la obiect privind clima, factorii naturali de cură, indicaţiile, amintind, desigur,acolo unde se impunea, obiectivele naturale ce merită a fi cunoscute de vizitatori. Din toate aşezările urbane şi rurale am îndrumat cititorii către rezervaţiile naturale, peşterile,pădurile, parcurile naturale sau dendrologice, punctele de mare pitoresc etc. aflate în vecinătatea lor. Volumul de faţă se dedică bravului nostru tineret care a dovedit, încă o dată, în zilele Revoluţieidin Decembrie 1989, cu deplină maturitate, că iubirea de patrie rămîne sentimentul cel mai profund, deneînlocuit, dus pînă la jertfa supremă. în numele acestui sentiment, al acestei jertfe, să păstrăm cu grijă, cudăruire, să îmbogăţim, nu numai material, ci şi sufleteşte, acest patrimoniu de frumuseţe care esteRomânia. ITINERARUL I. BUCUREŞTI — PLOIEŞTI —VĂLENII DE MUNTE — SLĂNIC — BAICOI — SINAIA — BRAŞOV — FĂGĂRAŞ — SIBIU — RÎMNICU-VÎLCEA — PITEŞTI — CÎMPULUNG — TÎRGOVIŞTE — BUCUREŞTI a. BUCUREŞTI — BRAŞOV (228 km) Km 0 (DN 1) BUCUREŞTI Municipiul Bucureşti, capitala României, este situat în partea de sud a ţării, în Cîmpia Română, la
  2. 2. aproximativ 60 km de Dunăre, 100 km de Carpaţi şi 250 km de litoralul Mării Negre; el se desfăşoară pedirecţiile nord-sud (53 km) şi est-vest (46 km), avînd suprafaţa de 1 521 km2. În Piaţa 1848 se află borna kilometrică 0 de unde începe măsurătoarea şi numerotarea kilometricăa drumurilor naţionale, pînă la hotare. Teritoriul Bucureştilor este străbătut de rîurile Dîmboviţa şiColentina, ultimul formînd în părţile de nord şi est ale capitalei o salbă de lacuri amenajate pentru odihnă şirecreere: Mogoşoaia, Străuleşti, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon,Cernica şi altele. Primele mărturii ale existenţei omeneşti pe teritoriul oraşului, identificate în cartierele Pantelimonşi Colentina, datează din paleoliticul inferior, continuitatea şi permanenţa de locuire în perimetrulBucureştilor fiind atestate de vestigii aparţinînd celorlalte epoci istorice descoperite în toate zonelemunicipiului. Cea mai veche consemnare scrisă, cunoscută pînă în prezent, a denumirii actuale o găsim într-undocument emis de domnitorul Vlad Ţepeş la 20 septembrie 1459, act care se încheie cu menţiunea că a fostdat „în cetatea Bucureşti". După ce timp de aproape două secole a fost, împreună cu Tîrgovişte, capitală aŢării Româneşti, din anul 1659 rămîne singura capitală a statului muntean. Din Bucureşti, a ridicat MihaiViteazul steagul luptei antiotomane în anul 1594, moment ce avea să ducă la prima unire politică a ţărilorromâne, realizată de voievod la 1600. Implicat în toate evenimentele majore ale ţării, Bucureştii au fostcentrul revoluţiilor ele la 1821 şi 1848, precum şi al luptei pentru Unirea Principatelor. În evul mediu oraşula jucat şi un însemnat rol cultural: tipografie la 1580, Academie domnească în anul 1694 etc. La 24 ianuarie/5 februarie 1862 Bucureştii rămîn unica capitală a Principatelor Unite, numite deatunci încolo România, la 9 Mai 1877 aici s-a proclamat independenţa ţării, iar la 1 Decembrie 1918, înurma Marii Uniri, oraşul devine capitala statului naţional unitar. Bucureştii au avut şi o importantă funcţie economică şi culturală; aici s-au înfiinţat: prima moarăcu abur din ţară (1853), prima fabrică de bere (1854), s-a introdus iluminatul public cu lămpi de petrol(1854), fiind primul oraş din lume care a folosit această inovaţie, s-a înfiinţat uzina de gaz aerian de laFilaret (1871), fabrica de zahăr de la Chitila (1876), oraşul a devenit nod al reţelei de căi ferate, s-a introdustramvaiul (1872, iniţial cu cai; din 1894 şi cel electric), au apărut, după primul război mondial, unele mariîntreprinderi industriale (uzinele Malaxa, azi Faur), s-au ridicat edificii publice. În anul 1864 s-a înfiinţatUniversitatea, apoi alte institute de învăţămînt superior (Conservatorul de Muzică, Şcoala de Belle Arte,Facultatea de Medicină, Şcoala de Drumuri şi Poduri, Academia Comercială etc!); în anul 1866 lua fiinţăSocietatea Literară, devenită în 1867 Societatea Academică, iar din anul 1874 Academia Română. Oraşul de azi este o mare metropolă, caracterizată din punct de vedere economic prin unităţi aleindustriei grele, industriei constructoare de maşini, de utilaj chimic, industrie electronică, confecţii, textile,chimică, alimentară, prelucrarea lemnului etc. Municipiul Bucureşti, prin potenţialul său turistic, prin numeroasele monumente istorice, de artă şide arhitectură, prin obiectivele cultural-artistice şi ştiinţifice, prin marile sale baze sportive, prin întinselesale parcuri şi frumoasele monumente ale naturii, constituie o puternică atracţie pentru populaţia ţării. Obiectivele turistice, numeroase, au o mare valoare cultural-artistică şi istorică. Dintre acesteaamintim: MUZEUL DE ISTORIE AL ROMÂNIEI clădire monument de arhitectură, ridicată în anii 1894—1900 după planurile arhitectului Al. Săvulescu; ceramica neolitică; „Gînditorul" celebră realizare a culturiiHamangia; piese aparţinînd culturii Cucuteni; tezaurul de la Hinova, ce conţine podoabe de aur în greutatede peste 4 kg; vasul descoperit la Grădişton Muncelului cu inscripţia Decebalus per Scorillo; copiaColumnei lui Traian; tezaurul de la Pietroasa cunoscut sub numele de Cloşca cu puii de aur; coiful de laCiumesti — Satu-Mare; Proclamaţia de la Padeş (1821), Proclamaţia de la Islaz (1848); exponate şidocumente privind lupta pentru Unirea Principatelor, Războiul pentru Independenţă, Primul război mondialşi Marea Unire din 1918; numeroase mărturii referitoare la perioada interbelică, participarea României larăzboiul antifascist; lapidariu antic şi medieval, tezaur istoric şi cabinet numismatic; MUZEUL DE ARTAAL ROMÂNIEI (organizat într-o aripă a Palatului Regal, clădire monument de arhitectură reconstruită înanii 1930—1937, după planurile arhitectului D. Nenciulescu; Galerie Naţională; Galerie Universală; Secţiede grafică; Secţie de artă decorativă) de care aparţin Muzeul Colecţiilor de Artă şi Muzeul Ceramicii şiSticlei; MUZEUL SATULUI ŞI DE ARTA POPULARA (înfiinţat în 1936, una dintre primele instituţii deacest gen din lume; ocupă 10 ha în Parcul Herăstrău; 298 de construcţii populare tradiţionale, cu inventarullor, amplasate după criteriul zonelor geografice); MUZEUL LITERATURII ROMANE (clădire monumentde arhitectură ridicată în anul 1863; arhitect Rudolf Boroczyn; manuscrise, documente, fotografii, ediţiiprinceps, diverse publicaţii literare menite să prezinte creaţia şi personalitatea marilor scriitori români);MUZEUL DE ISTORIE ŞI ARTA AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI (clădire monument de arhitectură
  3. 3. ridicată în anii 1832—1834; refaceri în 1862; istoria oraşului din cele mai vechi timpuri pînă în prezent;Secţie de artă românească şi străină); MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ „GRIGORE ANTIPA" clădireconstruită în anul 1908 la stăruinţele savantului Grigore Antipa; cel mai mare muzeu de acest fel din ţară şiunul dintre cele mai reprezentative din lume; expoziţia de bază, alcătuită pe criterii ştiinţifice riguroase,înfăţişează o parte a impresionantului patrimoniu ce numără peste 850 000 de piese; materialul estesistematizat pe cîteva teme majore; prima dintre ele are în vedere evoluţia Pămîntului şi a vieţuitoarelor;cea de-a doua urmăreşte relaţia animal-mediu ambiant; centrul de greutate al expoziţiei este reprezentat detema privind fauna globului şi, în paralel, fauna României; dintre exemplarele mai deosebite ale fauneiexotice amintim: struţul african (cea mai mare specie actuală de pasăre, masculul putînd atinge 150 kggreutate şi 2,50 m înălţime), nandu (cele mai mari păsări din America, cu înălţimea de 1,20—1,50 m şigreutatea de cca 25 kg), casuarii (păsări de pădure, puternice, care nu zboară, dar în schimb sînt bunealergătoare, putînd atinge 40—50 km pe oră, şi traversează înot rîurile şi fîşiile de apă din junglă), pasăreanocturnă kiwi (are miros bine dezvoltat datorită deschiderii nărilor la extremitatea ciocului, caz unic înlumea păsărilor), cufundării (păsări acvatice, excelente înotătoare; în caz de pericol rămîn sub apă cîtevaminute, reapărînd la suprafaţă la 200—300 m distanţă), tucanii (au ciocuri mari, puţin arcuite şi scot sunetecroncănite sau stridente, ascuţite), termitele africane arboricole (trăiesc în cuiburi construite la suprafaţasolului, unele măsurînd mai mulţi metri înălţime), gîndacul elefant din Brazilia tropical-ecuatorială (numitastfel după prelungirea în formă de trompă de elefant ce o poartă pe cap), peste 250 000 specii de fluturi,ariciul, cangurul, capibara (cea mai mare dintre rozătoare, cu lungimea de pînă la 1—1,30 m, greutate pînăla 60 kg şi înălţimea 50 cm), şoarecele săritor din deşerturile asiatice (îşi sapă galerii cu mai multe tuneluride refugiu), lemingul norvegian (animal cunoscut pentru înmulţirea sa masivă în anii cu hrană abundentă;la fiecare trei-patru ani), furnicarul (limba cu diametrul de numai 10—15 mm poate fi scoasă pînă la 60cm), ghitonul sau jderul-flămînzilă (foarte puternic pentru talia lui, poate tîrî un urs sau poate omorî renulori elanul), iakul (bun căţărător pe stînci, rezistent, trăieşte în Tibet pînă la 6 100 m alt.), dromaderul,babuinii, morsa, guerza (maimuţă cu păr lung pe spate, care-i amortizează şocurile cînd se aruncă dintr-uncopac în altul), gorila de munte (cel mai mare şi puternic reprezentant al primatelor; poate atinge 7,75 mînălţime şi 275 kg greutate), marele păianjen sud-american Avicularia ivicularia, capabil să ucidă şipăsărele, creveta uriaşă de Indonezia, cu labele de 30 cm lungime, moluscă Tridacna gigas (trăieşte înrecifii coralieri din Oceanul Indian şi atinge 400 kg greutate), somnul electric (musculatura sa producesuficientă electricitate pentru a comoţiona chiar şi un om), maimuţa năsoasă kahan (masculul are un naslung care creşte o dată cu vîrsta), scheletul unui Dinotherium qiqantissimus (unicat în lume; înalt de 4,5 m),scheletul porumbelului Didus ineptus, originar din Insula Mauritius etc.]; CURTEA VECHE (secolul alXVI-lea, cu refaceri; aici funcţionează Muzeul Curtea domnească — Palatul Voievodal, secţie a Muzeuluide Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti); BISERICI, MONUMENTE DE ARTA ŞI ARHITECTURA,dintre care amintim: Buna Vestire — Curtea Veche (secolul al XVI-lea, cu refaceri; ctitorie a lui MirceaCiobanul) Mihai Vodă (1591, cu refaceri; ctitorie a lui Mihai Viteazul), Radu Vodă (veacul al XVII-lea;ctitorie a lui Radu Mihnea), Patriarhia (secolul al XVII-lea, cu refaceri; ctitorie a lui Constantin ŞerbanBasarab), Fundenii Doamnei şi Colţea (secolul al XVII-lea; ctitor spătarul Mihai Cantacuzino), Sf.Gheorghe Nou (1707, cu refaceri: ctitorie a lui Constantin Brîncoveanu care-şi are mormîntul aici),Creţulescu (veacul al XVIII-lea), Antim (1715; ctitorie a lui Antim Ivireanul), Stavropoleos (1724, curefaceri), Ghica-Tei (1833; ctitorie a lui Grigore Dimitrie Ghica) ş.a.; STATUILE lui Mihai Viteazul (1876;Carrier Belleuse), Ion Eliade Rădulescu (1879; Ettore Ferrari), Gheorghe Lazăr (1885; Ion Georgescu),Spiru Haret (1935; Ion Jalea) amplasate în faţa Universităţii (clădire monument de arhitectură ridicată înanii 1857— 1869 după planurile arhitectului Al. Orăscu). Mihai Eminescu (Gheorghe Anghel) din faţaAteneului Român (edificiu monument de arhitectură construit în anul 1888, după proiectul arhitecţilorAlbert Galleron şi C. Băicoianu), Mihail Kogălniceanu (1936; Oscar Han); MONUMENTUL GENIULUI— LEUL (1926; Spiridon Georgescu); ARCUL DE TRIUMF (1935; arhitect Petre Antonescu; sculpturi deIon Jalea, Corneliu Medrea, Constantin Baraschi); MONUMENTUL AVIATORILOR (1936; LidiaKotzebue): MONUMENTUL EROILOR PATRIEI din faţa Academiei Militare (1957; Zoe Băicoianu,Marius Butunoiu, I. Dămăceanu, T. N. Ionescu); numeroase CLĂDIRI MONUMENTE ISTORICE, DEARTA ŞI ARHITECTURA şi anume: Hanul Manuc (începutul secolului al XIX-lea; atentă restaurare înanii 1968—1972) Palatul Ghica-Tei (1822; în interior fresce de Giacometti), Banca Naţională a României(1885; Albert Galleron şi Cassien Bemard), Palatul de Justiţie (1895; A. Ballu), Palatul C.E.C. (1896—1900; Paul Gottereau), Palatul Parlamentului (1907; Dimitrie Maimarolu), Institutul de Arhitectură „IonMincu" (1912—1927; Grigore Cerchez), Sala Palatului (1960; Horia Maieu, T. Ricci, Ignat Şerban), PalatulRadiodifuziunii (1960: T. Ricci, L. Căreia, M. Ricci), noile clădiri ale Academiei de Studii Economice
  4. 4. (1967—1968), Centrul de Televiziune, sediul Televiziunii Române (1968; T. Ricci, T. lacoban, M.Căciulă),. Aeroportul Internaţional Otopeni (1969), hotelul Intercontinental (1970; D. Ha-riton, I. Moscu,Gh. Nădrag, I. Belea), Teatrul Naţional (1967— 1970; Horia Maieu, Romeo Belea, N. Cucu), InstitutulPolitehnic (1967—1972; Octav Doicescu), Palatul Sporturilor (Sala Polivalentă; 1974); METROUL (treimagistrale a căror lungime însumează 60 km); BAZE TURISTICE ALE COMPANIEI DE TURISMPENTRU TINERET; BAZE SPORTIVE ŞI STADIOANE (Naţional, Steaua, Dinamo, Giuleşti, Olimpia,Patinoarul artificial ş.a.). Pe teritoriul Bucureştilor se află numeroase parcuri şi zone de agrement; dintre acestea vom amintipe cele mai importante. PARCUL HERĂSTRĂU, numit iniţial Parcul Naţional, a început să fie amenajat în anul 1936 peun teren vast cuprins între Şoseaua Kiseleff şi lacurile Herăstrău şi Floreasca. Extins şi transformat în anul1951, parcul ocupă în prezent suprafaţa de 187 ha, inclusiv lacul. Pe lac se află trei insule; două mai mici,pe care se înalţă sălcii şi plopi, şi alta mai mare, cunoscută sub numele de Insula Trandafirilor, legată derestul parcului prin poduri frumos arcuite şi situată în partea de sud a lacului. În incinta parcului se găsesc un teatru în aer liber (3 000 locuri), pavilioane pentru biblioteci şiexpoziţii, terenuri şi baze sportive, o seră în care se cultivă plante necesare parcului, Expoflora,debarcadere, un parc de distracţii pentru copii, busturi ale unor oameni de cultură români şi străini. În parc vegetează un unicat dendrologic, o varietate a salcîmului japonez cu ramuri plîngătoare şifrunze pătate cu alb. Întrucît era necunoscut în literatura de specialitate şi a fost descris pentru întîia dată despecialiştii din ţara noastră, în anul 1960, a primit numele de Sophora japonică Bucureşti (existenţasalcîmului a înregistrat-o şi prestigioasa revistă „The American Horticultural Magazine", care i-a subliniatvaloarea ornamentală). PARCUL LIBERTĂŢII, amenajat pe Dealul măreţului, acoperit odinioară cu viţă de vie, ocupăsuprafaţa de 36 ha. Deşi primele preocupări pentru crearea unui parc în zonă dateaza din anul 1864, parcula fost inaugurat abia în anul 1906 după proiectul realizat de Louis Redon. În parc se află Arenele Libertăţii (capacitate 5 000 locuri), vastă construcţie în formă de potcoavă,cu coloane în stil doric, concepută de arhitectul Negrescu, pentru reprezentaţii teatrale în aer liber. Tot aicipoate fi admirată Fîntîna Gheorghe Gr. Cantacuzino, monument în stil neoclasic, înălţat în anul 1870.Construcţia, realizată din blocuri de piatră care imită stîncile, are faţada şi părţile laterale prevăzute cubasoreliefuri şi piloni de susţinere pe care sînt fixate plăci de ceramică înfăţişînd steme şi cavalerimedievali. Partea din faţă dispune de o firidă la baza căreia se găseşte un mic bazin de piatră din careţîşneşte apa. În parc trăiesc copaci seculari printre care şi un exemplar din arborele mamut (Sequoia gigantea)originar din munţii Sierra Nevada şi California (S.U.A.), unde atinge peste 100 m înălţime, pînă la 10 m îndiametru şi vîrstă impresionantă de peste 4 000 de ani. În faţa intrării în parc este amplasată Fîntîna Zodiacului, construită în anul 1934 după planurilearhitectului Octav Doicescu. Decoraţia cuprinzînd un ciclu de mozaicuri în alb şi negru, reprezentîndsemnele zodiacului, aparţine sculptorului Mac Constantinescu. GRĂDINA CIŞMIGIU, cea mai veche grădină publică amenajată în Bucureşti, a fost inaugurată la22 martie 1860, actuala sa înfăţişare datorîndu-se, în mare, peisagistului Fr. Rebuhn. Dintre arborii şiarbuştii care se evidenţiază prin raritatea speciei amintim: Pinus jeffreyi, un pin originar din America deNord, Libocedrus decurrens, conifer din America, un stejar masiv şi secular (Quercus robur), alunul turcesc(Corylus colura) ş.a. Punctele de atracţie ale Cişmigiului sînt: lacul, terasa cu trandafiri, Rondul roman (unde sîntamplasate busturile mai multor scriitori clasici români), busturile altor scriitori şi publicişti (TraianDemetrescu ,George Panu, Maica Smara), Monumentul eroilor francezi (executat în marmură de Carrara decătre sculptorul Ion Jalea în anul 1922). Dintre celelalte parcuri bucureştene menţionăm: PARCUL TINERETULUI (cu Palatul Sporturilorşi Culturii, fîntîni arteziene, lac, loc de distracţii pentru tineret etc.), PARCUL CIRCULUI, PARCULKISELEFF, precum şi parcurile şi grădinile mai mici: COPILULUI, NICOLAE BĂLCESCU, VITAN,IOANID, GRĂDINA ICOANEI, DRUMUL TABEREI ş.a. Pe teritoriul oraşului sînt ocrotiţi o serie de arbori şi arbuşti care se evidenţiază prin raritateaspeciei în această zonă geografică sau prin dimensiuni, vîrstă şi particularităţi morfologice. Asemeneaarbori sînt: tisa (Taxus baccata; în str. Ştirbei Vodă nr. 132 şi Tunari nr. 34), exemplare de peste 100 de ani,avînd coronament bogat şi o mare valoare decorativă; magnolia (Magnolia dianae; în str. Polonă nr. 4,Berthelot nr. 26, Sergent Militam nr. 8, General Dona nr. 12 ş.a.), specie ornamentală ocrotită la care florile
  5. 5. apar direct pe ramuri şi înainte de înfrunzire; dudul alb (Morus alba; str. Batistei nr. 2) originar din China,în vîrstă de peste 200 de ani; salcîmul japonez (Sophora japonică; str. M. Ser-ghiescu nr. 11) plantat în anul1910; platanul (Platanus acerifolia; lîngă podul Cotroceni), exemplar de peste 200 de ani, cu diametrulpeste 1 m; liliacul (Syringa vulgaris), un exemplar mare, cu diametrul de peste 50 cm aflat pe str. MihaiEminescu; în grădina Casei Scriitorilor „Mihail Sadoveanu" (Calea Victorie nr. 115) vegetează un exemplarunic de ulm de cîmp, remarcabil prin coroana sa ramificată şi frunze mici. ÎMPREJURIMI PĂDUREA CERNICA se întinde de la şoseaua Bucureşti — Călăraşi (DN 3) spre sud, pînă lavalea Colentinei unde se află Lacul Cernica (341 ha şi un volum de apă de 7 000 000 m3). În curteamănăstirii din apropiere se întîlnesc doi stejari seculari în vîrstă de 250 de ani; alături de ei se remarcăcarpeni, ulmi, tei. Fauna de interes cinegetic este reprezentată de căprioare, mistreţi, iepuri şi pe alocuripisici sălbatice. În apele lacului creşte ostrăţelul bălţilor (Utricularia vulgaris), plantă carnivoră cu frunzelipicioase şi cozi lungi. În lac trăiesc ştiuca (Exos luduş), bibanul (Perca fluviatilis), plătica (Bramabrama), linul (Ţinea ţinea) şi alte specii de peşti. PĂDUREA PUSTNICUL este accesibilă pe şoseaua Bucureşti - Călăraşi (DN 3) pînă la km 14,5,apoi la stînga pe un drum nemodernizat ce traversează pădurea de la vest la est sau se merge pe oramificaţie laterală asfaltată. Pădurea, amenajată pentru prima dată la sfîrşitul secolului trecut (1882), ocupăsuprafaţa de 855 ha şi este populată de numeroase specii ca: stejarul, cerul (Quercus robur), teiul (Tiliapucios, frasinul (Frasinus excelsior), paltinul (Acer platanoides), carpenul (Carpinus betuluş), jugastrul(Acer campestre), ulmul, salcîmul (Robinia pseudacacia). În apropierea pădurii se află Lacul Pustnicul şi mănăstirea Pasărea (1813), unde în anul 1864 s-aînfiinţat o şcoală primară şi un spital pentru locuitorii satelor din jur; aici şi-a petrecut ultimii ani de viaţăsculptorul Gheorghe Anghel, creatorul statuii lui Mihai Eminescu din faţa Ateneului Român. PĂDUREA JILAVA, situată în partea sudică a municipiului, spre Giurgiu (DN 5), are aspect dezăvoi, dominaţi fiind plopii euroamericani, plopii indigeni, stejarul, frasinul, salcia (Salix purpurea, arţarul(Acer platanoides), salcîmul. PĂDUREA MOGOŞOAIA, una dintre principalele zone turistice ale Capitalei, este accesibilă fiepe şoseaua Bucureşti — Ploieşti (DN 1 A), pînă în comuna omonimă, fie pe şoseaua Bucureşti —Tîrgovişte (DN 7), pînă în comuna Chitila şi apoi încă 3 km pe o ramificaţie asfaltată la dreapta. Vegetaţia forestieră cuprinde teiul, salcîmul, aninul (Alnus incăna), jugastrul şi alte specii. Aicivegetează cele mai frumoase arborete de tei din apropierea Bucureştilor, unele exemplare avînd înălţimeade 25 m, diametrul de 40—50 cm şi trunchiuri drepte pe mari porţiuni, cu coroane mari şi frumoase. Deasemenea, în pădure supravieţuiesc stejari monumentali (vîrsta în jur de 150— 160 de ani, înălţimea depeste 30 m şi diametre de 80—100 cm). În apropiere se află comuna Mogoşoaia, atestată documentar din vremea lui Mihai Viteazul(1598). Ca obiective turistice amintim palatul construit în anul 1702 de către domnitorul ConstantinBrîncoveanu şi lacul Mogoşoaia (92 ha suprafaţă, 4,8 km lungime, 1 220 000 m3 volum de apă). Km 10 (DN 1) PĂDUREA DĂNEASA Pădurea compusă din arbori de diferite esenţe, predominanţi fiind cerul şi gîrniţa, are alei bineîntreţinute şi poieni pitoreşti. Aici se găsesc restaurantul „Pădurea Băneasa", construit în anul 1930 dupăplanurile arhitectului Octav Doicescu, popasul turistic „Băneasa" (140 locuri în căsuţe), braseria„Camping", Grădina Zoologică, cea mai mare din ţară, Poligonul de tir sportiv Tunari, unul dintre cele maimoderne clin lume. Km 21 (DN 1) PĂDUREA CALDARUŞANI (ramificaţie la dreapta, 41 km prin Băieţeşti,Căciuiaţi, Moara Vlăsiei pe DJ 101 + DJ 101 C) Pădurea, ocupînd suprafaţa de 468 ha (din care 125 ha constituie REZERVAŢIE FORESTIERĂ),este alcătuită din stejari seculari, cer, stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), gîrniţă (Quercus frainetto),arţar tătăresc (Acer tataricum) şi alte specii. Iepurii, vulpile, căprioarele, cerbii lopătari şi fazanii sîntexemplarele de faună care populează pădurea. Frumuseţea peisajului este completată de lacul Căldăruşani, în suprafaţă de 224 ha, lung de 4,5 km
  6. 6. şi cu adîncimea maximă de 5 m. Pe lîngă stuful (Phragmites communis) ce se întinde în larg, formînd plauricu grosimea de pînă la 1 m, se mai întîlneşte nufărul alb (Nymphaea alba), nufărul galben (Nuphar luteum),stînjenelul de baltă (Ins pseudacorus), papura (Typha latifolia). În zona pădurii se înalţă mănăstireaCăldăruşani, monument reprezentativ pentru epoca lui Matei Basarab. Km 35 (DN 1) PĂDUREA SNAGOV (ramificaţie dreapta 4,5 km) Alături de stejari monumentali, frasini şi tei, aici, în plină cîmpie, cresc în bune condiţii cca 30 deexemplare de fag caucazian (Fagus orientalis), raritate pentru ţara noastră; arborii au vîrsta de peste 100 deani, diametrul cuprins între 50—70 cm şi înălţimea de peste 25 m. Mai semnalăm gorunul, sorbul (Sorbusdomestica, S. tormi-nalis) şi plante ierbacee precum Himatoglosus, Hieracium, Viola Muralis, speciiîntîlnite la peste 60 km depărtare spre nord. Într-un sector al pădurii au fost amenajate începînd din anul 1929 parcul, o adevărată desfătarepentru bucureşteni, şi ştrandul Snagov. Cel mai pitoresc şi mai important dintre toate atracţiile turistice de aici este Lacul Snagov, careface parte din seria limanurilor fluviale din sectorul mijlociu al văii Ialomiţei, întins pe 576 ha, lung de 16,5km şi cu adîncimea maximă de 9 m (cel mai adînc din Cîmpia Română) Lacul Snagov prezintă şi interesştiinţific. Pe malul său s-a organizat o REZERVAŢIE NATURALĂ cuprinzînd 976 ha de pădure şi 180 hadin suprafaţa lacului; printre speciile acvatice protejate se numără otrăţelul, relict terţiar, săgeata apei(Sagittaria sagittifolia) şi nufărul indian (Nelumbo nucijera). Km 60 (DN 1) PLOIEŞTI Aşezat la confluenţa Prahovei cu Teleajenul la mică depărtare de dealurile subcarpatice, Ploieştiuleste cunoscut documentar din anul 1545. Actul de naştere propriu-zis al oraşului îi reprezintă iasădocumentul emis de Mihai Viteazul în anul 1597, prin care vestitul domnitor decidea să-şi ridice aici curteaşi tabăra militară. De la sfîrşitul secolului al XVII-lea, localitatea cunoaşte o continuă dezvoltare datorităsituării sale pe drumul ce lega capitala cu Braşovul. La începutul veacului al XVIII-lea, Antonio Maria delChiaro, vorbind despre oraşele Ţării Româneşti, considera Ploieştiul al patrulea ca importanţă. Dezvoltarea oraşului capătă un ritm vertiginos o dată cu descoperirea zăcămintelor petrolifere.Ploieştiul zilelor noastre este un puternic centru industrial (utilaj petrolier şi petrochimic, produsepetroliere, rulmenţi grei, industrie textilă, alimentară etc.) şi cultural-ştiinţific (teatru, orchestră simfonică,institut de învăţămînt superior etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL PRAHOVA cu Secţie de istorie (unelte dinpaleolitic şi neolitic, ceramică geto-dacă şi romană, tezaur de monede geto-dace găsite la Rîfov, documenteşi exponate privind evoluţia oraşului din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre), Secţie de artă(pictură şi sculptură românească modernă şi contemporană), Expoziţia „Ceasul de-a lungul vremii"(aproximativ 2 000 de ceasornice de tipuri diferite, începînd cu piese din secolul al XVII-lea), MuzeulRepublican al Petrolului (evoluţia extragerii şi prelucrării petrolului), Expoziţia memorială NichitaStănescu şi Secţia memorială I. L. Caragiale (consacrate vieţii şi operei celor doi mari scriitori); MUZEULDE BIOLOGIE UMANĂ în compartimente distincte sînt prezentate bogate informaţii, ilustrate cu o marediversitate de exponate: diapozitive, fotografii, mulaje, piese originale preparate adecvat, instalaţiielectronice, diorame; sectorul de antropogeneză se ocupă de apariţia şi evoluţia omului, printrenumeroasele fosile şi unelte ce au aparţinut purtătorilor unor străvechi civilizaţii numărîndu-se cele deAustralantrapus oltenensis identificat la Bugiuleşti-Vîlcea, cel mai vechi tip de om din Europa; sectorul deanatomie şi fiziologie umană, normală şi patologică prezintă corpul omenesc, precum şi medicamenteromâneşti apreciate în ţară şi peste hotare; sectorul de ecologie se ocupă de raporturile stabilite în natură,între oameni şi biosferă, posibilităţi de adaptare a omului la diferite condiţii de mediu; sînt înfăţişate zoneleprotejate din lume şi din ţara noastră (parcuri şi rezervaţii naturale), elementele de floră şi faună ocrotite delege în România şi în alte părţi ale globului; în cadrul unor expoziţii tematice periodice, muzeul expunediferite colecţii valoroase axate pe ştiinţele naturii; MONUMENTUL VÎNĂTORILOR închinat eroilor din1877—1878 (1898; G. Vasilescu); ANSAMBLUL SCULPTURAL „TRIPTIC DOMNESC": Vlad Ţepeş(1971; V. Blendea), Mihai Viteazul (1971; N. Kruch), Tudor Vladimirescu (1971, O. Iliescu); STATUIA luiDobrogeanu-Gherea (1971; N. Kruch); BUSTURI I. Negulici, I. L. Caragiale etc. În estul oraşului (5 km peDN 1 B), pe valea Teleajenului, se află PARCUL BUCOV (popas turistic, lac cu ambarcaţiuni, ştrand). Km 87 (DN 1 A) VĂLENII DE MUNTE Localitatea, atestată documentar din secolul al XV-lea ca punct de vamă şi tîrg, a devenit
  7. 7. cunoscută datorită Universităţii de vară întemeiată şi condusă de N. Iorga (1908—1914; 1921—1944); totaici a funcţionat şi Tipografia „Datina românească" unde s-au tipărit numeroase lucrări ştiinţifice şibeletristice. După întretăierea cu str. Brazilor, bulevardul N. Iorga urcă spre cartierul Văleanca, unde există, pedreapta, un plop negru (Populus nigra) în vîrstă de aproape 400 de ani, MONUMENT AL NATURII, alcărui trunchi are diametrul de 1,60 m. Scoarţa sa, de culoare cenuşie, este puternic „ridată", iar coroanamult ramificată. Km 108 (DN l, DJ 101 A, DJ 102 C) SLĂNIC Oraşul, aşezat în partea centrală a judeţului, în sectorul nordic al Subcarpaţilor Prahovei, apareatestat documentar într-un act emis în martie 1532 de către domnitorul Vlad Înecatul (1530—1532).Principala bogăţie naturală o zonei, sarea, cunoscută şi exploatată tot mai intens începînd cu secolul alXVII-lea, a jucat un rol determinant în evoluţia economică a Slănicului. Sarea de la Slănic este reprezentată prin mai multe nuclee şi lentile de grosimi variabile (grosimeamedie atinge 340 m), desfăşurate într-un areal de 1,6 km2. Cea mai mare lentilă, cu grosimea de aproape500 m, se află în sectorul central al localităţii. În partea de vest a oraşului, sarea apare la suprafaţă sub forma unui munte în miniatură, unveritabil monument al naturii, considerat ca unul dintre cele mai frumoase şi interesante areale geologice şigeomorfologice ocrotite. MUNTELE DE SARE impresionează prin relieful carstic spectaculos, cu şănţuleţe şi orificiitubulare separate de creste ascuţite, alveole, variate forme rezultate din precipitarea sării, crăpături a-dîncidatorate dizolvării sării pe fisuri etc. Rezervaţia din care face parte Muntele de Sare se desfăşoară pe cca 1,8 ha şi mai cuprinde LaculMiresii, aflat în interiorul muntelui, Lacul Porcilor (1 m adîncime), Lacul Baia Baciului (6 100 m2suprafaţă, 7,62 m adîncimea maximă) şi versanţii înierbaţi, cu floră specifică: sărărica (Salicorniaherbacaea)3 pelinul (Artemisia salina), steluţa (Aster tripholium) ş.a. Oraşul Slănic este important şi prin funcţia de STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES GENERAL. Apa şi nămolul terapeutic din lacurile Baia Baciului şiPorcilor au permis apariţia şi dezvoltarea staţiunii încă din secolul trecut, după cum reiese din douădocumente din 14 şi 20 mai 1853, prin care se solicitau sume de bani din fondul Băilor Slănic, care a fostoficial declarată staţiune în 1889. Climat de dealuri şi coline împădurite; temperatura medie anuală este de 9°C (în iulie, 19,5°C, iarîn ianuarie, cca —3,5°C); precipitaţiile ating în medie cca 750 mm anual. Factori naturali de cură; apa minerală a lacurilor, clorurosodică concentrată, nămol terapeutic dinlacurile Baia Baciului şi Porcilor; microclimat în salina Unirea; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiunireumatismale, afecţiuni posttraumatice, a-fecţiuni ginecologice, afecţiuni neurologice periferice, afecţiunirespiratorii. Obiective turistice: CASA CĂMĂRĂŞIEI, unde este amenajat MUZEUL SĂRII (roci şiminerale salifere, sortimente de sare provenite din salinele ţării, informaţii referitoare la caracteristicilemineralogice şi chimice ale zăcămintelor de sare); SALINA UNIREA (în interior, la 210 m adîncime, seaflă Sala Genezei, unde pot fi admirate busturile dăltuite în sare ale lui Burebista, Decebal, Traian, MihaiEminescu, precum şi Statuia lui Mihai Viteazul). Km 141 (DJ 102 C) BAICOI Fostă moşie domnească, donată de Mihai Viteazul moşnenilor din Ploieşti în anul 1599. În razaadministrativă a oraşului intră şi STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ DE INTERES LOCAL ŢINTEA,indicată în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor. În apropiere se trece peste paralela 45°, linie imaginară care împarte emisfera nordică în două părţiegale (jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord). Punctul a fost marcat prin construirea unui motel. Km 152 (DN 1) BĂNEŞTI La intrarea în comună se înalţă MONUMENTUL închinat lui Aurel Vlaicu care, în ziua de 13septembrie 1913, s-a prăbuşit în perimetrul localităţii pe cînd încerca cea dintîi traversare a Carpaţilor cuavionul construit de el.
  8. 8. Km 152 (DN 1) CÎMPINA Oraşul, situat la confluenţa Prahovei cu Doftana, este atestat documentar din anul 1503. El acunoscut o intensă dezvoltare o dată cu începerea exploatării zăcămintelor de ţiţei din zonă; în anul 1895aici a intrat în funcţiune cea mai mare rafinărie din Europa epocii respective. Obiective turistice: MUZEUL MEMORIAL „NICOLAE GRIGORESCU" (creaţii ale mareluipictor, mobilier etc.); CASTELUL lui Bogdan Petriceicu Hasdeu; BUSTUL lui Aurel Vlaicu. În perimetruloraşului se găseşte şi STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ DE INTERES LOCAL POIANA CÎMPINA,cunoscută şi folosită încă din secolul trecut datorită izvoarelor sale cu apă minerală clorurosodicăconcentrată, bicarbonată, sulfatată, hipertonă. Bazinele pentru băi minerale, precum şi instalaţiile pentruaero-, helio- şi fizioterapie sînt utilizate în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor, afecţiunilor sistemuluinervos periferic, afecţiunilor ginecologice. Km 170 (DN 1) COMARNIC Oraşul, amplasat pe ambele maluri ale Prahovei, la contactul Munţilor Gîrbova cu Subcarpaţii,este amintit în documentele secolelor XV—XVI ca vechi tîrg şi centru de schimb; localnicii se ocupau cucărăuşia, Comarnicul fiind cunoscut şi ca locul unde se tundeau oile. La sfîrşitul secolului al XIX-lea aici s-a construit o fabrică de var. În prezent, în oraş, pe lîngă fabrica de ciment, mai funcţionează unităţi pentru prelucrarealemnului şi pentru producerea materialelor de construcţii. De asemenea, Comarnicul este renumit pentrucovoarele şi cusăturile confecţionate aici. Km 185 (DN 1) SINAIA Oraş — STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, dispusîn amfiteatru, la poalele Muntelui Furnica din masivul Bucegi, Sinaia, denumită şi „Perla Carpaţilor", estesituată la 798—970 m altitudine, dominînd Valea Prahovei. Declarată oraş în anul 1880, Sinaia a devenit o apreciată staţiune bine cunoscută în ţară şi pestehotare. Ea dispune de moderne hoteluri, de telecabina care urcă spre platoul Bucegilor, de pîrtii de schi şide bob etc. Climat de culoar montan; temperatura medie anuală este de 5,5—6,5°C (în iulie, 14,5—16°C, iarîn ianuarie, —3,5... —4,7°C); precipitaţii bogate, ating o medie de 750—l 000 mm anual. Factorii naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent, aer curat, lipsit de praf şi alergeni, bogat înradiaţii ultraviolete; apă minerală sulfuroasă, oligominerală. Indicaţii: nevroza astenică, afecţiuni endocrine, unele boli profesionale, afecţiuni ale tubuluidigestiv şi ale glandelor anexe. Obiective turistice: MĂNĂSTIREA SINAIA, ctitorie a spătarului Mihai Cantacuzino (1695;pictură de Pîrvu Mutu; expoziţie de artă medievală); Castelul Peleş; EXPOZIŢIA „REZERVAŢIANATURALĂ BUCEGI" (aflată în parcul oraşului, prezintă flora şi fauna din Munţii Bucegi); BUSTULactorului Ion Brezeanu. În cartierul Cumpătu s-a organizat încă din anul 1940 o REZERVAŢIE FORESTIERĂ (1,4 ha, ceamai mică din Carpaţii Meridionali). În rezervaţie, străbătută de pîrîul Caşeria (1,5 km lungime) predominăaninul, salcia, caprifoiul (Lonicera Xylosteum), smeurul (Rubus idaeus), călinul (Viburnum opulus),păducelul (Crataegus intermedia), socul (Sambucus nigra). Dintre ierbacee abundă crinul de pădure(Litium martagon), piciorul caprei (Aegopodium podagraria), vineriţa (Ajuga reptans), floarea paştelui(Anemone nemorosaj, piciorul cocoşului (Ranunculus polyanthemos), vioreaua (Scilla bifolia). În zonele unde apa din izvoare sau cea scursă pe pantă se acumulează pot fi observate coadacalului (Equisetum arvense), rogozul (Carex rupestres), creţuşca (Filipendula ulmaria), mana de apă(Glyceria plicata), iar în locuri mai zvîntate nu-mă-uita (Myosotis alpestris), păiuşul (Festuca pumila),captalanul (Petasites hybridus), calcea calului (Caltha laeta), gălbăjoara (Lysimachia nummularis) ş.a.Dintre mamifere, cele mai des întîlnite sînt: veveriţa (Sciurus vulgaris), chiţcanul de munte (Sorex alpinus),şoarecele de pădure (Sylvaenus sylvaticus). Km 191 (DN 1) BUŞTENI ORAŞ-STAŢIUNE aşezat pe cursul superior al Prahovei, la altitudinea de 860—960 m, la poalelemunţilor Jepii Mici (2 143 m alt.), Caraiman (2 384 m alt.) şi Coştila (2 490 m alt.), străbătut de trei pîraiece coboară pe Valea Cerbului, Valea Albă şi Valea Jepilor. Localitatea se dezvoltă mai ales după construirea şoselei de pe Valea Prahovei şi după darea în
  9. 9. exploatare a căii ferate Bucureşti — Braşov; aici s-a înfiinţat în anul 1882 o fabrică de hîrtie, cea mai vechedin ţară. Din anul 1946, actuala staţiune a fost declarată oraş. Climat de culoar montan; temperatura medie anuală este de cca 6°C (în iulie aproximativ 15,5°C,iar în ianuarie cca —4... —5°C); precipitaţiile ating în medie 840 mm anual. Factori naturali de cură: bioclimat tonic stimulent; ape minerale clorurate, iodurate, carbonatate,sodice, calcice şi magneziene hipotone. Indicaţii: nevroză astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă,hipertiroidie benignă, rahitism şi tulburări de creştere la copii. În Buşteni se află COMPLEXUL TURISTIC PENTRU TINERET care organizează interesantedrumeţii şi excursii pe platoul Bucegilor, în zona Zamora, la cascada Urlătoarea şi în alte puncte din masiv. ÎMPREJURIMI MUNŢII BUCEGI, masiv impunător şi grav, ca o adevărată cetate de piatră, sînt accesibili dinBuşteni cu ajutorul telecabinei care urcă pînă la Babele. Traseul, lung de 4 351 m, are o diferenţă de nivelde 1 235 m; cablul este susţinut de şase piloni, iar cabina trece la înălţimea de 160 m. Din anul 1982 sepoate traversa platoul Bucegilor în continuare, cu telecabina de la Babele la Peştera (traseu lung de 2 611m). În prezent, pe o mare suprafaţă a Munţilor Bucegi s-au constituit cîteva rezervaţii. Cea mai întinsă(6 680 ha), de forma unei potcoave, ocupă abrupturile şi înălţimile din est, nord şi nord-est. În cuprinsul ei,pe versantul sudic al Caraimanului şi pe Valea Jepilor, se află o zonă ştiinţifică de protecţie absolută (200ha). Rezervaţia are un caracter mixt, cu elemente de relief extrem de spectaculoase, la care se adaugă obogată paletă floristică şi faunistică. Versantul prahovean adăposteşte pe distanţa de 12 km şi diferenţa de nivel de pînă la 1 600 mdeasupra Văii Prahovei o „colecţie" de forme de relief, văi adînci şi înguste (Valea Coştilei), hornuristrîmte, ridicate aproape vertical (Fisura Albastră din Valea Albă), colţi, ace, ţancuri (Colţul Galbenelor,Acele Morarului, Ţancul Ascuţit), pereţi cu înclinaţie ameţitoare (Marele Perete al Galbenelor). Vegetaţia este reprezentată de tufişurile de jnepeni (Pinus muqo), zîmbrul (Pinus cembra), singuraspecie arborescentă care creste în zona alpină şi care constituie un relict glaciar cu răspîndire limitată la noi,arboretul de larice (Larix decidua), salba moale (Evonymus latifolia), aflat numai în cuprinsul rezervaţiei,tisa, întîlnită în exemplare izolate sau în pîlcuri. Alături de rezervaţia principală, în Munţii Bucegi se mai găseşte REZERVAŢIA PEŞTERA-BABELE, zonă cu. mare afluenţă turistică datorită reliefului complex, pădurii, pajiştilor şi cîtorva punctefosiliere; de asemenea, este de semnalat şi REZERVAŢIA ZĂNOAGA. Aici, dintre enigmaticele„sculpturi" în piatra stîncilor, amintim Babele, Sfinxul şi Omu. Despre Babele (înalte de 4—5 m) geograful Simion Mehedinţi nota că sînt „stînci ciudate,ademenea unor momîi puse înadins să păzească singurătatea cea bîntuită de viscole". Lîngă ele se aflăSfinxul ce reprezintă un bloc, asemănător cu un imens cap de om, de cca 12 m lăţime şi 8 m înălţime. Apariţia Babelor şi a Sfinxului a fost determinată de alternanţa stratelor cu alcătuire diferită asupracărora au acţionat agenţii externi (îngheţ-dezgheţ, şiroirea, vîntul). Vîrful Omu apare ca un bloc masiv, cutrei feţe. N. Densuşianu, în lucrarea sa Dacia preistorică (Bucureşti, 1913), îl numea „Columna cerului". Înapropierea lui există o stîncă uriaşă, înaltă de cca 20 m şi lată de 10 m. Fig 01. LEGENDA Fig 02. Rezervaţia Peştera-Babele mai include în arealul său şi Peştera Ialomiţei (1 128 m lungime),cunoscută din secolul al XVI-lea, Peştera Pustnicului, care impresionează prin formele de concreţiuni bineconservate, Cheile Urşilor, Cheile Horoabei, cu versanţi abrupţi de 150—200 m. Ca rarităţi floristice remarcăm stînjenelul de munte (Iris dacica), nopticoasa (Hesperismoniltformis) şi păiuşul. Rezervaţia Zănoaga rămîne, în principal, o rezervaţie floristică, una dintre celemai reprezentative din lanţul carpatic. Km 205 (DN 1) PREDEAL Oraş situat pe culmea care desparte Valea Prahovei de Valea Timişului, străjuit de masivelemuntoase Bucegi, Postăvarul, Piatra Mare şi Clăbucet, Predealul este cea mai înaltă aşezare urbană din ţaranoastră (1 040 m altitudine).
  10. 10. STAŢIUNEA CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL a cunoscut o amplădezvoltare; aici s-au construit noi şi confortabile hoteluri, s-a modernizat vechea bază de cazare, s-auamenajat pîrtii de schi, dotate cu mijloace mecanice de transport. Climat montan; temperatura medie anualăeste de 5°C (în iulie, 14,5°C, iar în ianuarie, —5°C); precipitaţii abundente care ating cca 950 mm anual;stratul de zăpadă se menţine peste 100 zile, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: afecţiuni endocrine, nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj şi convalescenţă custare generală bună, rahitism şi tulburări de creştere la copii. Din Predeal se organizează excursii la cabanele Susai (1 350 m alt.), Clăbucet-Plecare (1 456 malt.), Trei Brazi (1 128 m alt.), Gîrbova (1 350 m alt.), Poiana Secuilor (1 070 m alt.), Diham, Pîrîul Rece. Km 228 (DN 1) BRAŞOV Braşovul, cel mai mare oraş din depresiunea omonimă, dezvoltat pe o veche vatră de locuire şipermanenţă dacă, daco-romană şi românească, apare menţionat documentar pentru prima oară în anul 1234,în aşa-numitul Catalogus Nivinensis unde figura sub numele de Corona. În anul 1252 localitatea esteamintită cu noua denumire de Barasu, iar din 1294 izvoarele documentare îl consemnează cu numele actualde Braşov. Centru meşteşugăresc şi comercial de primă importanţă în tot cursul evului mediu, Braşovul aîntreţinut strînse şi constante relaţii cu cele două ţări române de la sud şi est de Carpaţi. În martie 1600,dieta Transilvaniei convocată de Mihai Viteazul recunoştea vechile drepturi ale românilor din Ţara Bîrsei.În timpul revoluţiei de la 1848 oraşul a constituit un punct de întîlnire al revoluţionarilor din toate cele treiţări române. Oraşul a deţinut şi un însemnat rol cultural; aici a funcţionat cea mai veche şcoală românească(şcoala din Schei), iar în tipografia braşoveană diaconul Coresi a tipărit, în a doua jumătate a veacului alXVI-lea, numeroase cărţi în limba română, începînd din anul 1838, periodicul „Gazeta Transilvaniei",înfiinţat de George Bariţiu, organ pus în slujba idealurilor naţionale, sociale şi culturale ale românilor, aveasă devină una dintre revistele citite de românii de pretutindeni. Braşovul contemporan este un oraş cu funcţie economică importantă — fabrici de tractoare,autocamioane etc. —, precum şi cu funcţie cultural-artistică şi ştiinţifică (teatru, centru universitar, presă,muzee etc.). Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN (găzduit într-o clădire monument de arhitectură dinsecolul al XV-lea, fosta primărie a oraşului; colecţii arheologice, documente şi exponate referitoare laepocile medievală, modernă şi contemporană); vechile fortificaţii medievale (Turnul Alb şi Turnul Negru),ambele din veacul al XV-lea; Bastionul Ţesătorilor, secolele XV—XVI, sediul Secţiei muzeale „CetateaBraşovului şi fortificaţiile din Ţara Bîrsei); MUZEUL CULTURII ROMÂNEŞTIDIN SCHEIIBRAŞOVULUI (istoria tiparului, artă medievală, sala de clasă a primei şcoli româneşti din Transilvaniaetc.); POARTA ECATERINA (secolul al XVI-lea, cu vechea stemă a oraşului); CASA NEGUSTORILOR(veacul al XVI-lea cu refaceri ulterioare); BISERICA NEAGRA (secolele XIV—XV, cea mai mareconstrucţie în stil gotic din ţara noastrăV BARTOLOMEU (veacul al XIII-lea; gotic timpuriu); SF.NICOLAK DIN SCHEI (ctitorie din secolul al XV-lea ridicată cu sprijinul domnitorilor Ţării Româneşti);STATUIA lui Johannes Honterus; MONUMENTUL închinat eroilor din primul război mondial: PALATULPOŞTEI; CLĂDIREA TEATRULUI DRAMATIC; PARCUL CENTRAL ş.a. Oraşul este străjuit de Dealul Tîmpa (957 m alt.), acoperit în întregime cu pădure; o suprafaţă de188.2 ha constituie REZERVAŢIE ŞTIINŢIFICA, aici fiind descoperite obsiga bîrsana şi crucea voinicului. ÎMPREJURIMI POIANA BRAŞOV (13 km pe DL) STAŢIUNE CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL situată la 1 030 m altitudine, cea mai importantă staţiune românească pentru sporturile de iarnă.Prima menţiune documentară a locului actualei staţiuni datează de la începutul veacului al XV-lea (1427).Azi, Poiana Braşov dispune de o mare şi modernă bază de cazare, precum şi de numeroase dotări ca:terenuri de minigolf, terenuri de tenis, volei, baschet, patinoar, stadion, pîrtii de schi amenajate, treitrambuline (de 90 m, 70 m şi 40 m), transport electric pe cablu etc. Climat de munte; temperatura medie anuală este de cca 5°C (în iulie, 14,5°C, iar în ianuarie, —5°C); precipitaţiile înregistrează peste 900 mm anual; stratul de zăpadă, cu grosimea medie în jur de 50 cm,
  11. 11. se menţine aproximativ 200 de zile pe an. Factori naturali de cură: bioclimat tonic, stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, hipertiroidie benignă,rahitism şi tulburări de creştere la copii, anemii secundare, unele forme de astm bronşic şi de bronşiteastmatiforme. Haina vegetală ce îmbracă staţiunea cuprinde poieni acoperite cu pajişti formate din păiuş roşu(Festuca rubra), iarba cîmpului (Agrostis tenuis), ţepoşica (Nardus stricta) şi plante cu flori ca genţiana(Genţiana sp.), brînduşele (Cracus vernus), margaretele (Chrysanthemum leucanthenum) şi altele. În timp ce pantele vestice, nordice şi sudice sînt acoperite cu păduri de amestec de fag şi răşinoase,cele estice, puternic înclinate, cuprind păduri de molid. Dintre animale şi păsări amintim: veveriţa, ursul(Ursus arctos), căprioara (Capreolus capreolus), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), corbul(Corvus corax), şorecarul (Buteo buteo). CRISTIAN (11 km pe DN 73), localitate amintită documentar din secolul al XIII-lea, undecercetările arheologice au identificat prezenţa umană încă din neolitic, epoca bronzului şi din cea de-a douaperioadă a fierului; s-au evidenţiat urmele unei aşezări dacice, daco-romane şi româneşti (ceramică, unelteagricole şi podoabe). În estul şi sud-estul comunei se află două perimetre ocupate cu stejari, declarateREZERVAŢIE FORESTIERĂ datorită altitudinii relativ înalte (600—700 m) la care cresc aceşti arbori,aspectului lor impunător, precum şi a vechimii exemplarelor (400 de ani). Prezenţa stejarului la Cristian, ca şi în Poiana Braşov, dovedeşte că în trecut specia acoperea şiversanţii nord-vestici ai colinelor ce se desprind din Postăvar. Alături de stejar se mai remarcă aicijugastrul, frasinul şi ulmul. ZĂRNEŞTI (27 km pe DN 73 A), localitate amplasată la poalele masivului Piatra Craiului, într-uncadru natural deosebit, care-i conferă şi un profil de interes turistic (drumeţie, odihnă şi agrement). PIATRA CRAIULUI, cea mai grandioasă creastă calcaroasă din munţii României, de forma unuiarc larg deschis, se întinde pe lungimea de 22 km, de la Zărneşti şi pînă aproape de Podul Dîmboviţei. Secaracterizează printr-o înfăţişare unică în geografia Carpaţilor din ţara noastră prin faptul că esteînconjurată din toate părţile de zone depresionare. La nord, domină, prin pereţii săi stîncoşi, DepresiuneaŢara Bîrsei, culmile vestice, mai scunde, se opresc în Valea Dîmboviţei, iar în sud şi est se află culoarulintramontan Bran — Rucăr. În dreapta acestuia calcarele ajung pînă la grosimea de 800 m (în porţiunea ceamai înaltă, Vîrful La Om, 2238 m alt). Masivul Piatra Craiului poate fi împărţit în trei unităţi bine individualizate: Piatra Mică (1 816 malt.), Piatra Craiului Mare (2 238 m alt.) şi Pietricica (1 764 m alt.). Aceste unităţi se diferenţiază între eleprin înălţime, masivitatea reliefului sau prin peisajul geografic general. Creasta principală (Piatra Craiului Mare) domină împrejurimile prin abrupturi înalte, cu pereţiaproape verticali. Cea mai mare parte a peretelui vestic este acoperită la poale cu o întinsă cuvertură degrohotişuri fixate sau semifixate. Aici, pe lungimea de 4 km, se înşiruie limbile gigantice ale MareluiGrohotiş. Pe calcare apare o gamă variată de forme carstice: peştera şi portalul de la Cerdacul Stanciului,misterioasa Moara Dracului, o enormă excavaţie suspendată la înălţime, chei, hornuri, doline, izbucuri.Versantul estic are şi el două avene: Vlăduşca (70 m adîncime) şi Grind (120 m adîncime). La capetele eicreasta este limitată de tăieturi adînci. În nord se află Cheia Prăpăstiile Zărneştilor (un defileu lung de cca 4km, cu pereţi înalţi de pînă la 200 m), iar în sud se găsesc Cheile Dîmbovicioarei (5 km lungime). Capătulde sud reprezintă, de fapt, cea mai puternică înmănunchere de chei din întreaga ţară. În afara CheilorDîmbovicioarei aici se mai întîlnesc cheile de la Plaiul Mare şi cele de sub Muntele Ghimbavul, ambele peValea Dîmboviţei. Cheile Ghimbavului, ale Crovului, cele din Valea Cheii, Valea Rudăriţa şi ValeaPrepeleagului au pereţi abrupţi. Văile ce străbat masivul — Bîrsa Mare, Rîul Mare al Zărneştilor, Dîmboviţa, Dîmbovicioara — auun drenaj intermitent (datorită calcarelor) şi se găsesc numai la periferia lui. Datorită faptului că rocilecalcaroase predomină, absorbind mai multă căldură, în zona superioară a masivului temperatura medieanuală se menţine la 0°C. Cantitatea medie anuală de precipitaţii atinge 1 200 mm, din care 50% reprezintălapoviţa şi ninsoarea. Prezenţa absolută a calcarelor determină ca vegetaţia să conţină numeroase endemisme. Pînă la 1400 m altitudine se găsesc pădurile de făgete compacte sau împreună cu bradul alb şi tisa. În etajul superior(1 700 m alt.) pădurea este alcătuită din molidişuri compacte, care formează un brîu continuu la poalelecrestei. Acest etaj se continuă mai sus cu tufişuri de jneapăn şi ienupăr. Pe grohotişurile calcaroase, situatela 1 600—l 650 m, cresc linariţa (Linaria alpină), măcrişul, firuţa (Poa nemoralis), macul galben (Papaverpyrenaicum), feriga. Între 1 800—2 100 m întîlnim o vegetaţie adaptată condiţiilor climatice aspre de la
  12. 12. marile altitudini; ea cuprinde: arginţica (Dryas octopela), ciocul berzei (Genarius caerulatum), — genţiane,tufe de smîrdar. În pădurile de la poalele Pietrei Craiului, precum şi în etajul subalpin se găsesc numeroasemamifere: mistreţul, căpriorul, rîsul, vulpea, lupul; frecvent este şi ursul care populează mai ales pădurilecompacte de conifere; în etajul alpin trăieşte capra neagră. Reptilele sînt reprezentate prin şopîrlele Lacerta agilis şi L. muralis, din zona forestieră, precum şiLacerta vivipara, întîlnită pe stîncile din golul alpin. Dintre păsări, cele mai cunoscute sînt: cocoşul demunte, acvila, ciocănitoarea, mierla de stîncă (Monticola saxatilis). În masivul Piatra Craiuiui s-a organizat, începînd cu anul 1938, una dintre cele mai interesanteREZERVAŢII NATURALE MIXTE din munţii României, Rezervaţia Piatra Craiului, întinsă pe 1 200 ha(pe versanţii nordici, nord-vestici, vestici şi creasta masivului). În rezervaţie trăieşte unul dintre cele mairemarcabile elemente din Europa, garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), MONUMENT ALNATURII, întîlnită numai în acest masiv. b. BRAŞOV — SIBIU (145 km) Km 14 (DN 1) CODLEA Oraş menţionat documentar din anul 1265 şi unde în luna octombrie 1599 a poposit MihaiViteazul în drum spre Şelimbăr, locul strălucitei victorii care avea să ducă la unirea Transilvaniei cu ŢaraRomânească, deschizîndu-se astfel drumul către prima unire politică a ţărilor române, realizată în anul1600. Localitate renumită prin celebrele sale sere de flori şi cu multe alte obiective turistice: monumenteistorice (cetate ţărănească construită în anul 1432, apreciată drept cea mai mare fortificaţie de acest fel dinŢara Bîrsei), izvoare mezotermale (27°C) de la ştrandul Codlea şi amenajările din jurul lor etc. Măgura Codlei (1 292 m alt.), considerată de localnici drept barometrul lor (cînd vîrful măguriieste învăluit în ceaţă cei din Codlea ştiu sigur că vremea va fi urîtă), aparţine de Munţii Codlea, care factranziţia între Munţii Făgăraş şi Munţii Persani. Din acest punct de vedere al structurii geologice MunţiiCodlea se aseamănă atît cu Munţii Făgăraş (prin prezenţa şisturilor cristaline), cît şi cu Munţii Persani(existenţa rocilor vulcanogen-sedimentare). Km 27 (DN 1) DUMBRĂVIŢA (5 km derivaţie pe dreapta) Pe teritoriul localităţii, în lunca pîrîului Homorod, se află o MLAŞTINA EUTROFĂ (6,5 ha),declarată REZERVAŢIE NATURALĂA, alimentată cu apa unor izvoare reci de terasă, cu debit mare înperioadele ploioase. În perimetrul rezervaţiei se întîlnesc pajişti de coada iepurelui de mlaştină (Sesleria uliginosa),trestişuri şi cenoze ale asociaţiei Scholneturn nigricantis), care adăposteşte planta numită jimlă (Armeriamaritima ssp barcensis), endemism al Ţării Bîrsei, trifoistea (Menyanthes trifoliata), şapte degete(Comarum palustre), gălbenele, odo-leanu (Valeriana simplicifolia) bulbucii de munte (Trolliuseuropaeus), bumbăcăriţa (Eriophorum vaginatum). Km 44 (DN 1) PERŞANI Localitate cu elemente de staţiune balneoclimatică. Apele minerale clorurate, bicarbonatate,calcice, precum şi nămolul sapropelic sînt indicate în tratamentul afecţiunilor reumatismale şi ginecologice(în comună se poate ajunge şi pe calea ferată, pe linia Braşov — Sibiu, coborîndu-se la staţia C.F.R.Persani). Km 52 (DN 1) ŞERCAIA Localitatea, aflată la extremitatea nord-vestică a Ţării Bîrsei, pe malul pîrîului Şercaia, laconfluenţa acestuia cu Oltul, este atestată din anul 1235. Aici, în secolul trecut a activat o secţie a ASTREI,care difuza ziare şi cărţi, cultiva dragostea pentru folclor, pentru portul tradiţional, organiza serbări,conferinţe etc., tradiţiile culturale fiind păstrate şi astăzi. În comună exista o pepinieră care oferă, anual,zeci de mii de puieţi. În sudul Şercaiei (4 km pe DN 73 A şi spre vest încă 4 km pe DL) se întinde, pe 400 ha,REZERVAŢIA BOTANICĂ POIANA CU NARCISE din Dumbrava Vadului, considerată printre cele maiînalte rezervaţii de acest fel din Europa. Ea se dezvoltă într-o pădure de stejari cu mari poieni şi secaracterizează printr-o neobişnuită abundenţă, în lunile mai-iunie, a narciselor (Narcissus stellaris). Flori cecresc obişnuit în păşuni, fîneţe, poieni umede, narcisele sînt răspîndite în Alpi, Munţii Jura, Tirol,
  13. 13. Iugoslavia, nordul Greciei, la noi în ţară întîlnindu-se şi în judeţele Bistriţa-Năsăud, Hunedoara,Maramureş, Mureş şi Prahova, Prezenţa narciselor în număr foarte mare în această pădure veche de peste 100 de ani estedeterminată de slaba umbrire şi de solul podzolic ce a favorizat îmnlăştinirea terenului, situat în zona cuprecipitaţii abundente din Depresiunea Făgăraşului. Narcisele cresc în asociaţie cu piciorul cocoşului, ţepoşica, mălaiul cucului (Luzula campestris) şialte plante. Dintre alte specii, în rezervaţie se mai găsesc răculeţul (Polygonum bistorta), tămîioara (Violaelatior), stînjenelul siberian (Iris sibiria), bulbucii de munte. Km 99 Intersecţia DN 1 cu DRUMUL TRANSFĂGĂRĂŞAN DRUMUL TRANSFĂGĂRĂŞAN, situat la cota cea mai înaltă de traversare a Carpaţilor (2 040 malt.), cu peste 30% din lungime desfăşurată în gol alpin, străbate Munţii Făgăraş, făcînd legătura cu oraşulCurtea de Argeş; el are lungimea de 90,167 km. Transfăgărăşanul trece pe lîngă cascada Bîlea (50 m înălţime), care cade spumegînd pe un peretede stîncă aproape vertical, şi coboară la Lacul Bîlea, cel mai mare lac glaciar din Munţii Făgăraşului (4,6 hasuprafaţă şi adîncimea maximă 11,3 m). Lacul şi împrejurimile lui fac parte din REZERVAŢIA NATURALĂ BÎLEA întinsă pe 200. ha.Relieful rezervaţiei este accidentat, cea mai mare parte din suprafaţa sa fiind alcătuită din pante abrupte,orientate nord-sud, cu înclinaţii de 25—45°. În estul lacului se înalţă vîrful Vînătoarea lui Buteanu (2 508m alt.). Un reprezentant deosebit al faunei din zona alpină îl reprezintă capra neagră; ea are o extraordinarăagilitate şi siguranţă în mişcări, precum şi o atenţie trează la cel mai neînsemnat zgomot. Nici un alt animalnu se încumetă să se ridice la înălţimea piscurilor stîncoase pe care le stăpîneşte capra neagră. Km 145 (DN 1) SIBIU Municipiul Sibiu, situat în Depresiunea Sibiului, pe terasele Cibinului, este înconjurat spre nord dedealuri, iar spre sud de Munţii Cibinului (Cindrel). Atestat documentar în anul 1192, cînd era un simplu sat, Sibiul devine peste trei decenii, în 1224,sediul unui comite, pentru ca în a doua parte a secolului al XIV-lea (1376) să ajungă unul dintre cele maimari oraşe ale Transilvaniei, puternic centru meşteşugăresc şi comercial, în strînse relaţii cu ŢaraRomânească. În timpul revoluţiei de la 1848—1849, în Sibiu şi-a avut sediul Comitetul Naţional Român.Oraşul a deţinut şi o funcţie culturală de mare însemnătate; prima şcoală datează de la 1380, în anul 1528 seînfiinţa prima tipografie din Transilvania, unde s-au tipărit şi cele dintîi cărţi în limba română (Catehismulluteran, în 1544 şi Evangheliarul slavo-român în 1551—1553), activitatea teatrală debuta în 1778,Gheorghe Lazăr înfiinţa Seminarul teologic în 1811, în 1844 îşi deschidea cursurile Academia de Drept, în1849 se organiza Societatea Ardeleană de Ştiinţe Naturale, în 1861 lua fiinţă Asociaţia Transilvană pentruLiteratura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), aici au apărut publicaţii ca „Telegraful român",„Transilvania" şi „Tribuna". Sibiul este un puternic centru economic (industrie grea, industrie textilă şi alimentară, industriepoligrafică etc.), social şi cultural (Teatrul dramatic, filarmonică, numeroase scoli, publicaţii literare etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL JUDEŢEAN cu Galeria de Artă Brukenthal (celmai vechi muzeu de artă din ţară; opere reprezentative ale artiştilor români şi străini^ Muzeu de Istorie(amplasat în clădirea fostei primării, edificiu monument de arhitectură; colecţii arheologice, documente şialte exponate referitoare la epocile medievală, modernă şi contemporană), Secţie de Artă Populară (sectorpavilionar şi în aer liber în Pădurea Dumbrava şi Muzeu de Ştiinţele Naturii (înfiinţat în urmă cu cca 130 deani este unul dintre cele mai mari din ţară; patrimoniu bogat şi variat din care se detaşează colecţiile deentomologie cu aproximativ 250 000 de piese, malacologie, cu cca 500 000, de piese botanice, cu 100 000de piese; un loc aparte îl deţine în cadrul muzeului Expoziţia „Sistematica lumii animale", care prezintăevoluţia întregului regn animal, de la cele mai mici forme de viaţă pînă la om); CETATEA MEDIEVALA(ziduri de incintă, bastioane, turnuri); BISERICA URSULINELOR (1479 cu refaceri; gotic şi baroc);BISERICA EVANGHELICA (secolele XIV-XV; gotic); BISERICA FRANCISCANILOR (veacul XV, curefaceri; gotic); BISERICA ORTODOXA (secolul al XVIII-lea); PRIMĂRIA VECHE (casa Altem-berger-Pemfflinger, secolele XV-XVI; gotic); PASAJUL SCĂRILOR; CASA HALLER (secolul al XV-lea; gotic şiRenaştere); STATUIA LUI GH. LAZĂR (1976); HOTELUL CONTINENTAL. În vestul oraşului se află PARCUL SUB ARINI (30 ha) amenajat în secolul trecut (1856);numeroşi arbori şi arbuşti ornamentali exotici ca: Ginkgo biloba, originar din China, brazi caucazieni,,brazi argintii din Sierra Nevada (S.U.A.), arin negru din Africa, plop alb din Himalaya etc.
  14. 14. ÎMPREJURIMI PĂDUREA DUMBRAVA (3 km pe DJ 106), întinsă pe 980 ha şi fiinţînd încă din veacul trecut,cuprinde numeroase specii; predomină stejarul în amestec cu gorunul, carpenul, salcîmul, laricele şi pinul;dintre arbuşti amintim: păducelul, alunul (Corylus avellana) şi cornul (Cornus mas). În Pădurea Dumbrava se găsesc Grădina Zoologică (exemplare de faună din România şi din alteţări), precum şi Muzeul Tehnicii Populare (amenajat pe 100 ha, muzeul deţine un bogat patrimoniu compusdin 165 ele construcţii, numeroase instalaţii tehnice ţărăneşti şi peste 13 000 obiecte de inventargospodăresc). PĂLTINIŞ (31 km pe DJ 106 A) STAŢIUNE CLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL, situată în Munţii Cindrel la altitudinea de 1 380—l 442 m (cea mai înaltă staţiune din ţară).Zonă de păduri cuprinzînd foioase în amestec cu răşinoase (fag, molid, brad, larice). Păşunile şi fînaţele sîntalcătuite mai ales din graminee: păiuş roşu (Festuca rubra), firuţa de livezi (Poa pratinsu, ovăz auriu(Trisetum jlavescens) şi trifoi (Trifolium badium). Climat de munte; temperatura medie anuală este de 4°C (În iulie, cca 12CC, iar în ianuarie,aproximativ —6°C); precipitaţiile medii anuale ating 1 000 mm; stratul ele zăpadă (grosime medie 50— 60cm) se menţine patru-sase luni pe an, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarnă. Factori naturali de cură: bioclimat alpin, tonic stimulent. Indicaţii: nevroza astenică, stări de debilitate, surmenaj fizic şi intelectual, convalescenţă cu staregenerală bună, hipertiroidie benignă, rahitism şi tulburări de creştere la copii, anemii secundare. Dinstaţiune se fac drumeţii spre Cheile Cibinului, Valea Sadului, poiana şi vîrful Cindrel, precum şi excursii laRăşinari, Sibiu, pe Transfăgărăşan şi pe Valea Oltului. CISNĂDIOARA (8 km pe DN l, apoi 12 km pe DJ 106) localitate unde se conservă un monumentde arhitectură fortificat, situat pe un deal izolat, la 585 m înălţime, construit din piatră în stil romanic, înanul 1223, unul dintre cele mai vechi lăcaşuri din Transilvania. Tot aici se află REZERVAŢIA GEOLOGICA „CALCARELE DE LA CISNĂDIOARA" (la cca800 m sud-vest de comună) formată dintr-un bloc mare şi izolat de calcar, asemănător cu un cioc de vultur,ce stă ridicat la 3—4 m deasupra pîrîului Rîuşoru. Blocul este constituit din numeroase cochilii de hipuriţi,amoniţi şi belemiţi de vîrstă cretacic superior, implantate în masa de calcar. OCNA SIBIULUI (5 km pe DNL, apoi 14 km pe DJ 106 B) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERESGENERAL, situată la nord-vest de Sibiu, într-o mică depresiune, la altitudinea de 408 m, într-o zonăacoperită cu păduri de stejar. Apariţia şi dezvoltarea localităţii, atestată documentar pentru prima dată în anul 1263, s-a datoratexploatării sării încă de pe vremea romanilor. Masivul de sare are formă ovală, lungimea de 1 300 m şilăţimea de peste 600 m. Primele analize chimice ale apelor s-au efectuat în anul 1820, iar la 20 iunie 1858 Ocna Sibiului adevenit, oficial, staţiune balneară. Aici se găsesc cele mai multe lacuri saline din staţiunile din Româniaprecum şi cel mai adînc lac de ocnă din ţara noastră. Dintre cele 52 de lacuri numai 15 sînt mai multfolosite pentru tratament (Cloşca, Crişan, Ocniţa, Lacul fără Fund, Lacul Trestiilor, Lacul Avram Iancu şialtele). Lacul Avram Iancu se găseşte pe locul celei mai mari saline, închisă încă din anul 1817; el aînceput să se formeze după 1850, procesul încheindu-se în jurul anului 1890. Lacul are formă circulară,suprafaţa de 1 320 m2, voluimul de apă de 26 772 m3 şi adîncimea maximă de 132,5 m (după alte surse126 m). Datorită salini-tăţii foarte ridicate (180—200 g/1 la suprafaţă şi pînă la 300 g/1 spre fund) laculeste mult solicitat pentru băi. Climat de depresiune intracolinară; temperatura medie anuală atinge 8,8°C (în iulie, 20°C, iar înianuarie,...—4°C); precipitaţiile medii anuale înregistrează 600—700 mm. Factori naturali de cură: apa minerală clorurosodică a unor lacuri; apa minerală clorurosodică,uşor bicarbonatată a izvoarelor Horea, Cloşca şi Crişan; nămol sapropelic extras din lacuri; bioclimatsedativ de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiuni asociate. c. SIBIU — PITEŞTI (160 km) Km 19 (DN 7) TĂLMACIU
  15. 15. Localitate situată la confluenţa Cibinului cu rîul Sadu, în sudul căreia, pe un deal ce dominăîmprejurimile, se văd vestigiile CETĂŢII construite în anul 1370. Cetatea a fost dărîmată în anul 1453, cîndIancu de Hunedoara a hotărît înlocuirea ei cu o fortificaţie ridicată chiar în marginea trecătorii Turnu Roşu. Km 24 (DN 7) BOIŢA Aşezare situată pe malul drept al Oltului, unde au fost descoperite o cetate dacică şi urmele unuiCASTRU ROMAN (secolul al II-lea e.n.). În marginea sudică a localităţii se află CETATEA TURNUROŞU, construită la sfîrşitul secolului al XIII-lea. Km 41 (DN 7) CÎINENI Cea mai importantă comună din Defileul Oltului, situată pe locul castrului roman Pons Vetus, pecele două maluri ale rîului, este atestată documentar din anul 1415, din vremea domniei lui Mircea celBătrîn. Ultima poartă transcarpatică a Oltului în drumul său spre Dunăre o reprezintă defileul dintre TurnuRoşu — Cozia, săpat între stînci cu nume ciudate şi pitoreşti: Foarfeca, Armăsarul, Clopotul ş.a.; în zonărîul face ocolişuri bruşte în puncte cu denumiri sugestive ca Cîrligul Mare şi Cîrligul Mic. Defileul estestrăbătut de o modernă şosea şi de cale ferată. Defileul Turnu Roşu — Cozia se desfăşoară pe mai mult de 50 km, între două dintre cele mai marimasive muntoase ale Carpaţilor Orientali: Munţii Căpăţînii şi Lotrului, la vest, Munţii Făgăraş la est. ÎntreVăratica şi Călimăneşti, pe lungimea de 14 km (defileul de la Cozia), Oltul înregistrează un mare debit,transportînd în medie 140 m3/s (în lunile foarte ploioase cantităţile sînt de peste 10 ori mai mari). Înprezent, curgerea tumultoasă de altădată a fost îmblînzită. În lungul defileului s-au construit hidrocentralelede la Turnu (putere instalata 70 MW), Călimăneşti (38 MW) şi Gura Lotrului (25 MW). Km 81,5 (DN 7) CĂLIMĂNEŞTI—CĂCIULATA Oraş-STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată lapoalele masivului Cozia, considerată de marele cărturar Nicolae Iorga drept „Sinaia Vîlcii". Localitatea s-a dezvoltat pe vatra unei vechi aşezări de pe drumul roman ce mergea de-a lungulOltului, fiind atestată documentar la 20 mai 1388; în vremea lui Matei Basarab aici a funcţionat primamanufactură de hîrtie din Ţara Românească. Staţiunea a dobîndit o mare faimă încă din secolul trecut, cînd,la recomandarea doctorului Carol Davila, împăratul Napoleon al III-lea s-a tratat cu ape minerale existenteaici. În staţiune funcţionează hoteluri cu baze proprii şi moderne de tratament, s-a diversificattratamentul balnear, s-a înfiinţat un sanatoriu pentru copii etc. Climatul continental de dealuri şi coline;temperatura medie a-nuală este de 9,8°C (în iulie, cca 20 C, iar în ianuarie,... 1,5°...—2°C); precipitaţiilemedii anuale înregistrează cca 750—800 mm. Factori naturali de cură: ape minerale clorurosodice, bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene,sulfuroase, bromoiodurate, reci sau calde, provenite din izvoare sau din sonde; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni ale tubului degestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni renale şi ale căilorurinare, afecţiuni metabolice şi de nutriţie, afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, afecţiunineurologice periferice, afecţiuni respiratorii, afecţiuni asociate. Obiective turistice: CASTRUL ROMAN ARUTELA (secolul al II-lea e.n. de pe linia fortificatăcunoscută sub numele de Limes utanus); MĂNĂSTIREA COZIA (remarcabil monument de istorie şi deartă, zidit de Mircea cel Bătrîn, cu adăugiri şi refaceri din secolele XVI — început XVIII, unde se află şimormîntul lui Mircea cel Bătrîn; colecţie de artă medievală românească); REZERVAŢIA NATURALĂ dinmasivul Cozia. Ocupînd suprafaţa de 17 000 ha (din care 5 000 ha rezevaţie ştiinţifică propriu-zisă), rezervaţiainclude relieful de stîncărie dezvoltat pe gnaisul de Cozia, numeroase plante alpine, subalpine —— firuţa(Poa alpina), afinul (Vaccinium myrtillus) ş.a. —, termofile — mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia(Cotinus coggygria), întîlnite într-un singur areal —, precum şi numeroase plante endemice: trandafirul deCozia (Roşa argeşană), măceşul argeşan, pesma Coziei (Centaurea coziensis), rototelele Coziei (Achilleacoziana) sau plante rare ca: garofiţa de munte (Dianthus superbus), iedera albă (Daplme blagayana),laleaua pestriţă (Fritillaria orientalis) etc. Învelişului vegetal bogat i se adaugă numeroase elemente faunistice, la fel de diversificatezoogeografic: pisica sălbatică (Felis catus), jderul de copac (Martes martes), lupul (Canis caniş), cerbul,alunarul (Nucifraga caryocatactes), gaiţa (Garrulus glandarius), lăcusta italiană (Calliptamus italicus),
  16. 16. scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus) etc. Cei. ce privesc cu atenţie masivul Cozia vor observa numeroase „chipuri de piatră" care poartănume interesante: Sfinxul de la Stînişoara, Înţeleptul, Moşneagul, Tătarul, Dochia, Ursul, Bărbosul, Vidra. Km 99 (DN 7) RÎMNICU-VÎLCEA Municipiul Rîmnicu-Vîlcea, situat pe malul drept al Oltului, s-a dezvoltat pe o veche vatră delocuire, unde cercetările arheologice au descoperit vestigii din neolitic, epocile bronzului şi a fierului, dinperioada dacă şi daco-romană. Atestat documentar la 4 septembrie 1389, într-un hrisov de la Mircea celBătrîn, oraşul a devenit, datorită amplasării sale pe un drum intens circulat, un însemnat centru comercial.La Rîmnicu-VîIrca a avut Curtea domnească Pătrascu cel Bun, tatăl lui Mihai Viteazul, în decursulexistenţei sale localitatea fiind implicată în toate evenimentele majore ale istoriei medievale, moderne şicontemporane (revoluţia de la 1821, revoluţia de la 1848 ş.a.). În oraş s-a desfăşurat şi o intensă viaţăculturala şcoală, tipografie înfiinţată de Antim Ivireanul, unde s-au tipărit 10 cărţi etc.). În Rîmnicu-Vîlcea s-au dezvoltat diferite unităţi industriale (chimie, confecţii, industriealimentară), oraşul avînd, de asemenea, şi o însemnată funcţie turistică. Obiective turistice: MUZEUL JUDEŢEAN cu Secţie de Istorie ceramică, unelte, podoabe, armedacice şi romane, colecţie numismatică, colecţie de carte veche, exponate referitoare la revoluţiile de la1821 şi 1848, războiul pentru independenţă, epoca contemporană), Secţie de artă (pictură, sculptură şigrafică românească), Casa memorială „Anton Pann" (într-o clădire monument de arhitectură) şi Complexulmuzeistic Magheru (în clădirea în care şi-a avut statul major generalul Gh. Magheru în timpul revoluţiei dela 1848: steaguri, documente, arme ptc.1); COMPLEXUL ARHITECTONIC AL EPISCOPIEI (edificiu înstil postbrîncovenesc; picturi murale de Gh. Tăttărescu; colecţie de carte veche şi artă medievală);STATUIA ECVESTRA a lui Mircea cel Bătrîn (1966; Ion Irimescu); MONUMENTUL EROILOR dinrăzboiul pentru independenţă (1915; Ion lordănescu); STATUIA lui Alexandru Ioan Cuza (Octav Iliescu);BUSTUL lui Nicolae Bălcescu (1914; Constantin Mihăilescu); PARCUL ZĂVOI (între malul Olăneştilor şiIazul Morilor; în parcul a-menajat la mijlocul veacului trecut vegetează mulţi arbori seculari); DEALULCAPELA (aflat în vestul municipiului, la altitudinea de 440 m, este acoperit de o bogată pădure de foioase). ÎMPREJURIMI PĂUŞEŞTI-MĂGLAŞI (10 km pe DN 64 A) localitate unde cu secole în urmă trăiau „măglaşii",lucrători la salinele de la Ocnele Mari. De aici se poate merge către numeroasele obiective turistice înşiratepe Valea Cheii, ai cărei versanţi se înalţă abrupt deasupra apei. Deosebit de pitoresc este Muntele CheiaStrîmbă, pe ai cărui pereţi stîncoşi vegetează 300 exemplare de tisa, conifer rar, monument al naturii. Mai sus, la cantonul din Valea Cheii, pot fi admirate înălţimile zvelte ale Muntelui Stoguşoarele,ferestruite de apele înspumate ale mai multor pîraie. BĂILE OLĂNEŞTI (18 km pe DN 64 A) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ PERMANENTĂDE INTERES GENERAL, situată în nord-estul Olteniei, pe valea rîului Olăneşti, afluent al Oltului.Localitatea, înconjurată de dealuri acoperite de păduri de fag.şi stejar, beneficiază de cele mai multe sursehidrominerale dintre toate staţiunile din zona exterioară a Carpaţilor (din cele peste 35 de izvoare, 15 sîntfolosite pentru cura internă). Un document din anul 1760 face primele referiri cu privire la apele minerale de la Băile Olăneşti,dar valoarea lor terapeutică va fi descoperită abia în anul 1821. Consacrarea lor a avut loc în 1873, cuocazia Expoziţiei Universale de la Viena, cînd eşantioane ale apelor minerale de aici au primit Medalia deAur. Climat continental de dealuri, cu veri răcoroase şi ierni blînde; temperatura medie anuală este de8,5°C (în iulie 21,2°C, iar în ianuarie, —2,5°C); precipitaţiile ating în medie 750—800 mm anual. Factori naturali de cură: ape minerale sulfuroase, clorurate, slab iodurate, bromurate, sodice,calcice, magneziene, oligominerale, hipotone sau izotone, folosite în cura internă şi în cura externă;bioclimat sedativ-indiferent (de cruţare). Indicaţii: afecţiuni renale şi ale căilor urinare, afecţiuni ale tubului digestiv, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni respiratorii, a-fecţiuni metabolice şi de nutriţie, afecţiuni O.R.L., afecţiuni dermatologice,afecţiuni asociate. OCNELE MARI (12 km pe DN 67, apoi 3 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂSEZONIERĂ DE INTERES LOCAL, străbătută de Pîrîul Sărat, afluent al Oltului, care are izvoarele în
  17. 17. Dealul Morii. Localitatea este aşezată pe un masiv de sare, gros de peste 600 m, exploatat încă de pevremea geto-dacilor. Un document din 13 martie 1373 aminteste despre ocna de sare din zonă; se ştie, deasemenea, că cea mai mare parte a veniturilor obţinute din vînzarea sării de la Ocnele Mari VoievodulMircea cel Bătrîn le-a folosit pentru construirea puternicei cetăţi Giurgiu. În anul 1833 este consemnatăpentru prima oară folosirea terapeutică (băi calde) a apei sărate;de la Balta Roşie (lac apărut pe locul uneifoste saline). Climat continental moderat, de culoar deluros; temperatura medie anuală este de 9,5°C (în iulie,20—22°C, iar în ianuarie,... —1°... —2°C); precipitaţii medii anuale în jur de 700 mm. Factori naturali de cură: apa minerală sărată concentrată a lacului helioterm din staţiune; nămolsapropelic fosil extras din lac; bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni reumatismale, afecţiuni posttraumatice, a-fecţiuni neurologice periferice,afecţiuni ginecologice, afecţiuni cardiovasculare. La 2 km de Ocnele Mari se află STAŢIUNEA BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL OCNIŢA; apele minerale clorosodice au aceleaşi proprietăţi cu cele de la Ocnele Mari.BĂILE GOVORA (18 km pe DN 67, apoi 3 km pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂPERMANENTĂ DE INTERES GENERAL, situată în nord-estul Olteniei, pe pîrîul Hinţa, într-odepresiune subcarpatică înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de fag şi brad. Cea mai veche atestare documentară a localităţii datează din anul 1488; despre izvoarelehidrominerale din zonă vorbeşte un document din 21 septembrie 1499, care aminteşte „Vîrful care fierbe",aşezat între Gîtejeşti şi Prajila. Prin amenajarea de către o societate petrolieră, în anul 1879, a unui „punctde iod" începe întrebuinţarea apelor minerale de la Băile Govora, pentru ca peste un deceniu, la 1 iulie1889, să se inaugureze primul stabiliment de băi din actuala staţiune. Climat continental moderat de coline, cu veri răcoroase şi ierni blînde; temperatura medie anualăeste de cca 9°C (în iulie, 19°C, iar în ianuarie, —3°C); precipitaţii medii anuale în jur de 840 mm.Factori naturali de cură: ape minerale clorurosodice, iodurate, bromurate concentrate: nămol mineralsapropelic (adus de la Ocnele Mari); bioclimat de cruţare. Indicaţii: afecţiuni respiratorii, afecţiuni otorinolaringologice, afecţiuni reumatismale, afecţiuniposttraumatice, afecţiuni neurologice periferice şi centrale, afecţiuni asociate. Parcul şi pădurea din vecinătatea staţiunii sînt indicate pentru cura de teren. De la Băile Govora seorganizează excursii la Rîmnicu-Vîlcea, Horezu, Măldărăşti, Ocnele Mari, Sibiu etc. În apropiere se află un remarcabil monument istoric şi de arta, MĂNĂSTIREA GOVORA,construită, după tradiţie, încă înainte de domnia lui Mircea cel Bătrîn. În anul 1636, domnitorul MateiBasarab a instalat aici o tipografie de sub teascurile căreia au ieşit cinci cărţi, printre care şi cunoscutaPravilă, prima carte în limba română tipărită în Ţara Românească. Km 160 (DN 7) PITEŞTI Municipiul Piteşti, situat pe dreapta Argeşului, la confluenţa a-oestuia cu Rîul Doamnei, şiînconjurat din trei părţi de dealuri: Ştefănesti şi Valea Mare în est, Turceşti şi Papuccşti în vest, Goleşti în.sud, este atestat documentar la 20 mai 1388, într-un act din vremea lui Mircea cel Bătrîn. Scurtă perioadăreşedinţă domnească (în veacurile XV—XVI), Piteştiul a luat parte activă la toate marile evenimente aleepocii moderne (revoluţia de la 1821; revoluţia de la 1848, lupta pentru Unire, războiul pentruindependenţă). Piteştiul este astăzi un puternic centru economic (cea mai cunoscută unitate industrială fiind Uzinade Autoturisme „Dacia"), cultural-artistic şi ştiinţific (teatru, presă literară, institute de cercetări etc.). Obiective turistice: COMPLEXUL MUZEAL cu Secţia de istorie (colecţii de arheologie,numismatică, documente referitoare la epocile medievală şi modernă), Secţie de artă (lucrări ale artiştilorplastici români din secolele XIX şi XX), Galerie de artă naivă (pictură, sculptură, tapiserie realizate deartişti populari) şi Secţie de ştiinţele naturii (inaugurată în anul 1977 ca expoziţie permanentă, cu tema„Protecţia naturii pe baze ecologice"; prezintă într-o formulă muzeală inedită evoluţia vieţuitoarelor peTerra, originea materiei vii, circuitul materiei şi fluxul de energie în ecosistem, ecosisteme de baltă şi stepă,ecosistem de pădure, ecosistem carstic, relaţia om-natură, acţiunea omului asupra animalelor, relaţia om-natură în epoca tehnologiei, evoluţia activităţii de ocrotire a naturii din România etc.); BISERICADOMNEASCĂ (veacul al XVII-lea: zidire a domnitorului Constantin Şerban); MONUMENTUL 1907(1960; Veturia Ilica); MONUMENTUL EROILOR DIN 1877/1878 (I. Vasilescu); POARTA EROILORARGEŞENI (1926; în cinstea eroilor din primul război mondial); STATUIA lui Nicolae Bălcescu (1969; C.Baraschi); CASA MEMORIALĂ „LIVIU REBREANU" DE LA VALEA MARE-PODGORIA;
  18. 18. STADIONUL MUNICIPAL; SALA SPORTURILOR; PARCUL TRIVALE (27 ha; pădure de stejar, tei,pin, salcîm etc.) ş.a. d. PITEŞTI — BUCUREŞTI (196 km) Km 32 (DN 73) MIHAEŞTI Localitate situată pe terasele Rîului Tîrgului, unde în anul 1895 s-a înfiinţat un mare PARCDENDROLOGIC. Întins pe 65 ha, într-o pădure de gorun, parcul era populat la început numai cu arbori indigeni;ulterior, el s-a îmbogăţit cu numeroase specii exotice, introducerea acestora aici fiind determinată de climamai blîndă a zonei (cu toate că, în decursul timpului s-au înregistrat şi temperaturi extreme, deosebit desevere, cum a fost în decembrie 1933 cînd minima absolută a coborît pînă la —34°C). Au trecut„examenul" aclimatizării specii exotice ca: pinul strob (Pinus strobus), bradul caucazian (Abiesnormandiana), molidul înţepător (Picea pungcs var. argentea), bradul argintiu (Abies concolor), stejarulamerican de mlaştină (Quercus palustris), arborele de lalele (Lariodendron tulipifera), multe exemplareavînd aspect viguros şi atingînd înălţimea de peste 30 m şi diametre de peste 40 cm. Lor li se adaugăduglasul (Pseudotsuga taxi folia), tsuga (Tsuga canadiensis), tuia gigantică (Thuja gigantea), nucul cenuşiu(Juglans cinerea), ginco (Ginkgo biloba), maclura (Maclura aurantiaca) ş.a. Un aspect peisagistic deosebitîl conferă parcului stejarul roşu (Quercus borealis), cu frunzar bogat, verde întunecat vara şi brun roşcatpînă la roşu toamna. Parcul impune însă, în egală măsură, şi prin speciile de arbori autohtoni, cu diametreimpresionante şi valoare ornamentală deosebită. Dintre aceştia amintim: stejarul peduncular, gorunul,frasinul, fagul, ulmul, castanul alb (Castanea sativa), bradul (Abies alba), laricele, tisa, ienupărul(Jeniperus communis) etc. Km 52 (DN 73) CÎMPULUNG Oraşul, aşezat într-o depresiune subcarpatică străjuită spre est de Dealul Măţău (1 040 m alt.), celmai înalt deal din ţară, exista deja la 1300, dată consemnată pe piatra de mormînt a comitelui Laurenţiu deLongo Campo. După 1330 devine capitală a Ţării Româneşti pînă în vremea lui Vladislav T — Vlaicu caremută reşedinţa domnească la Curtea de Argeş. De localitate se leagă existenţa celui mai vechi document,cunoscut pînă în prezent, scris în limba română (scrisoarea lui Neacşu din Cîmpulung către judeleBraşovului; 1521). În vremea lui Matei Basarab aici a funcţionat o tipografie, iar în 1669 se înfiinţa unadintre primele şcoli în limba română. În Cîmpulung funcţionează uzina care produce automobile de teren Aro. Obiective turistice: MUZEUL ORĂŞENESC cu Secţie de istorie (ceramică dacică, vase greceştişi romane, arme, exponate şi documente referitoare la epocile medievală, modernă şi contemporană), Secţiede artă (pictură, sculptură şi grafică românească modernă şi contemporană; la originea colecţiilor s-a aflatdonaţia scriitorului şi exploratorului muscelean Mihai Tican Rumano) şi Secţie ele etnografie şi artăpopulară (unelte, piese de port etc. din Muscel); ANSAMBLUL ARHITECTONIC MEDIEVAL NEGRUVODĂ (în lăcaş cea mai veche piatră de mormînt a unui domnitor păstrată pînă în prezent); complexularhitectonic medieval Bărăţia MONUMENTUL lui Radu Negru Basarab (1910; D. Demetrescu-Mirea);MONUMENTUL EROILOR din primul război mondial (D. Măţăuanu); BUSTUL lui C. D. Aricescu(1967; Florica Hociung); PARCUL (realizat de inginerul silvic Vasile Golescu, fiul revoluţionaruluipaşoptist Alexandru G. Golescu-Arăpilă; aici s-a amenajat o rezervaţie naturala botanică, alături de speciiforestiere locale fiind aclimatizate specii exotice ca: magnolii, Gingko biloba, Saphora japonica ş.a.). ÎMPREJURIMI BUGHEA DE SUS (6 km spre vest pe DL) STAŢIUNE BALNEOCLIMATICĂ SEZONIERĂ DEINTERES LOCAL, situată la poalele Dealului Măgura. Apele minerale cu temperatura de 15°C, a-vînd încompoziţie fier şi sulf, sînt indicate în tratarea afecţiunilor aparatului locomotor, afecţiunilor sistemuluinervos periferic, afecţiunilor tubului digestiv, afecţiunilor ginecologice. ALBEŞTI (4 km de Bughea de Susspre nord-vest) localitate pe teritoriul căreia se găseşte REZERVAŢIA GRANITUL DE ALBEŞTI şiCALCARELE DE ALBEŞTI. REZERVAŢIA GRANITUL DE ALBEŞTI este alcătuită din peste 80 de blocuri de dimensiuni
  19. 19. diferite, disparate pe cca 250 m2. Cele mai mari dintre ele, cu înfăţişarea unor căpiţe, au 1,5 m înălţime şi1,5—2,5 m diametru. Se remarcă un sector central cu blocuri mari pe feţele cărora apar muşchi, licheni,tufişuri. În jurul acestuia se găsesc sase ansambluri cu blocuri ceva mai mici. Crăpăturile dintre blocurireprezintă planuri de fisurare vechi, lărgite prin alterare, dezagregare şi spălare areolară. Ele au frecventlungimi de 80 cm. lăţimi de pînă la 30 cm şi adîncimi sub 1,5 m. CALCARELE DE ALBEŞTI sînt reprezentate de un mamelon rare constituie sectorul sudic alcarierei de aici şi are lungimea de cca 80 m, lăţimon de 40 m şi înălţimea de 8 m. Calcarele aparţin unuifacies calcaros sublitoral, gros de cca 15 m; culoaroa lor este galbenă, galben-cenusie, cu treceri spremaroniu sau roşcat. În alcătuirea lor intră, la bază, un calcar numulitic nisipos, peste care urmează un orizont decalcare lipsite de material detritic; la partea superioară întîlnim un nivel calcaros fin detritic. Dintre fosile seremarcă foraminiferele (ce au trăit în apele mării eocene acum 40 000 000 de ani), de forma unor bănuţi cudiametrul de 2—3 mm său a unor secţiuni discoidale, echinodermele (ConoclypeuK conoideus),brahiopodeie (Terebratula hilarionis) şi altele. ŞUSLANEŞTI (5 km pe DN 73 spre est, 4 km pe DN 72 A spre sud, apoi 3 km pe DL spre sud)localitate unde există un însemnat punct fosilier de identificare a unei bogate faune de peşti fosili dinoligocen, declarat REZERVAŢIE PALEONTOLOGICĂ. Rezervaţia, acoperind cca 1 ha, se întinde pe un platou intens fragmentat de văiugi adînci de 2—3m şi late de 4—6 m, orientate fie către sud, fie către vest. Platoul, numit local Marlouz, cuprinde strateoligocene constituite din alternanţe dese de roci argiloase friabile şi roci silicioase dure, impregnate cubitum. S-au identificat cca 30 de specii de peşti fosili, ale căror urme s-au păstrat mai bine în rocileargiloase. În orizontul inferior predomină formele pelagice (Squalodon, Lepidopus), iar în cele superioarespecii autohtone, caracteristice zonei de ţărm (genurile Serranus, Ciupea, Capros), specii de apă dulce(Barbus, Scardinius) aduse de rîuri şi altele provenite din zona pelagică (Scomber, Caranx) şi batială(Mrazecia, Scorpaena). De asemenea, s-au descoperit urme de plante tipice florei tropicale (Fagus feroniae, Laurustetranteroides, Quercus drymeria ş.a.). În depozitele oligocene au mai fost găsite urme aparţinînd şi altorvieţuitoare (vertebre de mamifere, pene de păsări, părţi din insecte etc.). Km 66 (DN 72 A) STOENEŞTI Localitatea ocupă, după Rucăr, locul al doilea ca întindere dintre aşezările rurale din bazinulDîmboviţei. Cea mai veche atestare documentară a Stoeneştilor datează din 9 iulie 1557. După bătălia de laCălugăreni, din 13/23 august 1595, Mihai Viteazul s-a retras aici, instalîndu-şi tabăra pentru 36 de zile. DinStoeneşti se poate merge în zona PLATOULUI CARSTIC PIATRA (cota cea mai înaltă, Colţii-Stînii,atinge 917 m alt.) dominat de mici dîlme, unde se dezvoltă cîmpuri de lapiezuri şi între care se schiţeazădoline adînci în formă de pîlnie. Km 75 (DN 72 A) CETĂŢENI Localitatea se află la extremitatea sudică a Munţilor Leaota, care înaintează pe stînga Dîmboviţeicu peste 10 km dincolo de Depresiunea Cîmpulung, ultimele culmi ale Leaotei atingînd aici înălţimea de950—1 100 m. Între Cetăţeni (la sud) şi Cotencşti (la nord) predomină conglomerate, roci rezistente. O bună partedin acest sector (2,5 km), impresionant prin îngustime şi sălbăticie, formează CHEILE DÎMBOVIŢEI,declarate REZERVAŢIE NATURALĂ. Cea mai frumoasă porţiune, cuprinsă între Colţii Doamnei şi ValeaChiliilor, are versanţi abrupţi pe ambele maluri, iar eroziunea a creat un microrelief de vîrfuri ascuţite,coloane etc. Îngustimea văii, topoclimatele diferite generate de expunere şi de energia de relief mare (200—300 m), varietatea rocilor (gresii, marne, argile conglomerate) au permis dezvoltarea unei vegetaţii ierboasebogate, multe exemplare avînd caracter endemic: omagul (Acanitum moldavicum), breabănul (Cardamineglanduligera), crucea voinicului (Hepatica transylvanica), coada iepurelui (Sesleria heufferiana), brusturulnegru (Symphytum cordatum), cimbrişorul (Thymus comosus) şi altele. Mai semnalăm: iarba căşunăturii (Saxifraga cuneifolia), aninul alb, afinul, vulturica (Hieraciumtransylvanicum), perişorul (Orthilia secundă), crinul de pădure etc. De-a lungul cheilor se remarcă, deasemenea atît elemente ale pădurii de conifere (molizi), cît şi exemplare ale pădurilor de dealuri înalte(îndeosebi fagul). Fauna cuprinde specii diferite ca: vipera (Vipera berus), acvila de munte (Aquila

×