IAS 1

1. Standardul Internaţional de
Contabilitate IAS 1(revizuit 1997)
Prezentarea
situaţiilor financiare
Acest Standard Internaţional de Contabilitate revizuit înlocuieşte IAS l, Prezentarea politicilor
contabile, IAS 5, Informaţii ce trebuie prezentate în situaţiile financiare, şi IAS 13, Prezentarea
activelor curente şi a datoriilor curente,care au fost aprobate de Consiliu în versiuni reformulate în
1994. IAS 1 (revizuit 1997) a fost aprobat de Consiliul IASC în iulie 1997 şi a intrat în vigoare pentru
situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 iulie 1998.

2. În mai 1999, IAS 10 (revizuit 1999), Evenimente ulterioare datei bilanţului, a modificat paragrafele
63(c), 64, 65(a) şi 74(c). Textul modificat intră în vigoare o dată cu intrarea în vigoare a IAS 10
(revizuit 1999) – situaţiile financiare anuale aferente perioadelor cu începere de la 1 ianuarie 2000.
Următoarele interpretări SIC se referă la IAS 1:
SIC 8 — Prima aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate ca Bază pentru contabilitate.
SIC 18 – Consecvenţă – Metode alternative.
IAS l (revizuit 1997)
Introducere
1. Acest Standard IAS 1 (revizuit 1997) înlocuieşte Standardele Internaţionale de Contabilitate
IAS 1, Prezentarea politicilor contabile, IAS 5, Informaţii ce trebuie prezentate în situaţiile
financiare, şi IAS 13, Prezentarea activelor curente şi a datoriilor curente. IAS 1 (revizuit) intră
în vigoare pentru perioadele contabile care încep la 1 iulie 1998 sau după această dată, deşi se
încurajează aplicarea Standardului anterior acestei date, întrucât cerinţele sunt consecvente cu
cele din Standardele existente.
2. Standardul actualizează cerinţele din Standardele pe care le înlocuieşte, în concordanţă cu
Cadrul general al IASC pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. In plus, este
menit să amelioreze calitatea situaţiilor financiare prezentate, utilizând Standardele
Internaţionale de Contabilitate prin:
a) asigurarea conformităţii situaţiilor financiare, care declară respectarea 1AS, cu fiecare
Standard aplicabil, inclusiv toate
cerinţele privind informaţiile ce trebuie prezentate;
b) asigurarea limitării abaterilor de la cerinţele IAS la cazuri extrem de rare (cazurile de
neconformitate vor fi monitorizate şi
vor fi emise recomandări suplimentare la momentul corespunzător);
c) oferirea de recomandări privind structura situaţiilor financiare, inclusiv cerinţe minime
pentru fiecare situaţie primară, politici
contabile şi note şi o anexă ilustrativă; şi
d) stabilirea (pe baza Cadrului general) de cerinţe practice privind aspecte precum pragul de
semnificaţie, continuitatea
activităţii, alegerea „politicilor contabile atunci când nu există un Standard, consecvenţa şi
prezentarea informaţiilor
comparative.
3. Pentru a veni în întâmpinarea cerinţelor utilizatorilor pentru informaţii mai complete asupra
„performanţei”, determinată într-un mod mai cuprinzător decât prin „profitul” din contul de
profit şi pierdere, Standardul stabileşte o nouă cerinţă de a prezenta într-o situaţie financiară
primară acele câştiguri şi pierderi neprezentate în mod curent în contul de profit şi pierdere.
Noua situaţie poate fi prezentată printr-un tabel, ca o reconciliere „tradiţională” a capitalurilor
proprii pe: coloane sau ca o situaţie de sine stătătoare privind performanţa. Consiliul IASC a
convenit, în principiu, în aprilie 1997, să întreprindă o analiză a modului în care sunt evaluate
şi raportate rezultatele. Proiectul va lua probabil în considerare, iniţial, interacţiunea între
raportarea performanţei şi obiectivele raportării din Cadrul general IASC. În consecinţă, IASC
va elabora propuneri în această direcţie.

3. 4. Standardul se aplică tuturor întreprinderilor ce raportează în concordanţă cu IAS, inclusiv
băncilor şi societăţilor de asigurare. Structurile minime sunt menite a fi suficient de flexibile,
astfel încât să poată fi adaptate pentru utilizarea de către orice întreprindere. Băncile, de
exemplu, trebuie să poată realiza o prezentare care să satisfacă acest Standard şi cerinţele mai
detaliate din IAS 30, Informaţii prezentate în situaţiile financiare ale băncilor şi ale instituţiilor
financiare similare.
IAS l (revizuit 1997)
Cuprins
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1
Prezentarea situaţiilor financiare
OBIECTIV
Paragrafele
ARIE DE APLICABILITATE
…………………………………………………………………...1 - 4
SCOPUL SITUAŢIILOR
FINANCIARE…………………………………………………………….. 5
RESPONSABILITATEA PENTRU SITUAŢIILE
FINANCIARE………………………………………….. 6

4. COMPONENTE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE
7 - 9
CONSIDERENTE
GENERALE…………………………………………………………….…..10 -41
Prezentarea fidelă şi conformitatea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
10 - 19
Politici contabile 20 - 22
Continuitatea activităţii 23 - 24
Contabilitatea de angajamente 25 - 26
Consecvenţa prezentării 27
- 28
Prag de semnificaţie şi agregare 29 - 32
Compensare 33 - 37
Informaţii comparative 38 - 41
STRUCTURĂ ŞI CONŢINUT ……………………………………………………………… 42
-102
Introducere 42 - 52
Identificarea situaţiilor financiare 44 - 48
Perioada de raportare 49 - 51
Oportunitate 52
Bilanţ 53 - 74
Diferenţierea curent / termen lung 53 - 56
Active curente 57 - 59
Datorii curente 60 - 65
Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ 66 - 71
Informaţii ce trebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note
72 - 74
Cont de profit şi pierdere 75 - 85
Informaţii ce trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere
75 - 76
Informaţii ce trebuie prezentate fie în contul de profit şi pierdere, fie în note
77 - 85
Modificări ale capitalurilor proprii 86 - 89
Situaţia fluxurilor de numerar 90
Note la situaţiile financiare 91-102
Structură 91 - 96
Prezentarea politicilor contabile 97-101

5. Alte prezentări 102
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE 103-104
ANEXĂ – STRUCTURĂ ILUSTRATIVĂ A SITUAŢIEI FINANCIARE
IAS 1 (revizuit 1997)
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1(revizuit 1997)

6. Prezentarea situaţiilor financiare
Standardele tipărite cu litere de tip italic aldin trebuie citite în contextul materialului de fond şi
al recomandărilor de implementare din acest Standard, precum şi în contextul Prefeţei la
Standardele Internaţionale de ‚Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au
fost elaborate cu intenţia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful 12
din Prefaţă).
Obiectiv
Obiectivul acestui Standard este de a prescrie baza pentru prezentarea situaţiilor financiare
generale, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale întreprinderii pentru
perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi. Pentru a realiza acest
obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situaţiilor financiare,
recomandări pentru structura acestora şi cerinţe minime privind conţinutul situaţiilor
financiare. Recunoaşterea, evaluarea şi evidenţierea tranzacţiilor şi evenimentelor specifice
sunt tratate în alte Standarde Internaţionale de Contabilitate.
Arie de aplicabilitate
1. Acest Standard trebuie aplicat la prezentarea tuturor situaţiilor financiare generale
întocmite şi prezentate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
2. Situaţiile financiare generale sunt acelea menite să satisfacă nevoile utilizatorilor care nu
sunt în situaţia de a cere rapoarte adaptate nevoilor lor specifice de informaţii. Situaţiile
financiare generale sunt acelea care sunt prezentate separat sau în cadrul altui document public,
cum ar fi raportul anual sau prospectul de emisiune. Acest Standard nu se aplică informaţiilor
financiare interimare condensate. Acest Standard se aplică în egală măsura situaţiilor financiare
ale unei întreprinderi individuale şi situaţiilor financiare consolidate pentru un grup de
întreprinderi. Totuşi, aceasta nu împiedică prezentarea situaţiilor financiare consolidate în
conformitate cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi a situaţiilor financiare
ale societăţii-mamă în baza cerinţelor naţionale în cadrul aceluiaşi document, atâta timp cât
baza pentru întocmirea fiecărei situaţii este clar evidenţiată în notele privind politicile
contabile.
3. Acest Standard se aplică tuturor tipurilor de întreprinderi, inclusiv băncilor şi societăţilor de
asigurări, în IAS 30, Informaţii prezentate în situaţiile financiare ale băncilor şi ale instituţiilor
financiare similare, sunt prevăzute cerinţe suplimentare pentru bănci şi instituţii financiare
similare, consecvente cu cerinţele acestui Standard.
4. Acest Standard utilizează o terminologie corespunzătoare unei întreprinderi cu scop lucrativ,
întreprinderile cu scop lucrativ din sectorul public pot, de aceea, să aplice cerinţele acestui
Standard, întreprinderile nonprofit, guvernamentale sau alte întreprinderi din sectorul public
care urmăresc aplicarea acestui Standard ar putea fi nevoite să modifice descrierile utilizate

7. pentru anumite elemente-rânduri din situaţiile financiare şi pentru situaţiile financiare ca atare.
Astfel de întreprinderi pot prezenta şi componente suplimentare ale situaţiilor financiare.
Scopul situaţiilor financiare
5. Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei financiare a unei
întreprinderi şi a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situaţiilor financiare generale
este de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei
întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile
financiare prezintă, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor încredinţate conducerii
întreprinderilor. Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare oferă informaţii despre:
(a) activele;
(b) datoriile;
(c) capitalurile proprii;
(d) veniturile şi cheltuielile, inclusiv câştigurile şi pierderile; şi
(e)fluxurile de numerar ale întreprinderii.
Aceste informaţii, împreună cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajută
utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar ale întreprinderii şi, în special, a
momentului şi gradului de certitudine a generării numerarului şi echivalentelor de numerar.
Responsabilitatea pentru situaţiile financiare
6. Responsabilitatea întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare revine consiliului de
administraţie şi/sau altui organ de conducere al unei întreprinderi.
Componente ale situaţiilor financiare
7. Un set complet de situaţii financiare include următoarele componente:
(a) bilanţul;
(b) contul de profit şi pierdere;
(c) o situaţie care să reflecte fie:
(i) toate modificările capitalurilor proprii; fie
(ii) modificările capitalurilor proprii, altele decât acelea provenind din tranzacţii de capital
cu proprietarii şi distribuiri
către proprietari;
(d) situaţia fluxurilor de numerar; şi
(e) politicile contabile şi notele explicative.
8. Întreprinderile sunt încurajate să prezinte, în afara situaţiilor financiare, o analiză financiară
efectuată de conducere care descrie şi explică caracteristicile principale ale performanţei
financiare şi poziţiei financiare ale întreprinderii, precum şi principalele incertitudini cu care se
confruntă. Un astfel de raport poate include o analiză a:
(a) principalilor factori şi influenţe care determină performanţa, inclusiv a modificărilor
mediului în care întreprinderea
îşi desfăşoară activitatea, reacţiei întreprinderii la modificările respective şi efectul acestora,
precum şi a politicii de

8. investiţii pentru a menţine şi îmbunătăţi aceste performanţe, inclusiv politica de dividende;
(b) surselor de finanţare ale întreprinderii, politicii de îndatorare şi politicilor de gestionare a
riscului; şi
(c) punctelor forte şi resurselor întreprinderii a căror valoare nu este reflectată în bilanţ
conform Standardelor
Internaţionale de Contabilitate.
9. Multe întreprinderi prezintă, în afara situaţiilor financiare, situaţii suplimentare, cum ar fi
rapoartele asupra mediului şi situaţiile asupra valorii adăugate, în special în sectoarele în care
factorii de mediu sunt semnificativi şi atunci când angajaţii sunt consideraţi a fi un grup
important de utilizatori, .întreprinderile sunt încurajate să prezinte astfel de situaţii
suplimentare atunci când conducerea crede că acestea vor ajuta utilizatorii în luarea deciziilor
economice.
Considerente generale
Prezentarea fidelă şi conformitatea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
10. Situaţiile financiare trebuie să prezinte fidel poziţia financiară, performanţa financiară şi
fluxurile de numerar ale unei întreprinderi. Aplicarea corespunzătoare a Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, cu informaţii suplimentare prezentate atunci când este
necesar, are ca rezultat, în aproape toate cazurile, situaţii financiare care realizează o
prezentare fidelă.
11.0 întreprindere ale cărei situaţii financiare sunt conforme eu Standardele Internaţionale de
Contabilitate trebuie să evidenţieze acest Situaţiile financiare nu trebuie descrise ca fiind
conforme cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, decât dacă satisfac toate căinţele
fiecărui Standard aplicabil şi fiecărei interpretări aplicabile a Comitetului Permanent pentru
Interpretări.
12. Tratamentele contabile neadecvate nu pot fi rectificate, nici prin evidenţierea politicilor
contabile utilizate, nici prin note sau material explicativ.
13. în cazurile extrem de rare în care conducerea ajunge la concluzia că respectarea unei
cerinţe dintr-un Standard ar induce în eroare şi, prin urmare, este necesară o abatere de la o
cerinţă în scopul obţinerii unei prezentări fidele, întreprinderea trebuie să prezinte
următoarele:
(a) concluzia conducerii că situaţiile financiare prezintă fidel poziţia financiară, performanţa
financiară şi fluxurile de
numerar ale întreprindem;
(b) conformitatea, sub toate aspectele semnificative, cu Standardele Internaţionale de
Contabilitate aplicabile, cu
excepţia abaterii de la un Standard pentru realizarea unei prezentări fidele;
(c) Standardul de la care s-a abătut întreprinderea, natura abaterii, inclusiv tratamentul cerut
de Standard, motivul pentru care tratamentul ar induce în eroare în circumstanţele respective
şi tratamentul adoptat; şi

9. (d) impactul financiar al abaterii asupra profitului net sau pierderii nete, activelor, datoriilor,
capitalurilor proprii şi
fluxurilor de numerar pentru fiecare perioadă prezentată.
14. Situaţiile financiare au fost uneori descrise ca fiind „bazate pe” sau „conforme cu cerinţele
semnificative ale” sau „în conformitate cu cerinţele contabile ale” Standardelor Internaţionale
de Contabilitate. Adeseori nu există alte informaţii, deşi este clar că nu sunt satisfăcute cerinţe
semnificative de prezentare a informaţiilor sau chiar cerinţe contabile. Astfel de situaţii ‚induc
în eroare, deoarece micşorează credibilitatea şi inteligibilitatea situaţiile financiare. Pentru a se
asigura că situaţiile financiare sunt conforme cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi
că acestea îndeplinesc cerinţele utilizatorilor pe plan internaţional, acest Standard include
cerinţa generală ca situaţiile financiare să ofere o prezentare fidelă, recomandări privind modul
de respectare a ceratei privind prezentarea fidelă şi recomandări suplimentare pentru
determinarea cazurilor extrem de rare în care este necesară o abatere. De asemenea, se cere o
descriere foarte clară a circumstanţelor care determină o abatere. Existenţa unor cerinţe
naţionale conflictuale nu este suficientă, în sine, pentru a justifica o abatere a situaţiilor
financiare întocmite conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate.
15. În aproape toate cazurile, o prezentare fidelă este realizată prin conformitate cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate aplicabile, sub toate aspectele semnificative. O prezentare fidelă
solicită:
(a) alegerea şi aplicarea politicilor contabile în conformitate cu paragraful 20;
(b) prezentarea informaţiilor, inclusiv a politicilor contabile într-o manieră care oferă
informaţii relevante, credibile,
comparabile şi inteligibile; şi
(c) furnizarea de informaţii suplimentare atunci când cerinţele din Standardele Internaţionale
de Contabilitate sunt insuficiente pentru a permite utilizatorilor să înţeleagă impactul
tranzacţiilor şi evenimentelor particulare asupra poziţiei financiare şi rezultatelor financiare ale
întreprinderii.
16. În cazuri extrem de rare, aplicarea unei cerinţe specifice dintr-un Standard Internaţional de
Contabilitate ar putea avea drept consecinţă situaţii financiare care induc în eroare. Va fi cazul
numai atunci când tratamentul cerut de Standard este în mod clar neadecvat şi astfel nu poate fi
realizată o prezentare fidelă prin aplicarea Standardului sau numai prin prezentarea de
informaţii suplimentare. Abaterea nu este justificată doar pentru că un alt tratament ar oferi, de
asemenea, o prezentare fidelă.
17. Atunci când se apreciază necesitatea unei abateri de la o cerinţă specifică din Standardele
Internaţionale de Contabilitate, trebuie avute în vedere:
(a) obiectivul cerinţei respective şi de ce anume obiectivul respectiv nu este realizat sau nu este
relevant în
circumstanţele respective; şi
(b) modul în care circumstanţele întreprinderii diferă de acelea ale altor întreprinderi care
urmează cerinţa respectivă.

10. 18. Deoarece circumstanţele care solicită o abatere sunt extrem de rare, iar necesitatea abaterii
va fi obiectul unei dezbateri considerabile şi al unui raţionament subiectiv, este important ca
utilizatorii să fie conştienţi că întreprinderea nu a respectat sub toate aspectele semnificative
Standardele Internaţionale de Contabilitate. Este important ca acestora să li se ofere suficiente
informaţii pentru a le permite să emită un, raţionament, dispunând de informaţii
corespunzătoare asupra necesităţii abaterii şi să calculeze ajustările necesare pentru a respecta
Standardul. IASC va monitoriza situaţiile de neconformitate care sunt aduse în atenţia sa (de
întreprinderi, de auditorii şi de organele de reglementare ale acestora, de exemplu) şi va lua în
considerare necesitatea clarificării prin interpretări sau amendamente la Standarde, după cum
este cazul, pentru a se asigura că abaterile rămân necesare numai în cazuri extrem de rare.
19. Atunci când, în concordanţă cu dispoziţiile specifice din Standardul respectiv, un Standard
Internaţional de Contabilitate este aplicat înainte de data intrării în vigoare, f aptul acesta
trebuie evidenţiat.
Politici contabile
20. Conducerea trebuie să aleagă şi să aplice politicile contabile ale unei întreprinderi, astfel
încât situaţiile financiare să fie conforme cu toate cerinţele fiecărui Standard Internaţional de
Contabilitate aplicabil şi ale fiecărei interpretări a Comitetului Permanent pentru Interpretări.
Atunci când nu există cerinţe specifice, conducerea trebuie să adopte politici care să asigure
furnizarea de informaţii de către situaţiile financiare, informaţii care să fie:
(a) relevante pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor; şi
(b) credibile în sensul că:
(i) reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;
(ii) reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, şi nu doar forma juridică;
(iii) sunt neutre, adică nepărtinitoare;.
(iv) sunt prudente; şi
(v) sunt complete sub toate aspectele semnificative.
21. Politicile contabile sunt principiile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice
adoptate de o întreprindere la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
22. În absenţa unui Standard Internaţional de Contabilitate specific şi a unei interpretări a
Comitetului Permanent pentru Interpretări, conducerea îşi foloseşte raţionamentul profesional
la dezvoltarea unei politici contabile care să ofere cele mai utile informaţii utilizatorilor
situaţiilor financiare ale întreprinderii. În exercitarea acestui raţionament profesional,
conducerea ia în considerare:
(a) cerinţele şi recomandările din Standardele Internaţionale de Contabilitate care se referă la
aspecte similare şi conexe;
(b) definiţiile, criteriile de recunoaştere şi evaluare pentru active, datorii, venituri şi cheltuieli
prevăzute ta Cadrul general al IASC; şi
(c) reglementările altor organisme de stabilire a Standardelor şi practicile acceptate în sector,
numai in măsura în care acestea sunt consecvente cu literele a) şi b) ale acestui paragraf.

11. Continuitatea activităţii
23. La întocmirea situaţiilor financiare, conducerea trebuie să evalueze capacitatea
întreprinderii de a-şi continua activitatea. Situaţiile financiare trebuie întocmite pe baza
continuităţii activităţii, cu excepţia caşului în care conducerea fie intenţionează să lichideze
întreprinderea sau să înceteze activitatea, fie nu are o altă alternativă. Atunci când, la
efectuarea evaluării, conducerea are cunoştinţă de incertitudini semnificative legate de
evenimente sau condiţii care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacităţii întreprinderii
de a-şi continua activitatea, incertitudinile respective trebuie evidenţiate. Atunci când situaţiile
financiare nu sunt, întocmite pe baza continuităţii activităţii, acest fapt trebuie evidenţiat,
împreună cu baza de întocmire a situaţiilor ‚financiare şi motivul .pentru care întreprinderea
nu îşi va mai putea continua activitatea.
24. Atunci când conducerea apreciază dacă prezumţia continuităţii activităţii este adecvată,
sunt luate în considerare toate informaţiile disponibile pentru viitorul previzibil, care trebuie să
fie de cel puţin 12 luni de la data bilanţului, fără a fi limitat la această perioadă. Importanţa
acordată depinde de fiecare caz în parte. Atunci când întreprinderea a avut o activitate
profitabilă în trecut şi acces uşor la resurse financiare, se poate ajunge la concluzia că
prezumţia continuităţii activităţii este adecvată ară o analiză detaliată. În alte cazuri,
conducerea poate fi nevoită să ia în considerare o gamă largă de factori care afectează
profitabilitatea curentă şi anticipată, graficele de rambursare a datoriilor şi sursele potenţiale de
refinanţare înainte de a fi sigură că prezumţia continuităţii activităţii este adecvată.
Contabilitatea de angajamente
25. Întreprinderea trebuie să-şi întocmească situaţiile financiare folosind contabilitatea de
angajamente, cu excepţia informaţiilor privind fluxurile de numerar.
26. În baza contabilităţii de angajamente, tranzacţiile şi evenimentele sunt recunoscute atunci
când apar (şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentele de numerar sunt încasate sau
plătite), sunt înregistrate în evidenţele contabile şi sunt raportate în situaţiile financiare ale
perioadelor la care se referă. Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere pe
baza unei asocieri (corelări) directe între costurile suportate şi obţinerea unor elemente
specifice de venit. Totuşi, aplicarea conceptului de corelare nu permite recunoaşterea
elementelor în bilanţ care nu satisfac definiţia activelor sau a datoriilor.
Consecvenţa prezentării
27. Modul de prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinui de
la o perioadă la alta cu excepţia cazului când:
(a) O schimbare semnificativă în natura activităţii întreprinderii sau o analiză a prezentării
situaţiilor financiare demonstrează că schimbarea respectivă va avea ca rezultat o prezentare
mai adecvată a evenimentelor şi tranzacţiilor; sau

12. (b) o schimbare a prezentării este cerută de un Standard Internaţional de Contabilitate sau de
o interpretare a Comitetului Permanent pentru Interpretări.
28. O achiziţie sau cedare semnificativă ori o revizuire a prezentării situaţiilor finanţare poate
sugera că situaţiile financiare trebuie prezentate diferit. O întreprindere trebuie să modifice
prezentarea situaţiilor financiare doar dacă este probabilă utilizarea în continuare a acestei
structuri revizuite sau beneficiul unei prezentări alternative este evident. Atunci când se face
astfel de schimbări ale modului de prezentare, întreprinderea îşi reclasifică informaţiile
comparative în acord cu paragraful 38-40. O modificare a prezentării în vederea conformităţii
cu cerinţele naţionale este permisă atâta timp cât prezentarea revizuită este consecventă cu
cerinţele acestui Standard.
Prag de semnificaţie şi agregare
29. Fiecare element semnificativ trebuie prezentat separat în situaţiile financiare. Valorile
nesemnificative trebuie agregate cu valorile de natură sau funcţie similară şi nu trebuie
prezentate separat.
30. Situaţiile financiare rezultă din prelucrarea unui volum mare de tranzacţii care sunt
structurate prin agregare pe grupe în funcţie de natura sau funcţia lor. Etapa finală a procesului
de agregare şi clasificare este prezentarea de date condensate şi clasificate care formează
elemente – rânduri, fie în situaţiile financiare propriu-zise, fie în note. Dacă un element – rând
nu este în mod individual semnificativ, atunci el este agregat cu alte elemente fie în situaţiile
financiare propriu-zise, fie în note. Un element care nu este suficient de semnificativ pentru a fi
prezentat separat în situaţiile financiare propriu-zise poate fi, totuşi, suficient de semnificativ
încât să poată fi prezentat separat în note.
31. În acest context, informaţia este semnificativă dacă neprezentarea sa ar putea influenţa
deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul de semnificaţie
depinde de mărimea şi natura elementului judecat în circumstanţele particulare ale omisiunii
sale. Când se apreciază dacă un element sau un cumul de elemente este semnificativ, sunt
evaluate împreună natura şi mărimea elementului respectiv, în funcţie de circumstanţe, fie
natura, fie mărimea elementului ar putea fi factorul determinant De exemplu, activele
individuale de aceeaşi natură şi funcţie sunt agregate chiar dacă valorile individuale sunt mari.
Totuşi, elementele mari care diferă ca natură sau funcţie sunt prezentate separat.
32. Pragul de semnificaţie implică faptul că nu trebuie respectate cerinţele specifice de
prezentare ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate dacă informaţiile rezultate nu sunt
semnificative.
Compensare
33. Activele şi datoriile nu trebuie compensate, cu excepţia cazului în care compensarea este
cerută sau permisă de un alt Standard Internaţional de Contabilitate.

13. 34. Elementele de venituri şi cheltuieli trebuie compensate atunci, şi doar atunci când:
(a) un Standard Internaţional de Contabilitate cere sau permite acest lucru; sau
(b) câştigurile, pierderile şt cheltuielile aferente provenind din aceeaşi tranzacţie sau
eveniment sau din tranzacţii şi evenimente similare nu sunt semnificative. Astfel de valori
trebuie agregate în concordanţă cu paragraful 29.
35. Este important ca atât activele şi datoriile, cât şi veniturile şi cheltuielile, atunci când sunt
semnificative, să fie raportate separat. Compensarea, fie în contul de profit şi pierdere, fie în
bilanţ, cu excepţia cazului când compensarea reflectă substanţa economică a tranzacţiei sau
evenimentului, micşorează capacitatea utilizatorilor de a înţelege tranzacţiile. Raportarea
activelor după reducerile de valoare, de exemplu, reducerile pentru deprecierea stocurilor şi
reducerile pentru creanţele incerte, nu se consideră compensare.
36. IAS 18, Venituri din activităţi curente, defineşte termenul venit din activităţile curente şi
cere ca acesta să fie evaluat la valoarea justă a contraprestaţiei primite sau de primit, luând în
considerare valoarea fiecărei reduceri comerciale acordate de întreprindere. În decursul
activităţilor sale curente, întreprinderea efectuează alte tranzacţii care nu generează venituri,
dar care sunt ocazionate de principalele activităţi generatoare de venituri. Rezultatele unor
astfel de tranzacţii sunt prezentate, atunci când această prezentare reflectă substanţa economică
a tranzacţiei sau a evenimentului, prin compensarea veniturilor cheltuielile asociate care
apar din aceeaşi tranzacţie. De exemplu:
(a) câştigurile şi pierderile din cedarea activelor imobilizate, inclusiv investiţiile financiare şi
activele de exploatare, sunt
raportate prin deducerea, din încasările din cedare, a valorii contabile a activului şi a
cheltuielilor de vânzare aferente;
(b) cheltuielile care sunt rambursate în baza unui contract cu un terţ (de exemplu, un contract
de subînchiriere) sunt compensate
cu rambursările aferente; şi
(c) elementele extraordinare pot fi prezentate după deducerea impozitului şi interesului
minoritar, cu menţionarea în note a
valorilor brute.
37. În plus, câştigurile şi pierderile care apar dintr-un grup de tranzacţii similare surit raportate
pe o bază netă, de exemplu, câştigurile şi pierderile din diferenţele de curs valutar sau
câştigurile şi pierderile la instrumentele financiare deţinute în scopuri de tranzacţionare. Totuşi,
astfel de câştiguri şi pierderi sunt raportate separat dacă mărimea, natura sau incidenţa lor
îndeplinesc condiţiile pentru prezentarea separată cerută de IAS 8, Profitul net sau pierderea
netă ,a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile.
Informaţii comparative
38. Cu excepţia cazului în care un Standard Internaţional de Contabilitate permite sau cere
altfel, informaţiile comparative trebuie prezentate, în ceea ce priveşte perioada precedentă,

14. pentru toate informaţiile numerice din situaţiile financiare. Informaţiile comparative trebuie
incluse în informaţiile narative şt descriptive atunci când acest lucru este relevant pentru
înţelegerea situaţiilor financiare ale perioadei curente.
39. În unele cazuri, informaţiile narative furnizate de situaţiile financiare pentru perioada
(perioadele) anterioară continuă să fie relevante în perioada curentă. De exemplu, detaliile
privind un litigiu, al cărui rezultat era nesigur la data ultimului bilanţ întocmit şi este încă
nerezolvat, sunt prezentate în perioada curentă. Astfel, utilizatorii beneficiază de informaţia că
exista acea incertitudine la data ultimului bilanţ întocmit şi că au fost luate măsuri pentru
rezolvarea acesteia în cursul perioadei.
40. Atunci când prezentarea sau clasificarea elementelor din situaţiile financiare se modifică,
sumele comparative trebuie reclasificate, cu ‚excepţia cazului în care acest lucru este
imposibil de realizat, pentru a asigura comparabilitatea cu perioada curentă, iar natura,
valoarea şi motivul oricărei reclasificări trebuie prezentate. În situaţia în care reclasificarea
sumelor comparative este imposibilă, întreprinderea trebuie să prezinte motivul
nereclasificării şi natura modificărilor care ar fi trebuit f acute dacă valorile ar fi f ost
reclasificate.
41. Pot exista circumstanţe încare reclasificarea informaţiilor în vederea comparabilităţii cu
perioada curentă este nerealizabilă. De exemplu, s-ar putea ca datele să nu fi fost colectate în
perioada (perioadele) anterioară într-o manieră care să permită reclasificarea şi s-ar putea ca
reconstituirea informaţiilor să nu fie posibilă. În astfel de cazuri, este prezentată natura
ajustărilor care ar fi fost făcute asupra valorilor comparative. IAS 8 tratează ajustările necesare
informaţiilor comparative ca urmare a modificării unei politici contabile care este aplicată
retrospectiv.
Structură şi conţinut
Introducere
42. Acest Standard cere ca anumite informaţii să fie prezentate fie în situaţiile financiare, ca
alte elemente-rânduri, fie în note şi stabileşte formatele recomandate ca anexă la Standard,
formate pe care o întreprindere le poate adopta în funcţie de specific. IAS 7 oferă o structură de
prezentare a situaţiei fluxurilor de numerar.
43. Acest Standard utilizează termenul de prezentare de informaţii într-un sens larg, cuprinzând
elementele prezentate în fiecare situaţie financiară propriu-zisă, precum şi în notele la acestea.
Prezentările cerute de alte Standarde Internaţionale de Contabilitate sunt făcute conform
cerinţelor Standardelor respective. În cazul în care acest Standard sau un altul nu specifică
contrariul, astfel de prezentări sunt făcute fie în situaţia financiară respectivă, fie în note.
Identificarea situaţiilor financiare

15. 44. Situaţiile financiare trebuie identificate şi separate In mod clar de alte informaţii din
acelaşi document publicat.
45. Standardele Internaţionale de Contabilitate se aplică numai situaţiilor financiare, şi nu altor
informaţii prezentate în raportul anual sau alt document Prin anuare, este important ca
utilizatorii să poată distinge informaţiile elaborate prin utilizarea Standardelor Internaţionale de
Contabilitate de alte informaţii care pot fi folositoare utilizatorilor, dar nu fac obiectul
Standardelor.
46. Fiecare componentă a situaţiilor financiare trebuie în mod clar identificată. În plus,
următoarele informaţii trebuie evidenţiate în mod special şl repetate atunci când sunt necesare
înţelegerii corespunzătoare a Informaţiilor prezentate:
(a) denumirea întreprinderii raportoare sau alte mijloace de identificare;
(b) dacă situaţiile financiare se referă la întreprinderea individuală sau la un grup de
întreprinderi;
(c) data bilanţului sau perioada acoperită de situaţiile financiare, în funcţie de componenta
respectivă a situaţiilor financiare;
(d) moneda de raportare; şi
(e) nivelul de precizie utilizat în prezentarea cifrelor din situaţiile financiare.
47. Cerinţele din paragraful 46 sunt în mod normal satisfăcute prin prezentarea titlurilor de
pagină şi a titlurilor de coloană abreviate pe fiecare pagină a situaţiilor financiare. În
determinarea celei mai bune modalităţi de prezentare a acestor informaţii este nevoie de
raţionament profesional. De exemplu, atunci când situaţiile financiare sunt citite electronic, nu
pot fi utilizate pagini separate; elementele de mai sus sunt atunci prezentate cu o frecvenţă
suficientă, astfel încât să asigure o înţelegere corespunzătoare a informaţiilor conţinute.
48. Situaţiile financiare sunt deseori mai uşor de înţeles prin prezentarea informaţiilor în unităţi
ale monedei de raportare de ordinul miilor sau milioanelor. Acest fapt este acceptabil atâta
timp cât nivelul de precizie a prezentării este menţionat şi informaţiile relevante nu sunt
pierdute.
Perioada de raportare
49. Situaţiile financiare trebuie prezentate cel puţin anual. Atunci când, în circumstanţe
excepţionale, data bilanţului unei întreprinderi se schimbă fi situaţiile financiare anuale sunt
prezentate pentru o perioadă mai lungă sau mal scurtă de un an, întreprinderea trebuie să
prezinte, in plus faţă de perioada acoperită de situaţiile financiare:
(a) motivul folosirii unei perioade diferite de un an; şi
(b) faptul că sumele comparative pentru contul de profit şi pierdere, modificările capitalurilor
proprii, fluxurile de
numerar şi notele aferente nu sunt comparabile.
50. În circumstanţe excepţionale, o întreprindere poate fi obligată sau poate hotărî să schimbe
data bilanţului său, de exemplu ca urmare a achiziţiei sale de către o altă întreprindere, care
raportează bilanţul la o dată diferită. În acest caz este important ca utilizatorii să fie conştienţi

16. că valorile prezentate pentru perioada curentă şi sumele comparative nu sunt comparabile şi că
este prezentat motivul pentru care s-a modificat data bilanţului.
51. În mod normal, situaţiile financiare sunt întocmite în mod consecvent, acoperind o perioadă
de un an. Totuşi, anumite întreprinderi preferă să raporteze, de exemplu, pentru o perioadă de
52 de săptămâni, din motive practice. Acest Standard nu împiedică această practică, întrucât
este puţin probabil ca situaţiile financiare rezultate să fie semnificativ diferite de acelea care ar
fi prezentate pentru un an.
Oportunitate
52. Utilitatea situaţiilor financiare este afectată dacă acestea nu sunt puse la dispoziţia
utilizatorilor într-o perioadă rezonabilă de timp după data bilanţului. Întreprinderile ar trebui să
fie în măsură să emită situaţie financiare în termen de şase luni de la data bilanţului. Factori
care există în mod constant, cum ar fi complexitatea activităţii unei întreprinderi, nu reprezintă
un motiv suficient pentru a nu raporta la momentul oportun. Termenele limită concrete sunt
prezentate de legislaţie şi reglementările pieţei sub multe jurisdicţii.
Bilanţ
Diferenţierea curent / termen lung
53. Fiecare întreprindere trebuie să determine, pe baza naturii activităţii sale, dacă să prezinte
sau nu activele curente şi imobilizate şi datoriile curente şi pe termen lung, ca şi clasificări
separate în bilanţ. Paragrafele de la 57 la 65 din prezentul Standard se aplică atunci când se
face această distincţie. Atunci când întreprinderea hotărăşte să nu facă această clasificare,
activele şi datoriile trebuie prezentate pe larg, în ordinea lichidităţii lor.
54. Indiferent de metoda de prezentare adoptată, întreprinderea trebuie să prezinte valoarea
ce se aşteaptă a fi recuperată sau achitată după mai mult de 12 luni, pentru flecare element de
activ şi datorie care combină sume ce se aşteaptă a fi recuperate sau achitate atât înainte, cât
şi după 12 luni de la data bilanţului.
55. Atunci când întreprinderea furnizează bunuri sau prestează servicii in cadrul unui ciclu de
exploatare clar identificabil, clasificarea separată în bilanţ a activelor curente şi imobilizate şi a
datoriilor curente şi pe termen lung oferă informaţii utile, făcându-se distincţie între activele
nete care sunt în mod continuu rulate sub formă de capital circulant şi acelea utilizate în
activitatea pe termen lung a întreprinderii. De asemenea, acest fapt evidenţiază activele ce se

17. aşteaptă a fi realizate în cadrul ciclului curent de exploatare şi datoriile exigibile în cursul
aceleiaşi perioade.
56. Informaţiile despre scadenţa activelor şi datoriilor sunt utile pentru evaluarea lichidităţii şi
solvabilităţii întreprinderii. IAS 32, Instrumente financiare: prezentare şi descriere, solicită
prezentarea scadenţei atât pentru activele financiare, cât şi pentru datoriile financiare. Activele
financiare cuprind creanţele comerciale şi similare, iar datoriile financiare includ datoriile
comerciale şi pe cele similare. Informaţiile privind data anticipată pentru recuperarea şi
stingerea activelor şi datoriilor nemonetare cum sunt stocurile şi provizioanele sunt şi ele utile,
indiferent dacă activele şi datoriile sunt sau nu clasificate ca fiind curente şi imobilizate pe
termen lung. De exemplu, întreprinderile prezintă valoarea stocurilor ce se aşteaptă a fi
recuperată după mai mult de un an de la data bilanţului.
Activele curente
57. Un activ trebuie clasificat ca activ curent atunci când:
(a) se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum în cursul normal al
ciclului de exploatare al
întreprinderii; sau
(b) este deţinui, în principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi
realizat în termen de 12 luni
de la data bilanţului; sau
(c) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.
58. Prezentul Standard utilizează termenul „imobilizate” pentru a cuprinde activele corporale,
necorporale, de exploatare şi financiare pe termen lung. Acesta nu interzice utilizarea
descrierilor alternative, atâta timp cât sensul este clar.
59. Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea
materiilor prime care intră într-un proces şi finalizarea sa în numerar sau sub forma unui
instrument uşor convertibil în numerar. Activele curente cuprind stocurile şi creanţele
comerciale care sunt vândute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare,
chiar şi atunci când nu se aşteaptă să fie realizate în 12 luni de la data bilanţului. Titlurile de
plasament sunt clasificate ca active curente dacă se aşteaptă să fie realizate în 12 luni de la data
bilanţului; altfel, ele sunt clasificate ca active imobilizate.
Datorii curente
60. O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când:
(a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau
(b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
61. Datoriile curente pot fi clasificate într-o manieră similară activelor curente. Anumite datorii
curente, cum ar fi datoriile comerciale şi cele către angajaţi şi alte costuri de exploatare, fac

18. parte din fondul de rulment utilizat în ciclul normal de .exploatare a activităţii. Astfel de
elemente de exploatare sunt clasificate ca datorii curente, chiar dacă sunt exigibile după mai
mult de 12 luni de la data bilanţului.
62. Alte datorii curente nu sunt decontate ca parte a ciclului curent de exploatare, dar sunt
exigibile în termen de 12 luni de la data bilanţului. Exemple sunt: partea curentă din datoriile
.purtătoare de dobândă, descoperirile de cont, dividendele de plătit, impozitul pe profit şi alte
datorii necomerciale. Datoriile purtătoare de dobândă prin care se finanţează pe termen lung
fondul de rulment, şi nu sunt exigibile în 12 luni, sunt datorii pe termen lung.
63. Întreprinderile trebuie să continue clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de
dobândă ca datorii pe termen lung chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la
data bilanţului dacă:
(a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
(b) întreprinderea intenţionează să refinanţeze datoria pe termen lung; şi
(c) intenţia respectivă este susţinută de un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor,
care este încheiat înainte
ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru depunere.
Valoarea oricărei datorii care a fost exclusă din datoriile curente conform acestui paragraf,
împreună cu informaţiile care vin să susţină această prezentare, trebuie evidenţiate în notele
la bilanţ.
64. Se poate anticipa ca anumite obligaţii exigibile în cadrul următorului ciclu de exploatare să
fie refinanţate sau reînnoite la alegerea întreprinderii şi de aceea nu se aşteaptă să folosească
fondul de rulment curent al întreprinderii. Astfel de obligaţii sunt considerate ca făcând parte
din finanţarea pe termen lung a întreprinderii şi trebuie clasificate ca fiind pe termen lung.
Totuşi, în situaţiile în care refinanţarea nu ar fi la îndemâna întreprinderii (ca atunci când nu
există un acord de refinanţare), ea nu trebuie considerată automată. În acest caz, obligaţia este
clasificată ca fiind curentă, cu excepţia cazului în care finalizarea unui acord de refinanţare
înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru depunere dovedeşte că substanţa
economică a datoriei la data bilanţului era cea specifică termenului lung.
65. Anumite contracte de împrumut conţin angajamente ale debitorului (condiţii obligatorii)
care determină ca datoria să fie plătibilă la cerere, dacă anumite condiţii legate de poziţia
financiară a debitorului sunt încălcate. În aceste circumstanţe, datoria este clasificată ca fiind
pe termen lung numai dacă:
(a) creditorul a convenit, înainte de autorizarea pentru depunere a situaţiilor financiare, să nu
solicite plata ca urmare a
încălcării condiţiilor; şi
(b) nu este probabil ca alte încălcări să survină în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ

19. 66. Bilanţul trebuie să cuprindă elementele-rânduri care prezintă, cel puţin, următoarele
valori:
(a) imobilizări corporale;
(b) active necorporale;
(c) active financiare (fără valorile de la d), J) şi g);
(d) investiţii financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă;
(e) stocuri;
(f) creanţe comerciale şi similare;
(g) numerar şi echivalente de numerar;
(h) datorii comerciale şl similare;
(i) datorii şi active fiscale, aşa cum sunt ele cerute de IAS 12, Impozit pe profit;
0) provizioane;
(k) datorii pe termen lung purtătoare de dobândă;
(l) Interes minoritar; şi
(m) capital emis şi rezerve.
67. Alte elemente-rânduri, titluri şi subtotaluri trebuie prezentate în bilanţ. Atunci când un
Standard Internaţional de Contabilitate o cere sau când o astfel de prezentare este necesară
pentru a prezenta fidel poziţia financiară a întreprinderii.
68. Acest Standard nu prescrie ordinea sau formatul de prezentare a elementelor. Paragraful 66
oferă, pur şi simplu, o listă a elementelor care sunt atât de diferite ca natură sau funcţiune, încât
merită o prezentare separată în bilanţ. Formate ilustrative sunt prezentate în Anexa la acest
Standard. Ajustări la elementele de mai sus cuprind următoarele:
(a) elemente-rânduri sunt adăugate atunci când un alt Standard Internaţional de Contabilitate
cere prezentarea separată
în bilanţ sau când mărimea, natura sau funcţia unui element este astfel încât prezentarea
separată va ajuta la
prezentarea fidelă a poziţiei financiare a întreprinderii; şi
(b) descrierile utilizate şi ordinea elementelor pot fi amendate conform naturii întreprinderii şi
tranzacţiilor acesteia,
pentru a oferi informaţii necesare unei înţelegeri de ansamblu a poziţiei financiare a
întreprinderii. De exemplu, o
bancă amendează descrierile de mai sus pentru a aplica cerinţele specifice din paragrafele
de la 18 la 25 ale IAS 30
Informaţii prezentate în situaţiile financiare ale băncilor şi ale instituţiilor financiare
similare.
69. Elementele – rânduri enumerate în paragraful 66 sunt acoperitoare ca natură şi nu trebuie
limitate la elemente care cad sub incidenţa altor Standarde. De exemplu, elementul – rând
active necorporale include fondul comercial şi activele care provin din cheltuielile de
dezvoltare.
70. Raţionamentul privind prezentarea separată a altor elemente se bazează pe determinarea:
(a) naturii şi lichidităţii activelor, precum şi a pragului lor de semnificaţie, conducând, în
majoritatea cazurilor, la

20. prezentarea separată a fondului comercial şi a activelor provenind din cheltuielile de
dezvoltare, a activelor
monetare şi nemonetare şi a activelor curente şi a celor imobilizate;
(b) funcţiei lor in cadrul întreprinderii, conducând, de exemplu, la prezentarea separată a
activelor financiare şi de
exploatare, stocuri, creanţe şi numerar şi echivalente de numerar; şi
(c) sumelor, naturii şi delimitării în timp a datoriilor, conducând, de exemplu, la prezentarea
separată a datoriilor
purtătoare şi nepurtătoare de dobânda şi a provizioanelor, clasificate în curente şi pe termen
lung, dacă este cazul.
71. Activele şi datoriile care diferă ca natură sau funcţie sunt uneori supuse unor baze diferite
de evaluare. De exemplu, anumite clase de imobilizări corporale pot fi înregistrate la cost sau
la valorile rezultate din reevaluare conform IAS 16. Utilizarea de baze diferite de evaluare a
diferitelor clase de active sugerează că natura sau funcţia lor diferă şi de aceea ele trebuie
prezentate ca elemente – rânduri separate.
Informaţii ce trebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note
72. Alte subclasificări ale elementelor-rănduri prezentate, clasificate într-o manieră
corespunzătoare activităţii întreprinderii Fiecare element trebuie subclasificat, atunci când
este cazul, după natura sa, iar sumele de plătit sau de încasat de la întreprinderea mamă,
filiale şi întreprinderi asociate şi alte părţi afiliate trebuie prezentate separat.
73. Detaliile oferite în subclasificări, fie în bilanţ, fie in note, depind de cerinţele Standardelor
Internaţionale de Contabilitate şi de mărimea, natura şi funcţia sumelor implicate. Factorii din
paragraful 70 sunt, de asemenea, utilizaţi pentru a hotărî baza subclasificării. Prezentările
diferă pentru fiecare element, de exemplu:
(a) activele corporale sunt clasificate după clasă aşa cum este descris în IAS 16, Imobilizări
corporale;
(b) creanţele sunt analizate pe grupe de creanţe comerciale, creanţe privind membrii grupului,
creanţe de la părţi
afiliate, plăţile efectuate în avans şi alte sume;
(c) stocurile sunt subclasificate, conform IAS 2, Stocuri în marfă, materii prime şi materiale,
producţie în curs de execuţie
şi produse finite;
(d) provizioanele sunt analizate prezentându-se separat provizioanele pentru beneficiile de
pensionare cuvenite
angajaţilor şi alte elemente clasificate într-o manieră corespunzătoare activităţii
întreprinderii; şi
(e) capitalurile proprii şi rezervele sunt analizate evidenţiindu-se separat diferite clase de
capital vărsat, prime de
capital şi rezerve.
74. Întreprinderile trebuie să prezinte următoarele informaţii, fie în bilanţ, fie în note:
(a) pentru fiecare clasă de capital social:

21. (i) numărul de acţiuni autorizate;
(ii) numărul acţiunilor emise şi vărsate integral, şi emise dar nevărsate integral;
(iii) valoarea nominală pe acţiune sau faptul că acţiunile nu au valoare nominală;
(iv) o reconciliere a numărului acţiunilor existente la începutul şi la sfârşitul anului;
(v) drepturile, preferinţele şl restricţiile ataşate clasei respective
(vi) acţiunile proprii deţinute de întreprindere sau de filiale sau întreprinderi asociate ; şi
(vii) acţiunile rezervate pentru emisiune în baza contractelor de opţiuni şi a contractelor de
vânzare, inclusiv termenele şi sumele aferente;
(b) descrierea naturii şi scopului fiecărei rezerve din cadrul capitalurilor proprii;
(c) valoarea dividendelor care au fost propuse sau declarate după data bilanţului, dar înainte
ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru depunere; şl
(d) valoarea dividendelor preferenţiale cumulative nerecunoscute.
O întreprindere fără capital social, cum ar fi parteneriatele, trebuie să prezinte informaţii
echivalente celor cerute mai sus, evidenţiindu-se mişcările pe parcursul perioadei pentru
flecare categorie de interes în capitalurile proprii, precum şi drepturile, preferinţele şi
restricţiile ataşate flecarei categorii de interes de capital.
Cont de profit şi pierdere
Informaţii ce trebuie prezentate în contul de profit şi pierdere
75. Contul de profit şi pierdere trebuie să includă, cel puţin, elemente-rânduri care ia prezinte
următoarele valori:
(a) veniturile din activităţile curente;
(b) rezultatele activităţii de exploatare;
(c) costurile de finanţare;
(d) partea din profit şi pierdere aferentă întreprinderilor asociate şi asocierilor te participare,
contabilizată prin metoda
punerii în echivalenţă;
(e) cheltuielile cu impozite şi taxe;
(f) profitul sau pierderea din activităţi curente;
(g) elementele extraordinare;
(h) interesul minoritar; şi
(i) profitul net sau pierderea netă a perioadei.
Alte elemente-rânduri, titluri şi subtotaluri trebuie prezentate în contul de profit şt pierdere
atunci când un Standard Internaţional de Contabilitate o cere sau atunci când o astfel de
prezentare este necesară pentru prezentarea fidelă a rezultatelor financiare ale întreprinderii.
76. Efectele diferitelor activităţi, tranzacţii şi evenimente ale unei întreprinderi diferă ca
stabilitate, risc şi previzibilitate, iar prezentarea elementelor de performanţă ajută la înţelegerea
performanţelor realizate şi la evaluarea rezultatelor viitoare. Alte elemente – rânduri sunt
incluse in contul de profit şi pierdere, iar descrierile utilizate şi ordinea elementelor sunt
modificate când este necesar pentru explicarea elementelor de performanţă. Factorii ce trebuie
avuţi în vedere cuprind pragul de semnificaţie, precum şi natura şi funcţia diferitelor
componente de venituri şi cheltuieli. De exemplu, băncile modifică descrierile pentru a aplica
cerinţele mai specifice din paragrafele de la 9 la 17 ale IAS 30. Elementele de venituri şi
cheltuieli sunt compensate numai atunci când sunt satisfăcute criteriile din paragraful 34.

22. Informaţii ce trebuie prezentate fie în contul de profit şi pierdere, fie în note
77. întreprinderile trebuie să prezinte, fie în contul de profit şi pierdere, fie în notele la contul
de profit şi pierdere, o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura
cheltuielilor, fie pe destinaţia lor în cadrul întreprinderii.
78. Întreprinderile sunt încurajate să prezinte analiza de la paragraful 77 în contul de profit şi
pierdere.
79. Elementele de cheltuieli sunt, în continuare, subclasificate pentru a evidenţia sfera
componentelor rezultatelor financiare care pot diferi în ceea ce priveşte stabilitatea, potenţialul
de câştig sau pierdere şi previzibilitatea. Aceste informaţii sunt furnizate într-unul din două
moduri posibile.
80. Prima metoda de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după natura cheltuielilor.
Cheltuielile sunt agregate în contul de profit şi pierdere conform naturii lor (de exemplu,
amortizarea, achiziţiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de
publicitate) şi nu sunt realocate pe diferitele funcţii din cadrul întreprinderii. Această metodă
este simplu de aplicat ta multe întreprinderi mai mici, deoarece nu este necesară nici o alocare
a cheltuielilor de exploatare pe clasificările funcţionale. Un exemplu de clasificare utilizând
metoda naturii cheltuielilor este următorul:
Venituri din activităţi curente X
Alte venituri din exploatare X
Variaţia stocurilor de produse finite şi produse în curs de execuţie
X
Materii prime şi consumabile utilizate X
Cheltuieli cu personalul X
Cheltuielile cu amortizarea X
Alte cheltuieli de exploatare X
Total cheltuieli de exploatare (X)
Profitul din activitatea de exploatare
X
81. Variaţia stocurilor de produse finite şi în curs de execuţie pe parcursul perioadei reprezintă
o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta faptul că fie producţia a mărit nivelul
stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor. În unele jurisdicţii, creşterea
produselor finite şi în curs de execuţie în cursul perioadei este prezentată imediat după
veniturile din analiza de mai sus. Totuşi, prezentarea utilizată nu trebuie să sugereze că astfel
de valori reprezintă venituri.
82. Cea de-a doua metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după destinaţia
cheltuielilor sau metoda „costului vânzărilor” şi clasifică cheltuielile după funcţia lor ca parte a
costului vânzărilor, distribuţiei sau activităţilor administrative. Această prezentare oferă deseori
informaţii mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar

23. alocarea costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară şi implică în mod considerabil utilizarea
raţionamentului profesional. Un exemplu de clasificare utilizând metoda funcţiei cheltuielilor
este următorul:
Venituri din activităţile curente X
Costul vânzărilor (X)
Marja brută X
Alte venituri din exploatare X
Costurile de distribuţie (X)
Cheltuielile administrative (X)
Alte cheltuieli de exploatare (X)
Profitul din activitatea de exploatare X
83. Întreprinderile care clasifică cheltuielile după funcţie trebuie să prezinte informaţii
suplimentare despre natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarea şi cu personalul.
84. Alegerea metodei de analiză între metoda costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor
depinde atât de factori istorici şi cei aferenţi sectorului economic respectiv, cât şi de natura
organizaţiei. Ambele metode indică acele costuri care se aşteaptă să varieze, direct sau indirect,
în funcţie de nivelul vânzărilor sau producţiei întreprinderii. Deoarece fiecare metodă de
prezentare are avantaje pentru diferite tipuri de întreprindere, acest Standard solicită o opţiune
între clasificări în funcţie de cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă ale
întreprinderii. Totuşi, deoarece informaţiile asupra naturii cheltuielilor sunt utile la estimarea
viitoarelor fluxuri de numerar, se cere o prezentare suplimentară atunci când este utilizată
metoda costului vânzărilor.
85. O întreprindere trebuie să prezinte, fie în contul de profit şi pierdere, fie în note, valoarea
dividendelor pe acţiune, declarate sau propuse, pentru perioada la care se referă situaţiile
financiare.
Modificări ale capitalurilor proprii
86. Întreprinderile trebuie să prezinte, ca o componentă separată a situaţiilor sale financiare,
o situaţie care să evidenţieze:
(a) profitul net sau pierderea netă a perioadei;
(b) fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care, aşa cum este cerut de alte
Standarde, este recunoscut
direct în capitalurile proprii, şi totalul acestor elemente; şi
(c) efectul cumulativ al modificărilor politicii contabile şi corecţia erorilor fundamentale
abordate la tratamentele de
bază din IAS 8.
În plus, întreprinderile trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie
în note:
(d) tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;

24. (e) soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei ‚şl la data
bilanţului, precum şi modificările
pe parcursul perioadei; şi
(f) 0 reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei clase de capitaluri proprii, prime de
capital şl fiecărei rezerve la
începutul şl sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.
87. Modificările în capitalurile proprii ale întreprinderii între două date ale bilanţului reflectă
creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei în cursul perioadei, în baza principiilor
particulare de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare. Cu excepţia modificărilor
rezultate din tranzacţiile cu acţionarii, cum ar fi aporturile de capital şi dividendele,
modificarea globală a capitalurilor proprii reprezintă câştigurile şi pierderile totale generate de
activităţile întreprinderii pe parcursul perioadei.
88. IAS 8, Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale şi modificări ale
politicilor contabile, cere ca toate elementele de venituri şi cheltuieli recunoscute într-o
perioadă să fie incluse în determinarea profitului net sau a pierderii nete a perioadei, cu
excepţia cazului în care un Standard Internaţional de Contabilitate nu cere sau nu permite
altceva. Alte Standarde cer ca pierderile şi câştigurile, cum ar fi deficitele şi surplusurile din
reevaluare şi anumite diferenţe de curs valutar să fie recunoscute direct ca modificări ale
capitalurilor proprii împreună cu tranzacţiile de capital şi cu distribuţiile către proprietarii
întreprinderii. Întrucât este importantă luarea în considerare a tuturor câştigurilor şi pierderilor
la evaluarea modificărilor poziţiei financiare a unei întreprinderi între două date ale bilanţului,
acest Standard solicită o componentă distinctă a situaţiilor financiare care să evidenţieze
câştigurile şi pierderile totale ale unei întreprinderi, inclusiv pe cele care sunt recunoscute
direct în capitalurile proprii.
89. Cerinţele din paragraful 86 pot fi satisfăcute printr-o serie de modalităţi. Modelul adoptat
de multe jurisdicţii urmează formatul pe coloane care reconciliază soldurile iniţiale şi cele
finale ale fiecărui element de capitaluri proprii, inclusiv elementele de la a) la f). O alternativă
este aceea de a raporta o componentă separată a situaţiilor financiare care să prezinte numai
elementele de la a) la c), în baza acestui model, elementele descrise de la d) până la f) sunt
prezentate în notele la situaţiile financiare. Ambele modele sunt ilustrate în anexa acestui
Standard. Indiferent de modelul adoptat, paragraful 86 cere un subtotal al elementelor de la b)
pentru a permite utilizatorilor să determine câştigurile şi pierderile totale care provin din
activitatea întreprinderii din cursul perioadei.
Situaţia fluxurilor de numerar
90. IAS 7 stabileşte cerinţe pentru prezentarea situaţiei fluxurilor de numerar şi informaţiile
care trebuie prezentate. Acest Standard afirmă că informaţiile privind fluxurile de numerar sunt
folositoare utilizatorilor situaţiilor financiare, oferind o bază pentru evaluarea capacităţii
întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar, precum şi a necesităţilor
întreprinderii pentru utilizarea fluxurilor de numerar respective.
Note la situaţiile financiare

25. Structură
91. Notele la situaţiile financiare ale unei întreprinderi trebuie:
(a) Să prezinte Monturi despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şt despre politicile
contabile specifice
selecţionate şi aplicate pentru tranzacţii şl evenimente semnificative;
(b) Să prezinte informaţiile cerute de Standardele Internaţionale de ‚ Contabilitate care nu
sunt prezentate th altă parte
în situaţiile financiare; şi
(c) Să ofere informaţii suplimentare care nu sunt prezentate în situaţiile financiare, dar care
sunt necesare pentru o
prezentare fidelă.
92. Notele la situaţiile financiare trebuie prezentate într-un mod sistematic. Fiecare element
din bilanţ, contul de profit şi pierdere şi situaţia fluxurilor de numerar trebuie să facă trimitere
la toate informaţiile aferente din note.
93. Notele la situaţiile financiare includ descrieri narative sau analize mai detaliate ale stimelor
prezentate în bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de numerar şi situaţia
modificării capitalurilor proprii, precum şi informaţii suplimentare, cum ar fi angajamentele şi
datoriile contingente. Ele includ informaţiile cerute şi încurajate a fi prezentate de Standardele
Internaţionale de Contabilitate şi alte prezentări necesare pentru o prezentare fidelă.
94. Notele sunt în mod normal prezentele în următoarea ordine care ajută utilizatorii la
înţelegerea situaţiilor financiare şi compararea acestora cu situaţiile altor întreprinderi:
(a) declaraţia conformităţii cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (a se vedea
paragraful 11);
(b) prezentarea bazei (bazelor) de evaluare şi a politicilor contabile aplicate;
(c) informaţii care stau la baza elementelor-rânduri prezentate în fiecare situa)ie financiară în
ordinea în care este
prezentat fiecare element-rânduri şi fiecare situaţie financiară; şi
(d) alte prezentări, inclusiv:
(i) contingenţe, angajamente şi alte informaţii financiare; şi
(ii) informaţii nefinanciare.
95. În anumite condiţii, poate fi necesară sau de dorit schimbarea ordinii anumitor elemente din
note. De exemplu, informaţiile despre rata dobânzii şi ajustările la valoarea justă pot fi
combinate cu informaţiile asupra scadenţei instrumentelor financiare, deşi primele sunt
prezentări pentru contul de profit şi pierdere, iar ultimele se referă la bilanţ. Totuşi, se poate
menţine o structură sistematică a notelor atâta timp cât este posibil.
96. Informaţiile despre baza întocmirii situaţiilor financiare şi politicilor contabile specifice pot
fi prezentate ca o componentă separată a situaţiilor financiare.

26. Prezentarea politicilor contabile
97. Secţiunea politicilor contabile din notele la situaţiile financiare trebuie să descrie
următoarele:
(a) baza (bazele) de evaluare utilizate la întocmirea situaţiilor financiare; şi
(b) flecare politică contabilă specifică necesară pentru o înţelegere corespunzătoare a
situaţiilor financiare.
98. În plus faţă de politicile contabile specifice utilizate în situaţiile financiare, este important
ca utilizatorii să cunoască baza (bazele) de evaluare utilizată (e) (costul istoric, costul curent,
valoarea realizabilă, valoarea justă sau valoarea actualizată), deoarece aceasta (acestea)
formează baza de întocmire a situaţiilor financiare ca întreg. Atunci când este utilizată mai
mult de o bază de evaluare te situaţiile financiare, de exemplu, atunci când sunt reevaluate
anumite active imobilizate, este suficientă indicarea categoriilor de active şi datorii la care se
aplică fiecare bază de evaluare.
99. La alegerea prezentării sau nu a unei politici contabile specifice, managementul ia în
considerare dacă astfel utilizatorii ar putea fi ajutaţi la înţelegerea modului în care tranzacţiile
şi evenimentele se regăsesc în performanţa şi poziţia financiară raportate. Politicile contabile
pe care o întreprindere le-ar putea avea în vedere cuprind, dar nu se limitează la, următoarele:
(a) recunoaşterea veniturilor din activităţile curente;
(b) principiile de consolidare, inclusiv în ceea ce priveşte filialele şi întreprinderile asociate:
(c) combinările de întreprinderi;
(d) asocierile m participaţie;
(e) recunoaşterea şi amortizarea activelor corporale şi necorporale;
(f) capitalizarea costurilor îndatorării şi a altor cheltuieli;
(g) contractele de construcţie;
(h) investiţiile imobiliare;
(i) instrumentele şi investiţiile financiare;
(j) operaţiunile de leasing;
(k) costurile de cercetare şi dezvoltare;
(l) stocurile;
(m) impozitele, inclusiv impozitele amânate;
(n) provizioanele;
(o) costurile cu beneficiile de pensionare datorate angajaţilor;
(p) conversia valutară şi acoperirea riscului valutar;
(q) definirea segmentelor de activitate şi a zonelor geografice şi baza de alocare a costurilor pe
segmente;
(r) definirea numerarului şi a echivalentelor de numerar;
(s) contabilitatea de inflaţie; şi
(t) subvenţiile guvernamentale.
Alte Standarde Internaţionale de Contabilitate solicită în mod specific prezentarea politicilor
contabile în multe dintre aceste domenii.

27. 100. Fiecare întreprindere are în vedere natura activităţii sale şi politicile pe întreprindere. De
exemplu, se aşteaptă ca toate întreprinderile din sectorul privat să prezinte politica contabilă a
impozitelor pe profit, inclusiv impozitele amânate şi creanţele privind impozitele amânate.
Atunci când o întreprindere are activităţi în străinătate sau tranzacţii în valută într-un volum
semnificativ, se aşteaptă prezentarea politicilor contabile de recunoaştere a câştigurilor şi
pierderilor de curs valutar, precum şi de acoperire a riscului unor astfel de câştiguri sau
pierderi. În situaţiile financiare consolidate, este prezentată politica utilizată la determinarea
fondului comercial şi a interesului minoritar.
101. O politică contabilă poate fi semnificativă chiar dacă valorile prezentate pentru perioada
curentă sau cele anterioare nu sunt semnificative. Este, de asemenea, adecvată prezentarea unei
politici contabile pentru fiecare politică neacoperită de Standardele Internaţionale de
Contabilitate existente, dar selecţionată şi aplicată în concordanţă cu paragraful 20.
Alte prezentări
102. Dacă nu sunt prezentate în altă parte, o întreprindere trebuie să prezinte următoarele:
(a) rezidenţa şi forma juridică a întreprinderii, ţara de înmatriculare şt sediul principal (sau
locul principal de activitate,
dacă este diferit de sediul oficial);
(b) o descriere a naturii activităţii şi principalelor obiecte de activitate ale întreprinderii;
(c) numele întreprinderii-mamă, precum şl al întreprinderii-mamă a întregului grup; şl
(d) fie numărul de angajaţi la sfârşitul perioadei, fie numărul mediu de angajaţi pentru
întreaga perioadă.
Data intrării în vigoare
103. Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru situaţiile financiare
aferente perioadelor începând de la l iulie 1998. Se încurajează aplicarea acestui Standard
anterior acestei date.
104. Acest Standard Internaţional de Contabilitate înlocuieşte IAS 1, Prezentarea politicilor
contabile, IAS 5, Informaţii ce trebuie prezentate în situaţiile financiare., şi IAS 13,
Prezentarea activelor curente şi a datoriilor curente, aprobate de Consiliu în versiuni
reformulate, în anul 1994.

28. Anexă
Structură ilustrativă a situaţiilor financiare
Anexa este numai ilustrativă şi nu este parte integrantă din Standarde. Scopul anexei este de a
ilustra modul de aplicare a Standardelor, pentru a ajuta la clarificarea înţelesului lor.
Acest Standard stabileşte componentele situaţiilor financiare şi cerinţele minime de informaţii
ce trebuie prezentate în bilanţ sau contul de profit şi pierdere, cât şi de prezentare a
modificărilor capitalurilor proprii. De asemenea, stabileşte alte elemente care pot fi prezentate
fie fa componenţa situaţiilor financiare corespunzătoare, fie în note. Scopul Anexei este de a
oferi exemple privind cerinţele de evidenţiere şi prezentare a contului de profit şi pierdere,
bilanţului şi modificărilor capitalurilor proprii, în situaţiile financiare primare. Ordinea
prezentării şi descrierile folosite pentru elemente – rânduri trebuie modificate când este necesar
pentru o prezentare fidelă în circumstanţele specifice fiecărei întreprinderi.
Sunt oferite, în scopuri ilustrative, două conturi de profit şi pierdere, evidenţiindu-se două
clasificări alternative ale veniturilor şi cheltuielilor, după naturi şi funcţie. Sunt, de asemenea,
ilustrate cele două modele alternative de prezentare a modificărilor capitalurilor proprii.
GRUPUL XYZ – BILANŢUL LA 31 DECEMBRIE 20-2
(în mii unităţi ale monedei de raportare)
20-2 20-2
20-1 20-1

29. ACTIVE
Active imobilizate
Imobilizări corporale X
X
Fondul comercial X X
Licenţe de fabricaţie X X
Investiţii financiare în întreprinderi asociate X
X
Alte active financiare X X
X
X
Active curente
Stocuri X
X
Clienţi ş) alte creanţe asimilate X
X
Plăţi efectuate în avans X
X
Numerar şi echivalente de numerar X
X
X
X
Total active X
X
CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
Capital şi rezerve
Capital şi rezerve
Capital emis X
X
Rezerve X
X
Profituri / (pierderi) cumulate X
X
X
X
Interes minoritar X
X
Datorii pe termen lung
Datorii purtătoare de dobândă X
X
Impozit amânat X
X

30. Datorii privind beneficiile din planurile de pensii X
X
X
X
Datorii curente
Furnizori şi alte datorii asimilate X X
Împrumuturi pe termen scurt X
X
Partea curenţi din datoriile purtătoare de dobândă X
X
Provizioane pentru garanţii X
X
X X
Total capitaluri proprii şi datorii X X
GRUPUL XYZ – CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE PENTRU EXERCIŢIUL
ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 20-2
(ilustrează clasificarea cheltuielilor după destinaţie)
(în mii unităţi ale monedei de raportare)
20-2
20-1
Venituri din activităţi curente X X
Costul vânzărilor (X)
(X)
Marja brută X
X
Alte venituri din exploatare X
X
Costuri de distribuţie (X)
(X)
Cheltuieli administrative (X)
(X)
Alte cheltuieli de exploatare (X)
(X)
Profit din exploatare X
(X)
Costuri financiare (X)
(X)

31. Venituri din întreprinderi asociate X
X
Profit înainte de impozitare X X
Cheltuieli cu impozitul pe profit (X)
(X)
Profit după impozitare X
X
Interes minoritar (X)
(X)
Profit net din activităţi curente X X
Elemente extraordinare X
(X)
Profitul net al perioadei X
X
GRUPUL XYZ – CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE PENTRU EXERCIŢIUL
ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 20-2
(ilustrează clasificarea cheltuielilor după natură)
(în mii unităţi ale monedei de raportare)
20-2
20-1
Venituri din activităţi curente X
X
Alte venituri din exploatare X
X
Variaţia stocurilor de produse finite şi producţie în curs de execuţie (X)
X
Producţia efectuată în scopuri proprii şi capitalizată X
X
Materii prime şi consumabile utilizate (X)
(X)

32. Cheltuieli cu personalul (X)
(X)
Cheltuieli cu amortizarea (X)
(X)
Alte cheltuieli din exploatare (X)
(X)
Profit din exploatare X
X
Costuri financiare (X)
(X)
Venituri din întreprinderi asociate X
X
Profit înainte de impozitare X
X
Cheltuieli cu impozitul pe profit (X)
(X)
Profit după impozitare X
X
Interes minoritar (X)
(X)
Profit net sau pierderea netă din activităţi curente X
X
Elemente extraordinare X
(X)
Profitul net al perioadei (X)
(X)

33. GRUPUL XYZ – SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALURILOR PROPRII PENTRU
EXERCIŢIUL ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 20-2
(în mii unităţi ale monedei de raportare)
Capital Prime Rezerve din Rezerve
din Profit Total
social de capital reevaluare conversie
acumulat
Sold la 31 decembrie 20-0 X X X (X)
X X
Modificări ale politicii contabile
(X) (X)
Soldul retratat X X X (X)
X X
Surplus din reevaluarea
proprietăţilor imobiliare X
X
Deficit din reevaluarea
investiţiilor financiare (X)
(X)
Diferenţe de conversie
valutară
(X)
Câştiguri şi pierderi nete
nerecunoscute în contul
de profit şi pierdere X (X)
X
Profitul net al exerciţiului
X X
Dividende (X)
(X)
Emisiune de capital social X X
X
Sold la 31 decembrie 20-1 X X X (X)
X X
Deficit din reevaluarea
proprietăţilor imobiliare (X)
(X)

34. Surplus din reevaluarea
investiţiilor financiare X
X
Diferenţe de conversie valutară (X)
(X)
Câştiguri şi pierderi nete
nerecunoscute în contul
de profit şi pierdere (X) (X)
(X)
Profitul net al perioadei
X X
Dividende
(X) (X)
Emisiune de capital social X X
X
Sold la31 decembrie 20-2 X X X (X)
X X
Pe pagina următoare este ilustrată o metodă alternativă de prezentare a modificărilor
capitalurilor proprii.
GRUPUL XYZ – SITUAŢIA CÂŞTIGURILOR ŞI PIERDERILOR RECUNOSCUTE
PENTRU EXERCIŢIUL ÎNCHEIAT LA 31 DECEMBRIE 20-2
(în mii unităţi ale monedei de raportare)
20-2
20-1
Surplus / (deficit) din reevaluarea imobilizărilor corporale (X)
X
Surplus / (deficit) din reevaluarea investiţiilor financiare X
(X)
Diferenţe de curs valutar din conversia situaţiilor financiare ale entităţilor
externe (X)
(X)

35. Câştiguri nete nerecunoscute în contul de profit şi pierdere X
X
Profitul net al perioadei X
X
Total câştiguri şi pierderi recunoscute X
X
Efectul modificărilor politicii contabile
(X)
Exemplul de mai sus ilustrează un model care prezintă acele modificări ale capitalurilor proprii
ce reprezintă câştigurile sau pierderile într-o componentă separată a situaţiilor financiare. În
baza acestui model, în notele la situaţiile financiare este prezentată o reconciliere a soldurilor
iniţiale şi finale ale capitalului social, rezervelor şi profitului cumulat, aşa cum a fost ilustrat pe
pagina anterioară.