Revista ”Natură și viață” nr. 5

Revista școlară NATURĂ ȘI VIAȚĂ
NR. 5, AUGUST 2022
Coordonator:
prof. Rus Alexandrina-Corina
Colegiul Național ”Petru Rareș” Beclean
ISSN 2734 – 6293
ISSN-L 2734 - 6293
REVISTĂ DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ ȘI ANTREPRENORIALĂ

REVISTA ȘCOLARĂ
NATURĂ ȘI VIAȚĂ
COLEGIUL NAȚIONAL ”PETRU RAREȘ” BECLEAN
NR. 5, AUGUST 2022
COORDONATOR:
PROF. RUS ALEXANDRINA-CORINA
ISSN 2734 – 6293
ISSN-L 2734 - 6293

Coordonatori proiect IA ATITUDINE! an școlar 2021-2022:
 Prof. Rus Alexandrina-Corina
 Prof. Năstase Delia Mirela
 Prof. / bibliotecar Moisil Octavia
Colectivul de redacție:
 Prof. Rus Alexandrina-Corina / CNPR Beclean
 Prof. logoped Mureșan Simona Camelia / CSEI Beclean
Colaboratori:
Prof. Mureșan Simona Camelia / Centrul Școlar de Educație Incluzivă Beclean
Prof. Năstase Delia Mirela / Colegiul Național ”Petru Rareș” Beclean
Prof. Cetean Ioan Emil / Colegiul Economic ”Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia
Prof. Pletea Maria / Colegiul de Industrie Alimentară ”Elena Doamna”, Galați
Prof. Paula Burdeți / Colegiul Național ”George Coșbuc” Năsăud
Prof. Humă Elena / Liceul Economic ”Alexandru Ioan Cuza” Piatra Neamț
Prof. Humă Ioan / Liceul Economic ”Alexandru Ioan Cuza” Piatra Neamț
Prof. Croitoru Ileana Alina / Liceul Tehnologic Brătianu, Drăgăşani
Prof. Pop Aurel / Școala Gimnazială ”Nicolae Drăganu” Zagra
Prof. Adina Balazs / Colegiul Tehnic “Alesandru Papiu Ilarian”, Zalău, Sălaj
Prof. Pop Oana- Nicoleta / Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Năsăud
Prof. Ilieș Ana-Maria / Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Năsăud
Prof. Ionescu Maria / Colegiul Economic Rm. Vâlcea
Prof. dr. Morjan Cristina Antoaneta / Colegiul Economic Virgil Madgearu Târgu - Jiu
Prof. Onose Cătălina / Liceul de Turism şi Alimentaţie “Dumitru Moţoc” Galaţi
Prof. Ivaşc Marilena / Liceul de Turism şi Alimentaţie “Dumitru Moţoc” Galaţi
Prof. Iosif Lenuța / Colegiul National ”Mihail Kogălniceanu” Galați
Prof. Adrian Balaș / Colegiul Național ”Petru Rareș” Beclean
Revista a fost realizată în cadrul proiectului național IA ATITUDINE!
proiect inclus în CAEJ 2022
Beclean, 2022

Revista sesiunii de referate și comunicări științifice pe teme de ecologie și antreprenoriat
Proiectul național ”IA ATITUDINE” CAEJ 2022
3
EXEMPLUL DE BUNE PRACTICI
”RECICLAREA ULEIULUI ALIMENTAR UZAT”
Prof. Pletea Maria
Colegiul de Industrie Alimentară ”Elena Doamna”, Galați
Școala își dorește să pregătească viitori lucrători calificați profesional, dar să îi învețe
cum pot să recicleze corespunzător atât la școală cât și acasă, astfel încât să trăim într-un mediu
curat și cât mai sănătos.
În cadrul orelor de instruire practică, elevii cu calificarea Turism și alimentație,
realizează preparate culinare, în urmă cărora pot rezulta o serie de deșeuri.
Un exemplul de bune practici este reciclarea uleiului alimentar în urma desfășurării
activității la: Modulul: Sortimente de preparate și băuturi
Tema: Realizarea fripturilor prin prăjire - ”Șnițele”
Pe durata întregii activități sunt discutate și efectele unei reciclări necorespunzătoare,
asupra naturii si a calității vieții omenești.
Elevii după pregătirea preparatelor se ocupă și de reciclarea deșeurilor, astfel reciclează
selectiv: bidoanele(pet-urile) de lapte sau de la apă/suc, ce sunt spălate cu apă și apoi reciclate,
pungile de hârtie sunt de asemenea golite de resturi, apoi reciclate corespunzător, în locuri
special amenajate în cadrul atelierului de producție.
Uleiul alimentar uzat, este deșeul pe care nu îl putem depozita în cadrul școlii de aceea
îi învățăm cum să recicleze uleiul rezultat în urma prăjirii, acesta este lăsat să se răcească, este
trecut printr-o sită pentru îndepărtarea reziduurilor grosiere, apoi este colectat în bidoanele
originale de ulei și transportat la unul din centrele de reciclare, din cadrul supermarketurilor sau
a benzinăriilor.
Pentru ai stimula să recicleze constant, le sunt amintite si consecințele aruncării uleiului
alimentar uzat la chiuvetă, cum ar fi defectarea instalațiilor sanitare, poluarea a mediului
înconjurător, cu efecte asupra sănătății noastre. Astfel 1L de ulei alimentar uzat care este aruncat
în sistemul de canalizare poluează un milion de litri de apă, această cantitate reprezintă
necesarul pentru supraviețuirea unui adult pentru o perioadă de 14 ani.
Odată ajuns în resursele naturale de apă, uleiul formează o peliculă la suprafața apei care
împiedică oxigenul să ajungă la plantele și viețuitoarele acvatice, având ca urmare dispariția
acestora din lipsă de oxigen.

4
De asemenea le prezentăm și avantajele reciclării uleiului alimentar uzat, astfel la centrele
de reciclare primesc fie detergent de vase, fie ulei alimentar sau apă plată, necesare în procesul
de curățenie sau gătire.

5
EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SPECIAL
Prof. Mureșan Simona Camelia
Centrul Școlar de Educație Incluzivă Beclean
Motto:
„Nu putem schimba pe alţii, dar dacă ne putem schimba pe noi înşine, putem înceta schimbarea
înfăţişării Pământului”. (Melodie Beattie)
Coordonatele actuale ale vieţii cotidiene impun abordarea în şcoală, alături de
alte elemente de educaţie şi probleme legate de educaţia pentru calitatea mediului
înconjurător. Astfel se evidenţiază prioritatea majoră a noastră, a tuturor, de a cunoaşte, proteja
şi conserva mediul de viaţa, conservarea naturii devenind eficientă şi reală numai atunci când
aceasta va face parte integrantă din filosofia şi comportamentul nostru.
Educația specială are în vedere un anumit tip de educatie adaptata și destinată copiilor
care nu reusesc să atingă în cadrul inv obisnuit nivele educative și sociale corespunzatoare
vârstei.
Proiectele „ecologice” de educaţie a copiilor cu CES cuprind mai multe etape:
a) analiza situaţiei persoanei în contextul domiciliului său;
b) evaluarea globală a capacităţilor reale ale copilului cu CES, a forţelor sale psihice, a
şanselor;
c) elaborarea unui proiect de integrare – pe baza realizării unui psihodiagnostic formativ,
dinamic şi a formulării unui prognostic, în raport cu natura, gradul şi complexitatea deficienţei
copilului – prin conlucrarea cu părinţii, alte persoane din anturajul copilului şi cu personalul
serviciilor/instituţiilor care acceptă să colaboreze în acest sens;
d) planificarea şi coordonarea acţiunilor diverşilor parametri implicaţi în proiectul
ecologic de educaţie integrată a copiilor cu CES;
e) evaluarea periodică, regulată a demersurilor angajate şi a acţiunilor realizate în cadrul
strategiilor proactive şi a strategiilor reactive.
Modelul educaţiei integrate prezintă şase caracteristici principale:
a) un program şi o strategie individualizate de educaţie vor trebui să fie puse în lucru
pentru fiecare copil, pe baza unei evaluări permanente a trebuinţelor şi a progreselor sale;
b) contactele vor trebui să fie organizate sistematic între copiii cu handicap şi cei fără
handicap, în cadrul instituţiilor şcolare şi în afara lor, printre altele printr-un sistem de tutorat;
c) programele de educaţie vor fi elaborate în funcţie de nevoile şi exigenţele vieţii în
comunitate şi pentru a facilita trecerea de la activitatea şcolară la viaţa adultă, foarte importantă
pentru viitorul persoanelor cu nevoi speciale şi, adesea, dificilă;
d) programele de educaţie vor fi elaborate şi prin conlucrarea cu părinţii, de către
membrii echipei pluridisciplinare;
e) se va urmări o evaluare dinamică, permanentă a modului de punere în lucru, de aplicare
practică a programelor de educaţie individualizată, precum şi efectele lor specifice asupra
tuturor dimensiunilor personalităţii copiilor cu nevoi speciale în condiţiile integrării;
f) educaţia integrată, pornind de la intervenţia timpurie, urmăreşte, deci, să ajute familia
şi copilul cu nevoi speciale în vedere valorizării tuturor potenţialităţilor latente şi manifeste,

6
pentru a trăi din plin, cu posibilităţile pe care le are şi le dezvoltă, într-o ambianţă constructivă,
echilibrată.
Educaţia integrată îi va permite copilului cu CES să trăiască alături de ceilalţi copii valizi,
să desfăşoare activităţi comune, dobândind abilităţi indispensabile pentru o viaţă cât mai
apropiată de cea a valizilor, pentru o adecvată inserţie socială.
În cadrul reabilitării, intervenţia timpurie reprezintă o trăsătură comună în toate ţările
comunitare, ea fiind recunoscută ca fiind metoda cea mai eficientă preventivă şi terapeutică în
favoarea copiilor cu cerinţe speciale. Intervenţia precoce reprezintă o prioritate în cadrul tuturor
programelor.
Educaţia ecologică cultivă şi un sistem de valori. Copiii se maturizează, sistemul de valori
pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la toate
aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă
vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Calitatea
mediului se reflectă direct în vieţile elevilor şi a familiilor lor.
Educaţia ecologicǎ urmǎreşte formarea unui om cu un comportament adecvat în ceea ce
priveşte mediul înconjurǎtor, comportament care sǎ se manifeste prin acţiuni concrete nu numai
prin informare teoreticǎ.
Cunoştinţele ecologice se asimileazǎ în mod treptat şi trebuie sǎ porneascǎ de la
observarea şi înţelegerea fenomenelor dupǎ care se dezvoltǎ viaţa, deci trebuie sǎ aibǎ la bazǎ
cunoaşterea relaţiei cauzǎ - efect.
Educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor personale
prin „descoperirea” atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice
sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută fiecare
persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie
abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu.
Educaţia de mediu este şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui
copac până la reducerea consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic
asupra mediului.
Educaţia ecologică accentuează aceste cinci obiective:
Conştientizarea: ajută elevii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul
şi problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a procesa,
rafina şi extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe
contexte.
Cunoaşterea: ajută elevii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului,
interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate
de mediu.
Atitudinea: ajută elevii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu,
motivaţia şi devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.
Deprinderi: ajută elevii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării
problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.
Participarea: ajută elevii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor
dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea
problemelor mediului.

7
Viaţa pe Pământ depinde de noi, oamenii şi de acţiunile noastre. Cadrelor didactice le
revine misiunea dificilă de a forma oameni responsabili şi conştienţi de pericolele care le
ameninţă viaţa. Încercând să sădim în sufletele copiilor încă din primii ani de şcoală dragostea
pentru natură, pentru tot ceea ce ne oferă ea, nu facem decât să înfrumuseţăm viaţa şi să o
prelungim cât mai mult.
Bibliografie
1. Curriculum naţional. Programe şcolare pentru învăţământul primar, MEN, CNC, Editura
Corint, Bucureşti, 1998
2. Ecologie, suport didactic clasele III-IV, Bucureşti, Editura Erc Press Educativ, 2004
3. Ghid metodic pentru cadrele didactice. Învăţământ primar – Educaţie ecologică şi protecţia
mediului, 2007

8
IMPACTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ASUPRA PĂDURII
Prof. Paula Burdeți
Colegiul Național ”George Coșbuc” Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud
Schimbările climatice au avut și vor avea un impact asupra pădurilor. Deoarece se
prevăd consecințe socio-economice și ecologice ale acestui impact, este de dorit să ne pregătim
pentru a asigura continuitatea beneficiilor aduse de pădurile Uniunii Europene în contextul unor
condiții climatice aflate sub semnul schimbărilor. Astfel, protecția pădurilor din UE trebuie să
vizeze furnizarea unor garanții că pădurile își vor îndeplini și în viitor toate funcțiile productive,
socio-economice și ecologice.
Problema relației dintre pădure și schimbările climatice, îndeosebi celor referitoare la
locul biomasei forestiere în structura surselor energetice, li se o atenție deosebită. Despădurirea
și degradarea pădurilor reprezintă între 17 și 20% din emisiile de CO2 pe Terra. Se discută
problema celor 850 milioane de păduri degradate în vederea refacerii stocului de carbon și a
biodiversității.
Ritmul rapid al schimbărilor climatice datorate activității umane depășește capacitatea
naturală a ecosistemelor de a se adapta. Prin urmare, regiuni întregi nu vor mai fi propice
dezvoltării anumitor tipuri de păduri, ceea ce va produce schimbări ale distribuției naturale a
speciilor forestiere și modificări ale creșterii arboretelor existente. Se preconizează că
fenomenele extreme precum furtunile, incendiile forestiere, secetele și valurile de căldură vor
deveni din ce în ce mai dese sau mai severe, sporind astfel presiunea asupra pădurilor.
Este în plină desfășurare procesul de devitalizare și chiar de uscare anormală a arborilor,
cu deosebire în ținuturile secetoase ale țării, respectiv în stepă, silvostepă și alte teritorii din
câmpii și coline, cu deosebire în anii secetoși și extrem de secetoși. Acest proces este dovedit
atât de volumul ridicat al lemnului recoltat prin tăieri de igienă, cât și de rezultatele
monitorizării stării de sănătate a arborilor.
Este posibilă o translație a zonalității naturale a spațiului geografic românesc, respectiv
trecerea stepei în semideșert, a silvostepei în stepă, a zonei forestiere de câmpie în silvostepă,
precum și o ușoară translație altitudinală a gorunetelor, făgetelor, amestecurilor de fag cu
rășinoase și a molidișurilor, cu o tendință de urcare a limitei superioare a vegetației forestiere.
Cu precădere vor avea de suferit pădurile puternic destructurate sub raport ecologic,
respectiv cele care au deja o rezistență scăzută la acțiunea factorilor destabilizatori cum sunt
pădurile din zona de câmpie: stejerete de stejar pufos, stejar brumăriu, gârniță, cer, stejar
pedunculat, pădurile de salcâm situate în stațiuni cu condiții staționale nefavorabile. Mai puțin
afectate sunt făgetele, amestecurile de rășinoase cu fag.
Se constată reducerea creșterii curente în volum a arboretelor din câmpii și coline,
totodată se diminuează capacitatea acestora de a stoca dioxidul de carbon. Acest lucru se
întâmplă în majoritatea pădurilor din sudul și sud-estul Europei fiind explicat de valurile de
căldură și de secetă.
Schimbările climatice majore afectează biodiversitatea ecosistemelor forestiere, ceea ce
se corelează cu o certă reducere a stabilității, pădurile devenind astfel mai vulnerabile la
agresiunea factorilor destabilizatori (diversitatea genetică, a speciilor și cea ecologică).

9
Există o corelație pozitivă între atacurile de insecte dăunătoare asupra arborilor și gradul
de încălzire a climei. În condițiile schimbărilor climatice pot să apară atacuri ale unor insecte
anterior inofensive, dar și noi agenți exogeni, fie introduși antropic, fie apăruți prin migrare.
În ultimele decenii a crescut semnificativ frecvența daunelor produse de furtuni în
pădurile Uniunii Europene - daunele produse depășesc 50% din totalul daunelor înregistrate în
sectorul forestier.
În ultima perioadă a crescut frecvența anilor secetoși, cât și frecvența și amploarea
incendiilor de pădure, în special în sudul Europei, media anuală actuală a suprafețelor
incendiate în UE fiind de 500 mii ha. Aceste incendii sunt însoțite de emisii mari de CO2 și de
alte gaze cu efect de seră.
Bibliografie
1. Blujdea, V., Efectul schimărilor climatice asupra proceselor fiziologice ale speciilor
forestiere. Editura Academiei Române, București, 2005
2. xxx, Revista Pădurilor. Nr. 3, București, 2000

10
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ REFLECTATĂ
ÎN ACTIVITĂŢILE DIDACTICE ȘCOLARE ŞI EXTRAŞCOLARE
Prof. Năstase Delia Mirela
Calitatea mediului înconjurător influenţează într-o măsură esenţială calitatea vieţii, ştiut
fiind faptul că numai un mediu echilibrat poate asigura dezvoltarea sănătoasă fizică şi psihică a
omului. Din această perspectivă se prevede intensificarea activităţii de instruire şi educare a
tuturor cetăţenilor ţării în vederea creării unei atitudini noi faţă de natura înconjurătoare.
Educarea elevilor şi formarea unei concepţii ecologice trebuie să înceapă cu învăţământul
preşcolar şi să fie continuată până la cel universitar. Încă de la vârsta copilăriei trebuie să se
cultive dragostea pentru cunoaştere şi protecţia naturii.
Formele şi mijloacele de realizare a educaţiei ecologice în şcoală sunt diferite: sub forma
unor teme bine structurate în cadrul unor discipline precum: biologia, chimia, geografia, ca şi
capitole în cadru tuturor disciplinelor de învăţământ. Acestea dau rezultate dacă profesorul de
specialitate ştie şi doreşte să realizeze această latură formativă în gândirea şi concepţia viitorului
cetăţean, apărător al mediului înconjurător.În acelaşi timp, lecţiile de geografie şi botanică se
pot organiza şi prin activităţi extraşcolare, elevii participând la drumeţii în natură şi excursii (în
cadrul ecosistemelor naturale sau artificiale), în rezervaţiile din judeţ, făcându-li-se cunoscute
plantele ocrotite.
Un rol important îl au şi grădinile botanice care aduc un plus de informaţii privind
cunoaşterea de către elevi şi studenţi a speciilor studiate la clasă, la cursuri şi lucrări practice,
familiarizarea cu problemele privind biodiversitatea din România, folosirea raţională a speciilor
cu însuşiri valoroase, ocrotirea plantelor înscrise în listele Roşii.
În acest context, în cadrul tuturor disciplinelor, la lecţii şi în activităţile extrașcolare
trebuie abordate marile problem ale umanităţii: scăderea demografică, urbanizarea, spaţiile
verzi şi rolul lor, problema alimentaţiei actuale şi deviitor, poluarea aerului, a apei şi a
solului, mijloacele şi metodele antipoluante etc.În aceste condiţii devine necesar ca elevii să
aibă clară ideea că tutunul, alcoolul,cafeaua, medicamentele consumate neraţional, sunt atât
de dăunătoare ca şi noxele industriale care provoacă la om tulburări metabolice şi funcţionale.
De asemenea, colectarea organismelor vii (plante şi animale) în vederea conservării
acestora pentru ierbare, insectare şi alte colecţii este o acţiune care de multe ori periclitează
existenţa unor specii, devenind dintr-o acţiune care s-a dorit a fi instructiv-educativă una
distructivă, mai ales că în multe şcoli conservarea şi păstrarea colecţiilor se face î n condiţii
necorespunzătoare, colecţiile având o durată scurtă, se deteriorează, şi sunt abandonate.
Întreaga activitate de alcătuire a acestor colecţii trebuie să fie asigurată numai de către profesor
cu elevii din cercul de biologie. Activitatea trebuie să pornească dela necesităţile stricte ale
procesului de învăţământ, dezvoltând interesul elevilor pentru cunoaşterea naturii, a
mecanismelor de organizare şi funcţionare a sistemelor biologice.
În cadrul orelor de dirigenţie, componenta educaţională de mediu este abordată pe
parcursul a 3-4 ore/an, alături de alte componente educaţionale, distribuirea orelor rămânând la
aprecierea dirigintelui. Extra curricular şi extraşcolar, în cadrul activităţilor cercurilor de

11
ecologie şi protecţia mediului din unităţile de învăţământ se desfăşoară o intensă activitate de
educaţie ecologică, concretizată prin proiecte şi acţiuni de prevenire a degradării mediului.
Anual, se organizează tabere de ecologie în cadrul cărora se desfăşoară concursuri pe
teme ecologice, unde elevii sunt supuşi unor testări teoretice şi practice. Astfel, cu ocazia unor
evenimente precum: Ziua Internaţională de Protecţie a Mediului, Ziua Emisiilor de CO2, Ziua
Apei etc. se organizează concursuri de afişe, mese rotunde, simpozioane şi concursuri de
proiecte de mediu. Indiferent de modul de abordare a acestei teme, ca educatori trebuie să avem
în vedere faptul că omul este parte integrantă a biosferei şi în acelaşi timp, el este specia care a
modificat cel mai mult ecosistemele naturale.
În condiţiile actuale, problema ocrotirii naturii, a mediului înconjurător trebuie să de vină
o preocupare majoră a tuturor educatorilor din toate şcolile de toate gradele.Şcoala trebuie să
pregătească cetăţeanul de mâine, conştient de rolul său în societate, de raporturile sale cu natura,
tezaur de resurse şi frumuseţi pe care le dorim nepieritoare.De aceea, cadrelor didactice de la
toate nivelurile de învăţământ le revine sarcina de a acţiona mai hotărât, de a privi prin fapte
actele normative privind reglementarea ocrotirii şi folosirii raţionale a resurselor naturale, fără
a modifica sau altera însăşi bazele vieţii.
Bibliografie
1. Antonescu, Liliana, (2007), Argument, la Ghidul metodologic pentru cadrele didactice,
Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, învăţământ preşcolar, coord. Maria Ivănescu
M.E.C.T., Bucurşti
2. Ivănescu Maria, Ile Mărioara, Boghiu Samica şi Vereş Mariana, (2005), Ghid metodic de
educaţie ecologică- învăţământ preşcolar, Ed. Casa Corpului Didactic Bihor, Oradea
3. Nedelcu, G. şi Nedelcu, M., (2003), Educaţia ecologică şi voluntariatul în protecţia mediului,
Ed. Treira, Oradea
4. Toma, Cristina, Zamfir, Lia, (2003), Educaţia pentru mediu în sistemul educaţional
preuniversitar din România, în Prietenii pământului, Galaţi
5. * * *, M.E.N., Programe şcolare, clasele V-VIII, 2014.

12
PAȘI MICI PENTRU O PLANETĂ MAI CURATĂ
Prof. Năstase Delia Mirela
Colegiul Național ,,Petru Rareș,, Beclean
„Planeta Pământ este atât de darnică, încât omenirea s-a obișnuit să o considere eternă și
indestructibilă. Istoria ne arată, însă, că omul a dovedit că poate fi un pericol pentru propria-i
specie, pentru celelalte specii, dar și pentru natură în întregul ei. La început din ignoranță, dar
și din logica naturală a supraviețuirii, apoi dintr-o dorință de confort, omul nu a făcut altceva
decât să epuizeze, secol după secol, tot ceea ce-l înconjoară: resurse vegetale, animale,
minerale, afectând mediul înconjurător, de multe ori ireversibil.”
Formarea elevilor în sensul unei conştiinţe şi conduite ecologice devine o cerinţă deosebit
de importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Implicarea elevilor, de la
clasele mici şi până la liceu, în activităţile de cunoaştere, înţelegere a unor aspecte şi fenomene
din universul apropiat, în identificarea şi rezolvarea unor probleme de poluare şi degradare
a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri şi deprinderi de apărare, conservare
şi dezvoltare a mediului înconjurător, condiţie de viaţă civilizată și sănătoasă.
Apărarea mediului înconjurător este un exerciţiu de practică socială, iar şcoala trebuie
să facă acest exerciţiu cu întreaga populaţie şcolară care în viitor va avea răspunderi mari şi
concrete în gestionarea raţională a tuturor condiţiilor de mediu natural şi social.
Formele în care acest tip de educație se poate transpune în practică sunt multiple, pornind
de la educația formală, prin introducerea în programa școlară a unor discipline de studiu,
module/secvențe de conținut destinate acestui domeniu, prin organizarea unor lecții deschise,
atractive, cu rol de model pedagogic, organizarea excursiilor și taberelor școlare tematice (așa
numitele ”vacanțe active”), programe și proiecte derulate în cooperare cu autoritățile locale, și
continuând cu organizarea de seminarii, conferințe, proiecte de cercetare sau de ecologizare.
Proiectul ECOLOGIC
”Pași mici pentru o planetă mai curată”
1. Denumirea proiectului
1.1 Titlul –,,Pași mici pentru o planetă mai curată,,
1.2 Tipul de educație – Educație pentru mediu
1.3 Tipul de proiect – educațional
2. Aplicantul
2.1 Coordonate de contact – Colegiul Național ,, Petru Rareș,, Beclean, str Obor, nr.83,
județul Bistrița - Nas–ud, tel / fax 0263343191, e-mail cnprbeclean@yahoo.com
3. Descrierea proiectului.
3.1 Scopul proiectului este de a conştientiza elevii asupra importanţei sănătăţii
oamenilor şi mediului,trezirea interesului elevilor de a cunoaşte direct, de a investiga şi înţelege
mediul şi corpul uman, prin formarea unui comportament adecvat pentru generaţia tânără şi nu
numai formarea unei atitudini responsabile şi active pentru gestionarea şi ocrotirea mediului
înconjurător, în vederea menţinerii echilibrului ecologic, sensibilizarea copiilor în ceea ce
privește mediul înconjurător, înțelegerea protejării și conservării acestuia, cultivarea abilităților
de comunicare, comunicare interculturală în relațiile interpersonale pentru că dacă iubim

13
curăţenia şi o întreţinem, totul in jurul nostru va fi curat, vom respira un aer de calitate şi
nepoluat.
3.2 Obiective.
- OBIECTIVE PRIVIND ELEVII
* Să manifeste interes pentru problemele mediului înconjurător;
* Să își formeze atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător;
* Să cunoască orizontul local și problemele cu care acesta se confruntă;
* Să definească termeni de specialitate și să le înțeleagă semnificația;
* Să identifice problemele cu care se confruntă mediul din orizontul local;
* Să formeze deprinderi de conservare a mediului inconjurător;
* Să propună soluţii de protejare a factorilor de mediu (aer, apă, sol, vegetaţie şi animale)
în orizontul local;
* Să realizeze lucrări (machete, colaje, ) cu tema „ Poluarea mediului,,
* Să manifeste stări afective, pozitive în relațiile cu cei din jur (prietenie, toleranță,
armonie);
* Să-și formeze unele trăsături pozitive de voință și caracter și o atitudine pozitivă față de
sine și față de ceilalți.
OBIECTIVE PRIVIND CADRELE DIDACTICE
• să organizeze și să desfășoare activități instructiv-educative
• diverse și atractive pentru atingerea scopului propus;
• să aibă în vedere cultivarea unui tip comportamental și moral care să reprezinte un
model de comportare ca indivizi pentru școlari ,
• arătând respect față de semenii lor și față de mediul înconjurător din orizontul local și
nu numai;
• să asigure resurse materiale, temporale și umane necesare pentru activitățile planificate;
• să asigure un climat socio- afectiv și educativ optim în timpul și în afara desfășurării
proiectului.
3.3 Grup tintă
- Elevi de nivel liceeal de la Colegiul Naținal ,, Petru Rareș,,
3.4 Durata - 1 Aprilie – 30 Mai 2022
3.5 Beneficiarii proiectului:
* direcţi: elevii şcolii, mediul înconjurător
* indirecţi: părinţii acestora,
3.6 CALENDARUL ŞI LOCUL DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢILOR
Acţiunea (titlul ) Perioada Locul
1 ”Un copil implicat –un mediu mai
curat,,
1-10 aprilie Sala de clasa
2 ”Simte VERDE! ” 15 – 30 aprilie Valea Someșului

14
Ecologizarea Văii Someșului pe
distanța propusă și colectarea
selectivă a gunoaielor
3 Confecționarea de machete cu tema:
POLUAREA MEDIULUI
1- 15 Mai 2019 Sala de clasa
3.7. ECHIPA DE PROIECT:
Coordonator: Prof.Năstase Delia Mirela
- Elev Moroșan Denisa , cls. XI S
- Elev Lupșa Elisabeta, cls a XI S
- Eev Costinea Alexandru , cls a XI S
3.8. REZULTATE
- aproximativ 2000.m² au fost curățați de gunoaie ;
- colectarea selectivă a gunoaielor,
- la activitate au participat 25 elevi din clasele XI N, XI S
- organizarea unor strategii alternative de formare a unui comportament responsabil,
implicat, în relaţiile cu mediul înconjurător;
4. IMPACTUL PROIECTULUI
Realizarea acestui proiect este un exemplu de bună practică pentru celelalte școli și
pentru întreaga comunitate, stimulând interesul elevilor și cadrelor didactice de a se implica în
programe educative similare
5. MODALITĂŢI DE MEDIATIZARE
- expoziţii cu machetele realizate de elevi
- afişe
- statistici
6. MONITORIZARE ŞI EVALUARE:
- statistici cu numărul participanţilor la fiecare activitate;
- chestionare şi interviuri adresate persoanelor implicate;
- observaţii de la cadrele didactice din afara proiectului care predau la clasele din care fac
parte beneficiarii proiectului;
-evaluarea machetelor realizate de elevi
7. SUSTENABILITATEA proiectului va fi continuată prin posibilitatea utilizării la orele
de dirigenție a materialelor create în cadrul proiectului

15
EUSTRES ȘI DISTRES
prof. Humă Elena, prof. Humă Ioan
Liceul Economic "Alexandru Ioan Cuza" Piatra Neamț, Județul Neamț
Educația ecologică este un proces, al cărei scop este îmbunătățirea calității vieții
oamenilor, care trebuie să își asume responsabilitatea de a utiliza eficient resursele Pământului
și de a menține calitatea mediului.
Pe lângă poluarea naturii care se încarcă de toate resturile pe care civilizația modernă le
produce, ca urmare a progresului, putem vorbi și despre suferința reală a individului ca parte
din ecosistem. Poluarea produsă asupra omului este o poluare fizică, dar și o poluare psihică,
deoarece nu trăim doar în plan material, ci și în plan mental.
Poluarea psihică este produsă de stimuli nocivi, interpretați subiectiv de psihicul uman
la nivelul operațiilor gândirii. Termenul de stres se folosește în formă sa netradusă în toate
limbile de pe glob. În ceea ce privește stresul psihic, acesta a fost demonstrat, printre primii, de
Cannon în experimentele sale asupra
animalelor.
Stresul poate fi pozitiv -
eustres sau negativ - distres.
Eustresul are efecte benefice asupra
organismului uman, apărând în
cazuri în care agenții stresori au o semnificație favorabilă pentru individ, îi declanșează efecte
pozitive ca: râsul în hohote, extazul, bucuria imensă. Acestea se repercutează pozitiv asupra
organelor și aparatelor organismului, fiind prin excelență, acut. Frecvența acestuia contribuie
la creșterea imunității, devenind o premisă a longevității.
Distresul este recunoscut ca un factor patologic, producând de obicei suferință și
inadaptare. Stresul psihic este o interacțiune a subiectului cu situația neplăcută a cărei evaluare
este condiționată de condițiile interne ale subiectului.
O altă formă de poluare psihică endemică este teroarea răspândită prin mijloacele mass
media. Dezinformarea este o informație falsă, iar persoana care o difuzează știe că este falsă.
Informațiile, care se bazează pe realitate, dar sunt folosite pentru a provoca un rău unei persoane
sau organizații creează o doză mare de stres. Este important să distingem mesajele care sunt
adevărate de cele care sunt false, dar și cele care sunt adevărate dar care sunt difuzate în spațiul
public cu intenția de a dăuna unei persoane.
Transformarea știrilor într-o industrie de știri oferă multe beneficii, dar micșorează
semnificativ puterea de control asupra acestora. Editorii de știri se luptă să păstreze audiența pe
măsură ce barierele în calea publicării sunt înlăturate, dând putere oricărei persoane sau entități
să producă conținut. Companii nou-înființate de media digitală umplu golurile create de eșecul
ziarelor. Erodarea încrederii în jurnalism și în organizațiile mass-media de masă face ca
audiența să se disipeze și mai mult, alimentând răspândirea „dezinformării informaționale".
Drept urmare, barierele dintre realitate, divertisment, publicitate, fabricație și ficțiune sunt din
ce în ce mai estompate. Iar atunci când dezinformarile sunt publicate, sistemul de distribuție a
știrilor sociale trimite frecvent conținutul viral, făcând imposibilă retragerea, chiar dacă

16
jurnaliștii îl demontează cu succes. Afacerile media comerciale de știri, în combinație cu
procesele de transformare digitală a informațiilor și apariția rețelelor sociale, a permis
legitimarea și răspândirea virală a dezinformarii.
De exemplu, Antena 3 a vehiculat următoarea știre: „Europa ar putea rămâne fără curent
electric între o zi şi o săptămână. Armata din Austria pregăteşte populaţia pentru un „blackout”
masiv”. Ea s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari dezinformări ale anului, în România. O
traducere eronată a transformat un exercițiu de avertizare într-o știre falsă, iar cei care avertizau
asupra dezastrului citau surse de încredere - ministrul austriac al Apărării.
Klaudia Tanner, deținătoarea portofoliului Apărării din Austria, a spus, de fapt, că: „o
pană de curent este o întrerupere a energiei, a infrastructurii și a aprovizionării la nivel european
- este un risc realist și, în același timp, subestimat. Prin urmare, scopul nostru este să
îmbunătățim rezistența republicii noastre în ansamblu!”
Efectele factorilor stresori depind, nu doar de proprietățile acestora, ci și de două atribute
aparținând personalității subiectului: calitatea răspunsurilor emoționale și strategiile de apărare
mobilizate de către subiect. Diferențele individuale în ceea ce privește răspunsul la stres sunt
datorate atât componentei genetice, cat și experiențelor de viată diferite.
Stresul are o dubla determinare: una din partea factorilor stresori, alta din partea
individului care interpretează situația. Acest lucru înseamnă că avem o mare influentă asupra
propriilor stări de stres, atât în bine, cât și în rău.
Cum toți acumulăm în permanență resurse considerabile de stres, ar fi bine să ni-l facem
”prieten” și să încercăm să-l facem să lucreze în favoarea noastră. Există unele situații
tensionate în viață care nu pot fi controlate și care ne pot provoca foarte mult stres, dar există
și multe situații care pot fi schimbate în beneficiul nostru.
Bibliografie:
1. Floru Robert, Stresul psihic, Editura Enciclopedică Română,1974, București
2. Popescu Neveanu Pavel, Dicţionar de Psihologie, Editura Albatros, 1974, București
3. https://dexonline.ro/
4. https://unesdoc.unesco.org/
5. https://www.avantaje.ro/articol/
6. https://romania.europalibera.org/a/dezinformari-2021/

17
UN ORAȘ VERDE, OAMENI MAI SĂNĂTOȘI ȘI FERICIȚI!
Custură Sânziana, cls. a IX-a
Liceul Economic "Alexandru Ioan Cuza" Piatra Neamț, Județul Neamț
prof. coordonator: Humă Elena

18
ORAȘUL ECOLOGIC
Cosma Matei, clasa a IX-a
Liceul Economic ”Alexandru Ioan Cuza” Piatra Neamț
Prof. coordonator: Humă Ioan
Orașele verzi sunt
acelea care pun pe primul
plan sănătatea oamenilor
prin limitarea poluării și
”înverzirea” zonelor urbane
abandonate. Dar ce trebuie
să facă un oraș european
pentru a deveni un oraș cu
aer curat și oameni mai
sănătoși? Lista criteriilor
unui mediu curat cuprinde
toate aspectele vieții în oraș:
calitatea aerului, zgomotul,
managementul deșeurilor, al
apei și al biodiversității.
Deci, iată câteva
aspecte referitoare la
cum am putea
transforma orașele
românești în orașe
sustenabile:
Mutarea accentului de pe mașina individuală pe pieton, aceasta însemnând că
orașul este regândit să faciliteze deplasarea oamenilor, nu a mașinilor. Este necesar să se
investească într-un transport în comun modern și confortabil, precum și în piste de biciclete și
scutere electrice, nu în șosele și parcări.
Construirea pe termen lung deoarece aproape toate inițiativele primăriilor sunt
gândite pe termen scurt: o parcare supraetajată poate fi cu 20% mai ieftină decât una subterană,
dar ea va ocupa un spațiu valoros timp de cel puțin 50 de ani.
Reciclarea ambalajelor de sticlă, plastic și carton pentru a putea fi reintroduse în
circuitul economic.
Orașul trebuie să comunice cu locuitorii lui și viceversa. Pentru aceasta nu e
nevoie de panouri costisitoare și degradabile, e suficient să fie create aplicații de mobil care să
permită schimbul de informații.
Creșterea densității urbane este un concept fundamental în sustenabilitate, care
presupune creșterea orașului pe verticală, nu pe orizontală, asigurând și spații verzi abundente.
În câteva orașe din țară (Cluj, Timișoara) există deja aplicații de smartphone prin care
locuitorii pot sesiza autorităților locale diferite aspecte de încălcare a legii. De asemeni,

19
Primăria Oradea a alocat peste 80 de milioane
de euro unor proiecte strategice de dezvoltare
urbană durabilă.
Nu este o noutate faptul că la nivel
mondial omenirea se confruntă cu problema
gravă a deșeurilor abandonate la întâmplare în
arealele naturale și nu numai. La baza acestei
probleme se află, pe de o parte, nepăsarea și, în
unele cazuri, lipsa educației de mediu, iar pe de
altă parte managementul deficitar al
autorităților.
Cele mai periculoase deșeuri
generate de gospodării sunt: vopselele,
lacurile pentru lemn, diluanții; bateriile.
Oricine s-a plimbat prin orașele și
satele din România a văzut râuri inundate
de gunoaie, gropi de gunoaie improvizate
sau ambalaje aruncate la întâmplare. Multe
dintre gunoaiele acestea conțin chimicale
periculoase pentru om, care sunt purtate de
vânt sau ape și ajung în organismele
noastre. Ele omoară pești, sufocă păsări și intoxică oamenii.
Nimeni nu este la adăpost, așa că toți ar trebui să contribuim la rezolvarea acestor probleme.
De-a lungul evoluției vieții pe Pământ, diferite specii de plante și animale au evoluat
încet, apoi au dispărut din cauza schimbărilor de mediu și imposibilității de a se adapta luptei
pentru supraviețuire.
Nu este întotdeauna ușor să respectam regulile pentru mediu însă avem nevoie de o
schimbare de mentalitate si de comportament, de un nou standard de normalitate. Numai
împreună, putem face această călătorie spre mai bine, mai curat, mai verde, mai educat.
Bibliografie
1. https://www.greenpeace.org/romania/
2. http://www.anpm.ro/documents
3. https://adrvest.ro/wp-content/uploads/2020/09/Ghid-de-planificare-si-gestionare-a-
sistemului-de-parcari-urbane.pdf

20
EDUCAȚIA ECOLOGICĂ REALIZATĂ PRIN ACTIVITĂȚI ȘCOLARE ȘI
EXTRAȘCOLARE
Prof. Croitoru Ileana Alina
Liceul Tehnologic Brătianu, Drăgăşani
Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate deosebită, de a cărui
integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate umană. Formarea elevilor cu o
conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru orice demers
educativ şcolar şi extraşcolar.
Educaţia ecologică sau educaţia relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea
capacităţilor de rezolvare a problemelor declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale
şi postindustriale la scara socială, care au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii
şi al existenţei umane.
Educaţia pentru mediu are ca scop schimbarea viziunii pe care noi o avem asupra lumii
şi înţelegerea relaţiilor care se ţes în interiorul sistemelor ecologice, între om şi natură.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară,
activităţi ştiinţifie, literare, artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt
diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări,
drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice,
labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere
scenete ecologice, concursuri.
Prin educaţie ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii
pentru a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia
mediului înconjurător.
Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru lumea
înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de
protecţie a mediului şi se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.
Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a reuţi
în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra
binelui şi a răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa.
Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru
majoritatea copiilor.
Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe teoretice, ci trebuie
implicat în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină în întâmpinarea
curiozităţii senzoriale în plină dezvoltare. Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie interesează în
primul rând , ci cunoaşterea şi menţinerea în forul interior al copilului a următoarelor stări:
 dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii;
 puterea de a ocroti formele de viaţă.
Obiectivele urmărite pentru realizarea educaţiei ecologice la elevii din ciclul primar sunt:
 să conştientizeze interdependenţa dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii;
 să-şi însuşescă cunoştinţele referitoare la complexitatea relaţiei dintre speciile unui
ecosistem;

21
 să ia atitudine faţă de orice activitate care poate distruge echilibrul din natură;
 să aibă o conduită pozitivă, de participare la activităţile de protejare a mediului,
condiţie a unei vieţi sănătoase, în deplina armonie cu natura.
Obiectivele educaţiei ecologice în şcoala se pot realiza pe două căi: prin contribuţia mai
multor discipline de studiu; prin activităţi extracurriculare.
Pornind de la premisa ca educatia ecologica presupune mai multe
componente (cunoştinte, atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este
firesc ca această latură a educaţiei să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele
de pregătire şi formare a elevilor.
Disciplina Ştiinţe are un mare potenţial în educaţia ecologică a elevilor. Această disciplină
asigură în mod organizat însuşirea unor cunoştinţe prin activităţi de observare, identificare,
grupare, jocuri, activităţi practice a lumii care ne înconjoară.
La Limba română, valorificând textele din manual, elevii iau contact cu frumosul din
natură cu ajutorul cuvintelor, realizeaza creaţii artistice dupa imagini din natură.
Geografia este disciplina care oferă bogate cunoştinţe despre relief, ape curgătoare, ape
stătătoare, floră şi faună.
La Abilităţi practice elevii îngrijesc plantele din clasă, realizează jucării din materiale
refolosibile, realizează colecţii de frunze, seminţe, alte materiale pe care le folosesc apoi în
activitatea lor.
Educaţia plastică îşi aduce aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea echilibrului,
armoniei din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace artistice
frumosul din natură.
Educaţia civică cuprinde teme care pot fi valorificate cu succes pentru formarea de
atitudini adecvate în raporturile copiilor cu mediul înconjurător.
Unele teme prevăzute de programa de istorie ne dau posibilitatea realizării tangenţiale a
educaţiei ecologice.
Problemele de matematică de aflare a unor suprafeţe de teren ocupate de diferite culturi
sau păduri, de aflare a unor cantităţi de diferite materiale din natură pot conduce la convingerea
elevilor că mediul trebiue protejat, că pot colecta materiale refolosibile în vederea păstrării
resurselor naturale.
O reală educaţie ecologică se realizează şi în cadrul ctivităţilor extraşcolare. Modul cel
mi elocvent îl reprezintă proiectul de mediu. Prin complexitatea sa şi prin timpul pe care fiecare
coordonator de proiect şi-l alocă pentru desfăşurarea sa, proiectul poate atinge mai multe
obiective. Totodată, proiectul presupune o gamă largă de activităţi şi, din acest motiv, tematica
poate fi diversă. Proiectul de mediu este unul dintre proiectele care se poate realiza având
suportul total al copiilor implicaţi.
Utilitatea lui constă în aceea că îi ajută pe elevi să înţeleagă legătura care există între om
şi natură, între cunoştinţele dobândite la diferite discipline de studiu şi lumea din afara şcolii,
dă posibilitatea elevilor de a se implica şi organiza prin investigare individuală sau în grup,
autoconducându-şi procesul de educaţie, îi pune în contact cu comunitatea şi le creează
posibilitatea de a-şi susţine în mod public opiniile.
În întreaga muncă de educaţie ecologică cu şcolarii mici trebuie să ajungem la
convingerea că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi (5 iunie), ci în toate cele 365
de zile ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să

22
apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor
vieţuitoarelor de pe Pământ.
Bibliografie
1. Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
2. Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti, Ed. „Scaiul”,
1993.
3. Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003.
4. Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
„Tribuna învăţământului”, 27 februarie -5 martie 2006.

23
ADEVĂRAT SI FALS DESPRE ALIMENTELE „BIO”
Rada Andrei, clasa a XI a
Liceul Tehnologic Brătianu, Drăgăşani.jud.Vâlcea
Prof. coordonator: Croitoru Ileana Alina
Alimentele organice sau bio!
Deşi la noi în ţară ocupă doar unu la sută din piaţa alimentelor, produsele „bio” sunt cea
mai bună soluţie pentru a evita pericolele reprezentate de substanţele toxice. Acestea provin din
culturi netratate cu pesticide, sunt mai puţin colorate, dar au un gust mai natural. Şi carnea şi
produsele lactate „bio” sunt de preferat, pentru că acestea nu conţin nici hormoni, nici
antibiotice (cu care sunt tratate, de obicei animalele) şi, în plus, animalele de la care provin au
fost hrănite la rândul lor cu mâncare netratată.
De asemenea, alimentele organice sau bio nu trebuie să conţină aditivi artificiali, ceea ce
le face să se altereze mai repede decât cele obişnuite. Conservanţii chimici sunt înlocuiţi cu cei
naturali, cum este, de exemplu, acidul lactic. Pentru a se conserva, unele alimente sunt tratate
termic. Şi alimentele pe a căror etichetă este înscrisă menţiunea „integral” sunt o alternativă
sănătoasă la alimentele industriale. Acestea sunt, în general, alimente neprocesate şi nerafinate.
Opţiune!
Alege ouăle care au înscris pe coajă un cod care începe cu cifra 0, 1 sau 2, în niciun caz 3.
Nu toate produsele ecologice sunt obţinute la fel, iar calităţile alimentelor etichetate cu
sigla „natural“ nu echivalează cu ale celor „bio“. Pentru ca un aliment să fie considerat biologic
trebuie să nu fie tratat cu produse chimice şi să aibă pe ambalaj metoda de producţie folosită şi
sigla organismului de certificare.
La noi în ţară se produc aproximativ 250 de tipuri de alimente ecologice, 80 la sută din
produsele bio de pe piaţă fiind de import. Specialiştii spun că astfel de alimente sunt autentice,
doar dacă nu conţin organisme modificate genetic şi dacă legumele, fructele şi cerealele nu au
fost tratate cu fertilizanţi sau cu pesticide sintetice împotriva dăunătorilor.
„O altă categorie de alimente „ bio” sunt acele alimente (produse de panificaţie, produse
lactate, mezeluri etc.) asupra cărora, în procesul tehnologic de obţinere şi de prelucrare, nu s-
au utilizat aditivi chimici”, spune Livia Nena, biolog nutriţionist la Clinica „Bio Nutriliv” din
Bucureşti.
Pot conţine conservanţi!
ADEVĂRAT: Alimentele biologice nu conţin îngrăşăminte de tipul azotaţilor, fosfaţilor,
nitraţilor şi nici aditivi alimentari cum ar fi conservanţii şi coloranţii chimici, afânătorii şi
amelioratorii de gust. Totuşi, la producerea acestora se pot folosi conservanţi naturali.
Produsele bio sunt obţinute prin tehnologii ecologice şi pot conţine conservanţi sau
coloranţi naturali. În ceea ce priveşte fructele, legumele şi cerealele, acestea pot fi tratate cu
îngrăşăminte naturale.
Marca „natural” este sigură!
FALS: Specialiştii atrag atenţia asupra faptului că trebuie să ne ferim de falsele precizări
de pe etichete şi că doar o menţionare a cuvântului „biologic” pe ambalaj nu este suficientă. De
asemenea, un produs marcat ca fiind „natural” nu este neapărat biologic.

24
Produsele ecologice pot fi recunoscute doar după faptul că au un certificat de calitate, iar pe
etichetă apar numele şi adresa producătorului, precum şi marca organismului de certificare.
Au un preţ mai ridicat!
ADEVĂRAT: Oriunde în lume, inclusiv în Uniunea Europeană, alimentele „bio” sunt
mai scumpe decât celelalte produse alimentare. La noi în ţară preţul acestora este aproape dublu
comparativ cu cel al alimentelor convenţionale.Astfel, dacă un cofraj cu 10 ouă obişnuite costă
în jur de 6 lei, cel cu ouă ecologice poate ajunge la 12 lei.
Au valoare nutritivă mai mare!
ADEVĂRAT ŞI FALS: Există opinii conform cărora consumul de alimente „bio” reduce
riscul de apariţie a problemelor la nivelul sistemului nervos şi a disfuncţiilor hepatice.
Acest lucru se întâmplă datorită conţinutului redus de pesticide şi de alte substanţe chimice. De
asemenea, unii specialişti susţin că astfel de alimente au un conţinut mai ridicat de principii
nutritive, precum vitamine şi minerale decât alimentele convenţionale.
Totuşi, conform unui studiu britanic recent, produsele ecologice nu oferă avantaje
nutriţionale suplimentare, cum ar fi un aport mai mare de calciu, de fier sau de vitamine.
În plus, un raport al Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor arată că alimentele
„bio” pot conţine şi ele urme de pesticide ce provin de obicei din apă. Este recunoscut faptul că
ingerarea acestor substanţe este asociată cu maladia Parkinson, dar şi cu alte afecţiuni severe.Cu
toate acestea, nivelul de substanţe sintetice conţinut de produsele ecologice este semnificativ
mai redus decât în cazul alimentelor convenţionale, nedepăşind pragul admis.
Care sunt dovezile calităţii?
Indiferent ce scrie pe ambalajul unui produs alimentar, pentru a te asigura că mănânci
sănătos trebuie să analizezi cu atenţie eticheta. Astfel, pe eticheta unui produs organic trebuie
să existe ştampila organismului de certificare şi sigla naţională pentru produsele din categoria
„bio sau organic”. În plus, minimum 90 la sută din ingrediente trebuie să fie ecologice şi
maximum 10 la sută să fie aditivi naturali.
Exemplu: Chiar dacă nu sunt „bio sau organice”, produsele lactate mai sigure sunt cele
cu o ştampilă ovală, care atestă că respectivul produs corespunde nu doar standardelor ţării
noastre, ci şi celor ale Uniunii Europene. Lactatele cu ştampilă rotundă sunt cele certificate doar
local.
Produse ecologice pentru bucataria ta!
Se pare că tot mai multă lume optează pentru mâncarea organică în ultima vreme. Dar, ca să
iţi prepari o mâncare sănătoasă, e nevoie de mai mult decât atât. Ce fel de unelte are nevoie o
bucătărie ecologică?
Tigăi si oale “verzi”!
Nu-ţi contamina mâncarea cu toxinele eliminate de tigăile din aluminiu. Alege un set din
oţel inoxidabil sau teflon. E soluţia cea mai bună pentru a folosi mai puţine grăsimi la preparare.
Fără şervete de hârtie!
Foloseşte serveţele din pânză colorată pe care le poţi spăla. Vei ajuta la salvarea pădurilor.
Pungi de gunoi biodegradabile!
Când cauti prin rafturile supermarketurilor, uită-te după sacii de gunoi reciclabili. Astfel
te vei simti mai putin vinovata de “gunoiul” tau.
Pungile de hartie!

25
Renuntă la cele din plastic şi înlocuieşte-le cu pungi din hârtie reciclată sau din pânză
ecologică. Acestora nu le trebuie intre 20 şi 1000 de ani pentru a se degrada şi nici nu emit gaze
toxice în timpul arderii.
Spaţiile de depozitare!
Alege-le pe cele confecţionate din bambus, răchită sau trestie. Bucătăria ta va avea astfel
un aspect mai exotic!
Electrocasnice economice!
Data viitoare când mergi la cumpărături alege frigiderul, maşina de spălat vase şi maşina
de spălat rufe numai din clasa A, consum de energie.
Bibliografie
1. Ionut Carmen, - Aplicatii practice în sănătatea mediului. Editura medicală universitară Iuliu
Hateganu, Cluj-Napoca, 1998
2. Popescu Octavian, Bucur Eugeniu, - Educatia pentru sănătate în scoală. Editura Fiat Lux,
Bucuresti, 1999
3. Bleahu, M. Ecologie – natură – om, Ed. Metropol, Bucureşti 1998.
4. www.referate.ro
5. www.reciclare.ro

26
SĂ ÎNVĂȚĂM SĂ IUBIM ȘI SĂ OCROTIM MEDIUL NATURAL
Ancuța Daniela Nicolle, cls a XI- a
Liceul Tehnologic Brătianu, Drăgăşani.jud.Vâlcea
Prof. coordonator: Croitoru Ileana Alina
Natura se găseşte, în mod evident, în faţa unui declin ecologic, în care factorul antropic a
avut rolul determinant, ca factor de deteriorare prin mijloace directe, indirecte, multiple şi
complexe, apropiate sau îndepărtate în timp.
Mediul reprezintă ansamblul de condiţiişi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul,
subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice şi anorganice, precum şifiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând
elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea
vieţiişicondiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.
Protecţia mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor şiacţiunilor care au
ca scop menţinerea, protejarea şiîmbunătăţireacondiţiilor naturale de mediu, ca şi reducerea sau
eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului şi a surselor de poluare.
În art. 1 din documentul internaţional intitulat Regulile de la Montreal din 1982 aplicabil
poluării transfrontiere poluarea a fost definită ca orice introducere de către om în mediu, direct
sau indirect a unor substanţe sau energii cu efecte vătămătoare de natură să pună în pericol
sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială, să
diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări legitime ale mediului.
Poluantul este orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub
formăde vapori ori de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii
care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi
aduce daune bunurilor materiale.
Omul există și activează și nu poate fi separat de mediul ambiant.Zilnic, prin activitățile
sale cotidiene, omul afectează mediul în care trăiește. Drept urmare, se modifică semnificativ
elementele vitale fără de care omul n-ar putea exista: apa, aerul, solul, pădurile.
Influența omului asupra apei
Astăzi, apa este tot mai intens poluată, ca rezultat al tuturor activităților umane.
Principalele surse de poluare sunt cele de ordin menajer, industrial și agricol.
Cauzele poluării apelor:
 Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici și uzine;
 Scurgeri de la rezervoare de depozitare și conducte de transport subterane;
 Pesticidele și ierbicidele folosite în lucrările agricole;
 Îngrășămintele chimice;
 Deșeurile și reziduurile menajere;
 Depunerile de poluanți din atmosferă;
 Lipsa stațiilor de epurare a apelor uzate;
 Defrișarea pădurilor, fâșiilor de protecție, parcurilor.
 Influența omului asupra aerului
Principalele surse de poluare a aerului sunt:

27
o instalațiile și mijloacele de transport;
o poluanții de la uzinile metalurgice și cele chimice;
o gospodăriile casnice.
O problemă a aerului este și cea a degradării stratului de ozon. Procesul de distrugere a
stratului de ozon este determinat în special de producția de substanțe chimice industriale.
Distrugerea acestui strat afectează, în mod direct, populația prin provocarea diferitor maladii,
influențează plantele și animalele, prin dezvoltarea anormală a unor organisme.
Omul și pădurea
Pădurile cuprind formații vegetale extrem de complexe și de diverse, așezate în mai multe
straturi, ca și fauna și flora pe care o găzduiesc. Pădurea e o bogăţie naturală, al cărei rol în
economieşi ale cărei multiple funcţii în menţinerea echilibrului ecologic sunt greu de evaluat.În
prezent, din cauza omului, cele mai mari păduri ale lumii sunt în pericol. Jumătate din suprafaţa
depădure a fost distrusă şi lucrurile sunt pe cale să se înrăutăţească, dacă rata actuală de
despădurirenu va fi încetinită. Acest lucru ar fi catastrofic nu doar pentru animalele careîşi au
habitatul în pădure, dar și pentru multitudinea de benefecii pe care le aduc pădurile în viața
umană.
Ca urmarea a defrişărilor masive, criza ecologică se acutizează tot mai vertiginos:
o s-au intensificat procesele de erodare a solurilor;
o sunt tot mai frecvente secetele;
o s-au intensificat alunecările de teren;
o a sărăcit flora şi fauna și s-a creat pericolul dispariţiei unor specii de animale şi
plante.
Schimbările climatice – problemă de grad înalt
Clima reprezintă unul dintre factorii principali ai mediului ambiant, iar modificarea ei are
unimpact semnificativ asupra elementelor naturii. De cele mai multe ori, schimbările climatice
se asociază cu ”încălzirea globală”, care reprezintă de fapt creșterea temperaturii pe suprafața
Pământului. Dar, schimbările climatice nu se referă doar la o modificare a temperaturii medii,
ci și la schimbări ale vremii, cum ar fi: tipurile de vânt, cantitatea și tipul de precipitații, cât și
timpul și frecvența fenomenelor meteorologice extreme (descărcările electrice, furtunile,
tornadele). Consecințele schimbărilor climatice sunt suportate atât de plante și animale, cât și
de om.
Cauzele schimbărilor climatice
Emisia de gaze cu efect de seră, în urma proceselor industriale, din exploatarea solului
este principala cauză a schimbării climei. În mod natural, efectul de seră este provocat de vaporii
de apă, dioxidul de carbon, metanul și protoxidul de. Concentrația în atmosferă a acestor gaze
este influențată de activitățile umane.
1. Gaze cu efect de seră În ultima perioadă au fost emise în atmosferă cantități foarte
mari de de CO2 și metan, care au intensificat fenomenul de încălzire globală. Acestea provin
din agricultură (circa 22%), îndeosebi din creșterea animalelor și descompunerea dejecțiilor
acestora. Industria, transporturile, în special arderea hidrocarburilor reprezintă alte surse de
eliminare a gazelor în atmosferă.
2. Consumul extremist, care generează cantități foarte mari de deșeuri. Depozitarea și
fermentarea acestor deșeuri provoacă eliminarea atât în aer, cât și în sol a diferitor substanțe și
gaze toxice.

28
Încălzirea atmosferei provoacă topirea în masă a ghețarilor din regiunile polare. Acest
proces contribuie la ridicarea nivelului de apă în oceane și mări și sporirea gradului de producere
a inundațiilor în zonele joase.
O problemă majoră cu care se confruntă populația în prezent și care de fapt reprezintă o
altă cauză a încălzirii globale este deșertificarea cauzata de defrișări, pășunat intensiv, utilizarea
nerațională a resurselor de apă. Drept consecințe apar degradarea vegetației, distrugerea
ecosistemelor naturale, epuizarea resurselor de apă, se produc secete și respectiv, foametea și
sărăcia.
Temperaturile mai ridicate vor duce la expansiunea termică a oceanelor si la topirea
ghețarilor si a calotei glaciare. Acestea vor determina creșterea suplimentară a volumului de
apă din oceanele lumii și a nivelului mării. Estimări pe termen mediu arată că nivelul mării va
crește cu o medie de 5 cm pe deceniu. În zonele costiere se găsesc nu numai ecosisteme
valoroase, dar și peste 50% din populația globului. Acestea vor fi expuse la dezastre
naturale precum furtuni, inundații, eroziunea coastei și incursiuni ale apei sărate. Nu toate
țările costiere și insulele vor putea să își protejeze eficient zonele costiere.
Consecințele schimbărilor climatice
o Ceșterea temperaturii planetei
o Topirea ghețarilor
o Creșterea nivelului apei în mări și oceane
o Perioade de secetă
o Inundații
o Evenimente climatice extreme
o Schimbări globale ale vegetației
o Influențe asupra sănătății umane
o Milioane de oameni ameninţaţi de sărăcie, foamete şi lipsa apei
Prevenirea și diminuarea schimbărilor climatice
Adaptarea înseamnă anticiparea efectelor adverse ale schimbărilor climatice și acționarea
pentru a preveni sau a diminua daunele provocate, exploatând totodată posibilele oportunități.
În cazul în care nu vom întreprinde măsuri de adaptare la schimbările climatice, atunci rezervele
noastre de energie, apă și hrană vor fi perturbate și vom fi nevoiți să reparăm prin anumite
metode pagubele create de schimbarea climei.
Un exemplu pentru a proteja resursele de apă este implementarea unor tehnici de
gestionare durabilă a apei. Pentru a proteja producția de alimente este posibilă dezvoltarea unor
anumite culturi rezistente la secetă, iar pentru a preveni inundațiile și alte fenomene extreme se
pot inventa infrastructuri mai bune de prevenire și de protecție, important este antrenarea
sectorului public, cât și a celui privat.
Ce poate face un simplu om?
o În procesul de împădurire poate contribui oricine. Este nevoie să plantăm cât mai
mulți arbori, întrucât aduc foarte mari beneficii. Pe lângă faptul că atrag
precipitațiile, suprafețele forestiere împiedică și fenomenul alunecărilor de teren,
mențin nivelul de apă al apelor de suprafață și sunt un scut de protecție;
o Să economisească cât de mult posibil apa;
o Să economisească energia electrică;
o Să folosească transportul ecologic, bicicleta, troleibuzul, mersul pe jos;

29
o Să învețe regula celor 3R: Reduce, Reutilizează și Reciclează.
Să ne educăm ecologic tinerii
Pentru a creşte nivelul de conştientizare a tinerei generaţii cu privire la consecinţele
schimbărilor climatice asupra resurselor de apă şi necesitatea stringentă de a acţiona, în timpul
cel mai apropiat, pentru atenuarea acestor efecte, este necesară implicarea lor în cadrul diferitor
activități și proiecte, care să sporească interesul.
Prin implicare directă, tinerii învață să iubească și să protejeze mediul înconjurător. La
fel, descoperă cum să se adapteze la fenoemnul schimbărilor climatice șice pot ei să întreprindă
personal. Activitățile cu tinerii, este o bună metodă de educație ecologică și de cunoaștere
despre situația actuala și despre problemele existente la nivel natural. În contextul actual, este
vital să conştientizămconsecinţeleacţiunii noastre asupra mediului, care duc la poluarea şi
distrugerea lui, în raport cu necesitatea existenţeiunui mediu propice pentru menţinereavieţii
omului, animalelorși plantelor.
Recomandări utile pentru diminuarea schimbărilor climatice:
o Stinge lumina atunci când ieși dintr-o încăpere, astfel economisești energie
o Folosește becuri economice
o Scoate din priză aparatele electrice atunci când nu le mai folosești
o Închide robinetul după folosire
o Învață să refolosești apa
o Spală-te sub duș
o Încarcă deplin cu haine mașina de spălat
o Nu arunca deșeurile în stradă
o Promovează un mod de viață sănătos
o Învață să mănânci fructe și legume mai puțin „frumoase”
o Implică-te în diferite activități ecologice
o Plantează arbori, sădește flori, ai grijă de natură!
Pentru că fiecare dintre noi suntem o parte din univers, trebuie să învățăm să iubim și să
ocrotim natura:
Învaţă de la soare
cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră
cât trebuie să spui,Învaţă
de la vântul ce adie pe
poteci
Cum trebuie prin lume, de liniştit să treci.
Bibliografie
1. Valeria Dițoiu, Nina Holban: Modificări antropice ale mediului, Editura Orizonturi
2. universitare, Timișoara, 2005.
3. Barometru Verde România „Gândeşte politici verzi”, Octombrie 2008
4. Călin, R. (2007). Politica de mediu, Ed. Triotonic, Bucureşti
5. Centrul Educaţional Soros „Organizaţiile de mediu din România”, Mai 2009
6. Roberts, N. (2007). Schimbări majore ale mediului, Institutul European

30
ROMÂNI ÎN ȚARA NĂSĂUDULUI
Prof. Pop Oana- Nicoleta, Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Năsăud
Prof. Ilieș Ana-Maria, Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Năsăud
În anul școlar 2021- 2022, Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Năsăud a derulat un
proiect educațional intitulat ”Români în Țara Năsăudului”. Acesta a fost inclus pe lista
proiectelor din CAEJ-ul Inspectoratului Școlar Județean Bistrița- Năsăud, categoria
Sensibilizare și exprimare culturală, poziția a 3-a.
Acest proiect s-a desfășurat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-
Năsăud și unități școlare din 3 județe: Bihor, Bistrița- Năsăud și Cluj. A presupus derularea a 3
ateliere: ”Crăciunul românașilor în stil Eco”, ”Trăistuța poveștilor românești” și ”Obiecte
românești”.
Ideea proiectului a plecat de la Țara Năsăudului, regiune etnogeografică cu un
patrimoniu local de o valoare deosebită, păstrătoarea obiceiurilor legate de sărbători, cu meșteri
populari activi și cu costumul popular, atât de prezent în viața modernă a societății și purtat cu
mare demnitate în zile de sărbătoare.
România face parte din marea familie europeană,
în care fiecare membru își aduce contribuția la tezaurul
comun. În această componență, trebuie să perpetuăm
conștiința și conduita de a fi ROMÂN. Acest lucru este
posibil doar transmițând activ tradiții și obiceiuri. Am
considerat oportună derularea acestui parteneriat, mai
ales că în zonă există materiale suficiente și resurse
umane valoroase. Am urmărit să facem vizibil aspectul
următor: a fi român nu este o rușine, din contră este o
mândrie și suntem valoroși prin ceea ce am moștenit și
vom transmite mai departe.
Societatea actuală pune accent foarte mare pe reciclarea
materialelor. Reciclarea este procesul prin care deșeurile
cu valoare sunt transformate în materie primă pentru
fabricarea de noi produse. Acest proces aduce beneficii
importante mediului înconjurător. Încă de la o
vârstă fragedă, puterea exemplului ne poate
influența comportamentul. Implicând copiii de
mici, în selectarea și transformarea
materialelor reciclabile, putem spera la adulți
responsabili și cât mai creativi. De asemenea,
o problemă a mediului înconjurător este cea
legată de arbori și de tăierea acestora.
Sărbătorile de iarnă sunt o mare consumatoare
de pomi de Crăciun. Luna decembrie aduce
dezechilibre în raportul de pomi consumați și
impactul negativ al tăierii acestora. Faptul că au o durată scurtă de utilizare în perioada

31
sărbătorilor de iarnă și că apoi îi regăsim în număr mare în locurile de depozitare al gunoiului,
impune o regândire a ceea ce înseamnă ei, pomii, pentru viața noastră. Raportul dintre existența
lor în natură și beneficiul pentru sănătate înclină balanța înspre găsirea unor soluții creative și
inducerea unui comportament ecologic al cetățenilor. De aceea, considerăm oportună
dezvoltarea comportamentului ecologic și pregătirile pentru sărbătorile de Crăciun.
Obiceiurile și tradițiile moștenite din trecut
pot fi la fel de bine valorificate într-un
mediu ambiental creativ și sustenabil.
Astfel pentru primul atelier, ”Crăciunul
românașilor în stil eco”, am propus
confecționarea unui altfel de brăduț, a unui
brăduț Eco în jurul căruia să ne simțim
împliniți spiritual, îmbrăcați fiind cu ce are
românul mai de preț și mai frumos:
costumul popular, iar cu ajutorul
colindelor să vestim nașterea Domnului în prag de sărbătoare.
Atelierul s-a derulat în perioada noiembrie- decembrie 2021. În această perioadă, s-au
confecționat obiecte pentru a decora un altfel de brăduț, realizat și el din materiale reciclabile.
Toți participanții au realizat un filmuleț, în care colindau colinde tradiționale, îmbrăcați în
costume populare în jurul bradului altfel. La acest atelier au fost implicate 18 unități școlare din
3 județe: Bihor, Cluj, Bistrița- Năsăud cu 30 grupe de preșcolari însumând 932 de copii
coordonați de 43 de educatoare și 17 clase de elevi având 320 de școlari coordonați de 17
învățătoare. În acest atelier au fost implicați 1240 de copii. Acest număr impresionant de
participanți ne asigură că tradiția merge mai departe.
Finalitatea acestui atelier a fost o conferință derulată online la care au participat cadrele
didactice implicate alături de invitați din partea Inspectoratului Școlar Județean Bistrița- Năsăud
doamna profesor Emiliana Chira- inspector educație timpurie, doamna profesor Violeta
Rogozan- inspector educație permanentă, doamna profesor Ligia Urs- director Grădinița cu
Program Prelungit nr.1 Năsăud, doamna Virginia Linul- meșter popular, doctor in istorie și
etnografie, domnul Alexandru Cănăvoiu- președinte al Asociației ”Drumeții Montane” și
domnul profesor de biologie Aurel Pop.
Al doilea atelier a presupus descoperirea și
citirea a trei povești românești, mai puțin
cunoscute. După ce au fost citite copiilor, acestora
li s-a cerut să deseneze secvențe preferate pe baza
celor citite, apoi realizându-se un poster cu
lucrările copiilor. A fost înregistrat un videoclip
în care 3 copii și-au motivat alegerea poveștii și
desenul realizat. Videoclipurile au fost trimise
prin email, iar în data de 5 aprilie a avut loc
conferința ZOOM .
La acest atelier au fost implicate 8 unități
școlare din 2 județe: Cluj și Bistrița- Năsăud cu 13 grupe de preșcolari și 5 clase de elevi. Au
participat cadre didactice din următoarele unități școlare: Grădinița cu Program Prelungit
”Floare de Iris” Cluj-Napoca, Grădinița cu Program Prelungit Sângeorz- Băi, Școala

32
Gimnazială nr.1 Leșu prin GPN Leșu, Liceul Tehnologic Feldru prin GPN Nepos și GPN
Feldru, Școala Generală ”Mihai Eminescu” Năsăud, Școala Gimnazială ”Ioan S. Pavelea”
Runcu- Salvei și Grădinița cu Program Prelungit nr.1
Năsăud.
Finalitatea acestui atelier a fost o conferință
derulată online la care au participat cadrele didactice
implicate alături de invitați din partea ISJ BN doamna
profesor Emiliana Chira- inspector educație timpurie,
doamna profesor de limbas română Mărioara Secheli,
doamna profesor Maria Rus- Clubul Copiilor Năsăud,
doamna Rodica Rus- biblioteca Colegiului Național
”George Coșbuc” Năsăud și doamna psiholog profesor
Bidică Ionela.
Cel de-al treilea atelier și ultimul s-a intitulat ”Obiecte românești”. Acest atelier a
presupus confecționarea de obiecte cu motive românești realizate pe material din lemn, hârtie
sau lut și a fost primul atelier al proiectului care s-a putut desfășura față în față, copii, cadre
didactice și părinți. Obiectele au fost vândute în cadrul unui târg realizat la nivelul fiecărei
unități școlare participante.
Au fost implicate 3 unități școlare din județ: Școala Generală ”Mihai Eminescu” Năsăud,
Grădinița cu Program Prelungit Sângeorz- Băi, Școala Generală
”Ioan S. Pavelea” Runcu-Salvei, Liceul Tehnologic Telciu și
Grădinița cu Program Prelungit nr.1 Năsăud.
În acest an școlar, prin proiectul ”Români în Țara Năsăudului”, ne-am dorit să ne
redescoperim pe noi, românii, ca și istorie, valori culturale și etnologice. Am vrut să contribuim
la perpetuarea tradițiilor frumoase moștenite din străbuni, dar să le aducem în zilele noastre și
am reușit acest lucru prin atelierul ”Crăciunul românașilor în stil Eco”. Ne-am dorit să
redescoperim zestrea literară și să o readucem în prim plan, să descoperim frumusețea
poveștilor și am reușit prin atelierul ”Trăistuța poveștilor românești”. Și am încercat să ne
imaginăm căsuța bunicilor, frumusețea lucrurilor uitate și să descoperim valoarea noastră a
românilor și am reușit prin atelierul de ”obiecte românești”.

33
TEORIA ȘI PRACTICA ÎN BIOLOGIE
Prof. Pop Aurel
Școala Gimnazială ”Nicolae Drăganu” Zagra
În anul școlar 2021- 2022, alături de clasa a VII-a de la Școala Gimnazială ”Nicolae
Drăganu” Zagra, structura Poienile Zagrei, am derulat o serie de activități practice pentru a
observa și a pune în evidență alcătuirea florii la Angiosperme, frunza și părțile ei, precum și
organismele simbionte de tipul lichenilor ca și indicatori de poluare ai zonei, dar și fitofarmacia
din sânul naturii.
Astfel, în timpul lecției laborator din sânul naturii, elevii au luat cunoștință cu soiurile
de măr, păr, prun, cireș și nuc din apropierea școlii, soiuri pe care elevii le recunosc datorită
vieții de zi cu zi în mediul rural și datorită interacțiunii cu acestea, vrând- nevrând, la recoltarea
fructelor în timpul toamnei.
Au fost încântați să descopere alcătuirea florii la Rosaceae
(măr, păr, prun, cireș, vișin), identificând florile atât la
exterior, cât și la interior, observând partea bărbătească și
femeiască a florii, respectiv androceul (totalitatea staminelor)
și gineceul (ovarul cu ovulele, stilul cu stigmatul lipicios)
descoperind locul de formare
al semințelor și sursa
acestora (ovulele) și fructul
fals la măr și la păr, acesta
provenind din îngroșarea
receptaculului. Deși sunt
fructe false din punct de
vedere științific, la maturitate, când sunt coapte, sunt deosebit
de gustoase și aromate fiind cât se poate de adevărate.
În apropierea pădurii care se află împrejurul școlii,
elevii au observat frunza și
alcătuirea acesteia pe
diferite specii de arbori,
forme ale limbului
frunzei, aceasta fiind un indicator a speciei arborilor din
pădurea respectivă, făcându-se un studiu fitosociologic la
nivel de începător. Elevii nu au recunosc decât într-o
măsură mică speciile de arbori după frunză, ceea ce denotă
faptul că călătoriile în sânul naturii (pădurii) cu părinții,
familia sau prietenii lipsesc cu desăvârșire sau sunt foarte
puțin practicate.
În ceea ce privește lichenii, această asociație între o algă
și o ciupercă reprezentată sub diferite forme (saxicolă,

34
arboricolă), elevii au fost surprinși să afle faptul că prezintă complexitate structurală și
funcțională, fiind în același timp și indicatori foarte buni ai nivelului poluării aerului în zonă.
Astfel, în arborii studiați aceștia se află din abundență, fiind în același timp periculoși pentru
plantele care se dezvoltă, asfixiindu-le și ducând la uscarea acestora dacă nu sunt tratați și
îndepărtați. Elevii au recepționat faptul că, în marele orașe, aceștia lipsesc cu desăvârșire din
coroana arborilor rezultând că zonele sunt intens poluate. Ei au conștientizat faptul că trăiesc
într-un mediu curat, nepoluat aceeastă informație fiindu-le oferită în mod gratuit de acești
indicatori de poluare- lichenii. Localitatea nu are nevoie de sisteme de monitorizare a poluării
aerului, așa cum sunt în marile orașe.
În ceea ce privește efectul fitoterapeutic al
plantelor, acesta a fost resimțit pe pielea participanților la
lecția practică în mediul înconjurător din apropierea
școlii, luând contact cu urzicile, urzicându-se și suferind
în același timp, profesorul explicându-le că este un lucru
bun și benefic pentru organismul uman pentru că în vârful
țepilor, care se află din abundență pe frunza de urzică, se
găsește o substanță identică cu cele folosite de medicii
reumatologici în tratarea inflamațiilor (reumatismului).
Per ansamblu pădurea aflată în imediata vecinătate
a școlii, pe un teren abrupt a oferit informații despre rolul
acesteia în ameliorarea, protejarea și fixarea solului în
zonele de deal și munte. Pădurea observată a fost una de
fag, cu rădăcini groase și bine evidențiate la suprafața solului, fixând vizibil și protejându-l pe
acesta.
În concluzie, școlile din mediul rural, destul de bine dotate
din punct de vedere tehnic al software-ului educațional
beneficiază în mod gratuit de un laborator natural creat de
însăși de Mama Natură aflat în vecinitatea imediată a școlii.
Elevii din acest mediu au o șansă în plus pentru a deveni buni
practicieni în științe naturale față de cei din mediul urban,
trebuind doar să fie motivați să facă acest lucru de către cadrul
didactic coordonator al disciplinei respective (biologie,
geografie). Deși elevii din mediu rural au la dispoziție toate
resursele materiale necesare asimilării, dobândirii și fixării
cunoștințelor, beneficiind de cadre didactice bine pregătite și
binevoitoare, au cunoștințe puține și slab fixate legate de
noțiunile discutate anterior din cauză că nu sunt supravegheați în procesul de învățare de către
părinți și tutorii acestora, aceștia având tot timpul ocupat cu ”traiul vieții și greutățile de la țară”.
Concluzia acestui studiu în școală, cât și în afara ei este că, procentul de însușire al
cunoștințelor depinde de profesorul de la clasă și cel de acasă ”părintele”.

35
NATURĂ ȘI VIAȚĂ - TURISMUL VERDE
Pance Antonia, cls. a XII-a E
Prof. coordonator: Rus Alexandrina-Corina
O propunere bine intenționată, o oportunitate de schimbare a traseului meu cotidian pe
cărările și desișurile rămuroase ale eseelor simbolice, mi s-a părut o provocare ce mă va scoate
din plăcutele senzații simțite la atingerea peniței și mirosul oceanic al cernelii în atmosfera
mereu statică a bibliotecii. Reveriile pe câmpurile de smarald ale imaginației, printre coloanele
elinice ale palatului interior, un vast templu al lui Zeus prin care mirosul măslinilor umple acel
gol scheletic al construcției, visele, himere senzitive se resimt numai cu ochii închiși în nopțile
de meditație la escapadele inimaginabile datorită vastității istorice, arhitectonice sau a
conformației mistice pioase ale faunei și florei în fața întregului teritoriu lăsat în voia privirilor
vizitatorilor.
Mă voi transpune în persoana exegeților, criticilor de artă, de frumos, de viață și astfel
cad pradă aparențelor unei creații improprii, unei dorințe de a exprima grandioasele așteptări de
descoperire a turistului ce prin intermediul senzaței resoarbe îmbătat spuma albă de pe mal,
pictează sau schițează în creion sau cărbune coroana crudă a arborilor de pe traseele muntoase,
inspiră aerul și simte duritatea Pietrei Crailui sau urcă obosit, dar încântat pe muntele Nemira,
prin cuvinte searbede, sărăcăciase - total impropriu.
Îmi voi propune o evaluare succintă a definiției de ”turism„, o excursie pe coama
muntoasă, o escapadă printre brazii înalți, înghețați ai Făgărașului în crudul iernii, pierdut
printre labirinturile grădinilor din Balcic trăind staticul și ascultând linișea odată cu
monumentele naturale. Închipuie-ți cititorule, doritor de a cunoaște simbolismul ascuns al
naturii, ce își poate dori un excursionist ce impasurile drumeției sale nu îl îndepărtează de scopul
său artistic? El, un privitor profan ce pătrunde în necunoscut, precum tine care citești această
critică, precum oricare citior, devorator al lecturilor este asemenea unui narcoman ce își
satisface viciul său nefast cu un apetit canibalistic pentru cunoaștere, pătrunde pe teritoriile
virgine nevăzute de ochii săi până atunci închiși. Acest act de o ciudățenie încă și mai
monstruoasă pe care doar obișnuința ne-o ascunde se aseamănă simbolului antic Uroborus,
devenind astfel slujitorul propriului său viciu, iubindu-l pentru plăcerea ce i-o aduce într-un
continuum al propiei sale naturi. Apoi, satisfăcut, notează, pictează, schițează precum pictorii
cei proști, dăruiește întregii sale experiențe, întinse pe una și aceeași pânză, tonurile
convenționale întru totul asemănătoare memoriei voluntare. Cu toții avem tabieturi, dar ne
iluzionăm în a le recunoaște în banalitatea unei simple dorințe. Acea nevoie de cunoaștere,
satisfăcută diferit, prin vizitele repetate ale unui muzeu natural în aer liber- munți, clădiri,
grădini, cascade- devine unică prin intensitatea ei chiar dacă locul vizitat rămâne același. Iată
de ce majoritatea operelor de artă ne decepționează cel mult, pentru că în colecția ideilor
noastre, nu există nici una care să corespundă unei impresii colective, fie ea pictură, fie ea
fotografie.
Involuntar, în urma unei introspecții critice, dorința profundă de a descoperi, cunoaște
și împărtăși nu cunosc limita vastității naturii înconjurătoare, iar ca un scriitor a cărui carte îi
este mai mult decât expresia experienței proprii, ci și o personificare a dorinței interioare, am

36
decis să cunosc mai îndeaproape senzația complexă pe care ideea de ”turism verde” nu o poate
transmite o lucrare, o operă de artă, o fotografie.
Așa că pășind atent pe cenușa moale de arin, fag și brad depusă împrejurul unui stalp de
susținere din oțel pe care crengile, și butucii groși s-au sprijinit în așteptarea scânteii ce-i va
mistui mocnind spre bucuria voluntarilor din tabara de la Valea Budului din Bacău, cunosc
treptat căldura ce o emană fericirea. Eforturile lor, oboseala și răsuflul îngreunat de aerul tare
de munte și rășinoase sunt uitate la flăcările dogoritoare, scânteile ce se înalță cu rapiditate în
văzduh în căutarea unei stele asemănătoare lor. Nevinovate, cad pâlpâind și se așează în cenușă.
Căbănuțele, în diminețile cu soare au acoperișurile verzi, cu mușchi ce păstrază umezeala până
la primele raze ale soarelui, astfel tabloul fantastic al casei lui Ion de Rebreanu capătă viață și
fiorul ce te cuprinde la văzul atîtor balauri înșirați ce suflă aburi ridicându-se amenințător spre
cer, te cuprinde. Tu, un mic voluntar, al cărui suflet mare, cu curajul alpinistului ce reușește să
îmblânzească coamele munților, te simți ca un erou de basm, iar toporul tău, cu care ți-ai cioplit
o cârjă dintr-un stejar putred, sabia cu tăiș de argint cu care vei răpune bestiile.
Momentul a sosit, iar turistul, născut să își îmbogățească vastul itinerar al vieții, ajunge
în vârful muntelui, pe marginea cascadei, în mijlocul unui lac, pierdut într-un labirit de buxuși,
tise sau molizi. Acel moment iminent nimeni nu-l poate prezice, căci în pasul său, în grija sa pe
care o poartă speciilor protejate, față de ordinea nederanjată de milenii, de om, păstrează
ordinea, respectă traseul, iar liniștea sa ce o păstrază traversând un canion, cutreierând
cotloanele unui muzeu sau pilonii rășinoși ai pădurilor de pin, devine respectul său adânc,
puternic înrădăciant ale unei educații arhaice față de natură și ceea ce reprezintă ea. Moment
etern și tragic de inconștientă așteptare și de calmă amorțeală, care retrospectiv pare a fi
precedat explozia unei bombe, a primei flăcări dintr-un incendiu, aceasta este clipa pe care
neobositul nostru turist, un scriitor, un critic de artă, un simplu om a căror trăiri interioare
majore nu sunt cunoscute nimănui, se așează pe un scaun sau o piatră sau pe iarbă, își trage
răsuflarea și înghite sățios o gură de apă de la un izvor din apropiere.

37
POLUAREA NE AFECTEAZĂ VIITORUL
Stegaru Bianca, Sandu Ionela, cls. a X-a N
Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna”, Galați
Prof. coordonator: Pletea Maria
Omul și Natura trebuie să co-existe într-o armonie perfectă.
Natura îi oferă ființei umane forța de care acesta are nevoie pentru a supraviețui, iar
omul, la rândul său, ar trebui să fie profund recunoscător și să-i asigure o protecție permanentă.
Înțelegere profundă a relației dintre om și natură formează o atitudine corectă, care
poate contribui semnificativ la obținerea fericirii, prosperității și longevității reprezentanților
societății umane. Natura este locul unde se întoarce omul să-și ia energia de care are nevoie.
Daca noi nu protejăm apa, aerul, plantele, nu vom mai putea să respirăm aerul curat.
”Cum să protejam natura? ” nu este doar o simplă întrebare, ci și un îndemn de a face
ceva pentru natură și mai ales pentru protejarea sănătății noaste.
În primul rând ar trebui să nu mai fie tăiați copacii, acest lucru se va realiza doar dacă
toți oamenii vor fi conștienți de importanța calității aerului pe care îl respirăm, de importanța
pădurilor în protejarea satelor, a gospodăriilor de inundații sau de alte fenomene atmosferice.
Pădurile au, pe lângă importanță economică, un rol esențial în menținerea
caracteristicilor climei. La nivel global, defrișarea pădurilor este una dintre cauzele principale
ale fenomenului de schimbare climatică.
În România, pădurile acoperă aproximativ 29% din suprafața țării, față de media
Uniunii Europene, care este de peste 40%. Aproximativ 51,9% dintre suprafețele forestiere se
află în zone montane, iar restul, în zone de deal și de câmpie.
Din punct de vedere al structurii pe specii, pădurile cuprind următoarele specii
principale: fag (32%), molid (23%), stejar (17%), brad (5%), diverse specii de esență tare (5%),
alte specii de esență moale (15%) și alte rășinoase (2%).
Din păcate, fenomenul tăierilor ilegale de pădure este foarte răspândit în lume și în
România.
Fotografie: © Mikadun/Shutterstock https://www.banatulazi.ro/wp-content/uploads/2019/05/s.jpg
În România fenomenul despăduririlor este foarte răspândit, mai ales în județele din zona
montană, iar autoritățile au responsabilitatea de a gestiona și monitoriza intervențiile forestiere.
De asemenea, în cazul în care au loc tăieri ilegale de arbori, este responsabilitatea
autorităților să efectueze controale și să aplice sancțiunile necesare – iar unde este cazul, să
întocmească dosare penale.
Aruncatul gunoaielor la voia întâmplării este un alt rău pe care oamenii îl fac naturii, la
primul val de ploaie, acestea iau drumul avalanșelor si umplu albiile râurilor, făcând imposibila

38
supraviețuirea micilor viețuitoare care trăiesc în adâncuri.
https://stratos.ro/wp-content/uploads/2021/09/2 https://stratos.ro/wp-
content/uploads/2021/09/1
Poluarea apei se poate defini ca eliberarea în apele subterane sau în lacuri, fluvii, râuri,
estuare, mări și oceane, a substanțelor. Acestea ajung să interfereze și să afecteze utilizarea
benefică a apei și, de asemenea, funcționarea normală a ecosistemelor.
Pe lângă eliberarea substanțelor chimice sau a microorganismelor, poluarea apei poate
include și eliberarea energiei, sub forma radioactivității sau căldurii.
Poluare apei are o mulțime de cauze și se poate face cu nitrați, detergenți, pesticide,
metale grele și multe alte substanțe nocive, care provin din diferite surse.
În anii ce vor urma, noi, generația tânără, trebuie să învățăm să iubim natura.
Turismul verde este un concept menit nu să stopeze turismul, ci să-l orienteze astfel încât
sa se asigure conservarea mediului natural prin utilizarea durabilă a componentelor diversității
biologice.
Bibliografie:
1. Salajulpursisimplu.ro
2. EcologisSites.google.com
3. https://www.greenpeace.org/static/planet4-romania-stateless/2019/07/a3f66be5-
a3f66be5-taierile-ilegale-de-arbori-in-padurile-din-romania-2009-2011.pdf
4. http://ec.europa.eu/agriculture/fore/characteristics/index_en.htm 2.Sursa: Ministerul
Mediului și Pădurilor, raportul „Starea pădurilor 2010”
5. http://www.mmediu.ro/paduri/management_forestier/20111118_management_forestie
r_stareapadurilor2010.pdf, pagina 9 3. Sursa: Ministerul Mediului și Pădurilor
6. http://www.mmediu.ro/paduri/management_forestier/201118_management_forestier_s
tareapadurilor2010.pdf , pagina 11

39
CONSOLIDAREA SPIRITULUI ANTREPRENORIAL AL ELEVILOR PRIN FIRMA
DE EXERCIŢIU
Prof. Adina Balazs
Colegiul Tehnic “Alesandru Papiu Ilarian”, Zalău, Sălaj
Economia actuală aduce sistemului educaţional cerinţe tot mai exigente. În acest context,
cultivarea spiritului întreprinzător vine să completeze o lipsă, de importanţă majoră, în sistemul
educaţional, şi anume, formarea competenţelor antreprenoriale.Educaţia antreprenorială se
concentrează pe reacţia la oportunităţi. Unul dintre scopurile educaţiei antreprenoriale este de
a promova creativitatea, inovarea şi activităţile independente. Disciplinele antreprenoriale le
oferă elevilor instrumente pentru a analiza o idee de afaceri în mod obiectiv, a comunica şi a
stabili legături în mediul de afaceri, a conduce şi a evalua un proiect, a gândi critic și creativ, a
rezolva constructiv problemele apărute într-o firmă.
Pentru ca elevii să poată iniţia în viitor o afacere, ei trebuie să fie informaţi cu referire la
cadrul legislativ care reglementează domeniul respective şi să li se dezvolte spiritul
antreprenorial deoarece încurajarea spiritului antreprenorial reprezintă o soluţie pentru crearea
de locuri de muncă, pentru stimularea competitivităţii şi pentru creşterea economică în
România.
Firmele de exerciţiu reprezintă un instrument ideal în acest sens.Aceasta reprezintă o
metodă de predare orientată spre practică, este modelul unei întreprinderi în care activităţile
derulate de o firmă reală devin transparente pentru procesul de învăţare. Deoarece firma de
exerciţiu reprezintă un model al unei întreprinderi reale, elevii exercită rolurile de şefi şi
angajaţi. Ei efectuează tranzacţii economice caracteristice firmelor reale, fiecare firmă fiind
structurată pe departamente: resurse umane, secretariat, marketing, desfacere, contabilitate etc
Scopul firmei de exerciţiu este ca elevii să dobândească competenţele cheie ce le vor permite
să se realizeze cu succes în viaţa reală, precum:
 lucrul în echipă,
 capacitatea de a conduce,
 lucrul independent,
 asumarea responsabilităţii pentru decizii şi acţiuni,
 strângerea şi procesarea independentă a informaţiilor,
 gândire creatoare,
 folosirea cunoştinţelor teoretice în practică,
 organizarea locului de muncă.
Prin aplicarea metodei moderne de predare – învăţare firma de exerciţiu actorii implicaţi
au următoarele beneficii:
1. Pentru elevul – se dezvoltă personal şi profesional implicându-se direct în procesul de
învăţare. În cadrul firmei de exerciţiu exersează şi dobândeste, pe de o parte, competenţe cheie
(abilităţi antreprenoriale, deprinderi de lucru în echipă, capacitatea de conducere, luarea de
decizii şi asumarea răspunderii) ;

Revista ”Natură și viață” nr. 5

Revista ”Natură și viață” nr. 5

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Revista ”Natură și viață” nr. 5

Similar to Revista ”Natură și viață” nr. 5 (20)

More from Cori Rus

More from Cori Rus (7)

Revista ”Natură și viață” nr. 5