3. Pălăriile gânditoare
• Pălăria albă: Neutră şi obiectivă, legată de fapte obiective şi
de cifre exacte.
• Pălăria roşie: Pătimaşă, emoţională, afectivă, furnizează
opinii emoţionale, subiective.
• Pălăria neagră: sobră şi serioasă, prudentă, evidenţiază
punctele slabe ale unei idei, teorii.
• Pălăria galbenă: pozitivă, optimistă, orientată către o viziune
optimistă, sugerează speranţă.
• Pălăria verde: fertilă, creativă, abundentă în idei, sugerează
creativitate şi idei noi şi interesante.
• Pălăria albastră: rece, superioară, vizează controlul,
organizează procesul de gândire şi eficienţa celorlalte pălării.
4. Pălăria albă
Pălărie neutră, vorbeşte prin intermediul faptelor.
Defineşte informaţia pe care o avem şi pe cea pe care o
căutăm, defineşte întrebările ce trebuie puse. Gândire
disciplinată şi neutră.
Mergând la pescuit, Iona îşi dă seama că are ghinion şi,
deşi doreşte să prindă peştele cel mare, prinde doar “fâţe”.
Pentru siguranţă va lua cu el un acvariu: “Pentru că, de câte ori
plec la pescuit, iau şi acvariu: Când văd că e lată rău, am stat o
zi întreagă degeaba, scot undiţa (o scoate) şi o arunc în
acvariu.”
5. Pălăria roşie
Pălărie eminamente subiectivă şi încărcată
emoţional, exprimă stări afective în termeni de îmi place
sau nu-mi place, este prin excelenţă o pălărie
individuală, exprimă sentimentele ca atare, nu forţează o
opinie raţională.
Însingurat, tânjeşte după comunicare, după înţelegerea
deplină a sensului vieţii:
“Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături între idei,
fluturi, între lucruri şi praf. Totul curge aşa de repede şi noi tot
mai facem legături între subiect şi predicat.
Trebuie să-i dăm drumul vieţii aşa cum ne vine exact. Să nu
mai încercăm să facem legături care nu ţin. De când spun cuvinte
fără şir, simt că-mi recuperez anii frumoşi din viaţă.”
6. Pălăria neagră
Pălărie frecvent utilizată, semnifică prudenţa,
“supravieţuirea”, ne împiedică să facem lucruri
riscante. Se fundamentează pe gândirea critică,
acţionează prin mecanismul “nepotrivirii”, ne
protejează de greşeli.
Prin metafora dramei, scriitorul urmăreşte experienţele,
devenirea lui Iona – pescar aflat în faţa mării – marea libertăţii
sale, a aspiraţiei, dar şi a iluziei, eroul trăind permanent
aşteptarea. Aşteptând apariţia peştelui fabulos, încearcă să-şi
contrafacă destinul, aducându-şi cu el, de acasă, un acvariu,
transformând totul într-un joc al unei vieţi închise.
7. Pălăria galbenă
Pălărie “strălucitoare”, optimistă, pozitivă, împinge la căutare, logică
dar optimistă, speculativ-pozitivă, dezvoltă planuri şi împinge înainte, este o
gândire constructivă, speculativă, valorifică oportunităţile.
Neacceptând destinul ca pe o fatalitate, Iona se va zbate
pentru a ieşi din această situaţie, făcând nenumărate reflecţii cu
privire la: iubire, progres, conflictul între generaţii, platitudinea
vieţii cotidiene, încercând în acest mod să instituie o normalitate a
absurdului. În marea sa aventură a cunoaşterii, totul îi este
potrivnic – marea fiind în “năruire”, apa circulă dezordonat.
Finalul dramei a dat loc multor
interpretări – sinucidere sau gest delăsător..
Fiindcă afirmă eroul: “Totul e invers. Dar nu
mă las. Plec din nou“ simbolic – ca şi rostirea lui M.
Eliade. “Spre a te vindeca de acţiunea timpului,
trebuie să te întorci înapoi, să dai de începutul lumii.”
8. Pălăria verde
Pălărie a energiei descătuşate, a vegetaţiei, a rodirii, a creativităţii. Cu
ajutorul ei avansăm idei noi, opţiuni şi alternative. Este o gândire laterală, care
urmăreşte soluţii asimetrice.
Iona reprezintă simbolul individului însingurat al cărui
strigăt încearcă regăsirea identităţii. El nu vorbeşte însă cu
Dumnezeu, ci cu el însuşi. El nu este un profet care se
împotriveşte, ci un pescar anonim care s-a abătut de la drumul
ştiut, căutând aventura, necazul, transformat într-o halucinantă
dramă a existenţei umane.
Semnificativă este şi ideea aşezării
unei bănci în largul mării – gest al
creatorului în zbaterea sa de a lăsa ceva în
urma sa, pentru că: “N-a făcut nimic bun în
viaţa lui, decât această bancă de lemn,
punându-i de jur împrejur marea.”
9. Pălăria albastră
Pălărie superioară, vede totul de sus, în ansamblu, vizează gândirea
despre gândire, rol metacognitiv. Este asemenea dirijorului unei orchestre,
gestionează efortul de gândire al celorlalte pălării.
“Personajul Iona este la rândul său un termen al unei serii
telescopice simbolizând umanitatea prelungită în timp şi spaţiu ca
serie biologică şi stereotipii” (Marian Popa). Iona motivează
experienţa umană: “ne scapă mereu câte ceva din viaţă, de aceea
trebuie să ne naştem mereu”. Se relevă conflictul dintre gând şi
acţiune – fiindcă Iona cel care a pornit bine sfârşeşte dramatic,
greşind drumul prin spintecarea propriei burţi.
Finalul dramei sugerează de fapt dubla
identitate a individului în labirintul vieţii – ca
jucărie a destinului şi ca destin propriu-zis.
Pentru că ce poate fi mai semnificativ decât
încercarea de regăsire în absurdul vieţii.
10. “Cum mă numeam eu? (pauză).
- (Iluminat deodată) Iona.
- (Strigând) Ionaaa!
- Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona (…).
- E greu să fii singur.
- (Scoate cuţitul.) Gata, Iona? (îşi spintecă burta.)
Răzbim noi cumva la lumină.”
