Alimentatie inteligenta emil radulescu

Emil Rãdulescu
Alimentaţie
inteligentă

Redactor: Alina Badea
Corecturã: Iarina Cotârlea, Lori Gheorghiþã
Tehnoredactare: George Toncu
Coperta: Dragoº Drumaº
© 2003, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti
www.viatasisanatate.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale
Emil Rãdulescu
Alimentaþie inteligentã / Emil Rãdulescu
Bucureºti, 2003
ISBN 973-9484-93-x

Cuprins
Cuvânt înainte .......................................................................................... 5
INTRODUCERE...................................................................................... 7
Ce este sãnãtatea? ............................................................................. 11
Sãnãtatea cere respectarea unor legi ................................................ 17
Sãnãtatea e legatã de familie ºi de prieteni ..................................... 24
PREVENIREA BOLILOR .................................................................... 31
De ce îmbãtrânim? ........................................................................... 43
Bãtrâneþe fericitã .............................................................................. 49
Creativitatea ºi îmbãtrânirea ............................................................ 53
Veºnic tânãr ..................................................................................... 58
Ce determinã stilul de viaþã? ........................................................... 67
Stilul de viaþã influenþeazã sãnãtatea ºi longevitatea ...................... 70
O dietã pentru toate timpurile ......................................................... 84
Sã învãþãm de la maimuþe? ............................................................. 94
Cine se alimenteazã mai sãnãtos? .................................................... 99
Factorul uman în diversificarea alimentaþiei ................................ 105
Factorul uman în alegerea ºi consumul de alimente ..................... 109
Psihicul ºi alimentaþia .................................................................... 113
Templu plutitor pentru plãceri culinare ........................................ 117
Alimentaþia ºi sistemul imunitar ................................................... 123
Suntem ceea ce mâncãm ................................................................ 128
Digestia alimentelor ....................................................................... 133
COMBUSTIBILUL ORGANISMULUI UMAN:
GLUCIDELE SAU HIDRAÞII DE CARBON .................................. 138
Glucidele simple ............................................................................ 157
Polizaharidele ................................................................................ 162
Amidonul rezistent ........................................................................ 167
Indicele glicemic ............................................................................ 171
Dulce, dar mortal ........................................................................... 174
Cerealele ......................................................................................... 181
3

Alimentaþie inteligentã
Fãrã pâine nu se poate ................................................................... 185
Produsele cerealiere integrale nu sunt vãtãmãtoare ...................... 190
Cartoful .......................................................................................... 195
Bãuturile nealcoolice ..................................................................... 199
Înlocuitorii de zahãr ...................................................................... 204
CAROSERIA ªI PIESELE DE SCHIMB: PROTEINELE .............. 207
Aminele heterociclice .................................................................... 233
Sã mâncãm peºte? .......................................................................... 237
Mai multe proteine? ....................................................................... 247
Boala Creutzfeldt-Jakob ºi alte infecþii transmise
prin alimente de origine animalã .................................................. 252
Sã mai consumãm carne? .............................................................. 257
Hrana mileniului al treilea: carne sau cereale? ............................. 262
LUBRIFIANÞII: GRÃSIMILE .......................................................... 271
Acizii graºi ..................................................................................... 283
Efectele acizilor graºi mononesaturaþi asupra sãnãtãþii ................ 286
Acizii graºi polinesaturaþi – Acizii graºi esenþiali ........................ 290
Efectele acizilor graºi polinesaturaþi omega-6 asupra sãnãtãþii .... 292
Efectele acizilor graºi omega-3 asupra sãnãtãþii ........................... 294
Efectele acizilor graºi TRANS asupra sãnãtãþii ............................ 297
Colesterolul – de obicei prea mult, niciodatã prea puþin .............. 302
Uleiurile în alimentaþie .................................................................. 314
Uleiul de mãsline, nucile ºi seminþele uleioase ............................. 318
Consumul de grãsimi ºi stãrile depresive ...................................... 329
Iminenta pandemie de boli cardiovasculare .................................. 334
ADEVÃRUL DESPRE SOIA ............................................................. 340
Soia ºi pubertatea precoce ............................................................. 345
Soia ºi inhibitorii proteazelor ........................................................ 350
Soia ºi cancerul .............................................................................. 355
Soia ºi bolile cardiovasculare ........................................................ 360
Avantajele folosirii boabelor de soia ............................................ 364
ALIMENTAÞIA VEGETARIANÃ.................................................... 372
4

Cuvânt înainte
Publicarea unui volum, oricât de modest ar fi acesta, nu este
niciodatã lucrarea unei singure persoane.
Doresc sã mulþumesc soþiei mele, Lucia, care a avut ideea tipãririi
emisiunilor radiofonice, sprijinindu-mã ºi ajutându-mã în
nenumãrate moduri, în decursul anilor în care am avut fericirea sã
fiu soþul ei.
Mulþumesc din inimã fiicelor mele, dr. med. Magdalena Rãdulescu
ºi dr. med. stomatolog Gabriela Rãdulescu, pentru sugestiile valoroase
ºi pentru ajutorul neprecupeþit în obþinerea informaþiilor din literatura
medicalã.
Sunt profund îndatorat dascãlilor mei, care mi-au trezit dragostea
pentru medicina internã ºi pentru cei suferinzi, care m-au sprijinit
în formarea profesionalã ºi în toþi anii ce au urmat: profesor dr.
Aurel Pãunescu-Podeanu, profesor academician dr. Radu Pãun ºi
bunul meu prieten dr. Octavian Hoancã, doctor în ºtiinþe medicale.
De-a lungul anilor, am fost încurajat de bunãvoinþa ºi de interesul
cu care au fost primite prezentãrile temelor medicale pe calea
undelor. Pentru numeroasele gesturi de simpatie ºi pentru
încurajãrile pri-mite de la ascultãtori, numai gânduri de recunoºtinþã.
Fãrã bunãvoinþa, ajutorul ºi munca migãloasã, de o înaltã
profesionalitate, ale domnului Paul Csavdari ºi ale colaboratorilor
Casei de Editurã „Viaþã ºi Sãnãtate”, aceastã lucrare n-ar fi apãrut.
Tuturor, mulþumirile cele mai calde.
5

INTRODUCERE
Între noi şi cer sau iad nu este decât viaţa,
elementul cel mai fragil din univers.
7
Blaise Pascal
„Sãnãtatea nu este totul”, a spus cineva, „însã, fãrã sãnãtate,
totul este nimic”. Iar filozoful german Schopenhauer afirma: „Nouã
zecimi din fericirea noastrã se bazeazã pe sãnãtate”. ªi fiindcã toþi
oamenii vor sã fie fericiþi, nu ne mirãm de ce se vorbeºte atât de
des despre sãnãtate.
Este adevãrat cã, pânã la o anumitã vârstã, sãnãtatea pare sã fie
ceva de la sine înþeles, la care majoritatea oamenilor n-au timp sã
se gândeascã, de parcã sãnãtatea ar fi un cont inepuizabil în bancã,
de miliarde. Aºa se face cã, în vâltoarea multiplelor preocupãri, cei
mai mulþi nici nu se gândesc cã ar avea rost sã facã ceva pentru
sãnãtatea moºtenitã fãrã vreun efort special, de la pãrinþi, ºi pe care
sperã s-o transmitã urmaºilor lor. Nu-ºi dau seama cât de mult putem
face în favoarea sau în defavoarea sãnãtãþii ºi nici nu se gândesc la
consecinþele care, mai devreme sau mai târziu, vor apãrea negreºit.
Din nefericire, aceastã atitudine de totalã neatenþie faþã de
sãnãtate e aproape generalizatã ºi este aºa datoritã, în primul rând,
lipsei de informaþii competente. Judecând dupã stilul de viaþã al
celor din jurul nostru, observãm cã, în era extraordinarului progres
ºtiinþific, cunoºtinþele corecte în domeniul sãnãtãþii par a lipsi cu
desãvârºire. ªi aceasta în ciuda faptului cã, în ultimii 50 de ani, s-a
adunat un volum imens de date, extrem de interesante.

Chiar ºi în studiul medicinei, preocuparea e atât de mult
îndreptatã spre însuºirea mijloacelor de diagnostic ºi de tratament,
cu alte cuvinte, orientarea curativã e atât de predominantã, încât
aspectele profilactice de prevenire abia dacã sunt menþionate.
Studenþii sunt confruntaþi cu boli ºi cu bolnavi, nu cu persoane
sãnãtoase, a cãror soartã e lãsatã pe seama nimãnui sau care au
de-a face cu ºarlatani ce exploateazã dorinþa celor ce vor sã rãmânã
sãnãtoºi.
Câþi tineri, dar mai ales câþi pãrinþi ºtiu cã ateroscleroza, care
va duce la infarctul miocardic, îºi are începutul deja la vârsta de
2-3 ani?
Câþi adulþi sunt conºtienþi cã jumãtate din infarcte survin „din
senin”, fãrã nici un simptom premonitoriu?
Câte tinere ºtiu cã prin modul lor de viaþã – alimentaþie, fumat,
consumul de cafea, alcool sau droguri – determinã starea de sãnãtate
a copiilor lor, contribuind astfel, într-un mod hotãrâtor, la fericirea
sau la nefericirea acestora pentru toatã viaþa?
Câþi ºtiu cã principala problemã pentru cele mai periculoase
boli din zilele noastre este lipsa de activitate fizicã?
Câþi dintre cei care se mândresc cu pofta lor de mâncare ºtiu cã
fiecare al doilea cancer se datoreazã alimentaþiei?
La Conferinþa Internaþionalã pentru Prevenirea Cancerului,
þinutã la New York în 1996, ºi la Conferinþa Europeanã de Nutriþie
ºi Cancer, Lyon, Franþa, 2001, s-a subliniat cã modul de alimentaþie
este responsabil pentru 30 pânã la 50% din totalitatea cancerelor ºi
cã este un factor cauzal pentru boli maligne, la fel de important ca
fumatul. Savanþii spun cã, indiferent dacã ne place sau nu ne place
sã credem, ceea ce mâncãm azi influenþeazã bolile ce vor fi evidente
sau nu peste 10, 20 sau 30 de ani. Iar în ghidul, pentru anul 2002,
al Societãþii Americane de Cancer se apreciazã cã, în urmãtorii
10-15 ani, numãrul deceselor prin cancer îl va depãºi pe acela al
deceselor prin boli cardiovasculare. Cancerul va deveni principala
8

Introducere
cauzã de mortalitate în Statele Unite, þara celei mai abundente
alimentaþii.
Câþi ºtiu cã în Europa, în ultimii 20 de ani, frecvenþa tumorilor
9
cerebrale s-a dublat?
Câþi ºtiu cã cele mai multe cazuri de osteoporozã se întâlnesc
tocmai în þãrile în care se consumã cantitãþile cele mai mari de
lapte, brânzeturi ºi carne?
În ultimii 400 de ani, în Europa, mai ales în þãrile industriale,
durata medie de viaþã a crescut de la 40 la 75 de ani. Totuºi, în
aceastã perioadã, n-a survenit nici o creºtere a duratei maxime de
viaþã. S-a modificat doar media de vârstã a populaþiei, fãrã a se
schimba în mod semnificativ vârsta la care moare cel mai în vârstã.
În a doua jumãtate a secolului XX, ameliorarea stãrii de sãnãtate
a populaþiei globului a fost foarte mare, dar incompletã. Între anii
1960 ºi 1995, în þãrile cu un venit mic al locuitorilor, speranþa de
viaþã a crescut cu 22 de ani, în timp ce în þãrile dezvoltate a crescut
cu 9 ani. Mortalitatea copiilor sub vârsta de 5 ani s-a înjumãtãþit în
þãrile în curs de dezvoltare. Totuºi în fiecare an mor 10 milioane de
copii. În timp ce biologii încearcã sã foloseascã tehnici genetice
pentru a combate îmbãtrânirea, chimiºtii cerceteazã modalitãþile
de a reduce frecvenþa atacurilor asupra þesuturilor umane prin
radicalii liberi, care iau naºtere în organismul nostru datoritã stilului
de viaþã practicat.
Câþi ºtiu cã stilul de viaþã influenþeazã foarte mult sistemul
imunitar, de care depinde supravieþuirea noastrã pe aceastã planetã?
Deoarece se pare cã medicina curativã ºi-a atins limitele, acolo
unde progresele sunt minime, iar costul aproape insuportabil de
mare, savanþii pun din ce în ce mai mult accentul pe profilaxie,
adicã pe prevenirea bolilor, singura mãsurã logicã în zilele noastre,
când se pare cã resursele financiare încep sã se epuizeze.
Câþi ºtiu cã cele mai multe cazuri de hepatitã cronicã ºi de cirozã
din Europa se întâlnesc în fostele republici socialiste? În Republica

Moldova survin anual 68,2 decese prin cirozã hepaticã, la
100.000 de locuitori, în timp ce, în Germania, survin doar 15-20
de decese. Epidemiologii spun cã acest „record” e datorat
consumului de alcool ºi nu sunt motive sã nu-i credem. În Letonia,
consumul anual de alcool pur, pe cap de locuitor, e de 24 litri, în
timp ce, în Germania ºi în Franþa, este de 12 litri. Câte femei ºtiu cã
alcoolul creºte ºi riscul cancerului mamar?
Dupã cum vedeþi, existã suficiente probleme legate de sãnãtate,
care meritã sã fie cunoscute. Volumul de faþã conþine o micã parte
din cele peste 1.200 de emisiuni de sãnãtate, difuzate în ultimii
5 ani, prin postul de radio „Vocea Speranþei”. Puþinele probleme
abordate furnizeazã informaþii ºtiinþifice competente ºi recente,
adunate din literatura medicalã, privind modalitãþile de prevenire a
principalelor boli, care ameninþã sãnãtatea ºi în România.
Cei interesaþi sã trãiascã nu numai astãzi sau mâine vor descoperi
multe lucruri interesante ºi nebãnuite, vor putea cumpãni
argumentele ºi vor decide dacã sfaturile meritã sã fie urmate.
„Nouã zecimi din fericirea noastrã se bazeazã pe sãnãtate”, a
spus filozoful Schopenhauer. Chiar dacã, din punct de vedere
creºtin, afirmaþia s-ar preta la discuþii sau corecturi, este cert cã
sãnãtatea e un bun prea mare pentru a fi lãsat doar la voia întâmplãrii.
10

Ce este sănătatea?
În cartea sa Love, Medicine and Miracles (New York: Harper
and Row Publishers,1986), dr. Bernie Siegel descrie experienþa pe
care a avut-o cu un medic internat în spital într-o stare fizicã ºi
psihicã relativ bunã. Când i s-a comunicat diagnosticul de cancer
pulmonar, medicul-pacient a devenit teribil de deprimat ºi de retras.
Cu toate cã toþi au încercat sã-l încurajeze ºi sã-i schimbe
atitudinea, bolnavul a rãmas neconsolat ºi, în douã sãptãmâni, a
murit.
Ulterior, soþia decedatului a spus cã, dupã aflarea diagnosticului,
soþul ei a pierdut orice sens al vieþii, nemaifiind dispus sã lupte
pentru însãnãtoºire.
Vestitul medic al antichitãþii, Hipocrate, spunea cã dorea mai
degrabã sã cunoascã ce fel de persoanã e bolnavul decât sã ºtie ce
fel de boalã are.
Iar celebrul clinician canadian, Sir William Osler, scria, în
secolul al XIX-lea, cã evoluþia tuberculozei are mai mult de-a face
cu ceea ce se întâmplã în mintea bolnavului decât în plãmânii lui.
Deºi se ºtie cã factorii mintali, sociali ºi spirituali au un rol im-portant
în sãnãtatea cuiva, din multiple motive ºi poate nu în ultimul
rând din lipsã de timp, în practicã, medicina modernã neglijeazã
aceste aspecte.
Cineva a spus cã „medicii de azi acþioneazã, ºi acum, ca ºi
când bolile i-ar înhãþa sau i-ar prinde pe oameni, în loc sã înþeleagã
cã oamenii iau bolile, devenind susceptibili la agenþii bolilor, la
care sunt expuºi în mod constant”.
11

Dar, înainte de a vorbi despre boli, sã ne întrebãm: ce este
12
sãnãtatea?
Cea mai renumitã ºi, fãrã îndoialã, cea mai respectatã încã
definiþie a sãnãtãþii e aceea datã de OMS (Organizaþia Mondialã a
Sãnãtãþii), apãrutã în preambulul constituþiei ei, cãtre sfârºitul anilor
’40. Ea sunã astfel: „Sãnãtatea e o stare de totalã bunãstare fizicã,
mintalã ºi socialã, ºi nu doar lipsa bolii sau a infirmitãþii”.
Aceastã definiþie a izvorât din convingerea OMS cã siguranþa
viitoare a pãcii mondiale stã în ameliorarea sãnãtãþii fizice, mintale
ºi sociale.
Remarcaþi cã din aceastã definiþie lipseºte orice menþiune privind
componenta spiritualã. Poate cã întemeietorii OMS se temeau cã
unele þãri vor obiecta împotriva menþionãrii sau accentuãrii stãrii
spirituale.
Toatã lumea ºtie cã sãnãtatea fizicã înseamnã absenþa bolii ºi a
oricãrei infirmitãþi, în prezenþa energiei ºi a vitalitãþii suficiente
pentru îndeplinirea datoriilor zilnice ºi a activitãþilor recreaþionale,
fãrã a obosi în mod deosebit.
Sãnãtatea socialã se referã la abilitatea de a comunica în mod
eficient cu oamenii din jur ºi cu mediul social, prin angajarea în
relaþii personale satisfãcãtoare. Existã nenumãrate dovezi cã cei
care au multe legãturi sociale se îmbolnãvesc mai rar ºi sunt mai
satisfãcuþi de viaþã.
Sãnãtatea mintalã sau psihicã se referã atât la absenþa
tulburãrilor psihice, cât ºi la capacitatea de a rezolva solicitãrile
vieþii cotidiene ºi relaþiile sociale, fãrã probleme emotive sau de
comportament. Se ºtie cã bunãstarea psihicã are mult de-a face cu
sãnãtatea psihicã.
În ceea ce priveºte relaþia dintre componenta spiritualã ºi
sãnãtatea fizicã, numãrul cercetãrilor publicate în acest domeniu
este restrâns. Datele prezentate sunt totuºi foarte interesante.

Introducere
Pentru profesor dr. Roland Grossarth Maticek, directorul
Institutului de Medicinã Preventivã, de la Universitatea Naþiunilor
Unite din Heidelberg, Germania, sãnãtatea sau boala este rezultatul
interacþiunii unor sisteme foarte complexe, cu un numãr mare de
factori. La aceastã concluzie a ajuns în urma unui studiu, început
în anii 1973-1974, cu 31.508 de bãrbaþi ºi de femei, având vârste
între 32 ºi 68 de ani. Persoanele luate în studiu au fost vizitate la
domiciliu ºi s-a înregistrat în ce mãsurã prezintã sau nu urmãtorii
15 factori pozitivi de sãnãtate:
1. Moºtenire geneticã bunã, adicã pãrinþii nu au decedat de o
afecþiune cronicã înainte de vârsta de 55 de ani.
2. Alimentaþie sãnãtoasã (consideratã aºa dupã înþelegerea de
atunci), fãrã a fi vegetarianã.
3. Activitate fizicã regulatã.
4. Evitarea fumatului ºi a dependenþei de alcool sau de alte
13
droguri.
5. Integrare socialã bunã.
6. Somn bun, odihnitor.
7. Ocupaþie ce permite ºi iniþiativa proprie.
8. Voinþã puternicã de a trãi.
9. Posibilitatea exercitãrii voinþei proprii.
10. Senzaþia de bunãstare ºi plãcere de viaþã.
11. Posibilitatea satisfacerii cerinþelor importante ale vieþii.
12. Relaþie spontanã, simþitã ºi pozitivã faþã de Dumnezeu.
13. Sentimentul competenþei.
14. Posibilitatea autoocrotirii.
15. Atitudine de încredere, optimistã.
16. Nici un factor.
17. Toþi factorii.

Dupã 20 de ani, adicã în anul 1993, din cele 869 de persoane care
nu prezentau nici unul dintre aceºti factori, nu trãia decât una, adicã
0,1%. Din cei 362 care prezentau toþi aceºti factori pozitivi, trãiau 340,
adicã 93,9%. Din cele 231 de persoane care prezentau toþi aceºti factori,
cu excepþia relaþiei cu Dumnezeu, trãiau 55, adicã 23,8%.
De remarcat cã numai primul factor – acela al unei moºteniri
genetice bune – nu þine de comportamentul individual. Ceilalþi 14
factori þin, mai mult sau mai puþin, de propria voinþã.
De multe ori se exagereazã importanþa factorului genetic sau
existã o atitudine fatalistã, de aºteptare a nenorocirii, fãrã a face
însã ceva. Studiul a arãtat cã cei care aveau 14 factori pozitivi, dar
nu ºi o moºtenire geneticã bunã au putut totuºi atinge o vârstã
înaintatã. Din 324 de persoane, în 1993 erau în viaþã 229, adicã
70,6%. Iar observaþia cea mai interesantã, care a reieºit din aceastã
cercetare amplã, a fost cã scãderea cea mai puternicã a duratei de
viaþã a fost înregistratã când a lipsit factorul 12, adicã relaþia pozitivã
faþã de Dumnezeu. Numai 23,8% din persoanele care prezentau
toþi factorii, cu excepþia celui spiritual, au atins o vârstã înaintatã.
Motivul principal pentru sãrãcia datelor în acest domeniu este
cã factorii spirituali se determinã sau se apreciazã foarte greu.
ªtiinþa doreºte ca factorii relevanþi sã fie determinaþi într-un mod
obiectiv, ceea ce nu este uºor atunci când e vorba de aspecte
spirituale. Pânã acum, nimeni n-a descoperit care factori spirituali
trebuie luaþi în consideraþie sau cum pot fi aceºtia definiþi ºi mãsuraþi
în mod precis.
Al doilea motiv este cã se tinde ca problemele spirituale sã fie
considerate ca fiind strict personale.
În sfârºit, lipsa datelor ºtiinþifice în domeniul sãnãtãþii spirituale
se datoreazã ºi faptului cã civilizaþia timpului nostru e dominatã, în
mare mãsurã, mai degrabã de materialism decât de spiritualitate.
Foarte mulþi cercetãtori nu se intereseazã de factorii spirituali sau
nu sunt convinºi de importanþa lor.
14

Introducere
Pentru a vã oferi un exemplu, privind problemele implicate în
determinarea sãnãtãþii spirituale, iatã studiul recent al unor
cercetãtori din Ierusalim.
Dr. Yechiel Friedlander, de la Universitatea Hadassah din
Ierusalim, a publicat mai multe studii despre relaþia dintre respectarea
prescripþiilor religioase ºi boala coronarianã, la populaþia de evrei
din Ierusalim. Autorul a constatat cã evreii mai puþin religioºi
prezentau o ratã mai mare de boalã coronarianã ºi aveau mai mulþi
factori de risc decât evreii ortodocºi. Cu alte cuvinte, religiozitatea
mai mare se însoþea de un numãr mai mic de boli de inimã.
Unii creºtini însã nu considerã respectarea regulilor religioase
ca indicatorul cel mai bun al sãnãtãþii spirituale. Avantajul ar putea
consta în obiceiurile de sãnãtate mai bune, ºi nu în starea spiritualã.
Cercetãtorii care doresc sã efectueze studii în acest domeniu
trebuie sã rãspundã la mai multe întrebãri:
Ce este sãnãtatea spiritualã?
Cum poate fi ea mãsuratã?
Se poate determina o sãnãtate mai bunã, nu doar o stare psihicã
bunã, la cei care se bucurã de sãnãtate spiritualã, în comparaþie cu
cei care n-o au? Cu alte cuvinte, poþi fi sãnãtos fãrã sãnãtate
spiritualã?
Existã vreun avantaj în a fi creºtin, faþã de a fi evreu, musulman,
15
hindus sau confucianist?
Nu de mult, American Journal of Health Promotion (nr. 3, 1989)
a definit sãnãtatea optimã ca „un echilibru al sãnãtãþii fizice, emo-tive,
sociale, spirituale ºi intelectuale”.
Iar sãnãtatea spiritualã optimã e definitã ca „abilitatea cuiva de
a-ºi dezvolta natura spiritualã la potenþialul maxim”. Aceasta
înseamnã capacitatea de a descoperi ºi a acþiona asupra scopului
fundamental al vieþii, de a învãþa sã iubim ºi sã primim iubire,
bucurie ºi pace, de a urmãri un scop în viaþã ºi de a contribui la
ameliorarea sãnãtãþii spirituale din jurul nostru.

Revista pe care am amintit-o afirmã cã omul are ºi o dimensiune
spiritualã ºi cã medicii ar trebui sã se adreseze ºi acestui domeniu,
în contactele lor zilnice. Acest adevãr rezultã ºi dintr-o cercetare
efectuatã asupra a 90.000 de tineri ºi 20.000 de pãrinþi, pentru a
determina cauzele tulburãrilor de comportament ale adolescenþilor,
în special în domeniile sãnãtãþii emotive, violenþei, folosirii
drogurilor ºi promiscuitãþii sexuale.
Rezultatele cercetãrii, publicate în toamna anului 1997, în Jour-nal
of the American Medical Association, au evidenþiat faptul cã
tinerii în a cãror viaþã religia ºi rugãciunea jucau un rol important
au fost mult mai puþin implicaþi în tulburãrile de comportament
studiate.
Odatã, Abraham Lincoln a scris cã „am fost destinaþi de Dumnezeu
sã ne încredem în El”. Cu alte cuvinte, numai dacã împlinim planul
lui Dumnezeu, de a depinde ºi a ne încrede în El, putem sã ne
bucurãm de o adevãratã sãnãtate ºi de realizarea scopului vieþii.
Sãnãtatea a fost numitã un miraj. O putem atinge, dar niciodatã
n-o deþinem în totalitate. Sãnãtatea nu e ceva ce poþi poseda, ci un
proces; e o cale de a fi. Niciodatã nu putem spune „sunt absolut
sãnãtos”, ci putem fi mereu în mers, în înaintare, cãutând sã atingem
o þintã care, în sine, e de neatins. Iar paralela cu viaþa spiritualã e
evidentã. Nu vom putea spune cã am atins-o în totalitate, pânã ce
nu vom ajunge în veºnicie. ªi ce pãcat ar fi dacã am neglija tocmai
aceastã trãsãturã a sãnãtãþii!
16

Sănătatea
cere respectarea unor legi
De pe vârful muntelui, urnesc un bolovan care începe sã se
rostogoleascã spre vale, din ce în ce mai repede. Nicicând un
bolovan nu va urca de la sine spre vârful muntelui. De ce? Din
cauza gravitaþiei, desigur. Gravitaþia e o forþã care existã în materie.
Lucrurile se atrag cu o forþã proporþionalã cu masa lor. Aºa se face
cã formidabila putere a pãmântului atrage bolovanul cãtre centrul
lui. Atât de constantã, de sigurã, de previzibilã ºi de absolutã este
gravitaþia, încât e una dintre „legile naturii”, aºa cum a fost ea
descrisã de Newton, un fapt care e deasupra oricãrei pãreri sau
oricãrui punct de vedere, sfidând orice controversã.
Dar de ce se opreºte bolovanul în vale? De ce nu continuã sã
coboare pânã ce atinge centrul pãmântului? Întrebare stupidã! Ceva
cu o putere mai mare s-a interpus între bolovan ºi centrul pãmân-tului
– poate cã suprafaþa pãmântului sau ceva ce se gãseºte pe sol.
Ce binecuvântare este gravitaþia! Cât de imposibilã ar fi viaþa,
aºa cum o cunoaºtem noi, fãrã ea! Obiecte de toate formele ºi
mãrimile ar zbura în toate direcþiile sau ar pluti în spaþiu. Dar, în
acelaºi timp, ce binecuvântare sunt ºi celelalte forþe care acþioneazã,
simultan ºi armonios, þinând lucrurile ce trebuie sã stea acolo unde
le e locul ºi controlând viteza ºi direcþia obiectelor ce trebuie sã
ajungã undeva.
Pupitrul în faþa cãruia mã gãsesc îmi þine notiþele acolo unde
trebuie sã fie, iar scaunul cu rotile îmi oferã comoditatea în faþa
17

microfonului, în timp ce, afarã, ploaia ºi vântul puternic golesc
ramurile copacilor de frunzele care s-au încãpãþânat sã nu cadã
pânã la 8 noiembrie. Ramurile însã nu cad.
În lumea relaþiilor umane e ca în lumea naturii. Dacã sunt lãsat
sã-mi urmez concepþiile ºi pãrerile, fãrã sã fiu corectat sau
împiedicat, de multe ori mã voi îndrepta, din ce în ce mai repede,
cãtre o þintã greºitã. Cât de multã nevoie am de contraforþele
corectoare ale pãrerilor altora, de concepþiile, de experienþa, de
înþelepciunea ºi de judecata altora, pentru a-mi ajuta sã ajung acolo
unde trebuie, bucurându-mã astfel de cãlãtorie ºi atingându-mi þinta!
Cunoaºteþi vreun om ale cãrui idei sã fie infailibile, care e per-fect
echilibrat în toate fazele vieþii ºi a cãrui înþelegere a adevãrului
e fãrã greº? Nu avem nevoie cu toþii de cunoaºterea tuturor
aspectelor adevãrului, dând fiecãruia valoarea pe care o are pe scara
existenþei? Nu trebuie sã învãþãm sã luãm hotãrâri, bazaþi pe
evaluarea observaþiilor, a diferitelor pãreri, comparându-le ºi
cântãrindu-le dupã criteriile adevãrului?
În domeniul sãnãtãþii existã legi sigure, neschimbãtoare, care
condiþioneazã sãnãtatea ºi boala pentru plante, animale ºi oameni,
fapte ºi legi care sunt deasupra oricãrei dispute, pãreri sau preferinþe.
Interesant e cã multe dintre aceste date sunt foarte vechi, atât de
vechi, încât se pare cã au fost uitate de cei care intrã în mileniul al
treilea. Altele sunt prea noi, se pare, atât de noi, încât n-a fost timp
sã ajungã la urechile tuturor, nici mãcar la urechile medicilor, atât
de ocupaþi cu diagnosticul ºi cu tratamentul bolnavilor, încât nu
prea le mai rãmâne timp pentru medicina preventivã. Din acest
motiv, îndrãznim sã prezentãm aspectele uitate sau încã insuficient
cunoscute, conºtienþi cã uneori acestea ºocheazã, cãci implicã nu
numai niºte informaþii, ci ºi gusturile noastre, la care þinem atât de
mult.
Reacþiile din partea cititorilor ne dau curaj ºi confirmã convin-gerea
cã eforturile noastre nu sunt zadarnice. Cineva a spus cã
18

Introducere
rãmânem tineri atâta timp cât suntem în stare sã învãþãm sã adoptãm
obiceiuri noi ºi sã suportãm sã fim contraziºi. Dupã aceste criterii,
suntem convinºi cã avem numai cititori tineri!
Câte boli, invaliditãþi ºi decese s-ar putea evita, dacã ne-am
strãdui sã ne conformãm legilor sãnãtãþii ºi dacã am pune în practicã
adevãrurile cunoscute! Desigur, le putem ignora, le putem viola,
putem crede cã ar trebui urmate doar de vecina de la etajul de
deasupra apartamentului nostru ºi, pentru un timp, s-ar putea sã
avem impresia cã indiferenþa e bunã ºi în acest domeniu. S-ar putea
ca, datoritã unei moºteniri norocoase, ziua socotelilor sã întârzie,
dar ea va veni, cãci e la fel de sigurã ca ºi gravitaþia.
Fiecare aspect al stilului de viaþã are consecinþe nu numai asupra
noastrã, ci ºi asupra urmaºilor noºtri. Iatã câteva exemple:
Alcoolul este principala cauzã de retardare mintalã în þãrile
europene. Descris pentru prima datã la sfârºitul anilor 1960,
sindromul alcoolic fetal, sau embriopatia alcoolicã, constituie
forma cea mai severã de defect de naºtere, cu malformaþii faciale
ºi ale organelor interne, cu leziuni cerebrale ºi tulburãri de com-portament.
Mamele acestor copii au consumat alcool în timpul
graviditãþii. Fiecare înghiþiturã de alcool ajunge la fãt în aceeaºi
concentraþie. Ajung chiar ºi concentraþii mici, deoarece embrionul
sau fãtul nu poate tolera nici o cantitate de alcool. „În cursul
sarcinii, alcoolul trebuie evitat în totalitate”, recomandã
profesorul Hermann Loser de la Universitatea Münster, Germania.
Perioada cea mai primejdioasã este la începutul graviditãþii, când,
de multe ori, mama nici nu-ºi dã seama cã e însãrcinatã. Din acest
motiv, abstinenþa totalã constituie singura atitudine înþeleaptã.
Copiii cu sindrom alcoolic fetal au o dezvoltare mai micã, atât
în uter, cât ºi dupã naºtere; au o alterare a funcþiilor cerebrale, cu
hiperactivitate, neatenþie ºi impulsivitate, prezentând anomalii
faciale caracteristice: cu ochii mici, circumferinþã cranianã micã,
buza superioarã subþire ºi riduri la colþurile ochilor. De asemenea,
19

au tulburãri de auz, anomalii genitale, tulburãri de coordonare ºi
un sistem imunitar alterat.
ªi în timpul alãptãrii trebuie sã se renunþe cu totul la alcool,
care ajunge foarte repede în laptele matern, în aceeaºi concentraþie
în care se gãseºte ºi în sângele mamei. În felul acesta, sugarul
„consumã” aceeaºi cantitate de alcool ca ºi mama. Iar un studiu
american a arãtat cã mici cantitãþi de alcool, care ajung prin laptele
matern în organismul copilului, pot duce deja la leziuni ale
sistemului nervos central.
Cercetãtorii de la Universitatea din Minnesota au arãtat cã riscul
de a da naºtere la copii care vor face leucemie mieloidã acutã a fost
de trei ori mai mare la femeile ce au consumat mai mult de 20 de
pahare de vin sau 20 de halbe de bere, în tot cursul graviditãþii,
decât la mamele abstinente. Iar pentru mamele care au consumat
alcool în trimestrul al doilea ºi al treilea al sarcinii, riscul de a da
naºtere la copii care vor face leucemie mieloidã acutã a fost de 10
ori mai mare ºi de 2 ori mai mare pentru leucemia acutã limfaticã.
Iar abstinenþa totalã se cere ºi de la bãrbaþii ale cãror soþii pot rãmâne
însãrcinate.
Malformaþiile congenitale constituie cea mai frecventã cauzã
a mortalitãþii infantile, iar copiii care supravieþuiesc reprezintã o
treime din totalitatea internãrilor în spitalele de pediatrie. Aceste
malformaþii nu sunt nicidecum rare. În Germania, în anul 1995,
s-au nãscut 55.000 de copii cu malformaþii, aproximativ 7% din
totalul naºterilor. ªi nu numai alcoolul e de vinã. Conform datelor
prezentate de Universitatea Mainz, Germania, una dintre cauzele
malformaþiilor congenitale ar fi obezitatea maternã. Peste 11%
din copiii nãscuþi din mame obeze prezintã malformaþii
congenitale, în timp ce, la copiii mamelor cu greutate normalã,
frecvenþa malformaþiilor este de 7%. Cel mai des întâlnite
malformaþii la copiii mamelor obeze sunt: encefalocelul, trunchiul
arterial comun ºi secvenþa Potter.
20

Introducere
Din fericire, obezitatea este mai uºor de combãtut la femeile
21
tinere.
Conºtient sau inconºtient, oamenii fac sacrificii, de un fel sau
altul. Din nefericire, cei mai mulþi sacrificã sãnãtatea, familia, religia
sau alte valori, pentru a câºtiga plãcerile trecãtoare ale bogãþiei, ale
puterii sau ale renumelui.
V-aº ruga sã vã imaginaþi viaþa ca un joc în care jonglaþi cu
cinci mingi: serviciul sau profesia, familia, sãnãtatea, prietenii ºi
religia ºi vã strãduiþi sã le menþineþi pe toate în aer. Curând, veþi
observa cã serviciul (munca) e o minge de cauciuc. Dacã o scãpaþi,
ea sare din nou în sus. Însã celelalte patru mingi – familia,
sãnãtatea, prietenii ºi viaþa spiritualã – sunt mult mai fragile. Dacã
vã scapã vreuna dintre acestea, se va ciobi sau chiar se va sparge
în bucãþi.
Cu toþii trebuie sã înþelegem aceasta ºi sã ne strãduim sã
menþinem un echilibru în toate domeniile vieþii, ceea ce, în zilele
noastre, nu e chiar atât de uºor ºi nu se poate realiza fãrã un efort
conºtient ºi susþinut. Pentru aceasta e nevoie, înainte de toate, de
informaþii competente. De multe ori, este extrem de greu sã gãseºti
drumul cel bun în mijlocul atâtor informaþii, adeseori contradictorii,
în legãturã cu sãnãtatea ºi sã înþelegi de ce senzaþiile zilei de azi
vor deveni mâine ceva de care sã te jenezi. Exemplul cel mai la
îndemânã e acela al nenumãratelor metode de slãbire, susþinute cu
atât mai vehement, cu cât persoana care le propagã e mai
necunoscãtoare în domeniul nutriþiei.
De asemenea, e greu ca, în mijlocul multiplelor obligaþii, sã
menþinem intacte relaþiile familiale ºi sociale, fãrã a pierde din vedere
adevãrata þintã a vieþii.
Aruncând o privire în urmã, constatãm cã realizãrile ºtiinþelor
medicale din ultimele decenii sunt enorme. Premiile Nobel acordate
ºi în toamna trecutã confirmã faptul cã, cel puþin în domeniul
cercetãrilor ºtiinþifice, ne gãsim pe niºte culmi ameþitoare.

Ajunsã în era antibioticelor, omenirea a sperat cã, în curând,
bolile infecþioase vor fi eradicate. Dar n-au trecut prea mulþi ani ºi,
în locul soluþiei sperate, au apãrut douã probleme: pe de o parte,
rezistenþa la antibiotice ºi, pe de alta, au apãrut agenþi patogeni noi,
la care nimeni nu se gândea ºi în faþa cãrora de multe ori rãmânem
neputincioºi.
În jurul anilor 1900, fiecare al ºaselea nou-nãscut murea înainte
de a împlini un an, cei mai mulþi datoritã bolilor infecþioase. Aceasta
a scurtat mult durata de viaþã a societãþii lor. Azi, o persoanã în
vârstã de 65 de ani are aproape aceeaºi speranþã de viaþã ca aceea
care a supravieþuit acum o sutã de ani primului an de viaþã, câºtigul
real fiind de cel mult 5 sau 6 ani.
ªi mai e o problemã ce meritã a fi discutatã. Termenul de „boalã
degenerativã” poate sã ducã în eroare, creând impresia cã în trecut
oamenii mureau la o vârstã prea tânãrã pentru a putea suferi de
bolile „vârstei înaintate”. În mod fatalist, lumea a acceptat ideea cã
bolile legate de aterosclerozã – infarctul miocardic, infarctul cere-bral
– sau cancerul, diverticuloza, artroza ºi altele ar fi bolile vârstei
înaintate, ceva la care trebuie oricum sã te aºtepþi. Realitatea însã e
cu totul alta. Acum o sutã de ani, bolile legate de aterosclerozã
erau, virtual, necunoscute. Prima descriere a bolii coronariene ºi a
infarctului miocardic a apãrut în literatura medicalã în anul 1911.
Azi, în þãrile industriale, aceste boli sunt rãspunzãtoare pentru
aproape fiecare al doilea deces.
Acum o sutã de ani, cancerul de sân, colon, prostatã ºi plãmâni
erau boli aproape necunoscute. Tot acum o sutã de ani, diabetul se
întâlnea foarte rar. Azi, diabetul ºi complicaþiile lui constituie una
dintre cele mai dese cauze de deces.
Trebuie sã înþelegem cã, în realitate, toate aceste boli denumite
„degenerative” nu sunt degenerative, nu sunt, în mod necesar,
rezultatul înaintãrii în vârstã. Faptul cã un numãr din ce în ce mai
mare de persoane tinere suferã de aceste afecþiuni contrazice aceastã
22

Introducere
pãrere, ca ºi frecvenþa lor, din ce în ce mai mare, în ciuda eforturilor
medicinei moderne.
Epidemiologia secolului XX a dezlegat taina, demonstrân-du-
ne cã majoritatea acestor boli moderne sunt datorate stilului de
viaþã. În fond, ele sunt boli ale belºugului: prea multã mâncare,
prea multã bãuturã, prea mult fumat ºi prea puþinã miºcare. Iar
medicii trateazã simptomele! Oare n-ar fi timpul sã atacãm ºi cauzele?
Cel puþin în þãrile industriale, soluþia pentru majoritatea problemelor
de sãnãtate nu depinde de medici, de progresul tehnic sau de calita-tea
spitalelor. Azi, sãnãtatea noastrã e determinatã, în mare mãsurã,
de alegerile stilului de viaþã, de moºtenirea noastrã ºi de mediul în
care trãim.
Deoarece nu ne putem alege pãrinþii ºi nici nu stã în puterile
noastre sã creãm un mediu înconjurãtor ideal, sãnãtatea populaþiei
din zilele noastre depinde, în primul rând, de ceea ce suntem dispuºi
sã facem pentru noi înºine, în special în ceea ce priveºte hrana,
bãuturile, activitatea fizicã ºi faptul cã fumãm sau nu fumãm. Fãrã
a desconsidera realizãrile ºi posibilitãþile medicinei moderne, trebuie
sã ne obiºnuim cu gândul cã NOI suntem rãspunzãtori de sãnãtatea
noastrã ºi cã nimeni nu va face pentru noi ceea ce putem ºi ceea ce
þine de noi ca sã facem.
Cineva a spus cã a început studiul medicinei cu intenþia fermã
de a-i ajuta pe oameni sã rãmânã sãnãtoºi. La absolvire a observat
cã, în loc de a deveni un expert în sãnãtate, a ajuns un expert în boli.
Aruncând o privire asupra principalelor cauze de mortalitate
de pe glob, ajungem la trista constatare cã progresele medicinei
moderne n-au diminuat progresul bolilor ucigãtoare.
Rabelais a spus cã, fãrã sãnãtate, viaþa nu e viaþã, ci e doar o
stare de apatie ºi de suferinþã, o imagine a morþii.
Concepþia cã bolile societãþii apusene sunt legate de stilul de
viaþã ºi cã ele se pot preveni, fiind chiar reversibile, constituie cea
mai importantã descoperire medicalã a secolului XX.
23

Sănătatea e legată de familie
și de prieteni
În timp ce mulþi cred cã descãrcarea agresivã ºi zgomotoasã
constituie modalitatea sãnãtoasã de a scãpa de supãrare ºi de
tensiunea nervoasã, statisticile aratã cã bãrbaþii care rãbufnesc cu
violenþã, în mod regulat, fac de douã ori mai des accidente vasculare
cerebrale, în comparaþie cu cei care sunt în stare sã-ºi potoleascã
mânia, fãrã sã o exteriorizeze.
Chiar dacã se întâmplã sã ne enervãm din când în când, pentru
sãnãtatea noastrã ºi cu siguranþã ºi pentru sãnãtatea celor asupra
cãrora se revarsã descãrcarea nervilor noºtri, e mult mai bine sã nu
ajungem la niveluri explozive.
Chiar ºi în cazul celor cu o cãsnicie fericitã de decenii, sãnãtatea
celor doi e afectatã de stresul neînþelegerilor familiale.
Cercetãtorii de la Universitatea de Stat Ohio, SUA, au constatat
cã neînþelegerile dure între soþi cãsãtoriþi în medie de 42 de ani
duceau la o slãbire a sistemului imunitar ºi la creºterea hormonilor
de stres. La rândul lor, aceste modificãri pot creºte susceptibilitatea
faþã de multe boli, în special faþã de cele neoplazice ºi infecþioase.
Iatã cã sãnãtatea are de-a face ºi cu buna înþelegere ºi dragostea
care domnesc între membrii familiei. E nevoie, aºadar, sã tratãm ºi
aceste aspecte.
În cursul unui interviu, Joseph Hodges Choate, fostul ambasador
al Statelor Unite în Anglia, a fost întrebat ce-ar vrea sã fie dacã,
dupã moarte, ar avea ocazia sã mai trãiascã o datã pe pãmânt. Fãrã
24

Introducere
nici o ezitare, bãrbatul care a avut o strãlucitã carierã diplomaticã a
spus: „Aº dori sã fiu soþul doamnei Choate!”
În mod evident, complimentul spontan ºi sincer i-a fãcut o
deosebitã plãcere soþiei sale. Cu siguranþã, fostul ambasador
cunoºtea secretul de a exprima iubire ºi apreciere faþã de soþia sa.
Se pare cã uitãm adesea cã sãnãtatea fizicã nu e încã garanþia
fericirii ºi cã nu poate exista fericire acolo unde nu este iubire. Iar
cãminul este mediul cel mai prielnic de a oferi ºi de a primi
ingredientul atât de necesar pentru o sãnãtate adevãratã. Însã iubirea
trebuie întreþinutã, apoi exprimatã, împãrtãºitã ºi demonstratã. Fa-milia
e locul unde, prin cãi ºi mijloace diferite, putem trimite în
mod constant, clar ºi puternic mesajele iubirii ºi ale admiraþiei cãtre
soþ sau cãtre soþie.
Ne permitem deci sã prezentãm câteva modalitãþi de a spune
25
„te iubesc”.
1. Folosiþi orice ocazie pentru a lãuda, complimenta sau omagia.
Gândiþi-vã la personalitatea ºi la acþiunile soþului sau soþiei
dumneavoastrã. Identificaþi-le pe cele excelente ºi vrednice de laudã,
felicitându-vã soþul sau soþia pentru ele. Copleºiþi-vã partenerul cu
expresii alese de apreciere. Repetaþi cuvintele drãguþe care i-au
fost adresate de alþii. Niciodatã sã nu uitaþi cã un compliment sincer
e un cadou colosal.
2. Nu permiteþi ca televizorul sã împiedice timpul petrecut
împreunã. Multe familii sunt extrem de ocupate, mai ales când
ambii soþi lucreazã. La ce bun sã ºtii tot ce se întâmplã în lume,
dar sã nu cunoºti frãmântãrile, succesele sau insuccesele, planurile
ºi dorinþele soþului sau ale soþiei? Pregãtirea împreunã a cinei,
luarea mesei în tihnã, strângerea mesei ºi continuarea dialogului
sã nu fie tulburate de cutia vrãjitã, care anihileazã posibilitatea
comunicãrii în familie.
3. Practicaþi o justã diviziune a muncii. Când ambii soþi au
serviciu, e frumos ca responsabilitãþile gospodãreºti sã fie împãrþite

în mod egal. Când Margaret Thatcher, prim-ministrul Angliei, s-a
mutat în Downing Street 10, reºedinþa oficialã, un reporter l-a
întrebat pe soþul ei: „Cine poartã pantalonii în casa aceasta?” La
care soþul doamnei Thatcher a rãspuns: „Eu îi port, dar tot eu îi spãl
ºi-i calc”.
4. A patra modalitate de a spune „te iubesc” este de a arãta
rãbdare. Cheia pentru orice este rãbdarea. Puiul din ou se obþine
prin clocire, ºi nu fãcându-l zob. S-ar putea sã nu înþelegeþi întot-deauna
acþiunile soþului sau ale soþiei ºi nici sã apreciaþi atitudinea
luatã. Tocmai în aceste ocazii extindeþi amabilitatea rãbdãrii.
Acordaþi partenerei sau partenerului privilegiul îndoielii. Indiferent
cât de apropiat sunteþi de soþia sau de soþul dumneavoastrã, este cu
neputinþã sã fiþi conºtient de frãmântãrile pe care le are.
5. Unele persoane se simt mult mai bine sã dea decât sã pri-meascã.
Le vine greu sã cearã o favoare deosebitã. O cale eficientã
de a depãºi acest obstacol este de a oferi soþiei sau soþului ceea ce
ºi-ar dori. Cineva a luat 52 de plicuri ºi a fãcut 52 de bileþele cu
lucrurile despre care credea cã ar fi dorite de soþia lui. A introdus
câte un bileþel în fiecare plic ºi, în fiecare sâmbãtã seara, soþia avea
dreptul sã aleagã un plic.
6. Gândiþi înainte de a vorbi! „Tonul ridicat scade aprecierea ºi
consideraþia. Ieºirea din fire distruge prieteniile. Limba nestãpânitã
denatureazã adevãrul”, a spus William Arthur Ward. Cuvintele sunt
arme. Ele pot inspira sau leza, pot vindeca sau rãni. Cãutaþi sã vã
cheltuiþi cuvintele mãcar tot cu atâta grijã cum vã cheltuiþi banii. E
bine sã-i împãrtãºiþi partenerului de viaþã felul cum vã simþiþi, însã
în cuvinte alese cu grijã. Aºadar, din nou: gândiþi înainte de a vorbi!
7. Trimiteþi semnale de iubire în mod constant. Adesea, gesturile
mici au semnificaþii mari. Exprimaþi-vã dragostea prin gesturi mici
de bunãvoinþã, amabilitate ºi politeþe. Iatã câteva modalitãþi de a
emite mesaje de iubire:
26

Introducere
permiteþi sã fie atârnat pe perete tabloul îndrãgit, dar pe care
dumneavoastrã nu-l puteþi suferi;
îndepliniþi una dintre datoriile obiºnuite ale celuilalt, doar
pentru a-i oferi o micã plãcere;
lãudaþi-vã în faþa altora cu ceva realizat de soþia dumnea-voastrã,
bineînþeles, ºi în prezenþa ei;
la o reuniune, ºoptiþi soþului cã e bãrbatul cel mai bine din salã;
cumpãraþi câte o carte soþiei sau soþului dumneavoastrã;
susþineþi-vã atunci când unul are o neînþelegere cu cineva;
spuneþi-i cã niciodatã nu puteþi realiza cât a fãcut ea sau el.
8. Învioraþi ºi înseninaþi viaþa cu râs. Acum 3.000 de ani, înþeleptul
Solomon scria: „O inimã veselã este un bun leac, dar un duh mâhnit
usucã oasele” (Proverbe 17,23). Râsul adaugã bogãþie, calitate ºi culoare
zilelor obiºnuite. E un dar, o opþiune, o disciplinã ºi o artã. Sociologul
ºi gerontologul Fiunegan Alford Cooper, de la Universitatea Long
Island, SUA, a studiat 576 de cupluri, cãsãtorite de cel puþin 50 de ani:
93% dintre ele au descris cãsnicia lor ca fiind fericitã. Sociologul a
descoperit cã unul dintre secretele longevitãþii lor, ca familie, a fost
simþul umorului. Apoi 79% dintre ele au spus cã râdeau împreunã
zilnic. Un bãrbat de 84 de ani, cãsãtorit la 64 de ani, spunea: „Râdeam
la glumele spuse de soþie, chiar dacã le-am auzit de un milion de ori”.
9. Ascultaþi cu inima. Când soþia e supãratã, permiteþi-i sã-ºi
exprime sentimentele. Nu corectaþi inexactitãþile ei. Nu respingeþi
logica ei. Nu încercaþi sã-i spuneþi cât este de lipsitã de raþiune. Nu
vã referiþi la amãnunte. Ascultaþi doar. Singurele comentarii sã fie
cele care cautã lãmuriri ºi înþelegere. Mai târziu, când spiritele s-au
liniºtit, va sosi timpul mai favorabil al rãspunsului. Nu evitaþi
contactul de privire. Ascultaþi cu atenþie ºi nu vã pregãtiþi rãspunsul.
Aºteptaþi pânã ce s-a spus totul.
10. Fiþi generoºi cu iertarea care oferã posibilitatea reînnoirii
relaþiei. Iertarea implicã dispariþia mâniei, restaurarea respectului
ºi oferirea acceptãrii. Oferind darul iertãrii, vã eliberaþi de povara
27

pe care o purtaþi ºi, având mâinile ºi inima eliberate, puteþi clãdi o
nouã relaþie ºi mai satisfãcãtoare.
Pânã la o anumitã vârstã, sãnãtatea pare sã fie ceva de la sine
înþeles. Privind în jur, vedem cã toatã lumea e preocupatã de atâtea
probleme, însã prea puþini se gândesc sã facã ceva ºi pentru sãnãtate.
În ciuda potopului de informaþii în toate domeniile, cunoºtinþele
pentru menþinerea sãnãtãþii par a lipsi cu desãvârºire sau se gãsesc
la nivelul anilor ‚’50. ªi în acest gol pãtrund ºarlatanii cu sfaturile
ºi, mai ales, cu produsele lor.
Câþi ºtiu cã lipsa activitãþii fizice ºi alimentaþia constituie
principalele cauze de îmbolnãvire în þara noastrã? Activitatea fizicã
e necesarã nu numai pentru menþinerea muºchilor ºi a oaselor, dar
ºi pentru o bunã funcþionare a inimii, a creierului, a vaselor de
sânge, a articulaþiilor ºi, nu în ultimul rând, a sistemului imunitar.
Dintre multele cauze care conspirã sã ne facã viaþa scurtã ºi
mizerabilã sunt: fumatul, alimentaþia nepotrivitã ºi lipsa activitãþii
fizice. În þãrile apusene, 10 pânã la 15% din totalul deceselor pot fi
atribuite lipsei de activitate fizicã.
Zilnic suntem nevoiþi sã facem o serie de activitãþi care, cu
siguranþã, nu ne fac o plãcere deosebitã: spãlatul dinþilor, curãþenia
în casã, spãlatul vaselor, al geamurilor, al rufelor, cãlcatul, facerea
cumpãrãturilor sau, uneori, mersul la serviciu, dar le facem, ºtiind
cã în felul acesta vom avea dinþi sãnãtoºi, o casã atrãgãtoare, un
venit asigurat ºi, dacã se poate, ºi bun. Dupã un timp, toate aceste
activitãþi devin rutiniere, o parte acceptatã a vieþii zilnice. Sã privim
activitatea fizicã cu aceiaºi ochi. Foloasele ei vor fi mai mari decât
ne putem imagina, cãci le vom simþi o viaþã întreagã.
Dar sãnãtatea ºi fericirea mai au nevoie ºi de alte ingrediente.
„Un prieten bun este binele cel mai mare de pe lume”, a spus cineva,
ºi azi, afirmaþia aceasta e mai adevãratã ca oricând.
Sociologii constatã o izolare rapidã a fiinþelor care alcãtuiesc
28
societatea de azi.

Introducere
Contactele sociale sunt mai superficiale decât înainte. Din
ce în ce mai mulþi oameni trãiesc singuri în marile oraºe ger-mane,
o treime din gospodãrii constau numai dintr-o singurã
29
persoanã.
Familia, ca sediu al protecþiei ºi al siguranþei, îºi pierde din ce
în ce mai mult semnificaþia, iar numãrul mare al divorþurilor ne
spune foarte mult. În aceastã stare de lucruri, prieteniile devin mai
importante, nu doar pentru confortul social. Pânã acum s-a
subapreciat importanþa prieteniei ºi pentru sãnãtatea fizicã.
Deoarece prietenii au o influenþã echilibrantã ºi armonizantã
asupra noastrã ºi în cercul lor ne relaxãm ºi râdem mai mult
decât oriunde în altã parte, mai ales dacã nu avem familie,
prieteniile constituie reþeta cea mai bunã pentru bolile condiþionate
de stres, ca: hipertensiunea arterialã, boala ulceroasã ºi stãrile
depresive.
Numeroase studii din Statele Unite ºi din Scandinavia, privind
legãtura dintre stilul de viaþã ºi sãnãtate, au arãtat foarte clar cã
adevãratele prietenii ºi contactele sociale bune sunt la fel de eficace
ca ºi alþi factori de sãnãtate, precum abþinerea de la fumat,
alimentaþia sãnãtoasã, respectarea orelor de odihnã ºi activitatea
fizicã zilnicã.
Iar constatarea cea mai uimitoare a fost cã oamenii cu prietenii
excelente ºi cu relaþii bune cu toþi cei din jur trãiesc mai mult, în
ciuda stilului de viaþã nesãnãtos, decât cei care sunt atenþi la
sãnãtatea lor, dar sunt lipsiþi de contacte sociale.
Dar cum devine cineva un prieten, o prietenã? În ce constã
particularitatea, caracteristica principalã a unei prietenii?
Christian Wedeking, expert în domeniul biologiei compor-tamentului,
a demonstrat cã ne alegem prietenii cu nasul, adicã
dupã miros. Unele substanþe mirositoare proprii fiecãrui organism,
aºa-numitele feromone, ne dirijeazã în alegerile noastre, fãrã sã
fim conºtienþi de aceasta. Ne este simpatic cel a cãrui prezenþã o

suportãm cu plãcere. Prietenii vibreazã pe aceeaºi lungime de undã
cu noi, ºi aceasta nu numai psihic, ci ºi fizic.
Desigur, alegerile noastre þin ºi de factori psihici. Prietenii sunt
înrudiþi spiritual ºi, spre deosebire de rude, pe ei îi putem alege.
Împãrtãºim cu ei aceleaºi interese, valori, vederi ºi aspiraþii. De
multe ori, cele mai puternice prietenii sunt legate de persoanele
care fac parte din aceeaºi comunitate religioasã.
Psihologul Renate Valtin considerã cã prietenia îndeplineºte
30
trei funcþii importante:
1. satisface nevoia noastrã de apartenenþã ºi confirmare;
2. în situaþii de crize ºi conflicte, putem avea un sfat ºi un ajutor;
3. prietenia ne permite sã încercãm planuri ºi idei noi, pentru a
ne dezvolta în continuare.
Cine crede cã n-are nevoie de nici un prieten, deoarece are o
viaþã de familie excelentã, se înºalã. Prietenii pot avea neutralitatea
care nu se poate cere de la membrii familiei.
Este adevãrat cã azi pare mult mai greu decât în trecut sã gãseºti
un prieten sau prieteni adevãraþi. Sau, poate, am uitat cã prietenia
trebuie cultivatã, cã nu apare din senin ºi cã cere chiar sacrificii.
Ce bine ar fi dacã am deveni mai conºtienþi de importanþa
prieteniilor pentru sãnãtatea noastrã fizicã ºi spiritualã! Ca luptãtori
însinguraþi, avem mai puþine ºanse de a fi sãnãtoºi ºi fericiþi. De
aceea, meritã sã investim mai mult timp, mai multã energie ºi mai
multã voinþã pentru a ne câºtiga prieteni, iar pe cei pe care-i avem,
sã-i pãstrãm ºi sã-i apropiem ºi mai mult.
Existã unii care vor sã ne convingã cã sunt prieteni cu toatã
lumea. Ne dãm seama cã aºa ceva e cu neputinþã. Cred cã înþeleptul
Solomon a avut dreptate atunci când a spus: „Cine îºi face mulþi
prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un Prieten care þine la
tine mai mult decât un frate.” (Proverbe 18,24)

PREVENIREA BOLILOR
„Medicii excelenţi previn boala;
medicii mediocri o tratează înainte de a
deveni evidentă. Medicii slabi tratează boala manifestată.”
Primul text medical chinezesc, anul 2600 î.Hr.
Winston Churchill, fostul prim-ministru al Angliei, s-a dus la
medic pentru cã respira greu, avea ameþeli ºi dureri articulare. Dupã
ce l-a examinat, acesta din urmã i-a spus: „Ar fi bine sã nu mai
fumaþi toatã ziua ºi sã nu goliþi zilnic sticla de coniac”, la care
premierul rãspunse: „Dacã aº fi dispus sã fac aceasta, n-aº mai avea
nevoie de dumneata”.
Atitudinea celebrului politician al celor douã rãzboaie mondiale
o reflectã foarte fidel pe aceea a omenirii, în general: pentru a fi
feriþi de boli sau pentru a scãpa de ele, oamenii considerã cã e mai
uºor sã apelezi la vindecãtori decât sã trãieºti înþelept. A trãi înþelept
li se pare mult mai greu.
Americanii spun cã un gram de profilaxie, de prevenire, face
mai mult decât un kilogram de tratament.
John Knowles, fostul preºedinte al Fundaþiei Rockefeller, scria:
„Peste 90% dintre noi se nasc sãnãtoºi ºi devin bolnavi ca urmare a
unor obiceiuri rele ºi a condiþiilor din mediul înconjurãtor”. Iar
Ken Cooper, de la Institutul Aerobic din Dallas, Texas, SUA,
obiºnuia sã spunã: „Nu murim din cauza bolilor, ci din cauza
modului în care trãim”.
Cât de ciudatã poate fi concepþia unora despre stilul sãnãtos
de viaþã reiese ºi din declaraþia pe care a fãcut-o, în iunie 2002,
31

cunoscutul cântãreþ de muzicã rock Udo Lindenberg, în vârstã de
55 de ani: „Când se întunecã, pãrãsesc din când în când aparta-mentul
meu de la Hotelul Atlantic din Hamburg, pentru a alerga
puþin”, spune cântãreþul. „Nu mai fumez þigãri, ci doar trabuc.
Din când în când, trebuie sã-mi cinstesc gâtlejul de aur cu câte un
pahar. Dar atunci beau pânã ce cad sub masã. Nu-mi plac jumãtãþile
de mãsurã. Apoi, pentru câteva sãptãmâni, nu beau deloc ºi mã
alimentez sãnãtos. Una peste alta, am un stil de viaþã sãnãtos.”
Aºa înþelege Lindenberg stilul de viaþã sãnãtos. De fapt, în 1989,
dupã un atac de cord, a fost tratat într-o clinicã, pentru ca, dupã
câþiva ani, sã facã un infarct tipic. Evident, acest stil de viaþã nu
putea preveni infarctele din trecut ºi nici pe urmãtorul, care mã tem
cã va veni.
Dacã aruncãm o privire asupra principalelor cauze de morbiditate
ºi mortalitate din România, constatãm cã, în ordinea frecvenþei, se
gãsesc urmãtoarele boli:
afecþiuni cardiovasculare, în special infarctul miocardic ºi
accidentele vasculare cerebrale;
afecþiuni canceroase, în special cancer pulmonar, mamar, de
32
colon ºi de prostatã;
afecþiuni ale aparatului respirator.
Primul loc al bolilor cardiovasculare e datorat consecinþelor
tulburãrii circulaþiei prin arterele coronariene. În cazul întreruperii
totale, se opreºte scurgerea sângelui, iar zona respectivã de miocard
se necrozeazã; este ceea ce cunoaºtem sub termenul de infarct.
Grãsimile ºi colesterolul în exces, care circulã în sânge, se depun
în peretele arterial. În decursul anilor, aceste depozite cresc,
circulaþia este îngreunatã, iar procesul e cunoscut sub denumirea
de aterosclerozã.
La eforturile fizice, când nevoile de oxigen ale þesuturilor ac-tive
cresc, cantitatea de sânge care mai poate trece prin arterele
îngustate nu mai e suficientã ºi miocardul sau muºchii membrelor

Prevenirea bolilor
inferioare suferã de lipsã de oxigen, ceea ce se manifestã prin criza
de anginã pectoralã sau prin claudicaþia intermitentã. Dacã se astupã
o arterã coronarianã, apare infarctul miocardic, dacã se întrerupe
circulaþia într-o arterã din creier, se produce accidentul vascular
cerebral. Aproximativ o treime din numãrul total al deceselor se
datoreazã infarctului miocardic.
Leziunile endoteliului vascular, adicã ale stratului ce cãptuºeºte
interiorul arterelor, pot fi de naturã hemodinamicã, cum este în
hipertensiunea arterialã de naturã chimicã, prin colesterolul ºi
grãsimile din sânge, de naturã imunologicã ºi viralã sau datorate
fumatului. În special la diabetici, coexistenþa creºterii colesterolului
ºi a grãsimilor în sânge, cu hipertensiunea arterialã ºi cu fumatul
poate avea urmãri catastrofale.
În majoritatea þãrilor, creºterea frecvenþei infarctului miocardic
a survenit într-o perioadã în care a avut loc un exod al locuitorilor
de la þarã la oraºe, când a crescut numãrul automobilelor, a crescut
consumul de carne ºi de produse lactate, înmulþindu-se, totodatã,
ºi numãrul fumãtorilor.
Publicarea unui studiu asupra soldaþilor americani decedaþi în
rãzboiul din Coreea, în 1954, a produs o senzaþie deosebitã. Au
fost autopsiaþi 300 de soldaþi, vârsta medie fiind de 22 de ani, ºi
77% prezentau plãci ateromatoase pe arterele coronariene.
Autoritãþile sanitare au fost alarmate ºi s-a început o campanie
susþinutã pentru o schimbare a stilului de viaþã, schimbare care
consta, în primul rând, în pãrãsirea fumatului ºi în reducerea
grãsimilor animale din alimentaþie. Rezultatele nu s-au lãsat
aºteptate. Între anii 1964 ºi 1985, rata deceselor prin infarct
miocardic a scãzut cu 42%.
Exemplul american a fost urmat ºi de alte state, ºi frecvenþa
infarctelor a scãzut ºi în Canada, Australia, Noua Zeelandã ºi
Finlanda. În schimb, în þãrile din Europa de rãsãrit, numãrul
infarctelor a crescut.
33

Dar chiar ºi în þãrile în care s-a înregistrat o scãdere considerabilã,
bolile cardiovasculare reprezintã, în continuare, ucigaºul principal
al populaþiei, producând aproximativ 35% din totalul deceselor.
Scãderea mortalitãþii prin infarct a mers paralel cu scãderea
colesterolemiei. Nivelul colesterolemiei n-ar trebui sã depãºeascã
la nimeni 140 mg/dl.
Azi se ºtie cã existã mai mulþi factori de risc pentru bolile
34
cardiovasculare.
Unii factori de risc nu pot fi schimbaþi. Aceºtia sunt:
Ereditatea: copiii pãrinþilor cu aterosclerozã au o predispoziþie
de a face ºi ei boala.
Sexul masculin: bãrbaþii au un risc mai mare decât femeile, în
sensul cã frecvenþa infarctelor în rândurile bãrbaþilor e mai mare
decât printre femei. Aici însã ne grãbim sã adãugãm cã evoluþia
infarctului la femei e mai gravã decât la bãrbaþi. Proporþia deceselor
la primul infarct este mai mare la femei decât la bãrbaþi.
Al treilea factor de risc, care nu poate fi schimbat, este vârsta. O
datã cu înaintarea în vârstã creºte ºi riscul infarctului.
Dar existã ºi o serie de factori de risc care pot fi modificaþi:
Fumatul este factorul de risc cel mai important. Riscul unui fumãtor
de a face un infarct e de douã ori mai mare decât acela al unui nefumãtor.
Urmãtorul factor de risc este hipertensiunea arterialã. Dorim
sã reamintim cã valorile maximei, între 130 ºi 139 mmHg NU
sunt considerate ca fiind optimale ºi cã, începând de la 140 mmHg,
este vorba de hipertensiune, indiferent de vârsta persoanei
respective.
Hipercolesterolemia este urmãtorul factor de risc. Datele recente
considerã cã valorile care depãºesc 140 mg/dl se însoþesc de un
risc mai mare de infarct. Deci colesterolemia n-ar trebui sã
depãºeascã 140 mg/dl.
Diabetul, obezitatea, lipsa activitãþii fizice ºi stresul constituie
ceilalþi factori de risc.

Prevenirea bolilor
Profesorul Stamler, unul dintre epidemiologii cei mai renumiþi
din Statele Unite, spune cã scãderea consumului de grãsimi de origine
animalã, cu diminuarea colesterolemiei mãcar la 200 mg/dl, însoþitã
de scãderea TA la 120 mmHg în loc de 140 mmHg ºi renunþarea la
fumat, ar adãuga, în medie, 12 ani de viaþã oricãrei populaþii. Scãderea
colesterolemiei sub 200 mg/dl ar mai adãuga câþiva ani.
Dr. William Castelli, care, începând din anul 1949, a condus
renumitul studiu al populaþiei din localitatea Framingham, Massa-chusetts,
SUA, scrie: „În decurs de 35 de ani, n-am înregistrat nici
un infarct miocardic la persoanele prezentând o colesterolemie sub
150 mg/dl. ªtim cã 75% din populaþia globului niciodatã nu face
infarct miocardic. Colesterolemia acestora e în jur de 150 mg/dl.
Aceºtia trãiesc în Asia, Africa ºi America de Sud, în afara marilor
oraºe. Tot ce trebuie ca sã facã infarctul este sã aibã bani mulþi, sã
se mute în Rio de Janeiro, Buenos Aires, Cape Town, Singapore,
Hong Kong ºi, mai recent, la Tokio, iar boala va veni de la sine”.
În oraºele mari se consumã multe alimente de origine animalã,
grãsimi hidrogenate (margarinã) ºi zahãr care, în mod automat,
programeazã ateroscleroza.
Pe locul doi al morbiditãþii ºi al mortalitãþii se gãseºte marele
mãnunchi al bolilor canceroase.
Azi se considerã cã majoritatea neoplaziilor ar putea fi prevenite,
cãci aproape 90% dintre ele se datoreazã stilului de viaþã ºi factorilor
de mediu.
Institutul Naþional de combatere a Cancerului din Statele Unite
apreciazã cã 35% dintre toate neoplaziile se datoreazã alimentaþiei,
30% se datoreazã fumatului, iar restul, alcoolului, virusurilor,
factorilor profesionali, expunerii prelungite la soare ºi poluãrii
mediului înconjurãtor.
Pentru reducerea frecvenþei îmbolnãvirilor de cancer, Societatea
Americanã de Oncologie recomandã creºterea consumului de
fructe, vegetale ºi cereale integrale, concomitent cu diminuarea
35

ingestiei tuturor formelor de grãsimi animale ºi vegetale. De
asemenea, se recomandã evitarea obezitãþii, deoarece ea creºte
riscul cancerelor de intestin gros, sân, prostatã, vezicã biliarã, ovar
ºi uter.
Fumatul este rãspunzãtor de 83% din cazurile de cancer
pulmonar. Alcoolul, pe lângã cancerul cavitãþii bucale, al faringelui
ºi ficatului, inhibând sistemul imunitar, favorizeazã toate formele
de neoplazie.
ªi acum o întrebare importantã: dacã ºtim cum sã reducem riscul
aterosclerozei, al bolilor canceroase, al bolilor transmise sexual ºi al
SIDA, de ce n-au fost puse în practicã aceste cunoºtinþe de
majoritatea populaþiei ºi de ce guvernele din majoritatea þãrilor nu
iau mãsuri eficiente pentru reducerea acestor boli?
Relativ recent, la recomandarea ministrului sãnãtãþii, Seehofer,
repetãm la recomandarea ministrului sãnãtãþii, parlamentul german
a refuzat sã legifereze interzicerea fumatului la locul de muncã, în
localurile publice, în sãlile de aºteptare ºi în mijloacele de transport
în comun.
– ªi de data aceasta interesele financiare au fost mai puternice!
– Se pare cã nu numai persoanele izolate, ci ºi guvernele tind
sã dea prioritate numai intereselor momentului.
Indiferent dacã e vorba de criza sãnãtãþii sau de criza energeticã,
oamenii trãiesc numai pentru prezent, fãrã sã se gândeascã la viitor.
Din nefericire, spune dr. Ernst Wynder, unul dintre avocaþii cei
mai renumiþi ai medicinei preventive, atitudinea publicului faþã de
mãsurile profilactice dovedeºte un dezinteres la fel de mare ca acela
al majoritãþii medicilor.
În mod tradiþional, medicii sunt educaþi sã se ocupe de boli ºi de
simptome, pe care sã le trateze, fiindu-le greu sã-ºi adapteze
gândirea la stãri care nu prezintã simptome. Care medic a fost iniþiat
în arta de a motiva populaþia sã nu fumeze, sã-ºi modifice
alimentaþia ºi sã fie activã fizic?
36

Prevenirea bolilor
Nici spitalele nu sunt înzestrate sau orientate în direcþia medicinei
preventive, ºi majoritatea societãþilor de asigurare onoreazã mãsurile
legate de tehnici terapeutice, fãrã a le rãsplãti pe cele profilactice.
Cineva spunea cã medicii ar trebui sã considere boala mai mult ca
o primã reprizã pe care au pierdut-o, aºa cum era consideratã în
China, acum 4.000 de ani.
E nevoie sã ne asumãm o mai mare responsabilitate pentru
sãnãtatea noastrã, dupã cum ar fi de dorit ca medicii sã-ºi ia mai
mult timp pentru a promova schimbarea stilului de viaþã al
pacienþilor lor. Mãsura cea mai promiþãtoare în ameliorarea stãrii
de sãnãtate constã în schimbarea modului de viaþã ºi a obiceiurilor
de sãnãtate, înainte de instalarea bolilor.
Dovezile, din ce în ce mai numeroase, privind importanþa
obiceiurilor sanitare personale, aratã cã fiecare persoanã trebuie
sã simtã o mai mare rãspundere faþã de propria sãnãtate. În ge-neral,
noi risipim sãnãtatea aºa cum n-am risipi niciodatã banii.
Unii par sã creadã cã pot trece printr-o ploaie de gloanþe, pot
naviga printre torpile sau în ape minate, pot coborî cu schiurile
pe pereþii unui zgârie-nori ºi sã aterizeze nevãtãmaþi. Iar dacã se
aleg totuºi cu câteva vânãtãi, ei bine, doctorul va lecui totul.
Dar ce spunem când cineva bea ca un peºte, fumeazã ca un coº
de fabricã, mãnâncã mai ceva ca un porc ºi chefuieºte la nesfârºit
ºi totuºi trãieºte 85 de ani?
Ei bine, s-ar putea ca odatã sã strãbateþi distanþa între Piteºti ºi
Bucureºti cu viteza de 230 km/h ºi totuºi sã ajungeþi la destinaþie
teafãr. Dar nu v-aº recomanda sã încercaþi. S-ar putea ca sinuciderea
sã nu reuºeascã de prima datã, dar a doua oarã va reuºi cu siguranþã,
ceea ce n-ar fi de dorit.
Celor care au înþelepciunea de a învãþa din experienþa altora, le
recomandãm sã nu-ºi lase sãnãtatea la voia întâmplãrii, ci sã adopte
un stil de viaþã sãnãtos înainte de a observa vreun simptom al
bolii.
37

„Medicul viitorului nu va da medicamente, ci îi va face pe
pacienþi sã fie interesaþi de menþinerea organismului, de respectarea
unei alimentaþii sãnãtoase ºi de prevenirea bolilor”. Într-o anumitã
mãsurã, aceste cuvinte ale lui Thomas A. Edison rãsunã ºi azi, la o
sutã de ani dupã ce au fost rostite.
În ultimii ani a crescut interesul pentru prevenirea bolilor, iar
medicina preventivã îºi asumã un rol din ce în ce mai important în
promovarea ºi menþinerea sãnãtãþii, pe mãsurã ce s-au adunat dovezi
care justificã raþiunea existenþei ei.
Cu toate cã în ultimii o sutã de ani medicina curativã a fãcut
progrese mari, devine tot mai clar faptul cã profilaxia sau prevenirea
ar putea ameliora mult sãnãtatea populaþiei.
Se ºtie cã atât practica medicalã din zilele noastre, cât ºi studiul
medicinei sunt orientate nu preventiv, ci curativ, adicã au ca scop
principal de a trata simptomele ºi stãrile pe care le produc. Nimeni
nu contestã cã aceastã atitudine e necesarã în stãrile acute, însã se
ridicã întrebarea dacã aceasta e ºi modalitatea cea mai eficientã de a
preveni. Chiar ºi examenele periodice care se fac – când ºi în ce loc
se fac – pornesc din grija examinatorului ºi a examinatului de a
depista ceva ce eventual s-a instalat sau de a evalua gradul de alterare
a proceselor vitale, care a survenit o datã cu trecerea timpului. Deci,
se va constata ceva mai mult sau mai puþin îmbucurãtor, însã, de
obicei, pacientul va continua sã trãiascã la fel ca înainte.
Existã trei tipuri de profilaxii:
1. Profilaxia primarã poate fi definitã ca acþiunea care nu permite
apariþia unei boli. Exemple de profilaxie primarã sunt imunizãrile
(vaccinãrile), pãrãsirea fumatului ºi a alcoolului, iniþierea unui pro-gram
de activitate fizicã, precum ºi trecerea la o alimentaþie
38
sãnãtoasã.
2. Profilaxia secundarã constã în depistarea precoce a unei stãri
patologice, într-un stadiu asimptomatic, încât tratamentul poate

Prevenirea bolilor
întârzia sau împiedica apariþia simptomelor. De exemplu,
mamografia, colposcopia intrã în categoria profilaxiei secundare.
3. Profilaxia terþiarã încearcã sã împiedice consecinþele nedorite
sau nocive ale bolii existente. Programul de reabilitare, pentru a
preveni un nou infarct, constituie un exemplu de profilaxie terþiarã.
De fapt, profilaxia terþiarã se suprapune, în bunã parte, îngrijirii
medicale convenþionale, încât poate fi consideratã ca un tratament
pentru o anumitã stare.
Dacã profilaxia primarã se efectueazã cu succes, atunci
frecvenþa unor boli va diminua. În schimb, profilaxia secundarã
nu previne în mod necesar apariþia bolilor, ci mai degrabã le
depisteazã, eventual, într-o fazã în care tratamentul sã fie eficient.
Nici profilaxia terþiarã nu previne apariþia unei boli, dar încearcã sã
previnã complicaþiile ei.
În þãrile apusene, secolul al XX-lea a produs o schimbare în
cauzele mortalitãþii. A avut loc o deplasare de la bolile infecþioase
acute cãtre bolile cronice.
Majoritatea cauzelor de deces prin afecþiuni cronice sunt legate
atât de stilul de viaþã, cât ºi de obiceiurile de sãnãtate. În Statele
Unite, de exemplu, mor anual peste 400.000 de persoane, prin boli
legate de fumat. Alimentaþia nesãnãtoasã ºi lipsa de activitate fizicã
produc peste 500.000 de decese. Numai datoritã obezitãþii survin
280.000 de decese anual. Alcoolul produce 100.000 de decese. Deci,
peste un milion de decese care ar putea fi evitate prin profilaxia primarã.
În ultimii 20 de ani, în Statele Unite, mortalitatea prin infarct
miocardic a scãzut cu 50%, în cea mai mare parte datoritã
schimbãrilor în stilul de viaþã, în special prin scãderea numãrului
celor care fumeazã ºi prin diminuarea nivelului colesterolemiei. În
schimb, în ultimii 25 de ani, mortalitatea prin cancer a crescut cu
6% ºi tratamentele moderne la îndemânã n-au putut influenþa aceastã
creºtere. Ar fi nevoie de reducerea consumului de grãsimi ºi de
proteine de origine animalã.
39

Dupã studiul publicat de cãtre Departamentul de Medicinã
Preventivã al Clinicii Mayo din Rochester, Minnesota, SUA,
dificultatea cea mai mare în propagarea mãsurilor de prevenire, în
special în domeniul nutriþiei moderne, se datoreazã cunoºtinþelor
insuficiente ale medicilor. Cine doreºte sã se convingã n-are decât sã
consulte manualele dupã care învaþã studenþii de azi. În anul 1995,
din cele peste 120 de facultãþi de medicinã din SUA, se preda un curs
de nutriþie la numai 27 dintre ele. În revista americanã Journal of the
American College of Nutrition (1999, no. 1, vol. 18:26-29), Norman
J. Temple, de la Athabasca University, Alberta, Canada, publicã un
studiu privind cunoºtinþele în domeniul nutriþiei ale medicilor de
medicinã generalã din Canada. Cercetarea a evidenþiat lipsuri mari în
pregãtire, motiv pentru care foarte mulþi n-au curajul sã dea sfaturi,
deoarece simt cã le lipseºte competenþa. Alþii recomandã alimentaþia
moºtenitã de la mama sau, dacã le place, hrana pe care o pregãteºte
soþia.
Chiar dacã medicii fumeazã într-o proporþie mai micã ºi sunt
poate mai activi fizic, chiar dacã ei cred în eficacitatea imunizãrilor,
în domeniul nutriþiei ar trebui început cu soþiile medicilor.
Nefiind la curent cu cercetãrile moderne, medicii ezitã sã discute
problemele de alimentaþie, dupã cum, de multe ori, se jeneazã sã
arate primejdiile fumatului, mai ales când e vorba de pacienþi cu
situaþie socialã ºi materialã foarte bunã.
Dar mai existã o neînþelegere din partea populaþiei. Unii cred
cã prevenirea bolilor este cu atât mai probabilã cu cât fac mai multe
investigaþii scumpe. Existã falsa credinþã cã tehnica avansatã e
suficientã, fãrã sã se înþeleagã schimbãrile care ar trebui fãcute în
stilul de viaþã.
În general, se acceptã foarte repede suplimentele dietetice,
vitaminele, sãrurile minerale sau tot felul de preparate exotice, cãrora
li se face multã reclamã. Deunãzi, am citit despre un preparat din
cartilagiu de rechin. Se acceptã tot felul de diete-minune, însã nu
40

Prevenirea bolilor
se respectã mãsurile elementare de sãnãtate. În SUA se cheltuiesc
anual miliarde de dolari pentru preparate fãrã nici o eficacitate; în
schimb, lumea nu e dispusã sã reducã grãsimile ºi produsele de
origine animalã, în general, ºi nici sã creascã ingestia de vegetale,
leguminoase, fructe ºi cereale integrale. Încercaþi sã cumpãraþi o
pâine din fãinã integralã în Bucureºti!
Epidemiologul american Ernst Wynder scrie: „Oamenii tind sã
nu-ºi cunoascã propria responsabilitate ºi sã dea vina pe întâmplãri
dãunãtoare, de exemplu, expunerea la agenþi producãtori de can-cer
din afarã. În consecinþã, elementele mediului pe care nu le putem
controla, ca poluarea chimicã a aerului ºi a apei, precum ºi
substanþele chimice pesticide, absorb aproape întreaga atenþie, când,
în realitate, ar trebui sã se dea atenþie factorilor rezultaþi din stilul
de viaþã personal.” (Journal of National Cancer Institute 1997; 58:
825-832)
Pentru a vedea în ce mãsurã modificãrile stilului de viaþã
protejeazã împotriva infarctului miocardic, Departamentul de
Sãnãtate Publicã al Universitãþii de Vest din Australia a efectuat o
cercetare, urmãrind 336 de bãrbaþi, având între 27 ºi 64 de ani,
care au fãcut un infarct ºi 735 de bãrbaþi, ca grupã de control. Din
studiul publicat în Jurnalul Internaþional de Epidemiologie (1999,
volumul 28, pagina 846), autorii trag concluzia cã în Australia
numãrul infarctelor s-ar putea reduce ºi mai mult, dacã întreaga
populaþie ar putea fi convinsã sã adopte unele obiceiuri sãnãtoase,
ºi anume:
sã nu adauge sare la alimentele de pe masã;
sã reducã grãsimile animale;
sã reducã consumul de carne;
sã nu fumeze ºi sã evite expunerea pasivã la fumul de tutun;
sã meargã pe jos, zilnic, 30-60 de minute.
Autorii subliniazã faptul cã ingestia de carne reprezintã
principala sursã de grãsimi din alimentaþia adulþilor. Nu existã
41

carne fãrã grãsime, deoarece membrana fiecãrei celule conþine
grãsimi.
Celor care nu vor sã renunþe la lapte, autorii australieni le
recomandã consumul de lapte degresat. Acizii graºi din lapte ºi din
brânzeturi – lauric, miristic, palmitic – cresc colesterolemia mai
mult decât acidul stearic, ce se gãseºte în carne.
În sfârºit, celor care au NUMAI câteva kilograme în plus, autorii
le recomandã sã se strãduiascã sã ajungã la cifre rezonabile. Riscul
cardiovascular creºte, începând cu indicele de masã corporalã 20.
Autorii australieni subliniazã cã toate modificãrile recomandate
sunt extrem de simple ºi necostisitoare, nu au nici o contraindicaþie,
adoptarea lor prevenind nu numai infarctele, ci ºi hipertensiunea
arterialã, diabetul de tip 2, numeroase cancere ºi boli degenerative.
42

De ce îmbătrânim?
Chiar dacã deseori suntem asemãnaþi cu niºte maºini, existã
totuºi o mare diferenþã: corpul nostru se reparã ºi se reînnoieºte
mereu.
Spre deosebire de un automobil nou, care începe sã se uzeze
din momentul în care pãrãseºte vitrina unde a fost expus, la un
nou-nãscut sistemul imunitar, coordonarea, activitatea inimii ºi
circulaþia, judecata ºi încã multe altele se amelioreazã chiar, în loc
sã se degradeze în decursul primului deceniu de viaþã.
E adevãrat cã ºansele de deces pentru un nou-nãscut sunt relativ
mari în jurul naºterii, însã ele scad mult pânã la vârsta de 10 ani.
ªansele de deces cresc încet, o datã cu sosirea pubertãþii, atunci
când începe propriu-zis îmbãtrânirea. Începând cu pubertatea,
urmeazã un declin lent, o pantã alunecoasã, pânã la mormânt.
În decursul secolelor, mulþi s-au lãudat cã au descoperit „elixirul
vieþii”, însã nici unul n-a supravieþuit pentru a transmite reþeta.
Faptul cã acidul dezoxiribonucleic al celulelor germinative, sau
sexuale, se transmite de la o generaþie la alta ar putea fi o vagã
consolare. Însã celelalte celule ale organismului, celulele somatice,
sunt doar sclavele celulelor germinative.
Cunoscând uimitoarele mecanisme de reparare ale organismului,
savanþii susþin cã îmbãtrânirea n-ar fi inevitabilã, însã pentru noi
aceastã susþinere nu schimbã realitatea.
Creºterea duratei medii de viaþã din þãrile industriale se
datoreazã scãderii mortalitãþii infantile ºi îmbunãtãþirii asistenþei
medicale; însã durata maximã de viaþã a rãmas aproape neschimbatã.
43

Dacã în Anglia perspectiva sau speranþa de viaþã a crescut în
ultimul secol de la 49 la 74 de ani pentru bãrbaþi, iar la femei, de la
52 la 79 de ani, durata maximã a vieþii n-a crescut decât foarte
puþin.
Perspectiva de viaþã nu e un indicator corect al ratei de îmbolnãviri,
pentru cã adunã toate cauzele de deces, de la mortalitatea infantilã
pânã la accidentele de circulaþie.
Ce determinã procesele de îmbolnãvire?
Celulele stratului extern al pielii, adicã al epidermei, mor mai
repede decât pot fi înlocuite cu celule proaspete, venind din
profunzime. Aceasta duce la subþierea pielii ºi la formarea de riduri.
În stratul de dedesubt, în dermã, þesutul colagen devine mai
puþin elastic. Glandele sebacee ºi cele sudoripare devin mai puþin
active, fãcând tegumentele mai vulnerabile, mai uscate.
În stratul de grãsime de sub dermã, numit hipoderm, numãrul
total al celulelor de grãsime scade, dar se adunã în anumite locuri,
rezultând pungile de sub ochi, lobii mari la urechi ºi bãrbia dublã.
Pielea devine mai palidã, pentru cã existã mai puþine capilare
aproape de suprafaþã, iar celulele pigmentare se mãresc ºi se adunã,
creând petele de pe tegumentele vârstnicilor.
Datoritã activitãþii constante a celulelor care formeazã oasele,
numite osteoblaste, ºi a celor care resorb sau care distrug oasele,
numite osteoclaste, întregul nostru schelet e reînnoit la fiecare 7
ani.
Însã o datã cu înaintarea în vârstã, echilibrul între formare ºi
resorbþie e deranjat, e dat peste cap, ducând la o pierdere a masei
osoase, care, în decursul unei vieþi, la bãrbaþi înseamnã aproximativ
15-20%, iar la femei, 30-40% din masa osoasã totalã.
Pierderea e deosebit de accentuatã la femei, dupã menopauzã.
Însã atât la bãrbaþi, cât ºi la femei, oasele devin mai friabile, se
fractureazã mai uºor, datoritã scãderii cantitãþii de substanþe minerale
ºi alterãrii matricei proteice, rezultând o porozitate crescutã.
44

Prevenirea bolilor
Flexibilitatea articulaþiilor începe sã se diminueze de la vârsta
de 20 de ani, iar la bãtrâni mobilitatea poate fi mult limitatã, datoritã
modificãrilor degenerative. Acestea sunt consecinþele distrugerii
cartilagiilor articulare, a inflamaþiilor ºi durerilor care le însoþesc.
Existã doi factori care pot ajuta la menþinerea densitãþii osoase:
alimentaþia fãrã proteine animale ºi reducerea în general a
ingestiei de proteine, la maximum 0,75g/kilocorp;
exerciþiul fizic.
Activitatea fizicã îi ajutã pe vârstnici sã menþinã o bunã densitate
osoasã, ceea ce e adevãrat ºi pentru forþa muscularã.
Tot ceea ce nu se foloseºte se pierde. Fibrele musculare neglijate
sau nesolicitate se transformã în þesut conjunctiv ºi adipos.
E adevãrat cã, indiferent de volumul activitãþii, existã o scãdere
înceatã ºi inevitabilã a puterilor. Aceasta se datoreazã unei irigãri
mai deficitare a musculaturii ºi unei stimulãri nervoase mai puþin
eficiente.
Mitocondriile, uzinele de energie ale celulei, încep ºi ele sã fie
45
mai puþin productive.
Capacitatea inimii de a pompa sânge în tot corpul se diminueazã,
ca rezultat al îngroºãrii pereþilor ventriculului stâng. În acelaºi timp,
stratul muscular al vaselor de sânge se mãreºte ºi devine mai rigid,
datoritã depunerilor de calciu ºi de þesut colagen, fãcând arterele
mai puþin apte de a transmite unda de presiune de la inimã. În
cursul aterosclerozei, arterele se pot astupa, prin depozitele de
grãsime formate în stratul intern care le cãptuºeºte.
Inteligenþa, cel puþin cea care poate fi determinatã prin IQ
(coeficientul de inteligenþã), atinge valorile cele mai mari între vârsta
de 18 ºi 25 de ani ºi apoi începe încet, încet sã scadã.
Cu vârsta, creierul nostru se micºoreazã, ca sã nu spun se atrofiazã,
pierzând 5 pânã la 10% din greutate, între vârsta de 20 ºi 90 de ani.
A zecea parte din numãrul total al celulelor creierului pe care le
avem în jurul vârstei de 20 de ani se pierde când avem 65 de ani.

Dar toate acestea nu sunt chiar atât de tragice, cum ar sugera
statisticile. În timp ce putem pierde mulþi neuroni, densitatea
sinapselor – adicã a legãturilor dintre celulele nervoase – poate
chiar sã creascã, compensând sau contrabalansând mult din
pierderea agilitãþii mintale.
Vârstnicii sunt vulnerabili faþã de infecþiile pe care sistemul lor
imunitar le întâlneºte pentru prima datã. Acesta e cazul, mai ales,
cu virusurile gripale.
Aceastã pierdere a imunitãþii primare rezultã din scãderea
rezervei limitate a celulelor T „virgine”, adicã a celulelor responsabile
cu depistarea moleculelor strãine, numite antigene, cu care corpul
nu s-a întâlnit niciodatã pânã atunci.
În acelaºi timp, vârstnicii sunt mai predispuºi la boli autoimune, în
cadrul cãrora sistemul imunitar atacã propriile celule ale organismului
– de exemplu, în poliartrita reumatoidã ºi în boala Alzheimer.
Acestea sunt câteva dintre semnele exterioare ale îmbãtrânirii.
Dar ce se întâmplã la nivelul molecular?
Aici e un paradox: cele douã substanþe care sunt cele mai impor-tante
pentru viaþã fac ºi pagubele cele mai mari: oxigenul ºi zahãrul.
În cursul respiraþiei aerobice, în care oxigenul este folosit pentru
a desface moleculele organice complexe, ca de exemplu lipide ºi
glucide, pentru a elibera energie, acest oxigen produce ºi o serie
de substanþe secundare, foarte reactive, numite radicali liberi.
Aceºti radicali liberi pot face prãpãd, în special în vecinãtatea
mitocondriilor, unde survin procesele respiratorii celulare.
Acidul dezoxiribonucleic din interiorul mitocondriilor e deosebit
46
de vulnerabil.
Radicalii mai puþin reactivi, peroxidul de hidrogen (hidrogen peroxid),
difuzeazã în celulã ºi în nucleu, unde pot leza ºi acidul dezoxiribonucleic
din cromozomi.
Grãsimile sunt, de asemenea, atacate de aceºti radicali liberi
pretutindeni unde se gãsesc în corp, de exemplu, în membranele
celulare, în hormoni sau în pigmenþii din ochi.

Prevenirea bolilor
Fracþiunea dãunãtoare sau rea a colesterolului din sânge, LDL,
este ºi ea atacatã, ceea ce ar pãrea util. Însã când LDL e oxidat de
radicalii liberi, se schimbã într-o formã care nu mai poate fi
recunoscutã de sistemul imunitar ca aparþinând corpului, fãcând-o
þinta atacului autoimun. Acest proces poate contribui la dezvoltarea
plãcilor de grãsime în artere.
Din fericire, vitaminele antioxidante E ºi C pot absorbi radicali
liberi. Vitaminele E ºi C se gãsesc din abundenþã în cereale integrale,
legume, zarzavaturi ºi fructe.
Se considerã cã o singurã celulã e lezatã de radicali liberi de
10.000 de ori pe zi. Majoritatea acestor leziuni sunt remediate de
sistemele de reparare ale organismului, însã nu toate; iar în decursul
anilor, leziunile se cumuleazã.
Zahãrul poate dãuna, de asemenea, moleculelor vitale. Glucoza
se leagã de proteine, printr-un proces numit glicozilare sau glucozilare.
De exemplu, legãturile care se realizeazã între moleculele de colagen
(legãturi încruciºate), prin care ele devin mai puþin flexibile, sunt o
consecinþã a acestei glucozilãri.
Iar efectele acestei deteriorãri pot fi vãzute peste tot în orga-nism,
acolo unde se gãsesc aceste proteine cu viaþã lungã, în spe-cial
în artere, tendoane, ligamente ºi plãmâni.
Când este glucozilat colagenul din pereþii arteriali, el tinde sã
capteze proteinele în trecere, ºi aceasta poate fi un alt factor în
acumularea colesterolului LDL în vase.
Toate proteinele sunt victimele glucozilãrii, care le face mai puþin
solubile ºi mai greu de desfãcut, de fãrâmiþat. Existã unele dovezi
cã glucozilarea stã în spatele formãrii plãcilor din creier, din boala
Alzheimer.
Dupã unii, îmbãtrânirea se datoreazã acumulãrii, în decursul
vieþii, a unor leziuni nereparate ale acidului dezoxiribonucleic, ale
lipidelor ºi ale proteinelor, produse în special de atacul din partea
radicalilor liberi ºi al glucozilãrii. Aceasta e teoria acumulãrii erorilor.
47

Enzimele ºi proteinele structurale cu viaþã lungã devin mai puþin
eficiente, în special din cauza leziunilor directe, însã uneori ºi
datoritã leziunilor nereparate în tiparul pentru proteine, care este
acidul dezoxiribonucleic.
Rezultatele acestor leziuni, mutaþiile, sunt apoi transmise
pretutindeni unde se divid celulele. Tipul cel mai nociv de mutaþii
produce o diviziune celularã necontrolatã, ºi anume cancerul.
Existã unele gene care suprimã creºterea tumoralã, ºi dacã ele
sunt lezate, atunci nu acþioneazã, iar tumoarea se poate dezvolta.
De exemplu, s-au gãsit mutaþii în genele care suprimã tumorile
numite p16 ºi p53 în numeroase cancere.
Pânã acum, în amânarea sau în încetinirea îmbãtrânirii nu s-a
gãsit decât o singurã metodã: restricþia alimentarã.
ªobolanii cãrora li s-a dat 60% din hrana celorlalte animale
rãmân energici pentru o perioadã mai lungã, au un sistem imunitar
mai bun ºi o memorie mai bunã.
Þesuturile lor suferã mai puþine leziuni oxidative, iar tendoanele
ºi ligamentele lor devin rigide mult mai încet. Un ºobolan hrãnit cu
un regim hipocaloric poate trãi cu 40% mai mult decât animalele
bine hrãnite.
Rezultate asemãnãtoare au fost obþinute ºi la maimuþe. De fapt,
cercetarea e încã în desfãºurare, datoritã duratei mai mari de viaþã.
48

Bătrâneţe fericită
În celebra catedralã anglicanã din Londra, Westminster Ab-bey,
se gãsesc mormintele regilor ºi ale reginelor Angliei. Tot acolo
ºi-au gãsit ultima odihnã renumiþi poeþi ºi savanþi. Una din cripte
însã conþine resturile pãmânteºti ale unui om simplu, ale þãranului
Thomas Parr.
Epitaful lui cuprinde ceva incredibil: „Thomas Parr, din
comitatul Sailop, nãscut în anul Domnului 1483. A trãit sub domnia
a zece regi: regele Eduard al IV-lea, regele Eduard al V-lea, regele
Richard al III-lea, regele Henric al VII-lea, regele Henric al
VIII-lea, regele Eduard al VI-lea, regina Maria, regina Elisabeta,
regele Iacob ºi regele Carol I. A trãit 152 de ani ºi a fost îngropat
aici, la 15 noiembrie 1635”.
Acest epitaf de necrezut poate fi dovedit prin documente.
Registrul naºterilor din biserica satului natal noteazã cã Thomas
Parr s-a nãscut în anul 1483. Actele autoritãþilor civile atestã cã, în
anul 1518, acesta a moºtenit de la tatãl sãu mica gospodãrie
þãrãneascã. Un certificat de cãsãtorie din anul 1563 menþioneazã o
cãsnicie încheiatã la vârsta de 80 de ani fãrã sã specifice a câta a
fost. Un document asemãnãtor, din anul 1605, certificã o nouã
cãsãtorie. Atunci, vigurosul mire avea 122 de ani.
În septembrie 1635, regele Carol I a început sã se intereseze de
moºneagul de 152 de ani ºi l-a invitat la palat.
Agerimea, memoria formidabilã, simþul umorului ºi istorisirile
fãrã de sfârºit, pe care le povestea, au fãcut ca prezenþa þãranului sã
fie doritã pretutindeni. Regele Carol I a fost atât de uimit de
49

Thomas Parr, încât i-a propus sã se mute în palatul regal. Bineînþeles,
þãranul nostru a acceptat cu plãcere invitaþia, lichidându-ºi imediat
mica gospodãrie. De fapt, mai bine n-ar fi fãcut-o, cãci hotãrârea
aceasta i-a fost fatalã. Fiind la palat, primea ºi hrana îmbelºugatã
de la masa regelui. ªi, fãrã sã se reþinã, a început sã mãnânce atât
de mult, încât organismul sãu, neobiºnuit cu acest exces, n-a rezistat.
La câteva sãptãmâni dupã mutarea la palat, Thomas Parr moare în
cursul unei mese copioase. Regele a poruncit o autopsie, pentru a
se constata cauza exactã a decesului. Certificatul de deces întocmit
de medicii casei regale noteazã cã moartea a fost produsã de „o
indigestie prea acutã, cauzatã de alimentele prea bogate, cu care
corpul sãu nu a fost obiºnuit”.
Regretãm cã nu deþinem informaþii privind modul de alimentaþie
al lui Thomas Parr înainte de venirea lui la palat.
Desigur, la 152 de ani poþi muri ºi din alte cauze, însã regele
n-a adus la curte un ramolit sau pe unul care abia îºi mai trãgea
suflarea, ci pe un bãtrân neobiºnuit de vioi ºi de sãnãtos, care, de la
munca câmpului ºi de la o alimentaþie sãrãcãcioasã, a trecut la
sedentarism ºi la un surplus de hranã, de care organismul sãu în
nici un caz n-avea nevoie.
Dacã sunteþi în al 60-lea an de viaþã, înseamnã cã mai aveþi în
faþã 10, 20 sau 30 de ani de trãit, adicã un sfert din viaþã sau chiar
mai mult.
Din nefericire, foarte puþini sunt pregãtiþi pentru aceasta. Unii
poate cã se îngrozesc la gândul cã ar mai avea de trãit încã 20 de
ani. ªi poate cã au dreptate, dacã se pierde din vedere cã nu e
vorba numai de a adãuga ani la numãrul celor scurºi, ci de a umple
acest timp cu viaþã de calitate.
Deviza healthy aging, adicã „a îmbãtrâni sãnãtos”, se referã la
un proces care începe de la vârsta de sugar ºi dureazã pânã la moarte.
Profesor dr. Ursula Lehr, de la Centrul German de Studiu al
Îmbãtrânirii, de la Universitatea Heidelberg, susþine cã îmbãtrânirea
sãnãtoasã se sprijinã pe patru piloni:
50

Prevenirea bolilor
1. Crearea de condiþii optime de dezvoltare în copilãrie. Ce pãcat
cã, dintr-o iubire greºit înþeleasã, pãrinþii ºi bunicii îi obiºnuiesc pe
copii cu nenumãrate alimente nesãnãtoase – sã amintim doar
varietatea infinitã a dulciurilor! Iar a fuma ºi a consuma bãuturi
alcoolice în prezenþa copiilor este o adevãratã crimã.
2. Al doilea pilon pentru o îmbãtrânire sãnãtoasã constã în
prevenirea bolilor ºi în împiedicarea apariþiei fenomenelor dege-nerative
ºi de uzurã. Alimentaþia sãnãtoasã reduce frecvenþa bolilor
la bãtrâneþe, iar reducerea numãrului de calorii ingerate prelungeºte
viaþa.
3. Al treilea pilon constã în tratarea corectã a bolilor ºi în remiterea
cât mai bunã nu numai a tulburãrilor organice, ci ºi a celor psihice,
survenite dupã unele evenimente triste, de exemplu: pierderea
partenerului de viaþã, pensionarea sau intrarea într-un cãmin de
bãtrâni.
4. Al patrulea pilon pentru o îmbãtrânire sãnãtoasã constã în
dezvoltarea capacitãþii de a rezolva ºi de a depãºi crizele din viaþã,
precum ºi în crearea unei dispoziþii de a accepta unele situaþii
inevitabile, fiind dispus a trãi cu ele.
Chiar dacã, datoritã multiplelor obligaþii ºi greutãþi ale vieþii, nu
aþi întreprins pânã acum nimic deosebit pentru sãnãtatea
dumneavoastrã, nici acum nu e prea târziu. Indiferent ce vârstã aveþi,
hotãrârea pe care o luaþi, de a face schimbãrile necesare în stilul de
viaþã, va fi rãsplãtitã din plin.
Aproximativ 25% dintre persoanele în vârstã suferã de tulburãri
psihice, stãrile depresive de diferite grade situându-se pe primul loc.
Cercetãrile moderne au demonstrat cã alimentaþia are un efect
incontestabil asupra creierului, influenþând bunãstarea generalã ºi
dispoziþia psihicã.
Cineva a spus cã ceea ce mâncãm azi va vorbi ºi va umbla mâine.
Sã nu uitãm cã dulciurile ºi grãsimile, inclusiv uleiurile uzuale,
favorizeazã apariþia ºi agravarea bolilor degenerative.
51

Deoarece, o datã cu vârsta, senzaþia de sete scade, nu neglijaþi
sã beþi ºase pânã la opt pahare zilnic, de preferat în prima parte a
zilei.
Includeþi câte o zi de cruditãþi ºi mâncaþi fie numai fructe, fie
numai zarzavaturi, de exemplu: roºii, morcovi raºi, varzã, salatã
verde, castraveþi etc.
ªi mai ales nu uitaþi cã singura mãsurã eficace, doveditã ºtiinþific,
de prelungire a vieþii este reducerea numãrului de calorii consumate.
Nu trebuie sã înfulecãm tot ce e pe masã, chiar dacã buzunarul ne
permite.
În sfârºit, reþineþi cã niciodatã nu e prea târziu pentru a începe
ºi a continua un antrenament fizic, care poate fi efectuat pânã la
vârstele cele mai înaintate. Urcatul scãrilor, de exemplu, este o
modalitate de multe ori neglijatã.
Pentru ameliorarea coordonãrii, profesor dr. Wildor Hollmann,
preºedintele Societãþii Germane de Medicinã Sportivã, are un sfat
simplu: „Trageþi ciorapii sau pantalonii stând numai pe un picior.
Dacã la început vã temeþi de pierderea echilibrului, sprijiniþi-vã de
un dulap sau de un fotoliu. Cine exerseazã aceasta în mod regulat,
face deja destul de mult pentru prevenirea tulburãrilor de echilibru
ºi de coordonare”.
Dacã observaþi cã o anumitã activitate fizicã vã face probleme,
nu vã daþi bãtut ºi nu renunþaþi, ci cãutaþi s-o însuºiþi ºi s-o stãpâniþi
prin exerciþiu. Obiceiul e o frânghie la care împletim un fir în fiecare
zi ºi care, în cele din urmã, nu poate fi ruptã.
Fãrã îndoialã, îmbãtrânirea e un proces inevitabil. Nu toþi vom
atinge vârsta lui Thomas Parr. Totuºi putem face mult pentru
sãnãtatea noastrã chiar ºi la vârsta cea mai înaintatã.
52

Creativitatea și îmbătrânirea
În mod tradiþional, existã o anumitã antitezã între noþiunea
creativitãþii ºi cea a îmbãtrânirii.
Creativitatea implicã o cãutare continuã dupã nou, o capacitate
de a stabili relaþii între lucruri, relaþii neîncercate pânã acum, o
dorinþã pentru o exprimare care se strãduieºte sã gãseascã forme
noi, o respingere a regulilor acceptate ºi a rutinei zilnice.
Toate aceste caracteristici sunt atribuite de obicei tinerilor, care
cautã mereu valori ºi mijloace de exprimare pentru a le experimenta,
în timp ce vârstnicii sunt consideraþi a nu mai avea capacitatea
reevaluãrii ºi a reînnoirii.
E adevãrat cã vârstnicii au înþelepciune ºi prudenþã – însuºiri
mai degrabã conservatoare decât creative... Existã însã numeroase
exemple care demonstreazã cã pierderea creativitãþii nu constituie
o fazã inevitabilã a vieþii, întâlnitã la toþi cei care îmbãtrânesc, ci ea
provine din lipsa unei motivãri ºi a unor factori externi. Orice
persoanã care reuºeºte sã îmbãtrâneascã, fãrã sã piardã interesul
însufleþit pentru cele din jurul sãu ºi pentru veºnicia care va urma,
va fi în stare sã-ºi pãstreze capacitatea autoexprimãrii sau chiar sã
ajungã la realizarea ei deplinã.
Gândiþi-vã, de pildã, la vârsta înaintatã a unor pictori ºi sculptori.
Studiind operele celor care au trãit cel mai mult, rãmâi uimit de
puterea de expresie ºi de modernitatea ultimelor lucrãri, ca ºi cum
autorul s-ar fi depãºit ºi pe sine, ºi experienþa creativã a generaþiilor
urmãtoare.
53

Alimentatie inteligenta emil radulescu

Alimentatie inteligenta emil radulescu

Recommended

Recommended

More Related Content

Similar to Alimentatie inteligenta emil radulescu

Similar to Alimentatie inteligenta emil radulescu (20)

Alimentatie inteligenta emil radulescu